Recenzie: ”Chemarea îngerului” de Guillaume Musso

chemarea-ingerului

Descriere:

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă povestea a două vieți legate de un secret uluitor, o comedie romantică ce se transformă pagină cu pagină într-un thriller care te ține cu sufletul la gură. 

New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră până atunci şi n-ar fi trebuit să se revadă vreodată. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna…

„O poveste care te face să visezi cu ochii deschişi. Guillaume Musso este un autor care îşi cunoaşte foarte bine cititorii.“ – Paris Match

„Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.“ – Terra Femina

„Un romancier care și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții.” – Le Figaro littéraire

„Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină.” – Direct Soir

Detalii tehnice:

Numar pagini: 336
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-973-724-635-6
Data publicatie: 12.06.2012
Colectie: Guillaume Musso

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii All, cărora țin să le mulțumesc pentru copia de recenzie pe care mi-au oferit-o!

Recenzie:

Cred că nu mai trebuie să vă spun că sunt complet îndrăgostită de romanele lui Musso, de la care nu mă văd să fac o pauză prea curând. În special după Chemarea îngerului, care mi-a demonstrat din nou că Musso este un autor briliant și care, așa cum mă așteptam, mi-a plăcut la nebunie. De fapt, aș putea spune că este a doua cea mai bună carte scrisă de el pe care am citit-o până acum, prima fiind Central Park.

Chemarea îngerului este un roman superb, care m-a cucerit de la primele pagini, povestea fiind de o frumusețe și  de o originalitate aparte. Intriga pornește de la o întâmplare cât se poate de banală: doi străini se ciocnesc în aeroportul Kennedy și, din greșeală, fac schimb de telefoane. După câteva încercări nereușite de a și le recupera, cei doi se lasă pradă curiozității și încep să caute în telefonul celuilalt. Madeline este o florăreasă din Paris, iar Jonathan este un fost chef și deținător al unui lanț de restaurante care i-a adus faima. Săpând din ce în ce mai adânc în viața celuilalt, ambii descoperă secrete care, până la urmă, îi vor aduce împreună, cel mai important fiind și cel mai tragic: Madeline și Jonathan sunt uniți de o întâmplare dramatică din trecut, fără ca măcar să o știe. Astfel, destinele celor doi se unesc și o aventură plină de situații imprevizibile începe.

Deși începutul cărții are accente de romance foarte puternice, Chemarea îngerului este orice, dar numai romance siropos nu. De fapt, cartea are de toate: suspans, mister, dramă, aventură și romance. Toate într-o măsură numai bună să îți mulțumească fiecare nevoie de cititor. Mi-a plăcut enorm complexitatea poveștii, pentru că am putut găsi absolut tot ce căutam la ea. Am urmărit parcursul personajelor cu sufletul la gură, în același timp sperând la un miracol care îi va aduce împreună. Desigur, datorită tuturor răsturnărilor de situație de pe parcursul anchetei pe care ajung să o desfășoare Madeline și Jonathan, nu am putut fi niciodată sigură de nimic și am fost mereu într-o constantă stare de alertă, iar acesta a fost aspectul meu preferat al cărții. Atmosfera imprevizibilă care m-a ținut cu sufletul la gură, dezvăluirile care m-au făcut să citesc cu mai multă curiozitate și dramatismul poveștilor celor două personaje principale.

În acest roman, Musso oferă cititorului o perspectivă specială asupra sentimentelor și a trăirilor personajelor,evidențându-le prin fiecare gest și vorba a acestora.  De la începutul romanului până la sfârșit, simți un amalgam de sentimente: curiozitate, adrenalină, tristețe, speranță, teamă, confuzie, suferință și un ciudat sentiment de drag față de personaje. M-am simțit complet absorbită de poveștile de viață a lui Madeline și a lui Jonathan, ambele fiind cât se poate de interesante și de triste. Mi-a plăcut mult modul în care autorul dezvăluie încetul cu încetul trecuturile celor doi, astfel trezindu-ți curiozitatea și făcându-te să te atașezi de ei.

Merită menționat faptul că personajele sunt de o complexitate aparte, chiar și pentru Musso. El le construiește personalități puternice și povești cât se poate de reale. Un atu al cărți este faptul că cititorul are ocazia de a descoperi secretele din trecut a personajelor o dată cu acestea, astfel încât intriga devine din ce în ce mai captivantă cu fiecare dezvăluire. Secretele sunt dezvăluite pe încetul cu încetul, unele dintre ele șocându-te, altele întristându-te și altele făcându-te să vrei să citești mai repede. Cert este că nu poți rămâne indiferent față de întâmplările din carte.

Am adorat-o pe Madeline, care este un personaj pe cinste. Este o femeie puternică, echilibrată, deșteaptă și ambițioasă, dar cu un trecut deloc plăcut, peste care încă încearcă să treacă. Jonathan este un fost chef care a picat de pe culmile succesului într-un bar bistro din San Francisco. Înșelat de soția pe care o adora și lăsat fără afacerea care i-a adus recunoașterea mondială, acesta încearcă să își găsească drumul în viață. Mi-a plăcut mult modul în care autorul dezvăluie personalitățile adevărate ale personajelor pe parcurs, acestea fiind un adevărat mister la începutul cărții.

Intriga este extraordinar de complexă și de captivantă. Personajele trec prin situații cât se poate de neobișnuite și de imprevizibile și  dezvăluirile care se ivesc pe parcursul acțiunii îți trezesc mereu tot mai multe întrebări. Misterul te învăluie rapid, iar atașamentul față de personaje și încercarea lor de a afla adevărul în legătură cu trecutul care i-a zbuciumat sunt două elemente care te fac să te gândești încontinuu la poveste și să pui cartea jos cu greu.

Ritmul acțiunii este alert încă de la primele pagini, diversitatea scenelor nu te lasă să te plictișești nici măcar o secundă, iar scrisul autorului superb. Cred că este deja un aspect pe care nu mai trebuie să îl menționez, dar am să o fac, pentru că mi se pare fascinant modul în care cuvintele lui mă vrăjesc și mă fac să uit de lumea din jurul meu. De data aceasta, în combinație cu povestea frumoasă și personajele fascinante, rezultatul a fost o zi în care nu am putut face nimic altceva în afară de a citi. Sfârșitul a venit mult prea repede și a fost o adevărată explozie de suspans, situații la limită, emoții și dramatism.

Chemarea îngerului este un roman pe care trebuie să îl citiți! Are o poveste superbă, care te va emoționa și te va ține cu sufletul la gură în același timp. Personajele îți vor deveni rapid buni prieteni, iar partea polițistă a romanului nu te va lăsa să pui romanul jos, fiind excelent scrisă. Un thriller incredibil, o poveste de viață fascinantă și un romance superb!

Notă: 5 stele din 5

Recenzie: “Norwegian Wood” de Haruki Murakami

818108

Descriere:

When he hears her favourite Beatles song, Toru Watanabe recalls his first love Naoko, the girlfriend of his best friend Kizuki. Immediately he is transported back almost twenty years to his student days in Tokyo, adrift in a world of uneasy friendships, casual sex, passion, loss and desire – to a time when an impetuous young woman called Midori marches into his life and he has to choose between the future and the past.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository, iar in romana de pe libraria online Libris.ro.

Recenzie:

Am intrat in “contact” cu autorul japonez Haruki Murakami din cauza profesoarei mele de literatura, care ni l-a recomandat inca de la inceputul anului scolar. Recent, am inceput sa studiem unul dintre textele lui si, pentru ca mi-a placut felul in care scrie inca de la inceput, am rugat-o pe profesoara mea sa imi recomande cea mai buna carte de la Murakami pe care a citit-o. Mi-a raspuns foarte rapid si foarte hotarat: “Norwegian Wood”. In dupa-amiaza aceea am dat o tura pana la librarie si prima carte care mi-a picat in maini a fost chiar “Norwegian Wood”. Am cumparat-o fara nici cea mai mica urma de indoiala, iar a doua zi, a mea a fost! Am inceput-o cu aceeasi nerabdare cu care incepi o carte pe care o asteptai de ani intregi. Conform site-ului Goodreads, am inceput cartea pe data de 29 Ianuarie si am terminat-o pe 2 Februarie. Ce s-a intamplat intre aceste doua date a fost magic.

Adevarul este ca…

M-am indragostit de “Norwegian Wood” de la primul cuvant. In momentul in care am deschis cartea si am inceput sa citesc, un lucru foarte ciudat s-a intamplat. Inima mi-a sarit din piept si, oricat de ciudat ar suna, am stiut ca am gasit cartea pe care o cautam de atat de multa vreme. Acea carte care sa ma faca sa ma indragostesc din nou de carti, care sa ma faca sa vreau sa stau treaza toata noaptea sa o citesc si care sa ma faca sa simt ca toata lumea este in regula atat timp cat am o carte alaturi de mine. Asta a fost “Norwegian Wood” pentru mine. Am simtit o liniste si o dragoste incredibila pentru carti pe toata durata lecturii acestei carti, incat in momentul in care am terminat-o nu am putut face nimic pentru cel putin o ora. Stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de geniala cartea pe care tocmai am citit-o a fost si cat de mult mi-ar placea sa ma intorc la inceput si sa o citesc din nou. Adevarul gol-golut este ca “Norwegian Wood” este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata si niciodata nu voi uita lumea minunata pe care a creat-o Murakami intre paginile acestei carti.

Imi este greu sa scriu aceasta recenzie. Foarte greu. Nu stiu ce sa scriu si incerc sa gasesc cuvintele perfecte care sa descrie experienta pe care am avut-o cu “Norwegian Wood”. Insa de-abia acum realizez ca este imposibil… “Norwegian Wood” trebuie traita si citita de fiecare in parte. E o carte care trebuie sa o experimentezi pe pielea ta ca sa intelegi despre ce vorbesc. Sincera sa fiu, nici nu am vrut sa scriu o recenzie la cartea asta, pentru ca aveam impresia ca si-ar pierde din farmec. Vreaus sa tin aceasta carte numai pentru mine, sa fie numai a mea si sa nu se atinga nimeni altcineva de ea. Insa in acelasi timp vreau sa o impartasesc cu toata lumea si vreau ca toata lume asa o citeasca. Oh, the struggle of loving an amazing book! 🙂

Daca ar fi sa ma intrebe cineva ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte, sunt sigura ca nu as putea raspunde. Pentru mine, ‘Norwegian Wood’ a fost cartea perfecta, care nu poate fi despartita in bucatele si care trebuie analizata ca si un total. De ce? Pentru ca fiecare aspect al acestei carti este perfect, formand un rezultat de neuitat.

Trebuie sa recunosc ca m-am gandit mult la aspectele cartii si am incercat sa le analizez. Am incercat sa ma gandesc la fiecare lucru in parte care mi-a placut si am incercat sa notez pe carnetelul meu de recenzii tot. Insa mi-a fost imposibil. Am umplut patru pagini spunand, de fapt, acelasi lucru. Ca “Norwegian Wood” este o carte care trebuie citita de toti. O carte geniala.

Am sa incerc sa va arat tot ce am scris pe carnetel intr-o recenzie cat mai coerenta.

Cred ca ar trebui sa incepem prin a vorbi despre Haruki Murakami. Chiar daca nu consider ca sunt in masura sa il “critic”, asta mi-e datoria fata de voi si voi incerca sa o fac cat mai drept si sa il descriu cat mai bine ca si autor. La sfarsit, sper ca veti fi convinsi ca trebuie sa ii incercati cartile.

Haruki Murakami este, cu siguranta, unul dintre cei mai buni autori in viata. Scrisul lui este pur si simplu perfect. Mi-a intrat la inima inca de la prima pagina. Este… perfect. Cursiv, inteligent si absolut captivant, stilul lui Murakami da dependenta. Dupa doar 50 de pagini din cartea aceasta, eram deja la librarie, in cautarea unei noi carti scrise de el pe care sa o adaug in colectia personala. Sunt constienta ca voi citi fiecare carte scrisa de el si ca va fi unul dintre autorii mei preferati pentru totdeauna si chiar ma bucur. Murakami stie ce face, are talent si trebuie apreciat si citit de toata lumea. Povestile lui au substraturi, personajele sunt reale si foarte diferite, iar situatiile in care isi pune personajele sunt atat normale si reale, cat si originale si ciudate.

Murakami scrie cu un realism de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Cuvintele lui sunt reale, palpabile si iti raman in minte pentru totdeauna. Haruki Murakami scrie ca si cum ar vorbi cu cititorul. El scrie pentru cititor, pentru a-i spune o poveste si pentru a-l invata o lectie. De asemenea, el vorbeste despre subiecte tabu cu o naturalete cu care si-a castigat milioane de cititori de-a lungul anilor. Cred ca asta este cel mai minunat la el – nu are bariere si nu se sfideaza sa vorbeasca despre anumit subiecte delicate cu o duritate si un realism incredibil.

“Norwegian Wood” vorbeste despre multe lucruri. Este o carte complexa, care transmite multe lucruri si care are multe substraturi. Cred ca are un pic din orice. Este una dintre cartile bogate, din care oamenii au ce invata la fiecare pagina. Aceasta carte vorbeste, in principal, despre moarte, prietenie, loialitate, mortalitate, dragoste si acceptarea sinelui, sexualitate. Pentru Murakami, totul este normal. El are un ton foarte dezinvolt, chiar si in privinta unor subiecte de care noi, oamenii care nu suntem la fel de geniali ca si el, de temem.

Realismul asta si naturaletea lui m-au atras foarte tare si m-au facut sa vreau sa citesc cartea cat mai repede. Insa nu, nu am citit-o repede. Am vrut sa savurez fiecare cuvant, sa ma bucur cat mai mult de cat de genial este autorul si sa traiesc cat mai mult cu personajele in Japonia.

Cred, de asemenea, ca povestea reuseste sa iti arate foarte bine cum se traia in Japonia in perioada aceea. Consider ca Murakami a reusit sa transmita atmosfera acelor ani extraordinar de bine si, citind, te gasesti transpus in lumea lui, in atmosfera aceea. Simti, la un momentdat, ca esti alaturi de personaje si ca simti totul pe pielea ta.

In cartea lui, Murakami vorbeste si despre trecerea de la adolescenta la maturitate. Personajul nostru principal, Toru, trece prin intamplari specifice varstei si are parte de greutati care iti arata exact cum este viata la varsta aceea. “Peripetiile” lui sunt, de cele mai multe ori, amuzant, terific de captivante si te fac sa vrei sa fii student cat mai repede.

Cartea este usor de citit, dat fiind ca povestea este foarte captivanta, iar personajul principal, Toru, are o voce foarte placuta.

Povestea mi-a placut foarte mult. Este o poveste de dragoste, dar si o poveste despre viata si prietenie. O poveste complexa, deci. Actiunea este lina, nu foarte rapida, dar foarte captivanta. M-am gasit complet fascinata de viata si intamplarile prin care a trecut Toru si simteam ca traiesc alaturi de el.

Povestea de dragoste dintre el si Naoko mi s-a parut foarte trista, dar la fel de romantica. Trebuie sa recunosc, insa, ca o prefer pe Midori. Pentru a va spune de ce, trebuie sa lasam povestea (Cred ca ati inteles deja ca este o poveste foarte buna.) si sa trecem la personaje.

Ei bine, personajele sunt reale. Palpabile. Simti ca sunt persoane reale si, la fel cum am patit eu, ai vrea sa poti sa ii ai ca si prieteni. As putea spune ca personajele sunt remarcabile, chiar daca multe dintre ele sunt ciudate.

Toru, personajul principal, este foarte destept si are un stil ciudat de a vorbi. Este charismatic, amuzant atunci cand vrea si are ceva ce atrage. Poate ca din cauza ca este foarte diferit de ceilalti baieti de varsta lui, poate pentru ca citeste anumite carti, sau poate pentru ca nu prea stie ce vrea sa faca cu viata lui. Cred ca tocmai faptul ca nu are nimic iesit din comun il face sa fie atat de diferit si sa aiba atat de mult farmec.

Naoko. Hmmm… sincera sa fiu, nu mi-a placut de ea. Ok, ok, stiu! Naoko este bolnava, este depresiva si trebuie sa o intelegem. Ok. Inteleg. Zau ca da. Dar tot nu mi-a placut de ea. Mi s-a parut… banala. Cred ca autorul a vrut sa o prezinte ca pe un personaj extraordinar de fascinant, dar pentru mine, Naoko a fost doar o fata egoista, care vroia sa aiba tot si care nu a stiut cum sa se maturizeze.

Midori. Alta poveste. Midori este unul dintre personajele mele preferate. Ever. Mi-a placut simtul umorului pe care il avea, felul diferit de a se purta, si faptul ca stia ce vroia. Am adorat fiecare scena cu ea, iar povestea ei cu Toru m-a fascinant si mi-a facut inima sa fie mai… calda, intr-un fel.

In general, toate personajele sunt bune, chiar daca un pic ciudate. Se potrivesc cu povestea. J

Tinerii se pot regasi in aceasta carte si in personaje. Din cauza faptului ca Murakami descrie trecerea dintre adolescenta si maturitate si probleme pe care aceasta le aduce, dar si din cauza faptului ca el vorbeste despre subiecte despre care adolescentii sunt interesati si vor sa afle mai multe, tinerii se pot regasi si pot invata multe din aceasta carte.

Murakami nu ascunde faptul ca lumea este, uneori, urata. El vorbeste despre moarte si boli mentale cu o usurinta uimitoare. El iti arata ca lumea nu este perfecta si ca da, de-a lungul vietii vom pierde multe lucruri dragi noua, dar vom trece peste ele. Haruki Murakami si “Norwegian Wood” ne arata si ca lumea continua si ca intotdeauna vom gasi ceva care sa ne salveze. Asta daca vrem sa fim salvati, binenteles. Probabil ca veti crede ca povestea este foarte trista si intr-o masura este, dar nu este o tristete coplesitoare. Totul este balantat la aceasta carte.

De asemenea, romanul acesta este plin de simbolisme si metafore pe care nu ai cum sa nu le adori. Simbolismele se gasesc pana si in cantecele mentionate in roman, iar metaforele sunt la tot pasul, folosite, binenteles, cum trebuie.

Cartea asta m-a lasat cu un sentiment ca lumea este mai buna atat timp cat carti ca astea exista. Nu pot descrie exact “Norwegian Wood”. Si nici nu am sa incerc. Vreau sa aveti incredere in mine si sa ma credeti cand va spun ca aceasta carte trebuie citita. Este o poveste perfecta, cu personaje unice, situatii uneori triste, alteori amuzante. Este o carte complexa, plina de lucruri minunate. Da, recomand, recomand, recomand!

Nota: Nu pot nota cartea asta. Imi va ramane mereu in inima si nu cred ca merita un numar de stele. Merita, in schimb, sa fie citita de cat mai multa lume.

Interviu cu Oana Stoica Mujea!

Ati citit tilul?Norma ca da:)) Oana Stoica Mujea a acceptat sa imi dea un interviu!!Yey,ma bucur enrom de mult!Dupa cum stiti,e una dintre autoarele mele preferate,si va dati seama cat de mult m-am bucurat cand a acceptat aces interviul.Multumesc mult,Oana,pentru ca ai acceptat sa raspunzi intrebarilor mele!!

1.Buna,Oana!Multumesc pentru ca ai acceptat acest interviu!Spune-ne ceva despre tine.

Nu e mare lucru de spus despre mine. Sunt om ca orice om, fac lucruri bune și rele. Am păreri și nepăreri. Nu cred că e ceva ieșit din comun pe undeva care ar merita să fie notat.

2.Spune-ne ceva despre cartile tale.

Cărțile mele fantasy probabil că sunt mai cunoscute printre adolescenți decât cele polițiste. Ce pot să spun? În vremea în care scriam fantasy, trebuie să recunosc că și citeam cu tona genul.  Simțeam nevoia să creez, la rândul meu, ceva dintr-o lume fantastică, dar nu prea fantastică. Probabil că dacă l-aș fi citit mai devreme pe George R.R Martin n-ar mai fi fost chiar atât de fantastică. E greu să vorbesc despre cărțile mele. Altora le-o fi ușor, dar eu nu prea știu ce-a fost în capul meu când le-am scris.

3.Cum ti-a venit indeea din “Razboiul reginelor”?

Ideea a fost acolo de mult timp. Am și scris-o, cred, prin facultate. A mai fost tipărită la o altă editură din Cluj, doar că nu prea a știut nimeni de ea. De fapt ideea era următoarea: patru cărți despre linia feminină regală, alte patru despre linia masculină și una despre mitologie. Așa a fost gândită seria inițial, doar că pe parcurs am micșorat-o, pentru că, zic eu, m-am “spurcat” la polițiste.

4.Ai vreun personaj favorit din toate personajele pe care le-ai creeat?Daca da,care este?

Am avut fel de fel de personaje preferate. Yassuna a fost unul dintre ele pentru mult timp, apoi opțiunile s-au schimbat, pentru că și Yassuna s-a schimbat.

5.Vei mai conitnua seria “Razboiul reginelor”?Daca da,spune-ne ceva despre continuare.

Scriu, din când în când, la continuare. Dar trebuie să recunosc că după atâta timp îmi e destul de greu pentru că mi-am schimbat viziunea. Dar, în mare, regina zâna ajunge pe mâna unor zei decăzuți.  o Țin prizonieră de câțiva ani buni, pentru că au nevoie de ea să se reabiliteze în fața celorlalți zei. Dar, în același timp, și ea are nevoie de ei ca să-și recapete regatul. Sigur că Yassuna se opune și, din păcate pentru zâna, ceilalți nu vor să i se alăture. Acum o să vedem dacă ea și o armată de zei decăzuți va reuși sau ba.

6.Care este cartea ta favorita?

Întotdeauna este cartea pe care o citesc. Așa că îmi e greu să răspund.

8.Ce gen de carti preferi?

Orice gen. Dacă mă prinde, mă prinde. Nu pot să aleg un gen sau altul.

9.Care este filmul tau favorit?

Nici acestei întrebări n-aș putea să-ți răspund.

10.Ai vrut vreodata sa fii o fiinta supranaturala?

Nu neapărat. Poate doar o ființă mai deșteaptă.

11.Cand si cum ai hotarat sa fii autor?

Nu a fost chiar o hotărâre, mai întîi a fost o încercare. Cred că a fost o încercare dintotdeauna, încă de când am învățat să scriu.
12.O intrebare egoista…ce parere ai despre blogul meu? 😀

Uite, trebuie să recunosc că nu mai am răbdarea de odinioară de-a citi bloguri. Nici de-a scrie, după cum s-a observat. Blogul tău îmi place pentru că-mi dă senzația că încearcă să-i educe pe cei de vârsta ta. Citiți, comentați, vă dați cu părerea. Lucrul ăsta e important. În timp ce ați putea face orice altă prostie, voi preferați să citiți.

Ai vreun mesaj pentru cititorii blogului meu?

Da, să-și urmeze întotdeauna visele.

Trebuie sa recunosc ca iubesc acest interviu.Imaginati-va si voi cum este ca unul dintre autorii tai preferati sa iti dea un interviu.Voi ce parere aveti despre Oana si cartile ei?

Beyond the never-Madison Daniel

Dupa cum cred ca bine stiti,Madison Daniel este unul dintre autorii mei preferati.Vorbind astazi cu el pe Facebook,mi-a zis ca pe 10 August noua lui carte,”Beyond the never” se va lansa.Impreuna cu Linna Drehmel, Jenna Kay,Alexia Purdy si Kyani Swanigan ,Madison Daniel a scris a alta carte pe care vreau sa o citesc.NEAPARAT!Pana o voi citi eu,va las mai jos coperta,descrierea si trailer-ul. 😀

10

Tales of illusion, nightmares and love.

Through the eyes of the immortal.
Beyond the dreams of the enchanted.
On the breath of the cursed.

There lives only one truth.

Hold on to your light.
The darkness will find you.

Book trailer:

Ahh,vreau,vreau,vreau!!!