Poluri opuse și miracole

Sunt niște cântece pe care le asculți și simți, pur și simplu, că explodezi. Le asculți și nu îți vine să crezi că ceva poate fi atât de perfect în lumea asta mizeră. Te întrebi cum este posibil ca un simplu cântec să facă ca totul să fie mai bun în micul tău univers. Și asculți acolo, cu căștile bubuind și cu inima făcând salturi nebunești, iar o parte din tine e complet paralizată, copleșită de miracolul la care este martoră. Cealaltă parte simte că înnebunește și că poate muta munții din loc, iar dacă nu o face acum, explodează.

Sunt Bianca, sunt artistă și în buletin scrie că am 18 ani. În cele mai multe zile am mai mulți ani, dar mai sunt și unele în care am exact atât. 18 ani. Iar problema mea este că eu nu vreau să am 18 ani. Eu îmi vreau viitorul acum și vreau ca ei să știe că în cazul meu vârsta e într-adevăr un simplu număr. Eu nu știu cum să mă liniștesc și vreau să iau toată lumea în piept în momentul ăsta, dar sunt prinsă într-un loc din care încă nu pot scăpa. Tocmai de-aia ascult, iubesc și trăiesc muzica, pentru că mă face să fiu persoana care știu că aș putea fi dacă m-ar lăsa. Pentru că nu numai că mă face să pot muta munții din loc, ci mă ajută să îi urc pe toți, să ajung în vârf și să văd lumea întreagă de acolo.

N-am să încetez niciodată să fiu absolut uimită de faptul că muzica m-a ales pe mine pentru a-i da viață. Nu îmi poate intra în cap ideea că eu pot salva lumea cu muzica și că, în primul rând, mă pot salva pe mine.

Problema e că eu iubesc prea mult muzica și vreau să fie doar a mea, să fie sclava mea. Ori așa ceva este imposibil, pentru că muzica e un miracol în viață care nu va muri niciodată. Muzica nu poate fi stăpânită.  Tu trebuie să îi dai aripi și să o lași să zboare în inimile tuturor.

Nu m-am putut niciodată hotărî între muzica clasică și rock. De fapt, marea mea problemă este că nu mă pot hotărî ce vreau să fac în viață. Există atât de multe lucruri pe care le vreau, atât de multe versiuni ale mele care aș vrea să fiu.

Și clasica, și rock-ul îmi dau viață și mă liniștesc. Clasica e a mea și am trăit prin ea mai mult de un deceniu. Aparținem, practic, una celeilalte. Într-o sală de concerte, printre costume, rochii și instrumente clasice mă simt eu însumi, iar Brahms mi-e cel mai bun prieten.

Cu rock-ul e altă poveste. Rock-ul mă face să vibrez, să fiu nebună și să fiu complet eu. De rock nu m-am atins niciodată, pentru că e o chestie atât de mare, atât de necunoscută și de nebună, încât uneori mi-e frică de ea. E, parcă, de neatins, dar știu în același timp că trebuie să fac asta. Trebuie să mă înconjor și de rock, altfel nu voi putea fi eu.

De fapt, pentru a fi într-adevăr completă, trebuie să îmbin clasica cu rock-ul. Sunt la poluri opuse, dar așa sunt eu. Plină de contradicții și lucruri care în mod normal nu se îmbină, dar care în mine sunt perfecte împreună.

Așa e și cu melodia asta, Doomed. Bring me the horizon cu orchestră și cor, la Royal Albert Hall. Tatuaje și țipete și nebunie, în combinație cu rochii negre, eleganță și liniște. Un total miracol. Aș vrea să mă pun în genunchi în fața lor și să le mulțumesc că mi-au amintit că se poate. Se poate să fiu eu însumi, pentru că melodia asta sunt eu.

Advertisements

Ce mai ascultăm?

Zilele acestea am scris destul de mult despre cărți și filme, așa că astăzi am hotărât să iau o pauză și să schimb un pic subiectul. Nu mi-a luat prea mult să găsesc unul bun pentru ziua de astăzi, pentru că imediat mi-a venit în minte ceva despre care nu am mai vorbit de foarte mult timp: muzica. Deși eu fac muzică în fiecare zi și sunt înconjurată de ea în fiecare moment al zilei, am realizat că pe blog prea rar amintesc de această parte a vieții mele. Și nu, nu mă refer la cariera mea de violonistă sau la vioară, pentru că ele este destul de prezente pe blog. Vorbesc despre rockerița din mine, aia care merge pe stradă și dă din cap în ritmul melodiilor pe care le ascultă în căști, fără să o intereseze cât de nebună o crede lumea.

În ultima vreme am descoperit foarte multă muzică bună și pentru că sezonul rece s-a instalat deja, am tendința de a asculta mult mai mult rock decât vara. Una dintre activitățile mele preferate este să merg pe stradă, cu un ceai cald în mână și cu căștile în urechi, ascultând o baladă rock clasică sau o melodie a unei trupe rock mai modernă. De asemenea, când scriu, fie că este vorba despre articole sau încercările mele de a scrie literatură, muzica mă inspiră și mă ajută să mă concentrez, astfel că petrec destul de mult timp pe YouTube și Spotify. Așa am ajuns să descopăr foarte multe trupe noi, pe care le ador și pe care le ascult încontinu. Ador faptul că am timp să caut muzică și să îmi măresc biblioteca muzicală, pentru că astfel mă inspir și ca muzician, dar și ca scriitor.

Astăzi vă voi recomanda trei dintre trupele mele preferate la ora actuală. Am multe trupe pe care le ascult obsedant zilele acestea. Fie de-abia descoperite, care se potrivesc cu persoana care sunt acum, sau vechi, pe care le știam deja și pe care le ascult cu plăcere, pentru că îmi amintesc de persoana care eram atunci când le descoperisem. Cam tot ce ascult acum este rock, deci dacă acest gen nu este pe placul vostru… ei, eu tot vă recomand să le dați o șansă! Nu se știe niciodată!

Prima trupă se numește letlive și este cea mai nouă descoperire a mea. Noroc de prietenii de pe Facebook pe care rar îi văd în viața reală, dar care au aceleași gusturi muzicale ca și mine. M-am îndrăgostit iremediabil de ei. Ador sunetul lor, care îmi dă impresia că pot muta munții din loc. Versurile mi se par foarte poetice și cu multe mesaje ascunse. De câteva zile ascult trupa asta încontinuu și simt că nu mă voi sătura niciodată de ei. Și nici nu vreau, atât de geniali sunt!

Vă recomand tot albumul lor, If I’m the devil…, dar eu acum vă voi lăsa mai jos melodia care a dat titlul albumului și totodată melodia mea preferată de la ei.

A doua trupă pe care v-o recomand se numește Royal Blood și sunt obsedată de muzica lor de vreun an. Prima dată mi i-a arătat o prietenă în clasa a 10-a, dar atunci nu m-am dat în vânt. Anul trecut de Crăciun, însă, i-am găsit întâmplător, le-am ascultat albumele și de atunci nu trece o zi fără să îi ascult. Mai ales pe vremea aceasta, atmosfera cântecelor lor mi se pare perfectă! Ador vocea solistului, care mă uimește de fiecare dată. Nu numai că e extraordinară, dar la live-uri vocea lui este identică cu cea din studio. Versurile mi se par geniale, iar acustica… În general, îmi este greu să descriu cât de mult ador trupa aceasta.

Recent am descoperit o melodie care cumva îmi scăpase, dar pe care acum o ascult non-stop și care îmi place la nebunie. Este vorba despre One Tricky Pony, dar pentru început vă recomand și Ten Tone Skeleton, Better Strangers și You Want Me. 

Ultima trupă nu este una de care să nu fi auzit deja. De fapt, s-ar fi putut considera modernă și recent apărută pe piața muzicală în adolescența lui tata. Dar acum, această trupă a făcut istorie în muzică și și-a pus amprenta asupra mea ca om, muzician și ca artist în general. Este vorba despre Queen, pe care îi ascult de când sunt mică. Nu cred că mai este nevoie să explic de ce sunt obsedată de ei. Mi se par artiștii supremi. Uneori îmi doresc să fi fost născută în anii ’80-’90, astfel încât să fi avut posibilitatea de a merge la concertele lor și de a-l vedea pe Freddie live. Doamne, ăsta da concert!

Melodia lor de care sunt obsedată la ora actuală este Love of my life. Mi se pare cea mai tristă și mai romantică melodie pe care am auzit-o vreodată. Bineînțeles, Bohemian Rhapsody și The show must go on sunt două melodii pentru care opresc orice activitate fac în momentul respectiv și pe care le ador de ani întregi.


Acestea sunt cele trei melodii care la momentul actual mă definesc. Sper ca acest post să vă ajute și să vă ofere inspirația de care aveți nevoie! Vă recomand să ascultați melodiile acestea dimineața devreme pe stradă, într-o plimbare pe ”răcoare”. Atunci muzica are alt farmec, iar lumea pare mai bună.

Dacă aveți recomandări muzicale, nu ezitați să mi le lăsați în comentarii! Aștept, de asemenea, opinii despre trupele și melodiile de mai sus!

Rock on!

 

music-quote

Sfârșit de vacanță

Nu știu cum este la voi, dar eu când sunt în vacanță sunt, parcă, ruptă de realitate. Pentru două săptămâni nu fac nimic din ce mă definește. Nu mă machiez, nu îmi îndrept părul, nu mă îmbrac sofisticat și nici nu ies din casă prea mult. Iau o pauză de la tot. Sunt doar eu, vioara mea, cărțile și blog-ul. Încerc, pe cât posibil, să îmi reîncarc bateriile și să fac toate lucrurile pe care nu apuc să le fac în timpul școlii. De data aceasta, am vrut să dorm. Am dus atât de mult lipsa odihnei și al somnului, încât în vacanță am dormit aproape 12 ore în fiecare zi. Uneori mă trezeam la ora 12 și după-amiaza mă culcam din nou. Și-a fost bine!

A fost atât de bine să mă trezesc dimineața târziu, fără nici o alarmă, să beau o cafea, să-mi deschid vioara și să studiez. Am studiat mult vacanța asta, dar a fost perfect. Am vioară nouă, vioară care uneori cântă singură. Am avut  timp să studiez totul pe îndelete, să corectez greșelile și, în primul rând, să descopăr muzica și vioara din mâinile mele. Era genial să mă trezesc, să deschid vioara și să studiez toată ziua, oricând și oricât am vrut. Apoi mă mai și odihneam. Am avut zile când nu am avut chef să studiez, așa că deschideam vioara, cântam un pic și apoi o puneam la loc și făceam tot ce-mi trecea prin minte. Scriam, mă uitam la filme (trăiască Twilight!), citeam, ascultam muzică și dormeam.

Mi se pare, totuși, un pic trist ca la 17 ani să ai nevoie să îți petreci două săptămâni în casă. Probabil că toți prietenii mei au profitat de aceste 2 săptămâni să iasă în oraș, să se distreze și să facă noi amintiri pe care să le povestească celorlalți mai apoi. Nu mă înțelegeți greși. Am ieșit și eu de câteva ori, dar nevoia mea de odihnă a fost mai mare decât dorința de a ieși în oraș. Și nici nu sunt tristă că mi-am petrecut vacanța în acest fel. Gândind, totuși, la rece, este un pic trist.

Mâine mi se încheie vacanța. Nu mai am ore la școală, am numai examene. Practic, pe parcursul unei luni, mă duc la școală doar de 2 ori pe săptămână pentru a-mi da examenele. Apoi, bye bye a 11-a! Și hello a 12-a. Pff a 12-a. Eu nu știu când a trecut timpul așa.

Deci nu, nu sunt tristă că se termină vacanța, pentru că practic, nu începe școala. Însă tot simt că asta a fost ultima vacanță așa cum le știu eu. De mâine intru pe ultima sută de metrii înainte de examenul de diplomă, care este pe 26 Iunie. Gata, nu mai este nici o vacanță care să îmi ofere ocazia de a studia mai mult, de îndrepta lucrurile. Cred că mai sunt 6 săptămâni până atunci și sunt sigură că vor trece fără să îmi dau seama. Iar după 26 iunie, un capitol din viața mea, unul major, se va încheia. Viața mea așa cum o știu eu nu va mai fi la fel, pentru că se închid câteva uși acum și altele se vor deschide. Iar ușile care s-au închis au în spate niște drumuri cunoscute mie, în timp ce ușile care se vor deschide îmi sunt necunoscute complet. Așa că da, aceasta este ultima vacanță pe care o fac așa cum obișnuiam mereu să-mi fac eu vacanțele: pregătindu-mă de conservator, de examene, de sfârșitul anului. Nu știu cum va fi viața mea anul viitor pe vremea aceasta și nici cum voi fi eu. Dar sper ca totul să fie bine și să nu mă uit înapoi cu tristețe și regret.

Nu știu cum mă simt. Sunt entuziasmată, nerăbdătoare, într-un fel obosită (după cât am dormit, cum pot fi încă obosită?!), speriată și foarte curioasă să văd ce îmi rezervă viitorul. Vreau ca viitorul meu să înceapă acum și într-un fel simt că așa este. Când mă gândesc la diplomă mă gândesc la momentul pentru care am studiat atâția ani. Primul dintr-o sumedenie de momente de acest fel. E bine să știi că nu ai muncit degeaba.

Vedem ce va fi. Orice va fi, e mai bine decât să stai mereu în același loc.

Pentru încheiere, pentru că nu mai știu ce să zic și nici nu știu cum să închei de data aceasta, vă las noua melodie de la Carla’s dreams, Acele. A apărut aseară și de atunci este pe repeat, cel puțin la mine. Cred că nu mai trebuie să vă spun că îmi place la nebunie, nu? 🙂

 

Recomandarea săptămânii – Melodiile de-o vară

Acum că sunt în vacanță și am un oarecare timp liber (nu prea mult, că nu e timp de pierdut!) îmi permit să îmi înșir fiecare idee care îmi vine pe acest blog. Pentru că e Crăciun și vacanță și vreau să fac ce îmi spune inima că trebuie să fac, iar în momentul acesta inima mea îmi spune că trebuie neapărat să vă fac această recomandare.

Zilele trecute stăteam și citeam ascultând muzică. Pe telefonul meu am aproape 200 de melodii, din aproape fiecare gen posibil: rock, pop, clasică, indie, alternative. Am obiceiul de a îmi downloada pe telefon fiecare melodie care îmi place sau care înseamnă ceva pentru mine. Așa că telefonul meu este plin de melodii pe care le ascultam iarna trecută sau pe un șezlong pe o plajă dragă mie. Eventual și într-un aeroport, atunci când îmi tremurau mâinile de emoție că trebuia să mă urc în avion.

Întâmplarea a făcut ca atunci când citeam și ascultam muzică zilele trecute, telefonul meu să aleagă o melodie pe care o ascultam vara trecută în autobuz, pe stradă, în pat, seara târziu, pe plajă. Melodia aceea a fost, practic, soundtrack-ul verii 2015.

De vreme ce nu am mai ascultat-o de ceva timp, atunci când am auzit-o, am lăsat cartea la o parte și am căzut într-o melancolie extraordinar de plăcută. Stăteam înfofolită în pat și ascultam melodia aceea, iar în minte îmi treceau toate momentele frumoase pe care le-am petrecut ascultând melodia aceea. Călătoria la Atena cu Nely, ziua mea de naștere, vizita rudelor din România, toate cumpărăturile pe care le-am făcut cu mama, ieșirile în oraș cu ea, vizitele la tata la muncă, zilele în care stăteam toată ziua pe plajă, citind o carte bună și arzându-mă la soare. Mi-am amintit de toate ceaiurile băute, de toate țigările fumate, de toată mâncarea mâncată, de toate hainele și cărțile achiziționate. Mi-am amintit de diminețile târzii, de transpirația care mă trecea când studiam Paganini, de senzația pe care o aveam când intram în apă într-o zi mult prea călduroasă. Mi-am adus aminte de senzația de libertate care m-a încercat toată vara și de felul în care vara aceasta m-a ajutat să mă maturizez.

După ce melodia s-a încheiat, am avut o stare extraordinar de bună pentru tot restul zilei. Parcă era vară din nou și totul era posibil. Parcă mi se încărcaseră toate bateriile și vara era foarte aproape. Fredonam melodia prin casă și totul era mai bine.

Astfel, mi-am dat seama cât de importantă este muzica pentru starea mea de bine. În general, muzica mă face să mă simt mult mai bine. Îmi dă o stare de bine și mă face să mă simt ca și cum lumea este a mea. Însă atunci când ascult o melodie pe care o ascultam într-un moment al vieții mele, sentimentul este încă și mai genial. Parcă retrăiesc acele momente și totodată și fericirea pe care o simțeam atunci. Și, oricât de tristă aș fi, o melodie de genul ăsta îmi ridică spiritul și îmi dă foarte multă voie bună.

Aceasta este recomandarea mea de săptămâna asta, copii. Să vă înconjurați mereu de muzică. Să ascultați mereu muzica. Muzica păstrează amintiri, sentimente și senzații pe care le readuce la viață de fiecare dată când o ascultăm. Este foarte important ca viața voastră să aibă un soundtrack frumos, unul care să vă facă să zâmbiți din tot sufletul.

Mai ales vara. Vara trebuie să ascultați mereu muzică, astfel încât muzica să păstreze căldura verii și să aveți acces la ea oricând. Dacă veți avea mereu o coloană sonoră bună, veți avea mereu acces la amintirile dragi vouă și la sentimentele frumoase. Asigurați-vă că vara v-o petreceți ascultând muzică bună. Astfel vara va fi vie în inima voastră chiar și iarna. Căldura acelor amintiri vă va ține de cald chiar și când afară sunt -10 grade. 🙂

Pentru că este Ajunul Crăciunului, nu vă mai țin ocupați cu recomandările mele. Să vă bucurați de muzică, atât vă mai spun.

Iar dacă sunteți curioși de cele două melodii care îmi amintesc de vara anului 2015 în cea mai mare măsură, este vorba de Cool for the summer a lui Demi Lovato și Often de la The Weeknd. Dacă vreți să le ascultați și voi și vă aduceți aminte de vara ce a trecut, vi le las mai jos.

Enjoy!


Voi aveți melodii care vă aduc anumite amintiri plăcute la suprafață? 🙂

Recomandarea saptamanii – Halsey

Buna dimineata! Banuiesc ca ati observat absenta mea din ultimele doua saptamani. Chiar daca urasc scuzele, exista o explicatie pentru absenta mea. Duminica trecuta am plecat spre Romania, unde am petrecut o saptamana. Ieri dimineata, adica Luni, am luat-o din loc spre Grecia, cu o multime de amintiri frumoase. Dar asta este alta discutie. Va voi povesti ce am facut in Romania zilele astea, tot aici, pe blog.

Intre timp, as vreas a incep saptamana cu o recomandare muzicala. Acum cateva saptamani am descoperit o cantareata de care m-am indragostit imediat. Imi place foarte mult stilul ei, pentru ca se aseamana cu al meu, dar cel mai mult ador muzica ei. Versurile sunt foarte triste, emotionante, iar instrumentatia este pur si simplu geniala. Ritmurile te fac sa vrei sa poti compune si tu o muzica asa de frumoasa. Mi se potriveste muzica ei ca o manusa.

Despre cine vorbesc? Despre Halsey! Cred ca ati auzit de ea. Chiar daca s-a lansat recent, Halsey si-a luat un avant destul de mare in lumea muzicala si in topurile muzicale. Ea vine cu un concept original, care nu a mai fost intalnit pana acum.

Ador toate melodiile ei, iar pe Spotify numai Halsey ascult. Atunci cand invat sau scriu pe blog, muzica ei rasuna in toata camera. Nu cred ca am sa ma plictisesc vreodata de ritmurile si de versurile ei.

Am patru melodii de care sunt obsedata: New Americana, Drive, Control si Gasoline. Vreau sa va las mai jos aceste melodii, sa le ascultati si voi. Va recomand tot albumul ei, Badlands, dar in special melodiile Roman Holiday, Colors si Castle. 

Enjoy!




Fiti pe faza pentru cateva articole si postari despre ce s-a mai intamplat in viata mea in ultima vreme. De asemenea, astept parerea voastra despre Halsey in comentarii. 🙂

Recomandarea saptamanii: R.I.P. 2 My Youth

Prima saptamana de scoala s-a incheiat. A fost o saptamana incarcata. Chiar daca suntem de-abia la inceputul anului, din cauza ca sunt in clasa a 11-a, am inceput anul in forta. Am avut si un eveniment de fashion la care am luat parte si am avut si mult de studiat, de asta nu am avut timp sa mai dau pe-aici. Anul acesta va fi un an greu, incarcat, dar sper eu ca frumos. Insa de un lucru imi este teama. Imi e teama ca nu voi avea timp sa va impartasesc gandurile si ideile mele. Voi incerca totusi sa imi fac timp si pentru blog. Trebuie!

In prezent am in minte multe articole si recenzii si incerc sa lucrez cu cat mai mult spor. Imi dau seama ca probabil v-ati fi asteptat sa fiu mai prezenta, dar din pacat timpul si activitatile mele nu imi permit asta. Ah, daca agenda nu mi-ar fi asa de plina!

Printre recenziile si articolele la care lucrez, am luat o pauza sa va recomand una dintre melodiile de care eu sunt obsedata zilele astea. Este vorba de R.I.P. 2 My Youth, cantata de cei de la The Neighbourhood, trupa mea favorita. De fapt, daca ma cunoasteti cat de putin, veti sti ca sunt absolut obsedata de trupa asta. Nu trece zi fara sa ascult cel putin cinci melodii pe repeat.

Ador trupa asta din Califournia din cauza ritmurilor, a versurilor, a mesajelor din cantecele lor si din cauza membrilor trupei. Jesse Rutherford is such a bae! Anyway, ma regasesc in cantecele lor, iar versurile ma dau pe spate. Ca sa nu mai zic de live-urile lor, de care sunt si mai obsedata! Una dintre dorintele mele este sa ii vad live, dar probabil ca suntem la ceva ani departare de asta.

Si cum ziceam, R.I.P. 2 My Youth este cea mai noua melodie scoasa de ei si melodia ce reprezinta noul lor album, Wiped out!, care urmeaza sa apara pe 30 Octombrie. Videoclipul cantecului a aparut saptamana trecuta si e nebunie curataaaaa!

Iubesc melodia asta pentru ca vorbeste despre maturizare, despre acceptarea responsabilitatilor si despre trecerea de la  copilarie sau adolescenta la maturitate. Ma regasesc in fiecare vers, iar ritmul si partea instrumentala… pur si simplu genial!

“I’m using white lighters to see what’s in front of me…”

Va recomand sa ascultati cantecul asta… si celelalte cantece de la The NBHD.

Ce parere aveti de melodia de care sunt obsedata? Cat timp imi scrieti opiniile voastre in comentarii, ma duc sa o pun pe repeat! De cel putin cinci ori…

Music is everywhere! (32)

In ultima vreme ascult foarte des muzica lui Ellie Goulding. Dupa ce m-am indragostit de melodia ei, ‘Love me like you do’ (ce figureaza si pe soundtrack-ul filmului ‘Fifty Shades of Grey’), aseara am avut putin timp sa ascult cateva melodii de-ale ei si pot intelege de ce o adora atat de multa lume. Chiar daca prima data cand am auzit-o nu m-am innebunit dupa ea, acum imi plac mult ritmurile muzicii ei, la fel ca si versurile pe care le scrie, care mi se par superbe, pentru ca vorbesc despre iubire si despre viata, dar si despre intunicimea mintii unei persoane.

Vreau sa impartasesc cu voi doua melodii care imi plac la nebunie: “My blood” si “Lights”. Superbe!


Ce parere aveti despre Ellie? Daca aveti o melodie care va place foarte mult si pe care v-ar placea sa mi-o impartasiti, nu ma supar. 🙂

Music is everywhere! (30)

Inainte de a ma intoarce la studiat si la citit, vreau sa impartasesc cu voi o melodie care ma ajuta sa ma inveselesc zilele astea. Sunt sigura ca ati auzit-o macar o data, dat fiind ca este o melodie foarte cunoscuta. Vorbesc despre melodia celor de la Bastille, Pompeii. 

Melodia asta mi  se pare geniala. Atat ritmul, cat si versurile, videoclipul si mesajul acestei melodii ma fac sa ma indragostesc din nou de muzica. Este o melodie numai buna de ascultat in calatorii sau in lungile calatorii cu masina.

Enjoy! 🙂

But if you close your eyes, does it almost feel like nothing changed at all?

Music is everywhere! (28)

Este o zi frumoasa afara, am multe carti noi sa va arat (dar nu inca – mai astept una 😉 ), citesc o carte pe care o ador, am vazut un film care m-a impresionat, am scris, am studiat, mi-am facut temele si am citit. Am avut, in alte cuvinte, o saptamana buna! Intentionez ca saptamana care vine sa fie si mai buna, iar pentru asta am nevoie de mult ceai, multe carti bune, voie buna si muzica si mai buna! Astazi mi-am download-at si mai multa muzica pe tableta, ca sa fiu pregatita sa intampin greutatile ce imi vor fi aduse de saptamana care vine. Vreau sa va arat si voua una dintre melodiile pe care le ascult zilele astea si pe care am descoperit-o din intamplare.

Este vorba despre melodia Gunshot a lui Lykke Li. Am descoperit melodia asta umbland pe YouTube, din intamplare. Pur si simplu mi-a aparut la recomandari si am hotarat sa vad ce se mai intampla cu Lykke Li. Nu mai auzisem de ceva timp de ea, asa ca m-am hotarat sa ascult cateva melodii de pe noul ei album. Cel mai mult mi-a placut Gunshot. Imi plac versurile, ritmul este genial, iar videoclipul se potriveste de minune cu ideea cantecului. Va las melodia mai jos si sper sa va placa! 🙂

Muzica buna pe repeat! 😉

Muzica clasica (19)

Huh…. sunt obosita, ma dor mainile si abia astept sa ma apuc de citit. Am scris doua zile in continu pentru scoala, iar piesele pe care le studiez acum la vioara sunt din ce in ce mai grele si mai lungi si necesita mai mult timp, mai multa energie si mai mult studiu. Hihi, va scriu asta cu gheata pe incheieturi. Nu ma plang, pentru ca asta mi-e meserie! Asta imi place sa fac si asta vreau sa fac toata viata.

Oricat de obosita as fi si oricat de incet mi se misca degetele, vreau sa imi iau cinci minute din timpul de citit pentru a va arata una dintre cele mai frumaose piese compuse pentru vioara. Este vorba despre ‘La Campanella’ lui Paganini. Spectaculoasa melodie!! Abia astept sa o cant si eu.

Vreau, de asemenea, sa va spun ca nu v-am uitat. Sunteti in fiecare zi in mintea mea si fiecare zi care trece fara o postare pe blog este o zi incompleta. Am muuuulte idei de postari, dar nu am timp. La randul lor, aceste postari necesita timp si sunt atat de restanta cu timpul! Dar vor veni zi si mai bune si promit ca voi profita de fiecare minut liber pe care il am pentru ca va impartasi gandurile mele. Sper, insa, ca veti avea rabdare sa ma asteptati. Puteti citi multe, multe carti intre timp. 😉 🙂 ❤

Ok, acum bucurati-va de minunatia asta de piesa! 🙂

 

Hm, cred ca o voi pune pe repeat si ma voi baga in pat cu minunata carte pe care o citesc acum, ‘Ten Below Zero’. 🙂