Recenzie: ”Shantaram” de Gregory David Roberts

Descriere:

O poveste uriașă, copleșitoare și irezistibilă

În acest roman de inspirație autobiografică, Gregory David Roberts își poartă cititorii prin cartiere mizere și hotele de cinci stele, printre mafioți și sfinți, descriind o serie de experiențe care vor lua prin surprindere și cea mai excentrică imaginație. „Shantaram” a fost publicat în peste 40 de limbi și a fost vândut în peste 4 milioane de exemplare.

„Mi-a luat mult timp și am străbătut aproape întreaga lume până am aflat ceea ce știu acum despre dragoste, despre destin, despre alegerile pe care le facem, însă esența acestor lucruri m-a lovit într-o clipă, în timp ce eram înlănțuit de un zid și torturat.” Așa începe halucinanta poveste a lui Lin (prescurtarea de la Lindsay), un australian evadat din închisoare și stabilit într-un oraș supraaglomerat de pe alt continent. Bombay-ul i-a devenit complice, ajutându-l să își piardă urma. Nemaiavând casă, familie sau identitate, Lin a fost nevoit să caute iubire și sens în mahalalele sărace, făcându-și între timp ucenicia în afaceri murdare.

Însoțit de ghidul și de bunul său prieten Prabaker, a pătruns într-o lume formată din mafioți și cerșetori, prostituate și sfinți, soldați și actori, indieni și expați, din haosul căreia s-au desprins două figuri clare. Prima îi aparține lui Khader Khan, șeful bandei mafiote care i-a cumpărat libertatea de la autoritățile indiene, un infractor cu vocație de filosof care i-a devenit treptat mentor. A doua este frumoasa Karla, o femeie periculoasă ale cărei trăiri sunt alimentate de secretele care o chinuie, pe de o parte, și îi dau o putere incredibilă, pe de altă parte. Această descindere în societatea subterană a Bombay-ului l-a aruncat pe Lin într-o succesiune de întâmplări enigmatice și sângeroase. Totul se complică iremediabil atunci când acceptă să intre într-un război care nu îi aparține și din care nu știe dacă va scăpa cu viață…

„Tulburător… Romanul este străbătut de un sentiment sincer, cinemascopic. O lectură senzațională.“ – Publishers Weekly
„Cu totul unic, absolut îndrăzneț și minunat de sălbatic.” – ELLE

„Un roman amplu, inteligent, plin de personaje vibrante. Dar Bombay-ul în sine este cel mai puternic personaj din «Shantaram», iar dragostea lui Roberts pentru India și pentru oamenii ei este cât se poate de evidentă.” – The Washington Post

„«Shantaram» e o adevarată epopee. O poveste uriașă, copleșitoare și irezistibilă.” – The Seattle Times

„«Shantaram» te captivează încă de la prima frază. E palpitant, emoționant, înspăimântător… un roman extraordinar.” – Detroit Free Press

Detalii tehnice:

Format carte: 15 x 22.5
Numar pagini: 900
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-606-783-033-0
Data publicatie: 01.12.2016
Colectie: Shantaram si Umbra muntelui

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii All, cărora vreau să le mulțumesc pentru șansa de a o citi!

Recenzie:

Shantaram este un munte de carte. Cu un impresionant număr de 890 de pagini și o mărime impresionantă, cartea aproape că te intimidează la prima privire. Pentru mine, a fost o adevărată provocare, fiindcă sunt genul de cititor care, oricât de mult i-ar plăcea o poveste, la un moment dat se plictisește de ea. 890 de pagini a reprezentat o cursă pe care trebuia să o duc neapărat la sfârșit, lucru pe care l-am făcut și de care sunt foarte mândră. Consider că Shantaram a fost o încercare a răbdării, dar și a maturității mele.

Adevărul este că începutul a fost destul de greu. Chiar dacă știam că este un roman bun, care până la urmă mă va fascina, dinamica lentă a începutului și numărul mare de pagini m-au făcut să mă gândesc de multe ori să o las pe mai târziu. Însă ceva nu mă lăsa să fac asta. Știam, pur și simplu, că trebuie să continui lectura și să o duc până la capăt. Și bine am făcut, pentru că Shantaram este o carte care simt că mi-a schimbat viața cu adevărat.

Romanul autobiografic a lui Roberts te poartă peste tot prin lume: de la o închisoare de maximă securitate, până într-o mahala din Bombay, ca mai apoi să te introducă în fascinanta lume mafiotă din India. Povestea te poartă peste tot și nu te ferește de absolut nimic, debordând de viață și de tot ce înseamnă aceasta și  vorbind moarte, durere, violență, dragoste și abandon într-un mod în care nu multe cărți o fac. Când ajungi la ultima pagină, simți că ai trăit o viață și că ai acumulat o mulțime de experiențe și de lecții.

Condamnat la 19 ani de închisoare în Australia, Gregory David Roberts – sau ”Lin”, așa cum își spune în carte – decide să evadeze și să fugă în India. Acum un fugar dat în urmărire în întreaga lume, acesta își găsește refugiul în Bombay, un oraș pe cât de animat, pe atât de liniștit într-un mod ciudat. Acolo, Lin își găsește o familie adoptivă, formată din indieni cu suflete mari și personalități extrem de colorate și pune bazele unei noi vieți care îi va oferi experiențe cât se poate de diverse.

M-a fascinat lumea în care acest roman m-a introdus. India mi se pare un loc atât de îndepărtat și atât de diferit față de cel în care trăiesc eu, încât îmi este greu să îmi imaginez că este real. Însă autorul îți arată tainele acestei țări cu o ușurință de-a dreptul dezarmantă, făcându-te să te îndrăgostești de India și de locuitorii ei imediat. Toate tradițiile și caracteristicile culturii indiene sunt descrise cu exactitate, fiind în același prezentate într-o lumină specială, dar și introduse în cotidianul autorului. Atmosfera acestui tărâm special te învăluie, permițându-ți să simți miresmele atât de bogate și de diverse și făcându-te să vrei să vezi locurile din carte cu ochii tăi.

Personajele sunt foarte greu de descris și aș putea folosi foarte multe cuvinte pe care a face asta. Cert este că așa personaje nu am mai întâlnit, acestea fiind diverse, animate, complexe, cu culori puternice și o profunzime uimitoare. M-am îndrăgostit de fiecare personaj în parte, și credeți-mă, nu sunt puține. Pe cât de mare este povestea, pe atât de multe personaje se găsesc în ea. Însă nu m-am putut plânge, pentru că mi-au plăcut la nebunie. Am învățat ceva prețios de la fiecare, iar câteva dintre teoriile unora dintre ei mi-au dat serios de gândit.

De fapt, întreg romanul mi-a oferit multe teorii și filozofii asupra cărora am meditat. Toate aceste lecții pe care simt că le-am luat din carte provin atât din experiențele scriitorului, cât și din gândurile lui. Cartea prezintă multe ideologii despre dragoste, viață, durere, lume și felul fiecăruia de a o trăi, dar și despre cultura și oamenii Indiei. Shantaram este una dintre cărțile care nu îți dă pace și care te face să te trezești la viață.

Povestea mi s-a părut de-a dreptul incredibilă, iar experiențele scriitorului par a fi de domeniul fantasticului. Acesta se întâlnește de multe ori cu moartea, se uită în ochii ei și decide să o învingă. La fel de bine, el iubește, rănește, se lasă rănit, se lasă pradă mâhnirii, trăiește fericirea pură și, mai ales, intră în situații la limită, din care ai impresia că nu are cum să iasă. Cumva, el iese mereu învingător și trece peste fiecare obstacol cu capul sus, trăindu-și viața cu o intensitate aproape feroce.

Cu siguranță, cartea nu duce lipsă de acțiune. Datorită ocupațiilor mai puține obișnuite a lui Lin, dar și a personajelor din poveste, Shantaram te face să stai cu sufletul la gură de la prima pagină până la ultima, nepermițându-ți să te plictisești nici măcar o clipă. Cartea dispune de o diversitate vastă, curpinzând atât scene de dragoste, cât și scene de acțiune parcă desprinse din filmele cu James Bond. Printre acestea, se perindă și scene în care sentimentele scriitorului ies, practic, dintre pagini și te curpind întru totul. Cartea îți oferă de toate: mâhnire, frică, speranță, dragoste, prietenie, bucurie, aventură și multe lecții.

Shantaram debordează de viață. Este unul dintre cele mai importante romane pe care le-am citit vreodată și cu siguranță unul pe care nu îl voi uita cu ușurință. Cred cu tărie că trebuie citit de toată lumea măcar o dată în viață, pentru că oferă o viziune asupra vieții și a lumii, pe care nu des o poți întâlni. Nu vă lăsați intimidați de mărimea impresionantă a cărții – merită!

Notă: 4.5 stele din 5

2016 in review: Cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit

Am ajuns din nou la unul dintre momentele mele preferate: sfârșitul anului. Deși o perioadă plină de nostalgie, îmi place enorm să mă gândesc la tot ce am realizat în cele 12 luni din anul care urmează să se încheie. Ultimele două zile din an sunt mereu dedicate topurilor, amintirilor și reflecției, la fel cum în primele zile din Ianuarie îmi place să îmi pun câteva dorințe, să fac planuri și să îmi setez câteva obiective pe care mai apui le scriu pe o hârtie pe care o port în portofel și de care încerc să mă țin cât mai mult posibil.

Pentru astăzi și mâine v-am pregătit trei topuri pe care abia așteptam să le fac. Primul este cel cu cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit în 2016, al doilea conține cu melodiile mele preferate, iar cireașa de pe tort și cel mai important top este cel al momentelor mele preferate pe care le-am trăit anul acesta. Recunosc că aveam de gând să vă împărtășesc toate acestea mai devreme, dar o lipsă de energie, o profundă dorință de a mă odihni și de a dormi și o libertate limitată m-au făcut să tot amân acest moment. Astăzi am pus piciorul în prag, mi-am făcut o cană de cafea și am început să fac minunata și dificila sarcină de a-mi alege preferatele.

Am citit multe cărți în 2016. 70, mai exact. La începutul anului mi-am setat pe Goodreads un  reading challenge de 50 de cărți, pe care, din fericire, l-am întrecut. Sinceră să fiu, nu știu cum am reușit să fac asta, pentru că anul acesta nu am citit la fel de constant ca în alți ani. Am avut un program extrem de încărcat datorită diplomei, am trecut prin perioade când nu mă puteam atinge de cărți, dar aveam și săptămâni în care citeam încontinuu. Oricum ar fi, sunt mulțumită de cum arată 2016 în materie de cărți pentru că am citit mult bine. Cred cu adevărat că am citit tot ce am vrut și asta mă mulțumește în mod special.

Bun. Fără alte introducțiuni, cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit anul acesta sunt:

10. Ghici cine moare primul de M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Ghici cine moare primul a fost printre primele cărți pe care le-am citit în 2016 și uite că, 12 luni și 69 de cărți mai târziu, a rămas una dintre preferatele mele. Fiecare volum din seria Helen Grace este un deliciu literar pentru mine, pentru că romanele acestea sunt de un suspans și un mister care te lasă fără suflare. Sunt scrise atât de bine și cu atât de multă inteligență, încât nu poți ghici nici un moment ce se va întâmpla, lucru care pe mine mă înnebunește. În sensul bun, bineînțeles! Unde mai pui că Helen mi se pare de-a dreptul fascinantă. Sper ca în 2017 să citesc întreaga serie.

9. Jurnalul 2003-2009 de Oana Pellea

jurnalul oanei pellea

Anul acesta am prins drag de jurnale și autobiografii, după ce am citit jurnalul Oanei Pellea. Am prins drag și de Oana, care este un om cum rar întâlnești. Jurnalul ei este scris cu atât de multă autenticitate, emoție, dor și drag de viață încât este greu să nu devină una dintre cărțile tale preferate. După ce am citit cartea, am simțit că am învățat multe lucruri și că, într-un fel, mi s-a schimbat viața și modul de a vedea anumite aspecte ale acesteia.

8. Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

My my, ce carte!  Am citit-o vara aceasta și aproape că am plâns la fiecare capitol. Tot ce nu ți-am spus este o emoționantă poveste despre familie, dragoste, loialitate și curajul de a fi persoana care vrei tu să fii. Scrisă într-un mod minunat, plină de metafore și emoții puternice, cartea a picat în mâinile mele într-un moment în care aveam nevoie de câteva lecții, pe care le-am și primit datorită ei. Este una dintre cărțile pe care sper să am timp să o recitesc și pe care o voi recomanda mult timp de-acum încolo.

7. Ținutul țânțarilor de David Arnold

ținutul țânțarilor

Doamne, cât de tare mi-a plăcut cartea aceasta! Bine, se poate să-mi fi plăcut atât de tare și datorită vârstei, pentru că mama nu prea mi-a înțeles entuziasmul. Însă este o carte minunată! Amuzantă, bine scrisă, cu situații reale în care te poți regăsi, cartea m-a captivat de la primul capitol. Nu-mi mai amintesc perfect, dar am impresia că aceasta era cartea pe care o citeam atunci când am dat de diplomă. Oricum ar fi, povestea lui Mim va ocupa mereu un loc special în inima mea.

6. Child 44 de Tom Rob Smith

child 44

Am citit această carte după ce am văzut filmul, care mi-a plăcut la nebunie. Child 44 este una dintre cărțile acelea puternice, care trăiesc în cititor mult timp după ce le-au citit. Are o poveste încărcată de adevăruri și situații tulburătoare, o intrigă convingătoare și personaje foarte bine conturate. Iar dacă îmi urmăriți blog-ul, știți cât de mult îmi plac cărțile despre al doilea război mondial și despre Rusia anilor ’50. Într-un cuvânt, Child 44 a fost perfectă pentru mine.

5. Rockstar de Cristina Nemerovschi

rockstar

Ar fi fost, cred, anormal să nu o includ pe Cristina în acest top. Ea se numără, până la urmă, printre autorii mei preferați. Rockstar mi-a intrat la suflet atât de tare nu numai pentru că e excelent scrisă, ci și pentru că m-am putut regăsi 100% în ea și în trăirile lui Storm. Țin minte că pe parcursul lecturii a trebuit să mă opresc de multe ori, pentru că mă gândeam încontinuu că nu este posibil ca un personaj să îți semene atât de mult și o scriitoare pe care nu o cunoști personal să-ți scrie toate trăirile și sentimentele într-o carte. Copia mea este plină de însemnări și citate subliniate și abia aștept să o recitesc.

4. Central park de Guillaume Musso

central-park

Am citit Central park recent și nu că mi-a plăcut la nebunie, dar aș fi recitit-o încă din momentul în care am terminat-o. Povestea mi s-a părut genială, scrisă perfect, cu intrigă care devine din ce în ce mai imprevizibilă și mai complicată și două personaje pe care ajungi să le adori. Guillaume Musso a devenit unul dintre scriitorii mei preferați și abia aștept următorul pachet de la bunica, care conține încă un roman scris de el. La fel de mult i-a plăcut și mamei cartea, care mi-a dat telefon tocmai din România să-mi spună că nu o poate pune jos.

3. Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

me-before-you

Aici a trebuit să stau să mă gândesc u pic, pentru că nu eram sigură dacă mi-a plăcut mai mult Înainte să te cunosc sau continuarea, După ce te-am pierdut. Am concluzionat, totuși, că Înainte să te cunosc mi-a transmis emoții mult mai puternice. Cred că deja știți totul despre romanul lui Moyes, pentru că se numără printre cele mai citite romane din 2016. Cert este că mie mi-a plăcut la nebunie pentru că este o carte scrisă foarte bine, cu o doză de realism rar întâlnită, emoții puternice, personaje adorabile și foarte bine conturate și un sfârșit sfâșietor. Am citit romanul în vară, la două săptămâni după diplomă, când nu știam ce să fac cu viața mea și nici chef de citit nu aveam. Înainte să te cunosc mi-a reamintit de ce ador cărțile și mi-a trezit foamea de a citi.

2. Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici

razboiul-nu-are-chip-de-femeie-3126-4

Nici nu știu cum să descriu acest roman. În primul rând, având în vedere cât de mult iubesc poveștile de război și tot ce are de-a face cu cel de-al doilea război mondial, era logic să ador cartea Svetlanei. Nu m-am așteptat, totuși, să mă răscolească și să mă tulbure atât de mult. Mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial m-au făcut să mă înfior și m-au captivat atât de mult, încât la un moment dat lumea din jurul meu dispăruse și aveam impresia că mă aflu și eu pe front. Genială, ce să mai!

1. Rose under fire de Elizabeth Wein

rose under fire

Ei bine, da, aceasta este cartea mea preferată din 2016. Nici nu mi-a fost greu să o aleg, pentru că mi-a venit în minte imediat atunci când m-am întrebat ce carte mi-a plăcut cel mai mult anul acesta. Tot o carte de război și în același timp continuarea cărții Nume de cod: Verity (care mi-a plăcut la fel de mult și care aproape că a intrat în acest top), Rose under fire m-a impresionat și și-a lăsat amprenta asupra mea într-un mod în care nu cred că o altă carte o va face vreodată. Este absolut superbă, incredibil de emoționantă și de captivantă, te face să te atașezi de personaje și transmite atmosfera războiului și a sfârșitului acestuia într-un mod nemaiîntâlnit. De neratat!

Pfiu, ce treabă grea! Anul 2016 a fost un an plin de cărți puternice, cu adevărat bune și mi-a fost foarte greu să fac acest top. Nu eram sigură ce cărți să includ, pe ce locuri să le pun și ce cărți să exclud. Vreau să menționez și câteva cărți care mi-au plăcut foarte mult și de care îmi amintesc cu plăcere: Carry on de Rainbow Rowell, Code Name Verity de Elizabeth Wein, Castelul de sticlă de Jeanette Wells, Lupta mea: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgard și Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage de Haruki Murakami.

Până revin eu cu următoarele topuri, aștept comentariile voastre cu titlurile preferate pe care le-ați citit în 2016!

Recenzie: ”Central Park” de Guillaume Musso

central-park

Descriere:

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil cu două personaje memorabile puse în situații incredibile. „Central Park” s-a vândut în 75.000 de exemplare în primele 3 zile de la lansare și a fost tradus în 19 limbi.

Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând… Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna.

„Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.” – Le Parisien

„Guillaume Musso își reconfirmă extraordinarul talent de povestitor.” – TV Mag/Le Figaro

„Guillaume Musso reușește să ne surprindă încă o dată… Aventura care durează mai puțin de 24 de ore implică o serie de flashback-uri și un final total neașteptat.” – France Info

„Imprevizibil și tulburător, un thriller psihologic cu un deznodământ incredibil, care te ține cu sufletul la gură până la final.” – Métro


Detalii tehnice:

Format carte: b5 130×200
Numar pagini: 360
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-606-783-026-2
Data publicatie: 25.04.2016

Am primit romanul acesta spre recenzie de la editura All, de unde puteți comanda cartea, cu un simplu click aici.

Recenzie:

Guillaume Musso este un autor pe care îl aveam de mult timp în vedere, iar Central Park a fost primul meu contact cu literatura lui. Voi recunoaște faptul că nu sunt o expertă a literaturii franceze, dar după experiența aceasta, mă voi asigura că voi citi mai des cărți scrise de francezi.

Încă de la primele pagini ale romanului am știut că Musso va fi unul dintre autorii de care voi deveni rapid obsedată și că îi voi citi toate romanele. După ce am terminat Central Park, am intrat rapid să văd care dintre romanele lui sunt publicate în România și mi-am făcut deja o listă cu aceastea, pe care sper să o primească Moșul. Talentul lui Guillaume și abilitatea lui de a te captiva de la primele pagini m-au fascinat și m-au convins că este un autor exact pe gustul meu.

Pe pagina în care ne este prezentată biografia autorului, acesta spune că ”scrie întotdeauna cărțile pe care i-ar plăcea să le citească”. Cred că a reușit să își atingă scopul cu Central Park, care este un roman cum nu am mai citit până acum. Nu numai că mi-a plăcut la nebunie, dar consider că este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Și, dacă nu printre cele mai bune, cu siguranță printre cele mai potrivite mie.

Central Park este un thriller demențial, cu o notă de dramatism care te face să stai lipit de carte de la început până la final. Primele pagini ale cărții sunt extrem de misterioase, pentru că cititorul, la fel ca și personajele principale, habar nu are ce se întâmplă și care este situația. Pe măsură ce acțiunea înaintează și te afunzi în lectură, intriga devine din ce în ce mai captivantă și ajungi la un punct în care simți că nu mai suporți și că trebuie neapărat să afli adevărul. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să citesc o carte care să mă facă să simt că pur și simplu nu mai pot și că trebuie să citesc mai repede. Tocmai de-asta mi-a plăcut și atât de mult. E un thriller bun, o dramă emoționantă și o carte extrem de bine scrisă.

Mi-a plăcut tot la cartea aceasta, dar partea mea favorită a fost, cu siguranță, povestea. Are un pic din orice: acțiune, dramă, mister, suspans, romance și o intrigă care te lasă cu răsuflarea tăiată. Acțiunea are dinamica potrivită, astfel că autorul dezvăluie totul la timpul potrivit, creând un suspans care ajunge la cote maxime după jumătatea cărții. Atunci toată povestea devine mai complicată și mai complexă, iar cititorul nu poate fi sigur de nimic. La un moment dat, ajunsesem să fiu atât de nesigură de personaje, încât mă îndoiam chiar și de Alice. Mi s-a părut genial felul în care autorul reușește să se joace cu mintea cititorului!

Romanul a fost, de asemenea, de o imprevizibilitate aparte. Datorită tuturor întorsăturilor de situație care sunt de-a dreptul șocante și neașteptate, nu puteam niciodată să ghicesc care este adevărul. Apropierea de final aduce din ce în ce mai multe situații care te fac să exclami surprins și să dai paginile mai repede. Finalul, deși necaracteristic thriller-elor, mi-a plăcut la nebunie, fiind încărcat de emoție și de înțelesuri. Mi-a demonstrat că viața merge mai departe și că a renunța la luptă nu este o rezolvare.

Personajele, Alice și Gabriel, mi-au plăcut la nebunie. Alice este polițista tipică din romanele thriller din ultimii ani. Dură, inteligentă, independentă, sarcastică, dar cu un trecut care nu îi dă pace și care o face să aibă o parte foarte întunecată. Gabriel, pe de cealaltă parte, este un personaj misterios, pe care cu greu îl poți desluși. Cu toate acestea, simți o apropiere și un drag față de ambele personaje și aștepți deznodământul poveștii cu sufletul la gură.

Un alt atu al cărții este emoția puternică pe care o transmite. În ciuda acțiunii captivante, cartea debordează de o emoție intensă, care îi dă o notă necesară de realism. Emoția provine din poveștile de trecut a celor două personaje, care sunt dezvăluite încetul cu încetul și care îți frâng inima. Pentru mine, combinația de suspans, dramatism și mister a fost absolut genială.

Scrisul lui Musso mi-a plăcut foarte mult. Deși relativ simplu și ușor de urmărit, are o intensitate rar întâlnită, păstrându-și, în același timp, naturalețea și realismul. Guillaume scrie cu emoție și cu foarte mult substrat, iar poveștile lui te lasă absolut răvășit și dornic de mai mult.

Nu vă mai pot spune decât că trebuie să citiți cartea aceasta. Este o capodoperă a literaturii contemporane și a genului thriller. Central Park este cartea cu care trebuie să începeți noul an, iar Guillaume este un autor pe care trebuie să îl aveți mereu în vedere. Recomand tuturor, pentru că fiecare va găsi ceva pe gustul lui la acest roman.

Notă: 6 stele din 5

Este povestea unei fete triste și solitare care nu și-a găsit niciodată locul nicăieri. O bombă umană pe punctul de a exploda. O oală sub presiune în care fierb de prea mult timp resentimente, insatisfacții, dorința de a fi în altă parte.”

central-park-1

Recenzie: ”Mozart se trezește” de Eva Baronsky

 

mozart-se-trezeste

Detalii tehnice:

Format carte: b5 130×200
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-724-610-3
Data publicatie: 30.09.2013
Colectie: Strada Fictiunii Contemporan

Descriere:

În ajun era încă pe patul de moarte. A doua zi se trezește într-un loc necunoscut. Paradis? Infern? Nu, este Viena zilelor noastre. Rătăcind pe străzile cândva familiare ale unui oraș în care toată lumea îl cunoaște, dar nimeni nu îl recunoaște, Wolfgang se confruntă la tot pasul cu minunile lumii contemporane, de la trăsurile fără cai și muzica fără orchestră până la cluburile de jazz, magazinele universale și celebrele bomboane Mozartine. Înfricoșătoarea călătorie în timp nu și-o poate explica decât printr-un mandat din partea lui Dumnezeu: trebuie să ducă la bun sfârșit misteriosul Requiem. Dar ce soartă îl așteaptă după aceea?

„O carte care nu are nevoie de girul marilor publicaţii ca să ajungă la cititori şi să îi captiveze.“
  Frankfurter Rundschau

„Romanul Evei Baronsky ne vorbeşte în primul rând despre noi.“
literaturkritik.de

Cartea aceasta mi-a fost oferită de cătra editura All spre recenzie, de unde și puteți comanda cartea cu un click aici. Mulțumesc!

Recenzie:

Viena, muzică clasică și unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al 18-lea. O premiză perfectă pentru mine, o violonistă îndrăgostită de lumea muzicii clasice. Mozart se trezește mi-a atras atenția cu descrierea intrigantă, dar și cu coperta amuzantă și mă bucur enorm că am hotărât să citesc această carte.

Mozart se trezește este un roman care e imposibil să nu îți placă. Este, în primul rând, o lectură în același timp ușoară și solicitantă, încărcată de atmosfera boemă a Vienei și de frumusețea artei. Am citit romanul Evei cu mare plăcere, având mereu impresia că m-am aventurat într-o călătorie interesantă pe străzile Vienei împreună cu unul dintre compozitorii mei preferați.

Povestea este interesantă și originală. Aceasta se concentrează pe Mozart și pe compozițiile lui, în special pe Requiem-ul pe care nu l-a terminat niciodată. Am fost complet fascinată de ideea unui Mozart care trăiește în secolul 21 și care aduce muzica epocii lui înapoi la viață într-o eră digitală. Bineînțeles, asta are de-a face și cu faptul că sunt violonistă și am crescut, practic, cântând compozițiile lui.

La începutul cărții, ne este prezentat un Mozart pe patul de moarte, apoi unul confuz, cât se poate de viu într-o lume pe care nu o cunoaște, deși îi pare foarte cunoscută. După ce moare în secolul 18, acesta se trezește în Viena zilelor noastre și nu are habar cum a ajuns acolo sau  cum funcționează această lume a ”trăsurilor fără cai”. Confuz, singur și fără bani, acesta îl întâlnește pe Piotr, un violonist care îl ia sub aripa lui și cu care începe să cânte în baruri. Astfel, Mozart începe să se adapteze la această lume neobișnuită. Dând dovadă de un talent nemaiîntâlnit și de o abilitate de a compune pe loc, faima ciudatului pianist crește pe zi ce trece. Astfel, cititorul este martor la încercarea lui Mozart de a se adapta la secolul 21, dar și la toate extravaganțele unui geniu.

Merită menționat faptul că autoarea a reușit să îl întruchipeze pe Mozart extraordinar de bine! Citind cartea, caracterul copilăros și totuși profund al acestuia iese dintre pagini, la fel ca și în cazul compozițiilor lui. Eva Baronsky îl conturează pe Mozart exact cum istoria ne spune că a fost. De o copilărie și o veselie molipsitoare, acesta cucerește lumea din jurul lui cu entuziasmul și cu geniul lui muzical. În același timp, dă dovadă de profunzime atât sentimentală, cât și muzicală. Pentru mine a fost fascinant să citesc despre un muzician pe care îl studiez de mică. Am ajuns să mă atașez de el ca de un prieten și să îmi pese de soarta lui, indiferent de imaturitatea ușor agasantă de care putea da dovadă uneori.

Un alt aspect al cărții care mi-a plăcut foarte mult a fost cel istoric. Autoarea reușește să scoată în evidență diferențele dintre secolul 18 și 21, demonstrând cât de mult a evoluat omenirea. Mi s-a părut briliantă ideea de a arăta cum se poate adapta un om al secolului 18 în era digitală. Autoarea construiește o atmosferă incredibilă , iar citind simți că te plimbi pe străzile Vienei și că auzi muzica plutind în aer. Am fost captivată de carte și uneori aveam impresia că lumea din jurul meu dispare. Foarte mult mi-a plăcut și scrisul Evei. Are ceva foarte elegant, iar metaforele pe care le-a folosit mi-au arătat cât de mult iubește muzica. Am apreciat-o și pentru exactitatea informațiilor muzicale și pentru felul în care descria procesul de compunere a unei piese muzicale.

Unul dintre aspectele la care consider că s-ar fi putut lucra mai mult este dezvoltarea intrigii. Pe alocuri, dinamica acțiunii mi s-a părut lentă și am simțit că nu există o intrigă bine stabilită. Mi-ar fi plăcut să existe mai mult suspans, iar acțiunea să aibă și un punct culminant. Consider, de asemenea, că povestea de dragoste dintre Mozart și Anju a fost grăbită, fără o bază reală și nu mi s-a părut că ar contribui cu ceva la intrigă și la adevărata semnificație a cărții. O altă nemulțumire a fost chiar finalul, care a fost mult prea grăbit și brusc. Mi-ar fi plăcut să aibă mai mult legătură cu muzica lui Mozart decât cu orice alți factori externi.

Una peste alta, Mozart se trezește este o călătorie fascinantă în lumea muzicii clasice. Scrisă foarte elegant, cartea cucerește cititorul cu aventurile fascinante ale unui muzician geniu ca Mozart. Recomand cu căldură!

Notă: 4 stele din 5 

 

 

Recenzie: ”Me before you” de Jojo Moyes

me-before-you

Descriere în limba engleză:

Lou Clark knows lots of things. She knows how many footsteps there are between the bus stop and home. She knows she likes working in The Buttered Bun tea shop and she knows she might not love her boyfriend Patrick.

What Lou doesn’t know is she’s about to lose her job or that knowing what’s coming is what keeps her sane.

Will Traynor knows his motorcycle accident took away his desire to live. He knows everything feels very small and rather joyless now and he knows exactly how he’s going to put a stop to that.

What Will doesn’t know is that Lou is about to burst into his world in a riot of colour. And neither of them knows they’re going to change the other for all time.

Versiunea în limba română poate fi comandată de pe site-ul librăriei online Librex, iar versiunea în engleză de pe site-ul Bookdepository.

Recenzie:

Am citit Me before you la sfârșitul lunii Iulie, adică acum trei luni. De atunci vreau să scriu această recenzie, dar până acum nu am fost pregătită. Această carte și-a pus atât de tare amprenta asupra mea, încât mi-a luat luni întregi să ies de sub ”vraja” ei, să nu mă mai gândesc obsesiv la ea și să încerc să scriu o recenzie. Bineînțeles, sunt convinsă că orice aș spune eu aici nu va descrie adevărata valoare a cărții.

Înainte de a o citi, cartea aceasta era pur și simplu peste tot. La televizor, în librării, în reviste, pe Facebook, pe toate blog-urile de carte, în cinematograf. Romanul a stârnit o adevărată nebunie în rândul iubitorilor de carte, așa că am știut că trebuie să citesc romanul lui Jojo Moyes și că îmi va plăcea la nebunie. Lucru care s-a și întâmplat.

Am citit Înainte te cunosc în aproximativ două zile, în condițiile în care treceam printr-o fază în care îmi era greu să citesc și cea mai ușoară carte din lume. M-am îndrăgostit iremediabil de ea încă de la primele capitole și cu greu am putut-o lăsa din mână pentru a face treburile necesare. Când am terminat-o, nu am vrut nicidecum să scriu recenzia. Nu am vrut nici măcar să citesc altă carte. Voiam doar să o recitesc la nesfârșit. Mi-a luat mult timp să mă ”desprind” de ea, dar cartea va rămâne pentru totdeauna în inima mea.

Mi-a plăcut absolut tot la acest roman. Îmi este greu să mă hotărăsc dacă aspectul meu preferat au fost personajele, povestea sau scrisul autoarei. Cartea este bună ca un total, fiind construită din elemente care, la rândul lor luate separat sunt excepționale. Cum ar fi, spre exemplu, personajele, de la care consider că pornește totul.

Personajele lui Moyes sunt puternice și atât de bine conturate, încât simți că ies din paginile cărții și că devin oameni reali. Cea mai bună caracteristică a personajelor sunt imperfecțiunile lor și faptul că nici Lou, nici Will nu sunt tipicii eroi perfecți, care nu fac greșeli și care încearcă să aibă o viață exemplară. Ambii au imperfecțiunile lor, iar asta îi face extrem de reali și ușor de plăcut. M-am conectat incredibil de ușor cu ambele personaje principale și m-am îndrăgostit de ele de la început, astfel că am urmărit povestea lor cu foarte mult interes și compasiune. Will mi s-a părut un personaj fenomenal, iar pe Lou am adorat-o cu tot cu neîndemânarea ei.

me-before-you-loyLou este o tânără de 26 de ani care încă nu și-a găsit chemarea, nesigură de forțele proprii și prea puțin interesată de tot ce are legătură cu viața din afara orașului în care trăiește. După ce cafeneaua la care a lucrat ani întregi s-a închis, ea este pusă în fața faptului împlinit: pentru a-și ajuta familia, trebuie să își găsească un alt job. Astfel îl cunoaște pe Will, un bărbat de 35 de ani, împlinit în ceea ce privește cariera, extrem de atrăgător și foarte inteligent. Spre deosebire de Lou, Will știe ce vrea de la viață. Problema este că, după un accident grav, el a rămas paralizat de la gât în jos și are nevoie de cineva pentru a-și desfășura activitățile zilnice. După un interviu destul de amuzant, Lou este angajată de mama lui Will pentru a avea grijă de acesta și așa începe frumoasa noastră poveste.

După accidentul care l-a lăsat dependent de un scaun cu rotile, Will este nefericit și nemulțumit cu viața lui. Obișnuit cu o viață activă, acesta nu se poate împăca cu rutina și cu faptul că are nevoie de asistență în permanență. Atunci când o cunoaște pe Lou, acesta încearcă să o înspăimânte cu grosolănia și personalitatea lui dificilă, însă Lou nu se dă bătută. Încet-încet, aceasta îi intră sub piele, așa că de la o antipatie profundă, cei doi trec la o prietenie bazată pe încredere, loialitate și mici certuri. La rându-i, această prietenie se va dezvolta într-o tragică poveste de dragoste.

Povestea mi s-a părut superbă. Mi-a plăcut ideea și modul în care a fost spusă, scenele fiind de o diversitate foarte mare. De la scene dramatice, până la unele la care râdeam cu lacrimi, cartea nu m-a lăsat să mă plictisesc niciodată. Am adorat relația dintre Lou și Will, care s-a dezvoltat cu pași mici, dar siguri, și care mi s-a părut de o frumusețe rară cu toate certurile lor și cu felul în care se protejau unul pe celălalt. Partea cea mai frumoasă a acestei relații a fost modul lor de a învăța unul de la altul. Will a învățat-o pe Lou să trăiască și să își ia zborul, în timp ce Lou i-a oferit bucurie și dragoste lui Will, astfel învățându-l să se bucure de lucrurile mici.

La fel ca personajele principale, cele secundare sunt foarte bine conturate și dau un plus dinamicii poveștii. Familia lui Lou mi-a plăcut la nebunie. Deși nu fac parte din înalta societate, toți membrii familiei ei se ajută și se iubesc cu bune și cu rele și sunt fericiți cu lucrurile pe care le au. Familia lui Will, pe de cealaltă parte, are parte de tot ce vrea material, în afară de câteva lucruri esențiale: înțelegere, loialitate, prietenie, iubire și fericire. Citind cartea, realizezi că banii nu aduc fericirea și că lucrurile cele mai importante pe lumea aceasta sunt dragostea și sănătatea. me-before-you-will

Me before you nu este un roman pe care îl recomand celorlalți doar datorită poveștii frumoase de dragoste, ci și datorită mesajelor pe care le transmite. Cartea aceasta conține câteva lucruri pe care toți trebuie să le învățăm și mi-a arătat anumite lucruri de care aveam nevoie la vremea respectivă. În primul rând, este bine să te gândești la tine și să te pui pe tine pe primul loc. Viața ta îți aparține și este dreptul tău să o schimbi dacă nu te face fericit/ă. În același timp, am descoperit cât de frumos este altruismul și cât de multe lucruri bune poate aduce. Un alt mesaj important pe care cartea îl transmite este faptul că trebuie să ne trăim viața. Aceasta este frumoasă, dar prea scurtă și extrem de imprevizibilă, așa că trebuie să o trăim la maxim și să o facem pe placul nostru. Romanul acesta, deși cu un deznodământ morbid și o poveste tristă, este plin de viață și de învățături importante.

Citind cartea, de foarte multe ori am simțit că sunt sub o vrajă. Pur și simplu uitam de lumea din jurul meu și intram cu totul în poveste. Uneori, uitam să mai respir și schimbam paginile cu o plăcere de-a dreptul dureroasă, pentru că știam că sfârșitul îmi va frânge inima și mă va face să îmi blestem zilele. Cu toate acestea, efectul pe care cartea îl are asupra ta este greu de ignorat. Cuvintele lui Jojo, deși simple și deloc pretențioase, transmit o puternică emoție și iți intră în inimă prin frumusețea lor. Cel mai mare avantaj al cărții este felul în care transmite toate aceste emoții. Te face să te îndrăgostești de personaje, să trăiești povestea pe propria piele, să plângi, să râzi și să trăiești alături de Will.

Nu am să vă dezvălui de ce povestea este atât de tristă și emoționantă, pentru că v-aș răpi din plăcerea lecturii. Pot, însă, să vă spun că în spatele sfârșitului se ascunde o lecție importantă: faptul că uneori dragostea nu este de ajuns pentru a ne vindeca.

Așa cum ați înțeles, Me before you are pachetul complet. Personaje incredibile, de care te atașezi, emoție cât încape, diversitate în scene, umor, dramă, dragoste, un scris superb și o poveste cu un final care îți va frânge inima. Da, cu siguranță recomand, este un must-read! 🙂

Notă: 6 stele din 5 

me-before-you-will-and-lou-dancing

Recenzie: ”Regina Roșie” de Victoria Aveyard (”Regina Roșie” #1)

regina roșie

Descriere:

Lumea lui Mare Barrow este impartita in doua, dupa culoarea sangelui: cei cu sangele comun, rosu, ii servesc pe cei cu sange argintiu, elita societatii, cei care sunt dotati cu puteri supraumane. Mare face parte din rosii si-si duce traiul de pe o zi pe alta, ca hot intr-un mic sat de la tara, pana cand destinul o aduce in fata regelui, a reginei si a tuturor nobililor, unde ea descopera ca este si rosie, dar si argintie, cu puteri nebanuite.

Ca sa ascunda adevarul, regele o obliga sa minta si sa joace rolul unei doamne dintr-o Inalta Casa pierduta, cu o putere impresionanta, si o promite de mireasa unuia dintre fiii lui, astfel devenind o printesa argintie. Pe masura ce patrunde si mai adanc in lumea argintiilor, Mare risca totul si isi foloseste noua pozitie pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli rosii. O miscare gresita ii poate aduce moartea, dar in jocul periculos in care a intrat singura certitudine este tradarea.

„O lume volatila si o eroina fara egal.“ – Booklist

„Un thriller plin de imaginatie, in care iubirea si revolutia se ciocnesc, iar puterea si dreptatea sunt intr-o lupta pe viata si pe moarte. N-o veti putea lasa din mana.“ – USA Today

Detalii tehnice:

Autor: Victoria Aveyard

Editura: Nemira

Pagini: 472

Format: 130 x 200 mm

Cartea poate fi comandată de pe site-ul librăriei online Librex, de unde mi-a fost oferită copia aceasta pentru recenzie. Mulțumesc!

Recenzie:

Cred că știți deja despre ce carte voi vorbi astăzi. Regina Roșie a creat o adevărată isterie pe blog-urile din România și nu numai. Cartea aceasta se găsește în bibliotecile și pe blog-urile a milioane de cititori din întreaga lume. Mie mi-a luat ceva să o citesc (să știți că deobicei nu întârzii la petreceri, decât dacă vorbim de cele literare), dar mă bucur tare mult că am adăugat-o la lista cărților pe care le-am citit și care mi-au plăcut la nebunie.

Regina Roșie (Red Queen în engleză) vine cu un pachet complet: o copertă superbă, un titlu neobișnuit, o descriere ucigător de intrigantă și o autoare cu o perspectivă originală. Sinceră să fiu, nu aș regreta dacă aș numi-o cartea anului, pentru că își merită titlul cu siguranță. Cartea aceasta pur și simplu impresionează de la primele pagini!

În primul rând, povestea este absolut genială. Deși mi-a amintit ușor de Jocurile foamei la început, am fost imediat absorbită de lumea fascinantă creată de Victoria, una în care oamenii sunt împărțiți după culoarea sângelui. Cei cu sânge roșu fac parte din clasa de jos, cea care trudește și o duce foarte greu. Cei cu sânge argintiu sunt cei privilegiați, talentați, care nu muncesc o singură zi în viața lor. Apoi este Mare, care are sânge roșu, dar puterile unui argintiu. Aici se complică toată povestea. Printr-o serie de întorsături de situație și scene grozave, autoarea reușește să captiveze cititorul de la început. Conceptul acestei cărți este destul de original, chiar dacă uneori te poate duce cu mintea la alte povești deja citite. Toate acestea se dau uitării în momentul în care pătrunzi mai bine în lumea lui Mare și te atașezi de personaje.

victoria aveyardUn alt aspect ce merită menționat este felul în care intriga este construită. Autoarea nu dezvăluie totul de la început, fiecare secret fiind scos la suprafață la momentul potrivit, printr-o întorsătură de situație care te va face să închizi cartea pentru un minut, să te uiți la perete cu o privire pierdută și apoi să deschizi din nou cartea, cu o sete de lectură incredibilă. Victoria detonează bombă după bombă, ce să mai! Intriga crește în intensitate până la sfârșit, unde au loc niște scene pur și simplu explozibile, care te vor face să dai paginile cu și mai multă nerăbdare.

Personajele sunt, de asemenea, foarte bine create, chiar și cele secundare. Mare este un personaj rar întâlnit. Este genul de fată care își dezăluie adevărata natură încă de la început. Curajoasă, ironică, sălbatică, frumoasă, deșteaptă, greu de stăpânit. Și foarte guralivă. Am adorat-o de la început.

Maven este și el un personaj foarte interesant. Deși la început poate părea destul de plictisitor, pe parcursul acțiunii acesta dă dovadă de niște contradicții în personalitatea lui care te vor ține mereu cu sufletul la gură. Eu una nu am știut niciodată la ce să mă aștept de la el și cu siguranță nu mă așteptam la respectiva lovitură, care m-a făcut să pierd stația de autobuz. Chiar dacă mulți cititor îl displac, mie Maven mi s-a părut absolut genial.

Pe de cealaltă parte, Cal nu m-a impresionat aproape deloc. Mi s-a părut genul de personaj pe care autoarea trebuia să îl pună în carte pentru a crea un sentiment de familiaritate cititorului. Cal este clișeic, previzibil și foarte anost, după părerea mea. Tare aș vrea să se schimbe în volumul doi.

Triunghiul amoros este destul de plăcut și mi-a plăcut foarte mult faptul că autoarea nu a pus mult accent pe acesta. Victoria s-a concentrat mai mult pe partea fantasy al romanului și pe acțiune, dar combinația dintre dragoste și război mi-a plăcut la nebunie și m-a făcut să citesc cu mai mare interes și plăcere. Și adevărul este că eu am sperat până în ultima clipă că Mare și Maven se vor îndrăgosti nebunește unul de celălalt. Oh, it broke my heart!

Cea mai bună parte a cărții este, cu siguranță, sfârșitul. Am citit ultimele 50 de pagini în autobuz, în drum spre orele de vioară și mi-aș fi dorit ca autobuzul să nu mai ajungă niciodată la destinație, pentru că pur și simplu nu puteam lăsa cartea la o parte atunci. Am ratat stația de autobuz, am întârziat un pic, dar nu mi-a păsat deloc, pentru că sfârșit ca acesta mai rar găsești în cărți. Este plin de întorsături de situație incredibile, dramă, acțiune și situații din care crezi că personajele nu vor reuși să iasă niciodată. Am stat cu sufletul la gură până la sfârșit și m-am blestemat pe mine pentru că nu am avut inspirația de a cumpăra al doilea volum, Glass world, atunci când am avut ocazia.

Plină de acțiune, întorsături de situație care te vor face să citești cu o viteză uluitoare și personaje incredibile, Regina Roșie este un adevărat deliciu literar. Mi-a plăcut la nebunie și aștept cu mare nerăbdare să citesc volumul doi. Atât lumea lui Mare, cât și ea însăși m-au fermecat la culme! Cred cu tărie că aceasta este una dintre cărțile pe care nici un pasionat de fantasy nu ar trebui să o rateze, așa că dacă nu ați citit-o încă, nu mai așteptați. Cu siguranță nu veți regreta!

Notă: 5 stele din 5

Recenzie: ”Ultimii martori” de Svetlana Alexievici

ultimii martori

Detalii tehnice:

Autor: Svetlana Aleksievici

Editura: Litera

Data aparitie: Aprilie 2016

Pagini: 336

Format: 107×177

Cartea aceasta mi-a fost oferită de librăria online Librex pentru recenzie. Mulțumesc!

Recenzie:

După ce am citit cartea ”Războiul nu are chip de femeie” scrisă de Svetlana Alexievici, am știut că îi voi citi toate cărțile. M-am îndrăgostit, pur și simplu, de puterea cuvintelor ei. Am continuat cu ”Ultimii martori”, o colecție de amintiri ale oamenilor care erau copii atunci când al doilea război mondial se desfășura.

Bineînțeles, mi-a plăcut. Nu cred că există vreo carte scrisă de Alexievici care să nu îmi placă. Consider că ea se află printre puținii scriitori care au puterea de a influența cititorul și de a spune adevărul pe care toți îl căutăm. Totuși, trebuie să recunosc că ”Ultimii martori” nu m-a impresionat la fel de mult ca și ”Războiul nu are chip de femeie”. Cea din urmă este, pentru mine, o carte greu de egalat, dar asta nu înseamnă că ”Ultimii martori” nu este o carte bună sau emoționantă. Astfel de povești, astfel de mărturii este imposibil să nu fie impresionante și foarte emoționante. Cu toate acestea, cartea de față nu a avut același impact asupra mea, deși mi-a plăcut la nebunie.

Ultimii martori” se bazează pe aceeași idee ca și ”Războiul nu are chip de femeie”. Ambele conțin mărturiile oamenilor care au trăit războiul. Totuși, eu le-am perceput ca fiind foarte diferite. Ultima pune accent pe felul în care oamenii implicați direct în război au fost afectați de acest eveniment, în timp ce ”Ultimii martori” vorbește despre traumele pe care războiul le-a cauzat unor oameni obișnuiți, pe vreme aceea doar niște copii și felul în care acesta le-a format viețile.

A fost la fel de emoționant să citesc mărturiile copiilor ca și pe cele ale adulților, dar mult mai tulburător. Gândindu-mă la inocența copiilor și la felul în care aceasta a fost distrusă atât de devreme, am simțit că rămân fără cuvinte. Mi s-a părut incredibil felul în care niște copilași s-au trezit direct în război și au trebuit să învețe să supraviețuiască. Traumele pe care războiul le-a lăsat asupra acestor oameni le-au schimbat viața și le-au modelat, practic viețile.

Ultimii martori” este una dintre cărțile care îți dezvăiule o mulțime de lucruri despre omenire și despre psihologia umană. Este uimitor ce poate face un om pentru a supraviețui, dar și pentru a-și salva inocența, umanitatea și sufletul. Există multe antiteze în timp de război, cum ar fi felul în care unii oameni încercau să îi ajute pe ceilalți, în timp ce alții își salvau numai pielea lor. Romanul acesta arată toate aceste lucruri și încă câteva, în același timp oferind anumite lecții de viață.

Mărturiile au fost selectate foarte atent astfel încât fiecare impresionează și își lasă amprenta asupra cititorului. Povestirile sunt scurte, antrenante, iar carte se citește foarte repede și ușor. Mi-au lipsit, totuși, părțile în scrise de însuși Svetlana, care expirmau sentimentele ei în timpul cercetărilor făcute.

Ultimii martori” nu este numai un excelent roman de război, ci și o adevărată lecție de viață și de omenie. O carte tulburătoare, care te va schimba și îți va oferi o nouă perspectivă asupra lumii în care trăim. Scrisă într-un mod păstrunzător, ”Ultimii martori” este una dintre cărțile care nu trebuie să lipsească din bibliotecile tuturor.

Notă: 5 stele din 5

Recenzie: ”Zece respirații scurte” de K.A. Tucker

 

zece respirații scurte

Detalii tehnice:

Editură: Epica

 Traducere:Gabriela Stoica 

Format:13,7 x 20,3 cm

Tip:broșat cu clape

ISBN:978-606-8754-09-3

Descriere:

Pentru fanii romanelor E ușor să te iubesc, Tammara Webber, Destine la limită, Katie McGarry și Intimidare de Penelope Douglas. Respiră, Kacey. Zece respirații scurte. Agață-te de ele. Simte-le. Iubește-le.
Cu patru ani în urmă, viața lui Kacey Cleary a fost distrusă atunci când mașina în care se afla a fost lovită din plin de un tânăr șofer beat, omorându-i părinții, pe iubitul ei și pe cea mai bună prietenă a sa. Încă mai este bântuită de amintirea momentului în care a rămas prizonieră între fiarele contorsionate ale autoturismului, ascultând-o pe mama ei cum își dădea ultima suflare. Acum, Kacey vrea să își lase trecutul în urmă. Înarmată cu două bilete de autobuz, Kacey și sora ei în vârstă de cincisprezece ani, Livie, fug din Grand Rapids, Michigan, pentru a începe o nouă viață în Miami. La început, fetele se zbat să o scoată la capăt, dar Kacey nu este deloc îngrijorată. Ea poate face față oricui, în orice situație – cu excepția vecinului său misterios din apartamentul 1D.
Trent Emerson are niște ochi albaștri în care arde un foc mocnit, gropițe adânci și pare că se menține într-un echilibru perfect între a fi un tip simpatic și unul dur. Călită fiind de trecutul ei tragic, Kacey este hotărâtă să țină pe toată lumea la distanță, dar atracția lor este de netăgăduit, iar Trent caută cu disperare și neîncetat o cale spre inima împietrită a lui Kacey – chiar dacă asta înseamnă că oricând poate să iasă la iveală un secret exploziv care va zgudui din temelii ambele lor lumi.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul librăriei online Librex, de unde am primit și eu această carte spre recenzie. Mulțumesc! 🙂

Recenzie:

Voi începe recenzia aceasta prin a vă povesti despre perioada mea în care citeam numai cărți din genul YA și NA. Eram pur și simplu obsedată de poveștile despre fete timide/cu probleme psihice și băieții/bărbații care vin în salvarea lor. Iubirile acestea perfecte, cu doar un strop de dramă au fost drogul meu multă vreme. Până când am realizat că am citit mult prea multe povești care urmăresc acest tipar și că ar trebui să schimb scenariul. Așa că am trecut la alte cărți, dar asta nu înseamnă că nu îmi place să mai citesc un roman YA sau NA din când în când. Până la urmă, este tot timpul plăcut să te relaxezi cu o frumoasă poveste de dragoste.

Zece respirații scurte era de foarte multă vreme pe lista mea de cărți de citit atunci când am hotărât că a venit vremea să mă întorc un pic la începutul adolescenței și să mă pierd într-un roman NA. Am fost întotdeauna entuziasmată de premiza acestei cărți și nu vă puteți imagina ce rânjet mi s-a întins pe față atunci când am început să o citesc.

Așadar, Zece respirații scurte a fost ca o gură de aer proaspăt pentru mine. Deși urmărește un scenariu pe care l-am mai citit de câteva ori, m-am bucurat de fiecare rând al acestei cărți. Mi-a plăcut la nebunie și spun din toată inima faptul că da, merită citită. Zece respirații scurte nu este ca celelalte cărți din genul NA pe care le-ați citit sau de care probabil că ați citit, chiar dacă în ea se găsesc câteva clișee specifice acestui gen.

Una punct în plus este felul cum a fost structurat acest roman. Fiecare fază prin care trece povestea de dragoste a lui Kacey și a lui Trent este asociată cu starea de spirit și starea mintală în care se găsește Kacey. Prima parte a cărții este denumită după unul dintre cântecele mele favorite, Comfortably numb (Pink Floyd) și se încheie într-un mod mult mai vesel, Iertarea. Fiecare parte a cărții arată prin ce trece personajul principal, iar lucrul acesta mi s-a părut grozav.

M-am atașat de personaje încă de la început. Am adorat-o pe Livie pentru inteligența și maturitatea ei, dar am admirat-o enorm pe Kacey pentru tăria ei de caracter, pentru curajul de care dă dovadă și pentru felul în care i-a purtat de grijă surorii ei mai mici. Mi-a plăcut enorm relația lor, chiar dacă deasupra acesteia planează tragedia prin care a trecut familia lor în urmă cu patru ani. Un punct în plus ar fi faptul că fiecare personaj are un trecut care explică prezentul și comportamentul respectivului personaj.

Nu știu dacă aș descrie această carte ca fiind una tristă. Cu siguranță începutul cărții nu este tocmai optimist, dar faptul că personajele ajung să se împace cu soarta lor, iar cititorul poate asista la acest proces nu mi se pare un lucru trist. Cred că am învățat câte ceva din romanul acesta, iar acest ”ceva” este faptul că este întotdeauna bine să ierți și să îți înfrunți demonii.

Cartea aceasta are ceva pentru toată lumea. Unele scene te fac să zâmbești, altele să te încrunți, să oftezi sau să îți fie frică. Povestea lui Kacey este un adevărat rollercoaster emoțional.

Relația dintre Kacey și Trent… Hm, cu siguranță mi-a plăcut, chiar dacă nu m-am înnebunit după ea, așa cum aș fi făcut acum trei ani. Însă povestea lor mi-a oferit o doză de optimism și mi-a amintit de ce adoram atât de mult romanele NA. Dialogurile și scenele dintre Kacey și Trent sunt un adevărat deliciu și dau o tentă foarte sexy cărții.

Acțiunea este captivantă, deși nu are o intrigă clară. Pentru că cititorul urmărește lupta lui Kacey împotriva demonilor ei încă de la începutul romanului, acesta se așteaptă ca ea să explodeze din moment în moment. Eu am așteptat acest ”apogeu” care eram sigură că va schimba totul. Și într-adevăr, a făcut-o. Ultimele patru părți din carte m-au făcut să trec printr-o mulțime de sentimente. De la euforie, la furie, tristețe și ușurare, până la fericire și din nou euforie.

Romanul lui K.A. Tucker, Zece respirații scurte este o captivantă poveste a unei tinere femei ce încearcă să se vindece după ce o tragedie i-a schimbat întreaga viață. În scenă apare Trent, care o va vindeca, dar o va și răni foarte mult. Mi-au plăcut enorm atât povestea, cât și personajele și stilul autoarei. Acest roman este numai bun de citit atunci când vrei să te relaxezi și să citești o poveste de dragoste captivantă!

Notă: 5 stele din 5

Recenzie: ”Becks merge la școală” de Cristina Boncea (Octopussy #2)

becks merge la scoalp

Detalii tehnice:

ISBN: 978-606-763-049-7
Data apariției: aprilie 2016
Număr de pagini: 176
Format: 13×20 cm
Tip copertă: broșată
Colecție: Radical din 7

Descriere:

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Puteți comanda cartea de pe site-ul editurii Herg Benet.

*Această carte mi-a foarte oferită de autoare spre recenzie. Mulțumesc!*

Recenzie:

Am citit ”Octopussy” anul trecut, când de-abia se lansase. Și da, mi-a plăcut. Nu văd de ce atât de mulți oameni sunt ofensați de cărțile lui Boncea. Până la urmă, cei ce sunt revoltați de scenele de sex din carte ar trebui să se întrebe cum au ajuns ei pe lume. Bineînțeles, pentru mine sexul nu a fost niciodată un subiect delicat. Este ceva normal, așa că scenele erotice din cartea Cristinei nu mă deranjează deloc, mai ales că sunt și bine scrise.

Trecând la ”Becks merge la școală”, am citit cartea aceasta ieri, în trei ore. Am început-o după prânz și am lăsat tot la o parte pentru a o citi, lucru pe care rar îl fac. Însă eram foarte curioasă să văd ce ne-a pregătit autoarea. Citisem câteva recenzii înainte de a începe lectura, dar când vine vorba de Cristina, mi se pare că nu poți fi niciodată pregătit pentru cărțile ei.

Da, mi-a plăcut. Mult mai mult decât ”Octopussy”. Atât de mult, că parcă îmi pare rău că am citit-o într-o singură zi. Aș fi vrut să mai fi lungit un pic lectura, ca să savurez cartea mai bine.

Comparând-o cu volumul doi, ”Octopussy” este doar o introducere. Warm up, ca să îi citez un pic pe prietenii noștri americani. ”Becks merge la școală” este cartea importantă din serie. Aici se explică mai bine boala Octopussy, aici se dezvoltă personajele și, în primul rând, în acest volum se dezvoltă și autoarea și ne arată de ce este în stare.

Încă de la primele pagini se poate observa o maturizare a autoarei, atât din vocea personajelor, cât și din subiectele abordate. Cartea aceasta mi s-a părut mult mai profundă, dar la fel de nonconformistă ca și ”Octopussy”. M-am putut regăsi mult mai mult în acest volum, dat fiind fapul că Becks trece prin niște situații mult mai normale, prin care poate că trecem toți la un moment dat în viață.

Personajele Cristinei sunt mult mai bine definite și mult mai reale. Atât Becks, cât și Hyena încearcă să își regăsească sinele și să înțeleagă dacă lucrurile care au fost spuse despre ele în cartea unchiului Phil sunt adevărate sau nu. Gândurile și sentimentele lui Becks sunt mult mai bine explicate de autoare, la fel ca și cele ale Hyenei. Simt, totuși, că Hyena a fost un pic lăsată la o parte. Lucru firesc, având în vedere că Becks este cea care ”pleacă la școală”.

Acțiunea este mult mai bine dezvoltată și mult mai captivantă. Poate se datorează acestei schimbări al comportamentul lui Becks, dar consider că acțiunea acestei cărți a curs mult mai ușor și toate situațiile prin care personajele au trecut m-au făcut să citesc cartea cu un interes mult mai mare.

Scrisul Cristinei este mult mai matur și curge mult mai lin. Am simțit felul în care ea s-a dezvoltat o dată cu personajele și lucrul acesta mi-a plăcut mult. Chiar dacă stilul ei este mai matur, Cristina și-a păstrat umorul, nonconformismul, libertatea și originalitatea.

Sfârșitul cărții m-a lăsat cu gura căscată. Trebuie să recunosc că nu mă așteptam la așa ceva. Însă acum că mă gândesc mai bine, a fost finalul perfect. Pentru carte și pentru Cristina. După 170 de pagini de tumultum și greutăți, nu cred că se putea găsi un sfârșit mai bun pentru Becks. Dar totuși… Măi, Cristina!

Aștept cu mare nerăbdare volumul trei. Sunt curioasă să văd cum va continua povestea personajelor și cum se va dezvolta Cristina. Abia aștept să văd ce ne-a pregătit pentru volumul final!

Între timp, eu vă sfătuiesc să lăsați ipocriziile și să citiți cărțile Cristinei. Scrisul ei nu este nici despre sex, nici despre orgii. Cristina scrie despre adolescență, despre nelămuririle care vin o dată cu această vârstă și despre încercarea de a ne găsi propriul sine. Cât despre volumul doi… merită. Merită cu adevărat să o citiți.

Notă: 4.5 stele din 5

 

Interviu cu Cristina Boncea: ”Nu cred că poți scrie artă despre prezent”

cristina bonceaPe Cristina Boncea o cunoaștem toți deja. Dacă nu datorită cărții ei, ”Octopussy”, sigur datorită  canalului ei de YouTube sau al blogului ei. Cu toate că este cam greu să nu o știți din cauza cărții ei. Cristina e adolescenta aia cu mintea sucită, care scrie despre sex, relații și prostiile pe care le fac mai toți adolescenții. Romanul ei de debut, lansat anul trecut la Herg Benet, a stârnit un val de opinii negative, dar și unul de opinii pozitive. Până la urmă, așa este lumea artei. Nu poate fi pe gustul tuturor. Un lucru este sigur. La numai 18 ani, Cristina își trăiește deja visele și își face un nume pentru ea în lumea literară.

Cu ocazia lansării volumului doi din seria ”Octopussy”, am stat de vorbă cu Cristina. Rezultatul este un interviul în care autoarea vorbește despre viața ei după lansarea romanului ei de debut, despre planurile ei de viitor și, cel mai important, despre ”Becks merge la școală”.

Bună, Cristina! Ultima dată când am vorbit, ”Octopussy” tocmai fusese lansată la Herg Benet. Ce s-a schimbat de atunci în viața ta?

Hello! Foarte, foarte multe lucruri. În primul rând, am terminat de scris volumul #2 prin vara anului 2015 și i-am trimis-o lui Alex, editorul meu. Atât el cât și Cristina Nemerovschi au observat că am evoluat ca scriitoare și nu a putut decât să mă bucure acest lucru, faptul că am învățat ceva din experiența romanului meu de debut. Am terminat de scris chiar și ultima parte a trilogiei care sper să vă dea pe spate, mai ales pe cei care au citit deja Becks merge la școală și sunt puțin șocați de final (dar și foarte mulțumiți, după câte am văzut). Ultimul eveniment la care am participat a fost lansarea mea de la Gaudeamus, visul meu de o viață! 🙂 Acolo am reușit să vorbesc cu foarte multă lume și m-am distrat stând la standul editurii și dând autografe. Acum urmează Bookfest, unde sper să repet experiența, de data asta cu un roman nou-nouț.

Acum te pregătești să publici continuarea, ”Becks merge la școală”. Cum te simți în pragul acestui pas?

Din moment ce au apărut deja câteva recenzii foarte pozitive la această carte, nu mai am nicio emoție sau dubiu că ceva ar putea merge prost. Abia aștept să apară și în librării, să se vândă alături de primul volum într-un pachet… Sper doar ca întreaga trilogie Octopussy să aibă un public și mai larg, care să aștepte volumul final cu sufletul la gură.

Consideri că te-ai maturizat ca autor față de primul volum?

Categoric! Eu oricum sunt la o vârstă la care timpul trece foarte repede și schimbările apar la fel de repede, deci ar fi fost imposibil să rămân aceeași, chiar și fără apariția romanului meu de debut pe piață. Ideea e că mă folosesc foarte mult de trăirile personale în romanele mele, așa că încerc pe cât posibil să trăiesc cât mai multe pentru a scrie cât mai “matur”; cam așa funcționează, sunt codependente Cristina ca autor și Cristina adolescenta, nu am cum să le separ. De asemenea, consider că și Becks, personajul meu principal, s-a maturizat față de primul volum.

De ce ai recomanda volumul doi cititorilor?

În primul rând, pentru a înțelege mai bine conceptul Octopussy, care a stat la baza primului volum. Deși e adevărat că atunci când mi-am publicat romanul de debut nu mă gândeam că voi mai scrie și o continuare, cred că era inevitabil și mă bucur că universul a lucrat în acest fel pentru mine. Pe de altă parte, volumul doi promite și mai multe replici sarcastice și întâmplări tragicomice care ar putea însenina ziua oricărui cititor.

Cum va evolua povestea în volumul doi?

becks merge la scoalpBecks merge la școală este literalmente ce se întâmplă în volumul doi, sau cel puțin pretextul de la care plecăm. Becks merge în primul an de liceu la o școală de fete din Anglia iar de aici pornește șirul întâmplărilor… Există dragoste, sex, răzbunare și mai ales, Octopussy – boală tratată într-un mod puțin mai diferit decât în primul volum. Acțiunea se bazează mai mult pe Becks, desigur, dar o avem în continuare pe familia Sugar prezentă în background. 

Știu că ai de-a face cu destul de mulți hateri. Cum răspunzi comentariilor negative?

Cu delete sau block, după caz. Nu am loc pentru negativitate în viața mea, trebuie să mă concentrez pe a face lucruri pozitive pentru oamenii cărora le plac cărțile mele și își doresc să scriu în continuare; cea mai importantă persoană pe care trebuie să o satisfac este EU, așa că nu-mi permit să mă las distrasă de oameni care habar n-au despre ce vorbesc. E adevărat că am primit și critică constructivă, însă acele comentarii nu le consider negative.

Am observat că ai o relație destul de strânsă cu Cristina Nemerovschi. Te ajută în vreun fel prietenia cu ea în ceea ce privește scrisul?

Pot spune că nu. Întâlnirile cu Cristina sunt mereu un prilej de bucurie, chiar și scurtele noastre conversații de pe Facebook, însă cel mai mult mă inspiră în privința creațiilor mele propriile mele amintiri și experiențe, mai puțin alți oameni din viața mea, chiar dacă îi apreciez și sunt recunoscătoare pentru existența lor. Deși ea se poate numi “idolul meu” în materie de literatură, cred că se poate observa că stilurile noastre sunt destul de diferite și vrem să transmitem alte idei prin romanele pe care le scriem. Deși nu pot spune că mă deranjează comparațiile literare dintre noi două, cred că orice persoană care ne-a citit poate fi de acord cu mine.

Ce surprize pregătești cititorilor tăi? Un al treilea volum, poate?

Sure, l-am scris deja, după cum spuneam. Va fi volumul final al trilogiei și este scris din perspectiva Hyenei, ca și consecință a finalului din volumul #2. Aici Octopussy, ca întreg concept, primește o concluzie clară și concisă, pe înțelesul tuturor și consider că e cel mai bun mod de a sfârși povestea celor patru membrii ai familiei Sugar. Înafară de asta, voi încerca să organizez câteva lansări prin București, deși sunt tare ocupată cu bacul și admiterea…

Cum ai fost primită de ceilalți autori în lumea aceasta literară?

Eu cred că neașteptat de bine! Mi-am făcut foarte repede prieteni în această industrie și lista continuă să crească. Mă bucur să îi cunosc pe fiecare dintre ei, să îi citesc și să ne susținem reciproc. Încurajez pe această cale tinerii scriitori suficient de curajoși să își trimită manuscrisele spre edituri and join us!

Știu că te ocupi și cu vlogging-ul. Crezi că scrisul și vlogging-ul se îmbină în vreun fel?

Nu, nu cred că are vreo treabă. Am început să fac filmulețe în ideea de a-mi promova viitoarele romane pe YouTube, deci vlogging-ul are cu siguranță treabă cu advertising-ul. În România e destul de greu să fii un autor popular fără să te autopromovezi cât de mult poți așa că de aceea am optat să utilizez cât mai multe rețele sociale în acest scop.

Părinții tăi au citit ”Octopussy”? Care a fost părerea lor despre carte?

Mama citește în prezent volumul #2 și mi-a spus că primele 50 de pagini sunt foarte ok. Ea, la fel ca și mine, înțelege că genul acesta de literatură are din păcate un public restrâns datorită mentalității generale din România, însă mă susține în tot ceea ce fac și se bucură pentru succesul meu.

Cum ți-ai descrie scrisul sau poveștile?

SINCER. Asta e ceea ce am încercat mereu să fac, dacă nu scriu sincer mai bine nu mai scriu deloc. Pentru mine tocmai acesta este rostul literaturii, să transpui pe hârtie, împletit desigur cu ficțiunea, părțile din tine pe care vrei să le explorezi sau le consideri importante. Abia după ce public un roman mi se întâmplă să realizez de ce l-am scris de fapt. În timpul procesului, doar mă las pierdută în lumea care mi se creează în fața ochilor, fără să fac mare lucru; scopul final, pentru sinele meu, este de fapt creșterea spirituală și îmbunătățirea mea ca ființă umană. Cred că nu e un lucru foarte evident pentru un simplu cititor, dar fiecare autor vede în arta sa ceva ce îi este doar lui cunoscut. Cât de frumos e să împărtășești un secret a cărui cheie s-o deții numai tu?!

Te regăsești în personajele tale, Becks și Hyena?

Mama chiar a zis că mă regăsește în Becks din al doilea volum și m-am cam supărat căci ambele fete sunt versiuni ale mele de mult ucise, pierdute. Nu mai am nici infantilitatea lui Becks, nici inflexibilitatea Hyenei. Se știe că ele sunt la poli opuși din multe puncte de vedere și totuși sunt două jumătăți ale aceluiași întreg… Chiar și Hyena din volumul trei este o versiune a mea pe care am ucis-o. Nu cred că poți scrie artă despre prezent, dar mi-e imposibil să spun că nu mă regăsesc în personajele mele, chiar dacă ele nu mai reprezintă cine sunt eu acum.

Ești mulțumită de unde te găsești la momentul acesta ca autoare?

Sunt de felul meu fericită cu ceea ce am, vorba aia, “nemulțumitului i se ia darul” însă pot spune că am ajuns aici pe puteri proprii, fiind susținută doar de oamenii care au crezut cu adevărat în mine și nu din alte motive. Am investit bani, timp și suflet iar acestea sunt rezultatele. Tot ce pot să spun este: cu Dumnezeu înainte!

Mulți adolescenți și-ar dori să aibă curajul și determinarea de a publica o carte la această vârstă. Le poți da un sfat?

Cut off the bullshit, ăsta e sfatul meu. Dacă vi se pare că sună dur, gândiți-vă numai la hoarda de recenzori nefutuți sau alți autori de la n edituri care v-ar mânca de vii, din diferite motive. Și piața literară, la fel ca în orice alt domeniu, este o junglă, așa că trebuie să fiți pregătiți pentru orice. În primul rând, trebuie să fiți foarte siguri pe munca voastră și în al doilea rând, să aveți o echipă (de la editură) care să vă susțină every step of the way. Altfel, chiar nu văd cum ați putea reuși, chiar dacă manuscrisul vostru e genial dar nerecunoscut.

Cred că toți murim de curiozitate să citim ”Becks merge la școală”. Ne poți împărtăși un fragment care să ne determine să o citim de cum iese din tipare?

Sure. Uite aici:

Ar fi vrut să pară la fel de pură precum Natty, care indiferent de cât de multe puli ar fi supt și cât s-ar fi tăvălit prin noroaie, tot are spiritul de a se aranja frumos, ca o virgină, de a arăta atât de inocent, de a fi atât de iubită de toți. Ele sunt EXACT ca Nancy și Penny din Clasa 402. Becks va fi mereu Nancy, cea care aspiră la o persoană care nici n-are habar de existența ei. Și de asta s-a hotărât să urască femeile, din adâncul sufletului ei. Pentru că nu urăște nimic mai mult decât să se simtă slabă. Pentru că nu vrea să plătească prețul ăsta pentru a fi iubită sau nici măcar atât. Pentru că nu vrea să moară înecându-se cu propriul sânge, de dragul unui ideal. Așa că a făcut ce a fost mai ușor. S-a îndreptat spre băieți, și totuși… tot a suferit. Cum mama naibii? Cum mama naibii ajunge să fie mereu o victimă?”

”Becks merge la școală” urmează să apară în luna mai la Herg Benet, iar eu nu am mai fost de mult atât de nerăbdătoare să citesc o continuare ca acum. Sunt sigură că volumul doi va fi cu mult mai nebun decât primul, dar la fel de bun! Evoluția Cristinei ca și autor este evidentă din acest interviu și abia aștept să văd ce surprize ne-a pregătit în noua ei carte.