Cine sunt eu

De multe ori, cand intrebam o persoana “Cine esti?” ii este greu sa raspunda. Nu si mie. Mie mi-a fost intotdeauna usor sa raspund la intrebarea asta. Poate si din cauza faptului ca ador sa vorbesc despre mine si uneori sunt cea mai egocentrica persoana de pe planeta, dar cred ca faptul ca stiu cine sunt e important.

Sunt Bianca, am aproape 16 ani  17 acum, aproape 18, sunt leu, nascuta-n August, locuiesc in Grecia. M-am nascut intr-un orasel mic, undeva in Moldova, si am ajuns intr-un oras mare, din care n-am vazut nici 20%. Sunt violonista, cititoare, blogger, calator. Iubesc viata aproape la fel de mult cat ma iubesc pe mine. Am o relatie buna cu parintii si nu sunt adolescentul tipic care e suparat pe viata. Lumea spune ca sunt matura si cred ca sunt.

Au trecut 3 ani jumatatede cand am deschis blogul si de-abia acum m-am invrednicit sa scriu acest post. Ciudat, pentru ca, asa cum am mai spus, ador sa vorbesc despre mine.

In cei aproape 16 ani ai mei, am facut multe. Am invatat 3 limbi (acum o invat pe a 4-a), am tinut zeci de concerte, am citit sute de carti, am calatorit in multe locuri si totusi prea putine, dar am reusit sa raman tot timpul eu.

La varsta de 7 ani mi-am intalnit dragostea vietii mele: vioara. Poate ca la vremea aceea nu realizam norocul peste care am dat, dar acum sunt constienta si uneori nu-mi vine sa cred ca eu, dintre toate persoanele de pe planeta asta, am avut sansa sa am talentul asta si norocul asta. Pentru ca talent poti sa ai, dar daca nu e cineva langa tine sa te sustina, tot degeaba. Eu mi-am avut familia intotdeauna aproape.

Nu am iubit vioara de la inceput. Nici nu aveam cum. De-abia dupa ce am inceput sa cant cu adevarat am putut spune ca da, asta e ce vreau sa fac tot restul vietii mele. Am tatuaje, sunt tunsa scurt, port tenisi pe scena si rochii scurte, dar totusi m-am indragostit de un lucru ca o vioara. Rezultatul relativ ar tuturor anilor de munca ar fi asta.

O alta mare pasiune a mea este cititul. Ador cartile. Imi place sa le cumpar, sa le rasfoiesc, sa le miros, dar cel mai important, imi place sa le citesc. Am citit cam 300 de carti de cand am inceput sa citesc, acum 5 ani. Pentru o persoana ca mine, cu programul meu, sunt extrem de multumita de ritmul pe care il am.

Nu trebuie sa va vorbesc despre ce fel de carti imi place, pentru ca daca imi urmariti blogul stiti deja. Dar am sa va spun, totusi, ca romanul meu favorit este “Sub aceeasi stea” de John Green.

Ador, de asemenea, hainele si moda. Daca s-ar putea, as sta in magazine in fiecare zi si as lasa bani buni in fiecare magazin pe care l-as gasi.

Dar cea mai mare pasiune a mea a fost si va fi mereu viata. Imi place sa fiu o persoana si imi place viata asta. Imi place sa ma trezesc dimineata si sa studiez, imi place sa simt soarele, imi place sa stau in ploaie, imi place sa vorbesc cu oameni frumosi, ador sa vizitez locuri noi, dar am o slabiciune pentru locurile unde am amintiri frumoase. Imi place sa rad, sa ma distrez, sa citesc, sa scriu, sa fotografiez, sa imi aduc aminte, sa ma plimb, sa ascult muzica. Imi plac prietenii mei, aia putini dar buni. Sunt o visatoare, dar stiu cand sa ma opresc. Imi urmez visele, am un spirit liber, dar stiu cum sa am avantaje din fiecare situatie prin care trec. Imi place sa invat, dar urasc scoala. Imi place sa invat pe pielea mea.

“Fuck the fucking fuckers, before the fucking fuckers fuck you.” Cam asa sta treaba cu viata. Incerc sa fiu intotdeauna cu un pas inaintea celorlalti si nu imi place cand nu reusesc. Sunt competiva, perfectionista, egoista si vreau ca intotdeauna sa fie pe-a mea. Nu-mi place sa plang, pentru ca nu imi place sa recunosc ca am slabiciuni. Sunt o persoana puternica si nu mult imi pot face fata. Sunt constienta de calitatile mele si le folosesc la maxim. Stiu sa obtin ce vreau si nu sunt modesta. Nu imi plac dramele, dar consider ca e necesar sa avem parte de clipe mai grele in viata. “Without pain, how would we know joy?”.

Ador citatele si lucrurile frumoase. Imi plac masinile de viteza. Casele mari. Imi place luxul, dar nu sunt disperata. Totul sau nimic, cam asa sta treaba cu mine.

Mi-e greu sa imi fac prieteni si nu am incredere in multa lume. Ma bazez pe fortele proprii si imi rezolv singura probleme. De mica am fost descurcareata si asa voi ramane.

Desi am 16 ani, n-am prieten si nici nu imi caut marea iubire inca. Ma dedic carierei si viitorului, deocamdata.  Si totusi traiesc prezentul si ma bucur de fiecare clipa.

Ma puteti gasi pe Facebook, Twitter, tumblr, ask.fm si Instagram.

Young and beautiful.

10486205_908488282527521_2118173851923735733_n

Advertisements

10 thoughts on “Cine sunt eu

  1. De zece ori thumbs up pentru poză și citatul cu the fucking fuckers, nu doar pentru că cred că ai dreptate ci și pentru că suna a motto-uri perfecte! :))

    Like

  2. Bună ziua, Mă numesc Victor! Am descoperit blogul acesta şi:
    copii mei sunt mai mari decât tine, am nepoţei chiar, sper că nu te superi dacă „te urmăresc“ aici. Sunt doar curios să văd cum gândeşte un adolescent cu preocupări alese, (în virtual, adolescenţi obişnuiţi cunosc şi în viaţa reală). La revedere!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s