Adevăruri, confesiuni, alegeri și planuri

Îmi place să mă gândesc la mine ca la o persoană liberă. Nu în sensul că fac ce mă taie capul, neținând cont de nimeni și de nimic. Când afirm că sunt liberă, mă refer la faptul că nimic din ce fac nu este pentru ceilalți și nici nu țin cont de opiniile nimănui atunci când iau o decizie sau când fac ceva, gândindu-mă mereu la prioritățile mele. De-asta, nici nu prea dau pe la petreceri, nici nu mă dau prietenii afară din casă. Da, sunt populară și am o viață socială foarte activă, dar într-un sens mult mai diferit decât a celorlalți oameni. Ce vreau să spun este că multă lume îmi caută prezența și opiniile, am un cerc de prieteni cu care mă văd atunci când pot să ies, dar doar o singură prietenă foarte bună, pentru care las aproape orice la o parte dacă are nevoie de mine. Când vine vorba despre oricine altcineva, prioritatea mea numărul unu a fost, este și va fi întotdeauna muzica.

Problema intervine în momentul în care  viața socială și muzica încep să se bată cap în cap. Datorită plecării mele în Olanda la studii (încă mi se pare cumva ireal că se întâmplă în sfârșit) într-o lună, atât muzica, cât și viața mea socială au prins avânt. Am atât de multă lume pe care vreau să o văd înainte de a pleca, dar și atât de multă muzică de învățat și de dat mai departe, încât uneori nu știu cum să le împac. Bănuiesc că, până la urmă, voi găsi o balanță între cele două, dar până atunci, trebuie să recunosc că îmi este un pic greu să aleg jonglez cu ambele.

Cred că, în principal, sursa tumultumului meu de zilele acestea este dorința mea de a pleca la studii împăcată că am făcut tot ce trebuia aici și nu am lăsat nimic neterminat. Când spun asta, mă refer la toate activitățile din viața mea: muzică, citit, scris, prieteni, ieșiri, făcut amintiri, socializat, atât în viața reala, cât și pe internet. Șpilul este că ziua are doar 24 de ore, iar eu am atât de multe lucruri pe care vreau să le fac în zilnic, încât mă simt vinovată în mod involuntar în momentul în care aleg o activitate în detrimentul celorlalte. Și, cred că fără a trebui să explic de ce, aleg mereu muzica.

Treaba stă în felul următor: eu mi-am găsit fericirea. Pentru mine, așa cum am mai spus, fericirea și adevărul absolut este vioara. Muzica, în general. Nu există nimic mai bun și nimic altceva care să îmi ofere atât de multă bucurie și emoție zilnic. Am avut norocul de a mă naște cu un talent pe care l-am descoperit la timp și care îmi oferă ocazia de a oferi bucurie atât lumii, cât și mie. Sunt îndrăgostită pe veci de vioară și nu vreau să fiu nimic altceva decât violonistă. Nici blogger, nici critic de literatură, nici recenzator, nici scriitor. Violonistă. Eu asta sunt și asta vreau să fiu.

Totuși, puțină lume îmi înțelege dorința de a mă închide în casă, vara, și de a studia ore întregi, atunci când cei mai mulți prieteni ai mei sunt undeva în lume, distrându-se. Eu am o definiție foarte diferită a cuvântului ”distracție”. Mie nu îmi trebuie nici alcool, nici muzică dată la maxim, nici dans pentru a mă distra. Eu n-am nevoie de un scenariu de-ăsta exclusivist pentru a mă simți împlinită. Dimpotrivă, toate lucrurile după care tânjesc oamenii de vârsta mea mi se par infime și nedemne de atenție. Nu caut nici să mă îmbăt, nici să mă îndrăgostesc de nu știu ce băiat, nici să fac sex în fiecare zi. Eu vreau doar să-mi împlinesc menirea și să dau lumii ceea ce puțini pot oferi: fericire în formă muzicală.

Pe de cealaltă parte, pentru a face muzică, trebuie să ai anumite experiențe. Trebuie să știi cum să interpretezi muzica pentru a transmite emoție, iar asta vine în timp, pe măsură ce crești și evoluezi. Automat, ajungi la concluzia că uneori mai trebuie să ieși în lume și să trăiești anumite lucruri pe propria-ți piele. Iar atunci apare interminabilul conflict între dorința de a face muzică și de a petrece un pic de timp cu cei dragi. La mine, mai mereu câștigă muzica. Spre exemplu, în timp ce scriu aceste cuvinte, pe plajă are loc o petrecere organizată de un bun prieten la care chiar voiam să merg. Până la ora la care trebuia să plec, am ajuns la concluzia că o astfel de petrecere mi-ar da complet programul peste cap și nu mi-ar aduce nimic bun, așa că am decis să stau acasă și să scriu. Nu am mai scris de mult, mai ales atât de coerent și cu o dorință atât de mare de a explica anumite lucruri.

În aceeași categorie de dorințe contrastante intră și activitatea mea în lumea blogging-ului. Cred că nici nu intră în discuție să nu mă opresc din blogging peste o lună. Da, va trebui să renunț la activitatea aceasta care îmi este atât de dragă și la tot ce înseamnă ea. Singurul loc în care voi mai scrie, din când în când, este blog-ul meu, pentru care nu mai simt de mult o obligație de a-l ”îngriji”. Aici scriu strict când simt să scriu. Tocmai de-asta postările mele s-au împuținat. Revenind, totuși, la subiect, blogging-ul va fi ceva care mereu îmi va plăcea. Mi-a adus multă mulțumire și fericire, însă a încetat să mai fie o prioritate de ceva timp. Îmi veți spune, poate, că nu mă obligă nimeni să scriu și nici nu am termete limită la care să scriu anumite articole, însă aici întră la mijloc personalitatea mea, care trebuie să facă totul corect, la timp. Atât timp cât anumiți oameni aleg să lucreze cu mine, eu trebuie să iau asta în serios și să îmi fac treaba. Iar atunci când voi pleca, nu voi mai putea face asta. Nu pentru că nu mai vreau, ci pentru că nu voi mai avea timp.

Ca să vă explic cum stă treaba, ca să mă pot întreține pe durata studiilor, va trebui să am un job part time. Plănuiesc să lucrez 56 de ore pe lună pentru a avea dreptul la un împrumut de studii. Altfel, aș putea la fel de bine să nu mai plec, pentru că nu există nici o posibilitate de a reuși să supraviețuiesc dacă nu muncesc. Acesta este adevărul și nu am nici un motiv să îl ascund. Nu provin dintr-o familie bogată, ci dintr-una demnă, în care totul a fost câștigat și înfăptuit de pe munca părinților mei. După cum se știe, familiile care dorm cu sufletul împăcat nu au un cont bancar prea strălucit. Nu mă deranjează asta, ba dimpotrivă. Mă mândresc cu faptul că am reușit să ajung până aici trecând peste toate toate piedicile care mi s-au pus, atât financiare, cât și sociale.

Așa că da, voi fi unul dintre studenții care muncesc ca să se întrețină. Ăia pe care-i vezi la 6 dimineața în conservator studiind intens, cu vreo 4 ore de somn la activ. Printre cursuri (care încep în Septembrie și se termină la sfârșitul lui Iulie, cu două săptămâni de vacanță de Crăciun și de Paște de zici că sunt încă la școală, nu la facultate), concerte, muncă, studiu, nu îmi va rămâne deloc timp de blogging sau de citit. Nici nu vreau să trag de mine, pentru că este foarte important să mă odihnesc cât pot și să am o stare psihică cât mai bună pentru a putea duce această aventură la capăt cu brio.

Voi recunoaște că simt, de asemenea, că aici se încheie parcursul meu ca blogger de carte. Nu mă mai regăsesc în asta la fel de tare și simt că nu mai am ce să spun. Acum există multe alte lucruri care mi se par mai apăsătoare și despre care vreau să vorbesc. Sub nici o formă nu voi tăcea, însă voi vorbi despre alte lucruri, folosind un limbaj și o formă de exprimare complet diferite.

Poate că acum mă veți întreba de ce mă gândesc la toate acestea acum, când e vară. De ce, până la urmă, studiez atât de mult când m-aș putea odihni timp de o lună. Ei bine, pentru că refuz să ajung în Olanda și să mă duc la prima oră de vioară cu același repertoriu cu care am fost la admitere. Mi se pare de-a dreptul inadmisibil. În plus, cu vioara nouă pe care o am, este o bucurie să studiez un repertoriu nou și să descopăr secretele muzicii clasice în fiecare zi.

Prin urmare, pagina de Facebook a blog-ului este programată să se șteargă în 11 zile. Plănuiam să o închid de miercuri, însă nu știam că Facebook-ul îți dă două săptămâni să te răzgândești și că nu șterge pagina imediat. Peste 11 zile, Bianca2b nu va mai exista pe Facebook, iar până pe 28 August, când plănuiesc să plec, voi încerca să scriu cât mai mult pe toate blog-urile pe care scriu.

Nu pot spune că nu mă simt vinovată față de această comunitate minunată sau că nu îmi pare rău că ies din ea. Bineînțeles că îmi va fi dor de tot ce înseamnă blogging de carte. Dar, așa cum am spus, în inima mea, prioritate are muzica. Viața mea este compusă din muzică și, la ora actuală, nu mai există loc pentru nimic altceva. Și, oricât de rău îmi va părea să îmi iau la revedere de la lumea blogging-ului de carte, nu pot spune că nu sunt deloc ușurată.

Cred că, una peste alta, trebuie să învăț să fiu liberă învățând să fac ce este bine pentru mine fără a mă gândi atât de mult la ce vor simți ceilalți. Nu afirm asta într-un mod egoist, ci într-unul complet dedicat carierei mele. Parte a procesului de maturizare o reprezintă chiar asta: a fi destul de sigur pe tine și dedicat încât să realizezi că, la un moment dat, anumite activități și lucruri vor ajunge la sfârșit. Trebuie, de asemenea, să învăț să nu mă mai ascund de ceilalți. Dacă nu am chef să mă duc la o petrecere, să nu mă duc și să postez pe Facebook în voie, nefiindu-mi frică de faptul că cineva s-ar putea supăra pe mine sau că nu m-ar înțelege. Să fiu ok cu mine și cu alegerile mele, să le susțin și să îmi amintesc mereu că persoanele care țin cu adevărat la mine mă vor înțelege și mă vor susține indiferent de situație.

În altă ordine de idei, vă las mai jos concertul pentru vioară și orchestră nr. 1 de Shostakovich, care mi se pare de-a dreptul sublim și pe care îl ascult de câteva zile încontinuu.

 

Advertisements

Am devenit membru oficial al blogului ‘Serial Readers’

Sunt sigura ca multi dintre voi sunteti abonati la blog-ul Serial Readers. Am o veste buna pentru toti cei care urmaresc acest blog minunat. De astazi veti putea sa citi articole si recenzie ce poarta semnatura mea. Yup, that’s right! Azi am devenit oficial membru al echipei de bloggeri care sta in spatele blogului de cititori in serie. O data pe saptamana veti putea citi un articol scris de mine. Sau o recenzie.

Colaborarea noastra a inceput prin luna Iunie a anului acesta, atunci cand am scris primul meu guest post pentru acest blog. Atunci am inteles ce echipa minunata sunt cititorii in serie si mi-am dorit sa fac si eu parte din ei. La inceputul lunii Septembrie am primit o propunere de la Andreea, detinatoarea site-ului. Andreea mi-a propus sa colaborez cu ei. Ideea m-a incantat atat de tare, incat am acceptat pe loc. Deci, my bookish friends, de acum incolo veti putea citi articole despre carti si pe Serial Readers. De fapt, majoritatea articolelor despre carti le puteti citi acolo. Pentru ca mi s-a dat ocazia sa imi expun munca si ideile intr-un loc atat de minunat, am hotarat ca blogul Bianca2b sa devina un loc de refugiu pentru mine. Adica sa devina un pic mai personal. De acum incolo voi aborda subiecte care nu vor avea legatura numai cu cartile. Insa nu va speriati. Nu abandonez cartile. Va voi oferi recenzii de carti, recomandari si diverse articole de carti, insa nu in aceasi masura ca si inainte.

Primul meu articole pe Serial Readers a aparut chiar astazi. Pentru debutul meu, am hotarat sa vorbesc despre etapele din procesul de a cumpara o noua carte. Daca sunteti curiosi despre ce este vorba, puteti citi articolul cu un simplu click aici. Enjoy si nu uitati sa imi lasati pararile voastra! 🙂

I-love-books

Dragi cititori…

Dragi cititori,

Daca pana acum am scris scrisori pentru autori si personaje, de data asta vreau sa va scriu o scrisoare voua. Nu cred ca trebuie sa va explic de ce vreau sa fac asta, dar daca aveti intrebari, acesta este motivul din spatele acestei scrisori.

Nu cred ca intelegeti ce inseamna acedt blog petru mine. Ce insemnati voi pentru mine. Mi-e greu sa explic, pentru ca e un sentiment mult prea maret pentru a-l putea pune pe hartie. Am sa incerc sa va fac sa intelegeti pri  aceasta scrisoare.

Cand am inceput acest proiect, in 2010, nu l-am considerat un proiect. Nu am indraznit sa sper ca blogul Bianca2b va deveni u mod de viata, ca imi voi vedea articolele pe paginile altor oameni sau ca voi avea cititori. Vroiam doar un loc care sa fie al meu in totalitate. La naiba, nici nu planuiam sa iau asta atat de serios.

Insa anii au trecut si pe parcursul lor, atat eu, cat si blogul ne-am schimbat. Am crescut impreuna si am trecut prin cele mai grele momente din viata facand trei lucruri: cantand la vioara, citind si bloguind.

Blogul a devent din ce In ce mai serios. La fel cum mi s-a intamplat si cu vioara, am inceput sa dau din ce in ce mai multa atentie blogului si s-au vazut si rezultatele. Am inceput, incet incet, sa am cititori si sa primesc aprecieri.

Asa am ajuns ca, la mai bine de 3 ani de la primul post, sa am blogul in sange. Sa ma trezesc dimineata planificand noi postari si noi moduri de a va surprinde. Am inceput sa va cunosc pe fiecare in parte si pe fiecare va apreciez enorm. Blogul este acum o parte din viata mea. Nu mai e o joaca si nici o ambitie. E o pasiune, un hobby, o chemare pe care mi-am gasit-o intamplator. Iubesc blogul si tot ce tine de el aproape la fel de mult cat iubesc vioara.

Ador comentariile voastre. Aprecierile voastre ma incanta si, de cele mai multe ori, ma fac sa rosesti. Iubesc senzatia pe care o au tastele atunci cand scriu un nou post. Satisfactia pe care o simt cu fiecare post reusit imi da aripi.

Fara voi nu as fi fost unde sunt acum. Sper ca stiti cat de importanti sunteti, atat pentru mine, cat si pentru blogul asta.

De fiecare data cand postez un nou articol, de orice fel, am emotii. Sunt sigura ca gata, asta a fost. Nu ma mai citește nimeni de acum incolo. Si de fiecare data am o mica victorie cand vad un comentariu nou sau o apreciere la ce am scris. Imi ridicati moralul in fiecare zi, fara sa o stiti.

Nu am avut niciodata pretentia ca sunt vreo mare bloggerita sau scriitoare. Nici nu as avea cum. Sunt constienta ca exista zeci de bloggeri mai buni ca mine. Totusi, consider blogul o mica victorie si imi da o senzatie de faima care, chiar daca nu dureaza mult, e importanta pentru mine. Exista zile bune, cand vizualizarile mele o iau razna, insa exista si zile mai… obisnuite. Oricum ar fi, consider fiecare zi o comoara pretioasa. Nu conteaza daca ma citesc 100 de oameni sau 1000. Conteaza ca macar cineva s-a gandit sa imi verifice locul sacru.

Stiu ca nu sunt perfecta; am dat-o in bara de multe ori. Inca o fac. Niciodata nu sunt multumita de ce scriu sau fac, dar intotdeauna voi incerca sa fiu mai buna. Nu reusesc sa fiu eu de fiecare data, insa consider asta o parte din mine.

Oricat de mult mi-ar placea sa imi fac iluzii, stiu ca va veni un moment in care  va trebui sa scriu un post de ramas bun. Mi-e groaza ca momentul ala se apropie cu pasi repezi. Dar nu va ingrijorati. De blogging nu am sa ma las niciodata, pentru ca este deja un stil de viata. Blogul Bianca2b va fi mereu parte din mine.

Ideea e..multumesc. Multumesc pentru toate clipele frumoase, pentru toate zambetele si amintirile ce nu vor putea fi sterse niciodata. Multumesc ca ma cititi, multumesc ca sunteti aici si ca ati ales ca si blogul meu sa fie parte din rutina voastra zilnica.

image

Interviu cu Laura Frunza despre cum e sa fii parinte si blogger

Desi Laura e blogger, mi-a fost rusine sa pun titlul pe care il pun de obicei cand am un interviu cu un blogger. Pe Laura nu o poti pune la un loc cu ceilalti bloggeri si asta se vede clar din activitatile ei, atat ca blogger, ca si ca mama, traducator, om in general.

Nu ai cum sa nu o cunosti. Fie i-ai citit traducerile, fie i-ai citit blogul. Cert e ca Laura e un nume in lumea blogging-ului si in lumea literara. Toti i-am citit macar o traducere sau un articol de pe blogul ei, Idei pentru mamici si copii.

Eu, personal, sunt abonata de ani buni la el si citesc fiecare articol cu mare placere. Blogul Laurei reprezinta o sursa de inspiratie pentru mine, deci va puteti imagina onoarea pe care am simtit-o cand mi-a acceptat interviul. Multumesc inca o data, Laura!

Sper sa va faca placere sa cititi interviul la fel de mult cat mi-a facut mie placere cand l-am citit pentru prima data! 🙂
Buna, Laura! Desi nu cred ca exista vreun cititor de-al meu care sa nu te cunoasca, vreau sa fiu sigura ca toata lumea stie despre cine citeste. Asa ca te rog sa ne spui cateva cuvinte despre tine.

304959_513521442007141_1327234262_n

Ma numesc Laura Frunza, am blogul Idei pentru mamici si copii si sunt mama unei fetite de aproape 6 ani. Cei mai multi ma cunosc ca traducator de literatura pentru copii si adolescenti, ca membru al juriului de bloggeri pentru premiul literar Augustin Fratila sau ca “nebuna cu cozonacii” din emisiunea Romania,te iubesc difuzata de Protv in 2011 in care am testat reteta de cozonaci cu 50 de oua la kilogramul de faina a binecunoscutului scriitor si umorist Pastorel Teodoreanu.

Chiar daca sunt departe de a fi un parinte, iti urmaresc blogul si citesc fiecare postare cu multa placere. Ce te-a determinat sa incepi sa scrii un blog cu idei pentru mamici si copii?

Am inceput blogul in 2008 cu putin timp inainte sa nasc. Pasiunea pentru creatie si pentru frumos am avut-o dintotdeauna dar abia atunci a aparut si ocazia de a impartasi aceasta pasiune si cu alti oameni. Mi-am facut un blog la recomandarea surorii mele care testa deja lumea online si am ramas fascinata. Incet-incet s-a strans o comunitate in jurul lui si, desi am zile in care imi vine sa renunt, nu o fac si in curand voi implini 6 ani de satisfactii bloggeristice.

Sunt foarte curioasa… ne poti impartasi cel mai frumos moment trait de tine de cand ai inceput acest proiect reusit?

Cred ca cel mai frumos moment a fost cand m-am vazut la televizor in emisiunea Romania,te iubesc, in ziua de Pasti, in prime time. Am simtit atunci ca toate eforturile mele au fost rasplatite.

Sunt sigura, insa, ca ai avut parte si de momente mai grele. Cum ai trecut peste ele?

Greu, dar am noroc de o comunitate stransa si sufletista in jurul meu si al blogului meu care imi sare in ajutor de cate ori am nevoie. Uneori poate am nevoie doar de sprijin, alteori de un sfat, alteori de un ajutor mai consistent. De fiecare data am gasit umarul si bratul de care am avut nevoie prin intermediul blogului sau al paginii de facebook.

Lumea te cunoaste fie de pe blog, fie din cauza cartilor pe care le-ai tradus. Ce te-a facut sa alegi o asemenea meserie?

De fapt, meseria mea de baza nu este asta. Traduc carti doar in timpul liber, dar nu traiesc din asta. Multa lume crede ca poti trai din traduceri literare in Romania, dar din pacate, de cele mai multe ori e aproape imposibil. Mi-a placut mereu limba engleza, dar traducator de beletristica am ajuns printr-o intamplare hazlie. Am cumparat de la editura Rao o carte pe care mi-o doream foarte mult – volumul 3 din Pantalonii calatori de Ann Brashares. Era groaznic tradusa si redactata, cu greseli groaznice, cu fraze lasate in aer, cuvinte uitate netraduse, personaje incurcate etc. Dadusem si ceva bani pe ea si m-am suparat, mi s-a parut aiurea sa dau banii pe un produs prost. Asa ca am scris la editura, mentionand de-a fir a par toate greselile din carte. M-a contactat un redactor (o femeie extraordinara cu care am avut o colaborare nemaipomenita) si m-a intrebat daca nu vreau sa dau o proba de traducere. Am dat proba si restul e istorie deja. In plus, am ajuns sa traduc volumul al patrulea din Pantalonii calatori, lucru care mi-a adus o satisfactie enorma.

Care este cea mai grea parte in a fi traducator? Dar cea mai satisfacatoare latura a acestei meserii?

Cea mai grea parte e tradusul in sine. Am iubit si am urat fiecare carte pe care am tradus-o. Multa lume spune ca e usor sa traduci, dar nu e chiar asa. Si ca sa intelegeti mai bine o sa fac o analogie un pic deplasata: o carte e ca o femeie eleganta, bine, imbracata, machiata cu gust, cu purtari alese. Cand o vezi, ai impresia ca stii cum sa te porti cu ea (ca sa ma exprim eufemistic). Dar cand incepi s-o dezbraci si sa-i dai jos machiajul, descoperi ca poate te-ai inselat. Desigur, la final, o apreciezi la fel de mult dar asta dupa ce ai trecut prin perioada de acomodare. La fel se intampla si cu o carte. In mintea ta, frazele insirate acolo suna minunat dar cand incepi sa le traduci descoperi ca un cuvant nu poate fi redat foarte bine in limba romana, ca termenul din romana e arhaic si parca ar merge englezismul mai bine, ca autorul a facut abuz de prea multe sinonime intr-o singura propozitie, ca are fraze trunchiate si prea multe insiruiri de chestii care exista doar in mintea lui. Partea cea mai satisfacatoare e cand vezi coperta in limba romana si iti descoperi numele in interior. Cu siguranta, nu remuneratia.

Dintre toate cartile pe care le-ai tradus-o, care ti-a placut cel mai mult?

Dintre cele pentru tineret, cel mai mult mi-a placut O zi din sapte (ed Litera), dintre cele pentru adulti, volumele cu Poirot de Agatha Christie si una anume, Crescandu-l pe Cain, o carte de educatie parentala.

In momentul de fata traduci vreo carte?

Tocmai am pus ultimul punct la This Star Won’t Go Out de Esther Earl, carte care va aparea in toamna la editura Epica. Urmeaza sa ma apuc de un nou volum cu Poirot pentru editura Litera.

Cred ca multa lume vrea sa afle asta… Care sunt, in opinia ta, cele mai importante caracteristici ale unui blog reusit?

Consecventa in scriere, un limbaj ingrijit, exprimare gramaticala corecta, sinceritate, senzatia de aerisire (sa nu fie incarcat cu reclame pana la refuz), deschiderea autorului la dialogul cu cititorul, un template placut (nu negru sau culori foarte inchise), un header si un logo personalizate.

Ce alte pasiuni mai ai?

Imi place sa creez diverse lucruri si sa gatesc. Cam toate pasiunile mele sunt expuse pe blog.

Care sunt cele mai mari greseli pe care parintii le fac in relatiile cu copii lor?

Hm, aici e mai dificil pentru ca multi parinti nu le considera greseli. In special lipsa dialogului mi se pare frustranta. Nu exista comunicare intre parinti si copii. Parintii nu le spun copiilor ce-i framanta si copiii nu le spun parintilor ce li se intampla. Deseori copiii nu-si dau seama ca parintii sunt si ei oameni si parintii nu-si dau seama ca trebuie sa-si lase copiii sa-si gaseasca singuri drumul. E un cerc vicios care porneste de la premiza “nu va intelege”. Ar trebui sa se faca mai multe eforturi in acest sens, nu e normal sa lipseasca total comunicarea si sa nu stie stanga ce face dreapta. Iar pe masura ce se avanseaza spre adolescenta, prapastia asta dintre parinti si copii se adanceste tot mai mult daca nu e acoperita cumva.

Ce consideri ca influenteaza negativ adolescentii din zilele noastre?

Si aici e un cerc vicios. Se influenteaza unii pe altii. Fac prea putina miscare, ies prea putin afara, stau prea mult in case, la calculator, pe telefon, pe tableta. Nu se straduie sa se auto-depaseasca. E drept ca atunci cand ai toata cultura la o atingere de tasta, tentatia de a nu mai citi si de a nu te mai informa e foarte mare. E si foarte mult stres, sincera sa fiu. Stresul scolar, stresul pentru viitor, totul a devenit asa de abstract acum ca daca te intreaba cineva ce vrei sa te faci cand o sa fii mare, nu stii ce sa spui. Doar nu o sa raspunzi ca vrei sa fii Senior Marketing Director for Offshore Operations. E ridicol. Si atunci intervine nelinistea pentru viitor, indecizia, incapacitatea de a alege corect un liceu sau o facultate, de aici si conceptul de “a-ti trai viata” care e, in sine, o prostie. Viata ti-o traiesti zi de zi. Nu e nevoie nici sa faci chestii periculoase sau prostesti, nici sa bei, nici sa petreci, nici sa chiulesti de la scoala, nici sa iti faci de cap in diferite moduri. Daca te scoli din pat dimineata, atunci traiesti. Sunt multi care n-au sansa asta. Viata e un dar si trebuie sa facem ca fiecare zi sa nu fie una irosita. E o idee pe care eu o recomand: sa ai un bol mare in care sa pui la finalul zilei un biletel cu ceva frumos ce ti s-a intamplat sau ai facut azi. Chestii marunte, insignifiante sau chestii marete. Trebuie sa existe ceva de scris. Daca nu exista, atunci e grav. Pana si “am luat masa cu familia” e ceva frumos pentru ca ai o familie cu care sa iei masa, ai o casa in care ai o masa si ai mancare de pus pe masa aia. Nu stii cat de importante sunt lucrurile astea pana cand nu le mai ai. Si din cand in cand, atunci cand te simti la pamant, sa mai scoti din biletelele alea sa le citesti sa vezi ca ai o viata frumoasa, chiar daca nu ti se pare. Eu as recomanda tuturor un dus rece de realitate printr-o vizita la sectiile de oncologie pediatrica din spitale. Cateva zile de voluntariat acolo cred ca ar schimba multora perspectiva asupra vietii.

Ne poti impartasi cateva dintre planurile tale de viitor?

Sincera sa fiu nu-mi fac planuri pe termen lung. Era un proverb: cand iti faci planuri, Dumnezeu rade. Cam asa si eu, am vise, dar planuri nu prea.

Ce muzica putem gasi in playlist-ul tau?

Mult folk, precum si muzica populara. In ultima vreme, simt nevoia sa sap dupa radacinile mele si am devenit pasionata de traditii si de folclor, de portul popular romanesc, de viata la sate si de viziunea simpla asupra vietii pe care o are taranul roman. Insa am gusturi eclectice in materie de muzica, nu sunt adepta unui gen anume.

Ultima intrebare, dar nu cea din urma… Ai vreun motto dupa care iti ghidezi viata?

Da, “pe drumul cel bun”. Imi spun asta mereu. Orice fac, trebuie sa ma asigur ca sunt pe drumul cel bun. Nu conteaza spre ce, mai important e drumul pana acolo.

 

Ei bine, cred ca acum intelegeti de ce o admir pe Laura atat de mult! Daca vreti sa aflati mai multe despre ea, blogul ei este locul unde o puteti face. 🙂

Interviuri cu bloggeri! (12)

Acesta este al doilea interviu cu un blogger pe ziua de astazi. De data aceasta, intervievata este Laura de pe LuckyBooks. Ma bucur ca ai acceptat,Laura!

Enjoy!

1.Buna,Laura!Pentru inceput,descrie-te in cateva cuvinte.

Buna Bianca. Vreau in primul rand sa iti multumesc pentru invitatie.

Sunt o persoana ambitioasa, visatoare dar si perfectionista-nu imi place sa ma dau batuta atunci cand nu imi iese ceva- imi place sa obtin intotdeauna ce vreau si ca lucrurile sa fie asa cum le stabilesc eu. Sunt pasionata de lectura, teatru radiofonic(va recomand teatrul radiofonic-sunt foarte multe piese minunate precum Fata apelor, La rascruce de vanturi, Moara cu Noroc, Porfir si safir pe care le puteti savura cu placere), fotografie(editare foto in special)seriale(nu ma gandeam niciodata ca voi indragi atat de mult serialele), dar si de shopping si make-up.

2.Spune-ne cate ceva despre blogul tau-de ce si cum ai inceput.

Numele blogului meu Luckybooks12 se datoreaza motanului meu Lucky.

DSC_0184

 

Cu siguranta nu sunt singura, dar pasiunea mea pentru citit a fost activata de seria Amurg. M-am indragostit de cartile din serie, le-am devorat pe toate, dupa care am devenit innebunita dupa vampiri. Am intrat pe google si am inceput sa caut in disperare carti cu vampiri, urmatoarea serie care mi-a cazut in mana, a fost seria Jurnalelor Vampirilor pe care o ador, urmata de Academia Vampirilor, ca o paranteza sunt extrem de incantata ca se va ecraniza si sper din suflet sa fie o ecranizare reusita si de success. Asa am inceput sa descopar blogurile cu si despre carti care m-au pasionat din start. Am inceput sa citesc din ce in ce mai multe carti fantasy si am inceput sa urmaresc  foarte multe bloguri. Blogul Simonei, simella23.wordpress.com, organiza in perioada in care am deschis si eu blog`ul o competitie lunara a fan-arturilor, eu am fost dintotdeauna pasionata de fan-arts, m-am inscris la competitiile ei si dupa un timp m-am gandit ca sa imi fac si eu blog in care sa imi postez creatiile, cartile preferate, recenzii si tot ce imi trece prin minte. In curand blog-ul meu va implini un an, dar mai am de capatat multa experienta.

3.Care e cartea ta preferata?

Desi prefer cartile fantasy, cartea mea preferata este si ramane La rascruce de vanturi scrisa de Emily Bronte. Recomand cartea aceasta din suflet. Povestea de dragoste dintre Katherine si Heathcliff este tulburatoare pot sa spun, o dragoste puternica, dar o dragoste care te macina, o iubire neimplinita caracterele avand un destin tragic. Romanul acesta este o capodopera.

As dori sa mai fac o recomandare de carte si anume Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes. O lectura usoara, amuzanta care sper sa va placa.

4.Dar autorul?

J.K Rowling cu siguranta. Lumea lui Harry Potter, este o lume minunata pe care o adoor. Am citit toata seria cu entuziasmare si as reciti seria cu mult drag din nou si din nou.

5.Ce muzica iti place sa asculti?Care e trupa ta preferata?

Imi plac mai multe genuri de muzica, dar nu ascult manele, popular si nu ma pasioneaza deloc Inna. Ascult rap, hip-hop, foarte mult Eminem si Christina Aguilera pe care o adoor, are o voce superba si este foarte talentata. Cat despre trupa chiar nu stiu ce sa zic, dar pot spune ca acum vreo 5-6 ani parca eram o fana infocata a trupei Tokio Hotel, aceasta fiind trupa mea preferata, inca imi plac melodiile lor, dar nu pot spune ca am o trupa preferata. Cum am scris mai sus pe primul loc se afla Christina Aguilera si Eminem, dar nu este o trupa.

O melodie de care m-am indragostit recent este PartySqad- Oh my, nu prea sunt adrepta a genului, dar melodia asta ascultata in masina, la drum lung este perfecta si nu ma mai satur de ea.

6.Motto-ul tau in viata?

Fara alte comentarii, motto-ul meu este Traieste clipa!

7.Ce gen de carte preferi?

Prefer cartile fantasy. Sunt o persoana visatoare si ador sa ma pierd in lumea fantastica descrisa in acest gen de carti.

8.Care a fost primul blog despre carti pe care l-ai urmarit si care e preferatul tau?

Primul blog pe care l-am urmarit a fost cel al editurii mele preferate, Leda, blog pe care inca il urmaresc cu mare drag. Sincer, nu pot spune ca am un blog preferat, dar imi plac multe bloguri( Blogul tau, Bibliophile Mystery, I am wide awake, Mythical Books, Simonablog)

9.Ce citesti acum?

Volumul 3 din seria Chloe King, Aleasa. Foarte draguta seria. Voi face recenzie la serie cat de curand.

10.Care e,la ora actuala,starea ta.(Intrebare ciudata,nu?)

23:32. Ma simt bine, ascult muzica in surdina si ma relaxez. I feel good!

I-Feel-Good

11.La ce film te-ai uita in continuu?

Sincer nu ma pot hotara intre La rascruce de vanturi- Wuthering Heights- ecranizarea din 1992 sau Harry Potter, oricare din ele.

12.Recomanda-ne un serial.

Nici aici nu pot da un raspuns concret. Va recomand Once upon a time, Being Human varianta Americana, Legend of the Seeker si Lying game.

13.Alta intrebare ciudata:care e inghetata ta preferata?

Inghetata cu straciatella. Dar a ta?

(A mea e cea de cacao cu bucatele de ciocolata prin ea si cea cu Tiramisu. 😀 )

Stracciatella ice cream scoops

14.Idolul tau e…?

Raspuns ciudat: Chuck NorrisJ)

Hmm…. Nu am niciun idol si nu m-am gandit niciodata la asta. Traiesc clipa si imi traiesc viata asa cum vreau si nu vreau sa ma iau dupa altii sis a fac ce fac altii, imi place sa imi traiesc viata dupa bunul plac si nu simt nevoia de a avea un idol…

Ai vreun mesaj pentru cititorii blogului meu sau si ai blogului tau? 😀

Salutareee! Incantata de cunostiinta! Sper ca v-a placut interviul, iar cititorii mei au ocazia sa ma cunoasca mai bine prin intermediul acestui interviu, asa ca ii salut si pe ei daca se afla pe aici si le multumesc pentru ca sunt alaturi de mine!

Multumesc Bianca pentru invitatie si pentru oportunitate.

O saptamana frumoasa!

Mie imi place mult interviul!Voua? 🙂

 

Blog of the Year 2012!!

WOW, doar,WOW!! Nu imi vine sa cred ca am fost nominalizata de 9 ori la acest premiu!! You serious,guys?! Asta este cel mai tare Craciun EVER!!! Dupa ce ca ai mei s-au hotarat sa imi cumpere “Take me home”, acum am si primit titlul de “Blog of the Year 2012” ,dupa ce am primit 9 nominalizari!! Normal, trebuie sa primesc numai 6 ca sa primesc acest premiu, dar se pare ca v-ati hotarat sa ma uimiti. Nu ma asteptam nici in ruptul captului sa primesc toate cele 6 stelute, si pe deaspura, inca 3. Multumesc mult tuturor celor care m-au nominalizat!! You guys rock!!

Deci, am fost nominalizata de catre:

1.http://imaginationfactoryy.wordpress.com/2012/12/24/the-blog-of-the-year-2012-3/

2.http://justbooksforyou.wordpress.com/2012/12/24/nominalizari-the-blog-of-the-year-2012/

3.http://cafebiblioaaart.wordpress.com/2012/12/24/blog-of-the-year-2012/

4.http://oanabooks.wordpress.com/2012/12/23/the-blog-of-the-year-2012/

5.http://whispersatmoonlight.wordpress.com/2012/12/22/nominalizari-blog-of-the-year-2012/

6.http://i-am-wide-awake.blogspot.ro/2012/12/blog-of-year-nominalizari.html

7.http://dreambookslovers.wordpress.com/2012/12/22/iupi-ioi-ienominalizare/ (+Very inspiring blogger)

8. http://ki0lu.wordpress.com/2012/12/20/blog-of-the-year-2012-o-surpriza/

9. http://thecrazyworldoflexi.wordpress.com/2012/12/18/blog-of-the-year-2012/

Blog of the Year Award 6 star jpeg

Nominalizarile mele le puteti vedea aici. 🙂

Din nou, multumesc mult! NU imi vine sa cred cat de mult s-a schimbat situatia cu blogul de anul trecut pana acum.Anul trecut abia daca aveam 100 de vizualizari pe zi si acum am fost nominalizata de 9 ori la Blog of the Year si am primit acest titlu.Wow!!Sunt onorata! ❤

Interviuri cu bloggeri! (10)

Astazi va ofer un nou interviu cu un blogger. De data aceasta,cel intervievat a fost Mirel, de pe blogul Books World . Interviul este interesant, cu raspunsuri scurte si la obiect. Enjoy! 🙂

1.Buna,Mirel!Pentru inceput,descrie-te in cateva cuvinte.

Nazist, communist J) Glumesc..

2.Spune-ne cate ceva despre blogul tau-de ce si cum ai inceput.

Am incercat sa le arat oamenilor o viziune mai placuta a vietii acum 1 an. Depinde de fiecare om daca s-a simtit mai bine pe blogul meu sau daca am reusit sa fac unele lucruri sau daca voi ramane “cineva” pe aici.

3.Care e cartea ta preferata?

Am multe carti preferate, dar cartea verii cred ca este Nasul.

4.Dar autorul?

Am multi autori preferati. 😉

5.Ce muzica iti place sa asculti?Care e trupa ta preferata?

Depinde ce stare emotionala am. Trupa preferata n-am dar deocamdata Dean Martin e cantaretul meu preferat.

6.Motto-ul tau in viata?

Nu lupti decat pentru ceea ce iubesti. (Mein Kampf, Adolf Hitler)

7.Ce gen de carte preferi?

Fantasy, crime etc.

8.Care a fost primul blog despre carti pe care l-ai urmarit si care e preferatul tau?

N-am un preferat. Prima data am urmarit Shauki’s Books.

9.Ce citesti acum?

Nimic.

10.Care e,la ora actuala,starea ta.(Intrebare ciudata,nu?)

Foarte ciudata. Melancolie.

11.La ce film te-ai uita in continu?

Nasul.

12.Recomanda-ne un serial.

Band of Brothers.

13.Alta intrebare ciudata:care e inghetata ta preferata?

Ai 3 ore?:))

14.Idolul tau e…?

N-am niciun idol. Traiesc in lumea asta pur si simplu dupa stilul meu de viata, nu ma inspir din aproape nimic.

Ai vreaun mesaj pentru cititorii blogului meu sau si ai blogului tau? 😀

Pregatiti-va pentru mega-proiectul care va asteapta intr-un document word! Keep Reading.

Cum vi se pare interviul? 😀