Recenzie: ”Central Park” de Guillaume Musso

central-park

Descriere:

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil cu două personaje memorabile puse în situații incredibile. „Central Park” s-a vândut în 75.000 de exemplare în primele 3 zile de la lansare și a fost tradus în 19 limbi.

Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând… Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna.

„Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.” – Le Parisien

„Guillaume Musso își reconfirmă extraordinarul talent de povestitor.” – TV Mag/Le Figaro

„Guillaume Musso reușește să ne surprindă încă o dată… Aventura care durează mai puțin de 24 de ore implică o serie de flashback-uri și un final total neașteptat.” – France Info

„Imprevizibil și tulburător, un thriller psihologic cu un deznodământ incredibil, care te ține cu sufletul la gură până la final.” – Métro


Detalii tehnice:

Format carte: b5 130×200
Numar pagini: 360
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-606-783-026-2
Data publicatie: 25.04.2016

Am primit romanul acesta spre recenzie de la editura All, de unde puteți comanda cartea, cu un simplu click aici.

Recenzie:

Guillaume Musso este un autor pe care îl aveam de mult timp în vedere, iar Central Park a fost primul meu contact cu literatura lui. Voi recunoaște faptul că nu sunt o expertă a literaturii franceze, dar după experiența aceasta, mă voi asigura că voi citi mai des cărți scrise de francezi.

Încă de la primele pagini ale romanului am știut că Musso va fi unul dintre autorii de care voi deveni rapid obsedată și că îi voi citi toate romanele. După ce am terminat Central Park, am intrat rapid să văd care dintre romanele lui sunt publicate în România și mi-am făcut deja o listă cu aceastea, pe care sper să o primească Moșul. Talentul lui Guillaume și abilitatea lui de a te captiva de la primele pagini m-au fascinat și m-au convins că este un autor exact pe gustul meu.

Pe pagina în care ne este prezentată biografia autorului, acesta spune că ”scrie întotdeauna cărțile pe care i-ar plăcea să le citească”. Cred că a reușit să își atingă scopul cu Central Park, care este un roman cum nu am mai citit până acum. Nu numai că mi-a plăcut la nebunie, dar consider că este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Și, dacă nu printre cele mai bune, cu siguranță printre cele mai potrivite mie.

Central Park este un thriller demențial, cu o notă de dramatism care te face să stai lipit de carte de la început până la final. Primele pagini ale cărții sunt extrem de misterioase, pentru că cititorul, la fel ca și personajele principale, habar nu are ce se întâmplă și care este situația. Pe măsură ce acțiunea înaintează și te afunzi în lectură, intriga devine din ce în ce mai captivantă și ajungi la un punct în care simți că nu mai suporți și că trebuie neapărat să afli adevărul. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să citesc o carte care să mă facă să simt că pur și simplu nu mai pot și că trebuie să citesc mai repede. Tocmai de-asta mi-a plăcut și atât de mult. E un thriller bun, o dramă emoționantă și o carte extrem de bine scrisă.

Mi-a plăcut tot la cartea aceasta, dar partea mea favorită a fost, cu siguranță, povestea. Are un pic din orice: acțiune, dramă, mister, suspans, romance și o intrigă care te lasă cu răsuflarea tăiată. Acțiunea are dinamica potrivită, astfel că autorul dezvăluie totul la timpul potrivit, creând un suspans care ajunge la cote maxime după jumătatea cărții. Atunci toată povestea devine mai complicată și mai complexă, iar cititorul nu poate fi sigur de nimic. La un moment dat, ajunsesem să fiu atât de nesigură de personaje, încât mă îndoiam chiar și de Alice. Mi s-a părut genial felul în care autorul reușește să se joace cu mintea cititorului!

Romanul a fost, de asemenea, de o imprevizibilitate aparte. Datorită tuturor întorsăturilor de situație care sunt de-a dreptul șocante și neașteptate, nu puteam niciodată să ghicesc care este adevărul. Apropierea de final aduce din ce în ce mai multe situații care te fac să exclami surprins și să dai paginile mai repede. Finalul, deși necaracteristic thriller-elor, mi-a plăcut la nebunie, fiind încărcat de emoție și de înțelesuri. Mi-a demonstrat că viața merge mai departe și că a renunța la luptă nu este o rezolvare.

Personajele, Alice și Gabriel, mi-au plăcut la nebunie. Alice este polițista tipică din romanele thriller din ultimii ani. Dură, inteligentă, independentă, sarcastică, dar cu un trecut care nu îi dă pace și care o face să aibă o parte foarte întunecată. Gabriel, pe de cealaltă parte, este un personaj misterios, pe care cu greu îl poți desluși. Cu toate acestea, simți o apropiere și un drag față de ambele personaje și aștepți deznodământul poveștii cu sufletul la gură.

Un alt atu al cărții este emoția puternică pe care o transmite. În ciuda acțiunii captivante, cartea debordează de o emoție intensă, care îi dă o notă necesară de realism. Emoția provine din poveștile de trecut a celor două personaje, care sunt dezvăluite încetul cu încetul și care îți frâng inima. Pentru mine, combinația de suspans, dramatism și mister a fost absolut genială.

Scrisul lui Musso mi-a plăcut foarte mult. Deși relativ simplu și ușor de urmărit, are o intensitate rar întâlnită, păstrându-și, în același timp, naturalețea și realismul. Guillaume scrie cu emoție și cu foarte mult substrat, iar poveștile lui te lasă absolut răvășit și dornic de mai mult.

Nu vă mai pot spune decât că trebuie să citiți cartea aceasta. Este o capodoperă a literaturii contemporane și a genului thriller. Central Park este cartea cu care trebuie să începeți noul an, iar Guillaume este un autor pe care trebuie să îl aveți mereu în vedere. Recomand tuturor, pentru că fiecare va găsi ceva pe gustul lui la acest roman.

Notă: 6 stele din 5

Este povestea unei fete triste și solitare care nu și-a găsit niciodată locul nicăieri. O bombă umană pe punctul de a exploda. O oală sub presiune în care fierb de prea mult timp resentimente, insatisfacții, dorința de a fi în altă parte.”

central-park-1

Recenzie: ”Ghici ce-i în cutie” (”Helen Grace” #2) de M.J. Arlidge

ghici-ce-i-in-cutie

Detalii tehnice:

Autor: M.J. Arlidge

Nr. de pagini: 408

ISBN: 978-606-719-397-8

Titlul original: Pop Goes the Weasel

Limba originală: engleză
Traducere de: Lucian Niculescu
Anul apariţiei: 2015

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Această carte mi-a fost oferită de către librăria online librex.ro, de unde o și puteți cumpăra, cu doar un simplu click aici. Mulțumesc! 🙂

Recenzie:

Ghici ce-i în cutie de M.J. Arlidge. Volumul doi din seria Helen Grace, continuarea cărții ”Ghici cine moare primul”, pe care am așteptat-o luni de zile.

Înainte de a începe această recenzie, trebuie să înțelegeți că m-am îndrăgostit de Helen Grace, dar și de scrisul autorului de la primul volum. Eu sunt foarte pretențioasă atunci când vine vorba despre cărți polițiste, însă această serie m-a cunvins de la primele pagini. Pur și simplu ador personajul principal, mă dau în vânt după cazurile pe care le creează autorul și îmi place felul în care intriga mă captivează. După ce am terminat primul volum, eram sigură că voi citi fiecare carte scrisă de M.J. Arlidge care va apărea, și nu mică mi-a fost bucuria atunci când am văzut că volumul doi din seria Helen Grace a fost publicată la editura Trei.

Aveam multe așteptări, ce-i drept. După un prim volum fenomenal, nu aveam cum să nu mă aștept la o continuare care să se ridice la nivelul acestuia. Din fericire, nu am fost dezamăgită. Dimpotrivă. Ghici ce-i în cutie mi-a plăcut la nebunie și m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai tare de seria aceasta specială.

După întâmplările din prima carte, Helen încearcă să treacă peste tot ce s-a întâmplat. Însă viața ei nu mai este la fel, cu siguranță. Lumea știe cine este ea acum și are așteptări de la un inspector atât de curajos. Charlie, la fel de afectată ca și Helen, încearcă să își continue viața, însă nehotărârea și durerea pierderii nu o lasă să se liniștească. O nouă inspectoare-șef își face apariția în divizia la care lucrează Helen, dându-i acesteia mult de furcă. Însă nu există timp pentru of-uri și păreri de rău. Un nou criminal a apărut în oraș, iar de data aceasta sunt vizați soții infideli, cărora li se taie o parte din corp, ca mai apoi să le fie trimisă familiilor. Sub presiunea presei și a noii șefe, Helen se confruntă cu un criminal mai deștept și mai viclean ca oricând. Prostituție, crimă, orori, șantaj și multe secrete. Cam așa arată acum viața lui Helen Grace.

Ideea este… genială! Deși poate fi ușor tulburător, felul în care sunt produse crimele mi s-a părut de o deșteptăciune infinită, iar suspansul următoarei crime m-a lăsat de foarte multe ori cu respirația tăiată. Un Jack Spintecătorul în formă feminină? Cu siguranță nu întâlnești asta peste tot!

Cartea aceasta dezvăluie o lume ascunsă, una de-a dreptul murdară și înfricoșătoare. Cea a prostituției. Deși am fost oripilată de detaliile vieților pe care le duc prostituatele, am fost impresionată de faptul că autorul mi-a dat impresia că știa foarte bine despre ce vorbește, ca și cum ar fi cercetat totul în realitate. Mi-a plăcut, de asemenea, atmosfera de pericol și de mister pe care tot acest scenariu ți-l oferă și felul în care a fost creată aceasta, cu exactitate și cu un dramatism incredibil.

Intriga mi s-a părut atât de captivantă, încât uneori îmi era greu să o suport. Suspansul este mereu la cote maxime, iar citind, aștepți ca mereu să se întâmple ceva care să schimbe cursul acțiunii. Un lucru care îmi place foarte mult la cărțile lui M.J. Arlidge este faptul că niciodată nu poți ghici care este cheia misterului și care este adevărul. Autorul îți oferă câteva indicii, dar nu te lasă niciodată să ajungi aproape de deslușirea misterului.

Spre deosebire de prima carte, Ghici ce-i în cutie transmite mult mai multe emoții necontrolate, absolut omenești. După tragedia prin care au trecut, atât Helen, cât și Charlie, simt o mulțime de durere, mânie, deznădejde și vinovăție. Cititorului îi sunt transmise aceste emoții foarte bine, astfel că el poate să simtă tot și să aibă parte de o experiență mult mai reală și mai umană.

De fapt, lucrul grozav la acest volum este faptul că ajungi să vezi personajele într-o lumină mult mai umană. În spatele fiecărui aspect din carte stă un motiv cât se poate de uman, chiar și în spatele prostituției și a crimei. M.J. Arlidge creează personaje cu trecuturi tumultoase, fapt care le oferă o justificare pentru acțiunile lor din prezent. La rândul lui, acest lucru îi pune într-o lumină mult mai umană. M-am trezit de multe ori gândindu-mă cât de rău îmi pare pentru personajele rele și pentru toate lucrurile prin care au trecut.

Ghici ce-i în cutie este o continuare care merită cu siguranță citită și care se ridică la așteptările pe care primul volum le-a stabilit. Misterul și suspansul sunt la cote maxime, trădările și secretele la ordinea… capitolelor, iar acțiunea te ține în priză pe toată durata lecturii. Scrisă cu dramatism și emoție, povestea inspectoarei Helen Grace te va captiva încă o dată și te va face să uiți de lumea din jurul tău!

Notă: 5.5 stele din 5 

Recenzie:Greselile trecutului-Oana Stoica Mujea


Nici nu stiu cum sa incep.Mi-a placut atat de mult incat nu as fi vrut sa se termine.Dar orice lucru bun are si un sfarsit ,nu?

“Greselile trecutului” este a cincea carte scrisa de Oana Stoica Mujea pe care o citesc.Din punctul meu de vedere,este si cea mai buna,dupa “Sarutul mortii”.

Ca de obicei,stilul autoarei m-a cucerit.Oana Stoica Mujea se exprima atat de usor ,de liber ,si totusi atat de intotochiat incat nu ai cum sa nu ii iubesti cartile si sa le citesti in doar o zi.

Cand am deschis aceasta carte,am inceput o calatorie printre secrete murdare,ascunzisuri si crime.In combinatie cu o eorina inteligenta si sarcastica asa ca Lala,tot ce pot spune este…MAI VREAU!

Cum am spus si mai sus,Lala,adica Iolanda Sitreanu,eroina acestei carti,este atat de desteapta,de sarcastica si de amuzanta incat o iubesti instantaneu.Cel putin mie imi place la nebunie de ea.As citi in continuu carti in care ea este protagonista.Cand am citit prima carte in care era Lala protagonista,am fost atat de incantata si de uimita de cum a fost creeata si conturata de catre Oana Stoica Mujea,incat ea a devenit imediat una dintre eroinele mele preferate.:>

Povestea nu a avut nici un moment de respiro.Mereu era cate ceva care sa te surprinda si care sa te faca sa dai pgina cu rapiditate si cu nerabdare.Inca de la inceputul cartii,am intrat in actiune.Si lucrurile s-au complicat atat de mult pe parcursul cartii,incat la un momendat eram atat de confuza si tot incercam eu sa dezleg itele,incat m-a luat durerea de cap.Serios!Iar partile acelea de pe vremea lui Ceausescu unde ti se arata ce faceau personajele in jurul carora se invarte povestea in prezent,care erau menite sa te ajute sa intelegi mai bine,pe mine mai mult ma incurcau.Dar pana la urma,toate s-au rezolvat intr-un mod destept,iar deznodamantul m-a lasat cu gura cascata!

Mi-a placut mult relatia dintre Lala si Victor ,pentru ca se vedea ca Victor chiar o iubeste pe Lala.Mi-a parut rau ca s-au  despartit si mi-a parut rau si de Lala pentru ca niciodata nu a avut pe cineva stabil.

Cred ca ati inteles ca aceasta carte se citeste usor,stilul lui Oana Stoica Mujea e superb,o iubesc pe Lala,iar actiunea rapida nu te lasa sa respiri,nu?Ei,daca ati inteles,cred ca e vremea sa va povestesc cate ceva din carte.

Iolanda Stireanu se confrunta cu o noua crima.De data aceasta,mult mai complicata.Intr-un tren este descoperit un cadavru,fara nici o rana,dar cu un mesaj scris pe el.Eroina noastra afla de crima atunci cand primeste un telefon de la Victor,colegul ei de serviciu.Acesta ii spune urmatoarele:

“- Sper sa fie important am oftat.
– Buna si tie. Vrei vestea buna sau cea proasta?
M-am gandit o secunda.
– Cea buna.
– Aici avem o problema, nu stiu cu exactitate care e care …
– Atunci alege ordinea si imi aleg eu care e care!
– Bine, dar sa nu zici ca n-ai fost avertizata. As fi vrut sa spun ceva, dar tocmai l-am zarit pe Dragos iesind din morga. Avea chipul transfigurat, asa cum era de obicei dupa ce lucra cate douasprezece ore.
– Hei, se auzi in urechea mea, mai esti?
– Asculta, e chiar asa important?
– E, avem o crima si un nou coleg.”

Dupa ce termina “intalnirea” cu aproape-iubitul ei,Dragos,un medic legist,Lala pleaca sa isi cunoasca noul coleg,Paul cu care va imparti biroul.Paul este un nesuferit,iar Iolanda nu stie cum sa scape de el.Ea il suspecteaza pe Paul ca ar fi trimis acolo de cei de la SRI,sa o supravegheze.

Dupa ce se intalneste cu Paul si este pusa la curent cu cine si cum a murit ,Iolanda incepe sa investigheze cazul.

Cel care a fost gasit morteste Mihai Lupascu,un colectionar de obiecte de arta,pe care insa le fura,nu le cumpara.Marea lui pasiune sunt,insa,documentele secrete,pe care le fura si apoi le ascundea in asa fel incat nimeni nu poate sa le gaseasca nici in ziua de astazi.Acum el este mort,iar Lala trebuie sa dezlege misterul ce planeaza in jurul mortii lui.

In acest timp,sunt descoperite inca 2 cadavrea ale unor oameni cunoscuti lui Mihai.Iolandei i se par ciudate aceste morti care au legatura intre ele,asa cum crede ea,si incearca sa le rezolve pe toate.

Exact cand credea ca are rezolvarea acestor morti ciudate,mai apare un cadavru.Care este IDENTIC cu Mihai Lupascu.Asta rastoarna toate supozitiile Iolandei.Cand credeam ca situatia nu putea deveni mai bizara de atat,mai apare inca un cadavru identic cu celelalte 2.Pe bune,ma speria putin situatia.

Pe langa aceste crime,Lala se mai confrunta si cu trairile ei.Ea este atrasa de Dragos,dar atunci cand acesta da cu bata in balta,Lala se “refugiaza” in bratele lui Victor,care o iubeste le nebunie pe aceasta.Cu cine credeti ca va ramane Lala?Dar cel mai mportant,credeti ca va reusit Lala sa dea de capat acestor crime?Daca vreti sa aflati cum se va termina aceasta carte,citit-o!

“- Sper sa fie important am oftat.
– Buna si tie. Vrei vestea buna sau cea proasta?
M-am gandit o secunda.
– Cea buna.
– Aici avem o problema, nu stiu cu exactitate care e care …
– Atunci alege ordinea si imi aleg eu care e care!
– Bine, dar sa nu zici ca n-ai fost avertizata. As fi vrut sa spun ceva, dar tocmai l-am zarit pe Dragos iesind din morga. Avea chipul transfigurat, asa cum era de obicei dupa ce lucra cate douasprezece ore.
– Hei, se auzi in urechea mea, mai esti?
– Asculta, e chiar asa important?
– E, avem o crima si un nou coleg.”

Puteti comanda cartea de aici .

“Greselile trecutului” este dovada clara ca Oana Stoica Mujea este una dintre cele mai bune autoare din tara!Iubesc cartile ei si iubesc felul ei de a scrie.Asta daca nu v-ati prins deja.O carte ce nu trebuie ratata!

 

Crime time!(2)-Cianura pentru un suras(recenzie)

De data asta,in cadrul acestei rubrica,voi scrie eu recenzia unei carti pe care am citit-o si pe care v-am prezentat-o si aici,Cianura pentru un suras de Rodica Ojog-Brasoveanu.
Cianura pentru un suras este prima carte politista scrisa de un autor roman pe care am citit-o.Si mi-a placut.Mult.

Aveam nevoie de o carte de literatura ca de o gura de aer.Am citit prea mult fantasy.La un moment dat ,cititnd Orasul Oaselor(pe care,fie vorba intre  noi,o ador),am constatat ca m-am plictisit  pentru moment de creaturi supranaturale si tot stuff-ul care urmeaza.Vroiam ceva “din lumea  reala”,cum imi mai place mie sa numesc cartile de literatura.

Imediat cum am inceput sa citesc cartea,stilul in care scriu autorii romani(un stil pe care as putea sa il recunosc dintr-o mie de carti) si-a facut simtita prezenta.Iar mie imi place foarte mult cum scrie un roman.Cu ironie,cu rafinament,cu desteptaciune…nu ca autorii straini nu au si ei aceleasi “calitati”.

Actiunea si povestea sunt foarte interesante.Dar,intr-un fel seamana cu Zece negrii mititei de Agatha Christie.

Cinci oameni relativ straini unul fata de celalalt locuiesc in aceeasi casa.Intr-o seara ,ei descopera 2 tablouri valoroase:unul a lui Goya si altul a lui Rembrandt.Acum,ei se gandesc ca vor vinde tablourile ,iar banii sa-i imparta la cinci si ca se vor imbogati.Melania Lupu(personajul principal;o d-na in varsta,vaduva si foarte desteapta) ,Doru Matei(cel mai tanar,sculptor),Grigore Popa(un batran morocanos,cu obiceiuri ciudate),Valerica Scurtu(o d-na nemaritata,cu multe frustari) si d-nul Panaitescu(un domn care iubeste viata si isi iubeste si sotia)  pazesc acum tablourile impreuna.

Dar d-nul Panaitescu moare otravit cu cianura,in conditii suspecte.Zic “in conditii suspecte” pentru ca el nu mancase nimic inainte si nici nu bause nimic.Ceilalti  incep sa se suspecteze unul pe altul si ii “organizeaza” d-nului Panaitescu o “sinucidere”.Apoi moare si d-na Scurtu ,tot otravita cu cianura,in aceleasi conditii suspecte.

Vreti sa stiti continuarea acestei minunate carti?”Lupta” din d-na Melania Scurtu si maiorul care investigheaza cazurile?Cititi aceasta carte superba si aflati.

Cianura pentru un suras este primul roman din Ciclul Melaniei.

O competitie contra cronometru intre maior si Melania, devotat escortata de un grup de gangsteri. La aceeasi miza se mai adauga o tinta: trecerea frauduloasa a tablourilor peste granita. Pitorescu personajelor, umorul, “neasteptatul” prezent in fiecare pagina, duiosul si cinismul, glontul si aroma de levantica a aducerii-aminte fac deliciul lecturii acestui roman.

Detalii tehnice:
Editura :Nemira
Nr. de pagini:544 (impreuna cu “Buna seara ,Melania! )

Puteti comanda facand un click pe coperta.
Mie mi-a placut cartea!V-o recomand!

Crime time!(1)

Da,am o rubrica noua pentru blog,Crime time.In aceasta rubrica voi prezenta cartile politiste,un alt gen de carte dupa care ma dau in vant.Cateodata o sa le fac chiar eu recenzii,asta la cartile politiste pe care le-am citit.
De ce Crime time?Pentru ca ,mai in toate cartile politiste,este vorba despre o crima inexplicabila.
Primele carti pe care le prezint in aceasta rubrica sunt doua carti ale Rodicai Ojog-Brasoveanu,autoare de carti politiste romanca.
Mai jos aveti coperta si descrierea cartii Cianura pentru un suras,carte pe care o citesc si eu acum si careia o sa ii fac si o recenzie.

Cianura pentru un suras este primul roman din Ciclul Melaniei.

O competitie contra cronometru intre maior si Melania, devotat escortata de un grup de gangsteri. La aceeasi miza se mai adauga o tinta: trecerea frauduloasa a tablourilor peste granita. Pitorescu personajelor, umorul, “neasteptatul” prezent in fiecare pagina, duiosul si cinismul, glontul si aroma de levantica a aducerii-aminte fac deliciul lecturii acestui roman.

Volumul doi din acest ciclu(ciclul Melania),Buna seara ,Melania!.

Cianura pentru un suras este primul roman din Ciclul Melaniei.

O competitie contra cronometru intre maior si Melania, devotat escortata de un grup de gangsteri. La aceeasi miza se mai adauga o tinta: trecerea frauduloasa a tablourilor peste granita. Pitorescu personajelor, umorul, “neasteptatul” prezent in fiecare pagina, duiosul si cinismul, glontul si aroma de levantica a aducerii-aminte fac deliciul lecturii acestui roman.

Ei,acum ce ziceti de carti si de rubrica?Va plac? 😀