Currently reading… (56)

Long time no see! Daca inainte postam aceasta rubrica cat mai des posibil, acum de-abia daca imi aduc aminte de ea. Liceul imi dauneaza grav sanatatii mintale, clar! Am sa incerc sa postez mai des de-acum rubrica aceasta si sa va tin la curent cu tot ce mai citesc. 🙂

Ultima daca cand am postat in cadrul acestei rubrici a fost cu mai bine de o luna in urma, pe cand reciteam ‘The Hunger Games’. Intre timp, chiar daca uneori sunt atat de ocupata incat simt ca n-am timp sa respir, am mai citit cateva carti, care m-au adus mai aproape de tinta mea de 60 de carti de citit pe 2014. Nu ca mi-ar pasa foarte tare, dar tot sunt mandra ca nu pierd timp si citesc oricand pot. 🙂

Okay, so here we go.

Dupa ce am terminat “The Hunger Games” (a fost geniala, chiar mai geniala decat prima data), m-am hotarat sa mai schimb un pic registrul si m-am apucat de… “The Pianist” de Wladyslaw Szpilman.

829777(Puteti citi recenzia aici.)

“The pianist” a fost una dintre cartile pe care intotdeauna am vrut sa le citesc, dar dintr-un motiv pe care nu il stiu, am amanat-o cat am putut. Pana intr-o zi cand m-am hotarat sa o comand si sa ma apuc de ea cat de repede pot. Si, ei bine, tin sa va spun ca inca nu am uitat-o si inca mi se strange inima cand ma gandesc la ea. Mi-a placut enorm de mult. M-a impresiont pana la lacrimi si m-a facut sa realizez ca viata e o lupta si ca trebuie sa stim cum sa luptam. Personajul nostru principal – care, de altfel, este si autorul cartii – Wladyslaw, a luptat prin muzica. Asta intentionez sa fac si eu. 🙂

Chiar daca mi-a luat multe zile sa ies din starea de book hangover pe care mi-a lasat-o “The Pianist”, am facut-o intr-un final, cu ajutorul unei carti care a stat in biblioteca multa vreme. Este vorba despre “Will Grayson, Will Grayson”, scrisa de nimeni altii decat John Green si David Levithan.

17208924 (1)

(Recenzia o gasiti aici.)

Ce sa mai, mi s-a parut geniala! Am citit-o in doar 3 zile, intr-o perioada foarte aglomerata. Am adorat totul la ea si mai ca m-as fi apucat din nou de ea dupa ce am terminat-o. E perfecta pentru toata lumea, dar in special pentru adolescenti, si este extraordinar de buna de citit atat vara, cat si iarna, toamna sau primavara. Mda, v-ati prins. Cartea trebuie citita, nu conteaza cand si de cine. O recomand cu mare drag! 🙂

Am hotarat sa mai petrec un pic de timp si cu New Adult, asa ca m-am apucat de o carte pe care o ‘ochisem’ de mult si vroiam tare mult sa o citesc.

“Between the lines” de Tammara Webber…

15832137(Recenzia poate fi citita cu u simplu click aici.)

Asa cum am spus si in recenzie, “Between the lines” a reprezentat o adevarata dezamagire pentru mine. Dupa experienta cu ‘Easy’, ma asteptam la ceva la fel de genial. In schimb, am avut parte de protagonisti enervanti, un triunghi amoros prost creat, o poveste cliseica. Deci, nimic special. Personal nu voi mai citi restul seriei, dar daca vreti sa o incercati, eu zic sa o faceti. Poate voua va va placea mai mult decat mi-a placut mie.

Ca sa scap e starea proasta pe care mi-a lasat-o “Between the lines”, mi-am luat inima in dinti si am luat de pe raft o carte pe care ma cam temeam. Este vorba despre ultimul volum din seria “Gabriel’s inferno” de Sylvain Reynard, adica ‘Gabriel’s redemption’.

17730501

Uf… n-am cuvinte. Nu am inca recenzia pregatitia, dar voi incerca sa o termin maine. Cert este ca nu exista cuvinte care sa descrie aceasta carte, acesta serie si sentimentele mele pentru ea. Orice as spune este prea putin, dar voi incerca sa imi transpun sentimentele pe hartie, intr-o recenzie cat de cat coerenta. Pana atunci, daca nu aveti ce citi weekend-ul asta, puneti mana pe Gabriel si povestea lui geniala. Nu veti regreta!

Am terminat aceasta carte cu doua zle in urma si, ca sa trec peste ea, a trebuit sa ma apuc de altceva. Stiu ca acum cateva zile am spus ca ma voi apuca de “Nick & Norah’s infinite playlist”, dar apoi mi-am adus aminte ca prima parte din Mockingjay apare in mai putin de o luna, asa ca am hotarat sa ma apuc de volumul doi, ca pana la film, sa am recitita toata seria. Asa ca acum citesc…

6472227

Catching Fire.

Pentru a treia oara parca?!

Si e mai geniala ca oricand.

Cititi-o. Zau.

Cam astea sunt cartile care m-au ajutat sa trec prin stresul ultimei perioade. Una mai buna decat alta, cu o singura exceptie nefericita. Ei, dar si aia e buna la ceva, nu? M-a invatat ce fel de carti sa evit de-acum incolo.

Okay, dragilor! Eu v-am zis ce am citit si ce citesc. Acum este randul vostru! Vreau sa aud fiecare carte care v-a trecut printre maini si, de asemenea, ce carte sta acum pe noptiera la voi. 🙂

Recenzie: “Between the lines” de Tammara Webber

15832137

Descriere:

The first of an irresistible series about hot teen actors by Tammara Webber, author of New York Times-bestseller, Easy.

Young actress Emma is starring in her first ever major film role, opposite well-known teen heart-throb Reid. The exclusive clubs, snapping photographers and screaming fans are all a normal part of life for Reid but it’s all new to Emma. The other actors befriend her – and Graham in particular seeks her out – but Emma isn’t sure she’s really comfortable in this scene. Reid is also experiencing something new – girls throwing themselves at him is an everyday occurrence but genuinely falling for his co-star? That’s not what he expected to happen . . .

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Am “cunoscut-o” pe Tammara Webber in urma cu vreo doi ani, cand am citit “Easy” pe nerasuflate. Mi-a placut la nebunie si, imediat ce am aflat de cealalta serie a ei, “Between the lines”, am trecut-o pe lista de carti de citit. Mi-a luat mie doi ani sa o citesc, dar uite-ma, in sfarsit scriind recenzia la primul volum.
Va imaginati, probabil, ca am avut asteptari foarte mari de la aceasta carte. Dupa experienta cu “Easy”, nu puteam sa nu ma astept la altceva. Insa, cu parere de rau zic ca “Between the Lines” nu mi-a atins asteptarile. Dimpotriva. Cartea aceasta m-a lasat cu un sentiment de dezamagire pe care nu l-am mai simtit de mult.
Cand ma gandesc la “Between the lines” si la “Easy”, parca m-as gandi la doua carti scrise de doua autoare diferite. Nu-mi vine sa cred cat de mult mi-a placut “Easy” si cat de mult mi-a luat sa citesc “Between the lines”. Mai bine de o saptamana mi-a trebuit sa o parcurg, ceea ce, pentru o carte atat de usor de citit, mi se pare enorm de mult.
Pur si simplu, “Between the lines” nu a reusit sa imi captiveze atentia si interesul atat de mult incat sa imi ignor celelalte atributiuni si sa stau sa citesc in continuu. Da, citeam in fiecare zi, dar numai atunci cand aveam timp, cateva pagini.Nu am gasit nimic iesit din comun la aceasta carte, din pacate.
Ca sa fiu mai scurta, mi s-a parut o carte banala, cliseica, care nu mi-a transmis nimic si nu m-a impresionat deloc. Nu zic ca nu mi-a placut. De vreme ce nu am abandonat-o, mi-a placut. Dar nu m-a impresionat si nu mi-a intalnit asteptarile pe care le aveam din cauza cartii “Easy”.
Sa o luam cu inceputul. Primul aspect care m-a calcat pe nervi si la care nu ma asteptam a fost triunghiul amoros pe care l-am gasit la doar cateva capitole dupa ce am inceput sa o citesc. Nu vreau sa par ipocrita si sa spun ca urasc cartile cu triunghiuri amoroase. Am citit multe carti cu astfel de povesti, unele gasindu-se, chiar, printre cartile mele preferate. De cele mai multe ori, un triunghi amoros nu ma incomodeaza la fel de mult cum m-a incomodat acesta. Sa fiu sincera, mi s-a parut foarte prost gandit si creat. In primul rand, Emma trecea de la a-l dori pe Reid la a-l dori pe Graham intr-o milisecunda. Okay, inteleg ca asta este, practic, esenta triunghiurilor amoroase, dar aici mi s-a parut foarte copilaresc si extraordinar de superficial. In al doilea rand, nu mi s-a parut ca autoarea a descris sentimentele Emmei sau sentimentele lui Reid atat de bine incat sa faca cititorul sa inteleaga ca exista sentimente intre ei. Oricat de mult ar fi incercat sa ne arate chimia dintre Reid si Emma sau dintre Graham si Emma, mi s-au parut numai cuvinte goale, propozitii insirate in zadar. Nu am simtit chimie intre personaje, iar povestea lor de dragoste m-a lasat rece.
Ceea ce ma aduce la un alt lucru care ma face sa notez cartea aceasta cu 2.5 stele.
“Between the lines” este una dintre cartile care m-au lasat rece. Nu mi-a transmis absolut nimic. Nici o emotie. Nici fericire, nici frica, nici tristete, nici nervi, nimic. Citeam doar pentru a termina cartea. Povestea Emmei nu m-a impresionat deloc, cea a lui Reid la fel, Graham si a lui secret nu m-au socat, rasturnarile de situatie de pe parcursul cartii nu mi-au luat rasuflarea. Am simtit un perete intre mine si carte, si cred ca se datoreaza faptului ca nu mi-a placut povestea foarte mult. Sau, pur si simplu Webber nu si-a folosit talentul pe care stim toti ca il are la aceasta carte.
Povestea mi s-a parut cliseica, dupa cum am mai spus. Sunt perfect constienta de faptul ca anumite clisee sunt necesare pentru o poveste buna, dar in cazul asta, cliseele au fost exagerat de multe si folosite gresit. Fata buna se indragosteste de baiatul rau care vrea altceva de la ea, dar apoi se razgandeste si uite ca are sentimente si pentru baiatul bun care ii este prieten foarte bun si Oh! Baiatul rau se indragosteste intr-un final de ea. Finalul mi s-a parut incredibil de previzibil. Stiam ce se va intampla inca de cand mi-am dat seama ca am de-a face un triunghi amoros.
Personajele – un alt aspect care m-a nemultumit. Emma mi s-a parut copilaroasa, greu de multumit, un pic prostuta, nerecunoscatoare si foarte naiva. Nu am gasit nimic briliant la ea si probabil ca asta e motivul pentru care nu m-am putut conecta cu ea si nu mi-a pasat deloc de soarta ei.
Inteleg ce a vrut sa faca Tammara cu Reid, dar nu i-a reusit. Reid a fost creat cu ideea de baiat rau in minte. Ei bine, nu mi s-a parut deloc asa. Reid a fost doar arogant, nu avea deloc carisma, nu era amuzant si nu mi s-a parut deloc sexy. Si nici un ‘bad boy’ nu mi s-a parut. Dupa cum probabil ai inteles, nici el nu m-a impresionat.
Si nici Graham nu a facut-o. Chiar daca actiunile lui erau menite sa transmita ideea de baiat bun, misterios si sufletist, nu m-a impresionat. Nu inteleg de ce atat de multe cititoare sunt indragostite de el. Personal, cred ca e baiat bun, dar nu cred ca e un personaj incredibil.
Nu am sa ma apuc sa descriu fiecare personaj, pentru ca nu are rost. Acestea sunt cele mai importante personaje in jurul carora se invarte actiunea. Insa ce am spus mai sus se aplica pentru toate personajele. Nu m-au impresionat si nu m-am putut conecta cu ele.
Actiunea mi s-a parut destul de plictisitoare, iar rasturnarile de situatie nu au fost nici pe jumatate atat de socante pe care a vrut autoarea sa fie. Ritmul cartii a fost lent si de multe ori oftam, plictisita.
Au existat si scene care mi-au placut. Spun din nou. Nu e o carte rea, dar daca nu as fi stiut ca este scrisa de Tammara, probabil ca as fi zis ca e ceva indie. E o lectura extrem de usoara si foarte potrivita pentru o zi de vara. Din pacate, eu am citit-o toamna. Poate toata dezamagirea asta a mea este rezultatul nevoii mele de mai mult, de carti care sa ma faca sa gandesc si nu de carti ca si aceasta. Cu parere de rau zic ca nu voi citi si celelalte volume din serie. O singura carte mi-a ajuns. Sunt sigura, insa, ca multi dintre voi veti gasi mai mult decat ce am gasit eu, asa ca daca descrierea va intriga, cititi-o. Fiecare persoana este diferita si s-a putea ca voi sa gasiti urmatoarea carte favorita in “Between the lines”.
Nota: 2.5 stele din 5