2016 in review: Cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit

Am ajuns din nou la unul dintre momentele mele preferate: sfârșitul anului. Deși o perioadă plină de nostalgie, îmi place enorm să mă gândesc la tot ce am realizat în cele 12 luni din anul care urmează să se încheie. Ultimele două zile din an sunt mereu dedicate topurilor, amintirilor și reflecției, la fel cum în primele zile din Ianuarie îmi place să îmi pun câteva dorințe, să fac planuri și să îmi setez câteva obiective pe care mai apui le scriu pe o hârtie pe care o port în portofel și de care încerc să mă țin cât mai mult posibil.

Pentru astăzi și mâine v-am pregătit trei topuri pe care abia așteptam să le fac. Primul este cel cu cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit în 2016, al doilea conține cu melodiile mele preferate, iar cireașa de pe tort și cel mai important top este cel al momentelor mele preferate pe care le-am trăit anul acesta. Recunosc că aveam de gând să vă împărtășesc toate acestea mai devreme, dar o lipsă de energie, o profundă dorință de a mă odihni și de a dormi și o libertate limitată m-au făcut să tot amân acest moment. Astăzi am pus piciorul în prag, mi-am făcut o cană de cafea și am început să fac minunata și dificila sarcină de a-mi alege preferatele.

Am citit multe cărți în 2016. 70, mai exact. La începutul anului mi-am setat pe Goodreads un  reading challenge de 50 de cărți, pe care, din fericire, l-am întrecut. Sinceră să fiu, nu știu cum am reușit să fac asta, pentru că anul acesta nu am citit la fel de constant ca în alți ani. Am avut un program extrem de încărcat datorită diplomei, am trecut prin perioade când nu mă puteam atinge de cărți, dar aveam și săptămâni în care citeam încontinuu. Oricum ar fi, sunt mulțumită de cum arată 2016 în materie de cărți pentru că am citit mult bine. Cred cu adevărat că am citit tot ce am vrut și asta mă mulțumește în mod special.

Bun. Fără alte introducțiuni, cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit anul acesta sunt:

10. Ghici cine moare primul de M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Ghici cine moare primul a fost printre primele cărți pe care le-am citit în 2016 și uite că, 12 luni și 69 de cărți mai târziu, a rămas una dintre preferatele mele. Fiecare volum din seria Helen Grace este un deliciu literar pentru mine, pentru că romanele acestea sunt de un suspans și un mister care te lasă fără suflare. Sunt scrise atât de bine și cu atât de multă inteligență, încât nu poți ghici nici un moment ce se va întâmpla, lucru care pe mine mă înnebunește. În sensul bun, bineînțeles! Unde mai pui că Helen mi se pare de-a dreptul fascinantă. Sper ca în 2017 să citesc întreaga serie.

9. Jurnalul 2003-2009 de Oana Pellea

jurnalul oanei pellea

Anul acesta am prins drag de jurnale și autobiografii, după ce am citit jurnalul Oanei Pellea. Am prins drag și de Oana, care este un om cum rar întâlnești. Jurnalul ei este scris cu atât de multă autenticitate, emoție, dor și drag de viață încât este greu să nu devină una dintre cărțile tale preferate. După ce am citit cartea, am simțit că am învățat multe lucruri și că, într-un fel, mi s-a schimbat viața și modul de a vedea anumite aspecte ale acesteia.

8. Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

My my, ce carte!  Am citit-o vara aceasta și aproape că am plâns la fiecare capitol. Tot ce nu ți-am spus este o emoționantă poveste despre familie, dragoste, loialitate și curajul de a fi persoana care vrei tu să fii. Scrisă într-un mod minunat, plină de metafore și emoții puternice, cartea a picat în mâinile mele într-un moment în care aveam nevoie de câteva lecții, pe care le-am și primit datorită ei. Este una dintre cărțile pe care sper să am timp să o recitesc și pe care o voi recomanda mult timp de-acum încolo.

7. Ținutul țânțarilor de David Arnold

ținutul țânțarilor

Doamne, cât de tare mi-a plăcut cartea aceasta! Bine, se poate să-mi fi plăcut atât de tare și datorită vârstei, pentru că mama nu prea mi-a înțeles entuziasmul. Însă este o carte minunată! Amuzantă, bine scrisă, cu situații reale în care te poți regăsi, cartea m-a captivat de la primul capitol. Nu-mi mai amintesc perfect, dar am impresia că aceasta era cartea pe care o citeam atunci când am dat de diplomă. Oricum ar fi, povestea lui Mim va ocupa mereu un loc special în inima mea.

6. Child 44 de Tom Rob Smith

child 44

Am citit această carte după ce am văzut filmul, care mi-a plăcut la nebunie. Child 44 este una dintre cărțile acelea puternice, care trăiesc în cititor mult timp după ce le-au citit. Are o poveste încărcată de adevăruri și situații tulburătoare, o intrigă convingătoare și personaje foarte bine conturate. Iar dacă îmi urmăriți blog-ul, știți cât de mult îmi plac cărțile despre al doilea război mondial și despre Rusia anilor ’50. Într-un cuvânt, Child 44 a fost perfectă pentru mine.

5. Rockstar de Cristina Nemerovschi

rockstar

Ar fi fost, cred, anormal să nu o includ pe Cristina în acest top. Ea se numără, până la urmă, printre autorii mei preferați. Rockstar mi-a intrat la suflet atât de tare nu numai pentru că e excelent scrisă, ci și pentru că m-am putut regăsi 100% în ea și în trăirile lui Storm. Țin minte că pe parcursul lecturii a trebuit să mă opresc de multe ori, pentru că mă gândeam încontinuu că nu este posibil ca un personaj să îți semene atât de mult și o scriitoare pe care nu o cunoști personal să-ți scrie toate trăirile și sentimentele într-o carte. Copia mea este plină de însemnări și citate subliniate și abia aștept să o recitesc.

4. Central park de Guillaume Musso

central-park

Am citit Central park recent și nu că mi-a plăcut la nebunie, dar aș fi recitit-o încă din momentul în care am terminat-o. Povestea mi s-a părut genială, scrisă perfect, cu intrigă care devine din ce în ce mai imprevizibilă și mai complicată și două personaje pe care ajungi să le adori. Guillaume Musso a devenit unul dintre scriitorii mei preferați și abia aștept următorul pachet de la bunica, care conține încă un roman scris de el. La fel de mult i-a plăcut și mamei cartea, care mi-a dat telefon tocmai din România să-mi spună că nu o poate pune jos.

3. Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

me-before-you

Aici a trebuit să stau să mă gândesc u pic, pentru că nu eram sigură dacă mi-a plăcut mai mult Înainte să te cunosc sau continuarea, După ce te-am pierdut. Am concluzionat, totuși, că Înainte să te cunosc mi-a transmis emoții mult mai puternice. Cred că deja știți totul despre romanul lui Moyes, pentru că se numără printre cele mai citite romane din 2016. Cert este că mie mi-a plăcut la nebunie pentru că este o carte scrisă foarte bine, cu o doză de realism rar întâlnită, emoții puternice, personaje adorabile și foarte bine conturate și un sfârșit sfâșietor. Am citit romanul în vară, la două săptămâni după diplomă, când nu știam ce să fac cu viața mea și nici chef de citit nu aveam. Înainte să te cunosc mi-a reamintit de ce ador cărțile și mi-a trezit foamea de a citi.

2. Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici

razboiul-nu-are-chip-de-femeie-3126-4

Nici nu știu cum să descriu acest roman. În primul rând, având în vedere cât de mult iubesc poveștile de război și tot ce are de-a face cu cel de-al doilea război mondial, era logic să ador cartea Svetlanei. Nu m-am așteptat, totuși, să mă răscolească și să mă tulbure atât de mult. Mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial m-au făcut să mă înfior și m-au captivat atât de mult, încât la un moment dat lumea din jurul meu dispăruse și aveam impresia că mă aflu și eu pe front. Genială, ce să mai!

1. Rose under fire de Elizabeth Wein

rose under fire

Ei bine, da, aceasta este cartea mea preferată din 2016. Nici nu mi-a fost greu să o aleg, pentru că mi-a venit în minte imediat atunci când m-am întrebat ce carte mi-a plăcut cel mai mult anul acesta. Tot o carte de război și în același timp continuarea cărții Nume de cod: Verity (care mi-a plăcut la fel de mult și care aproape că a intrat în acest top), Rose under fire m-a impresionat și și-a lăsat amprenta asupra mea într-un mod în care nu cred că o altă carte o va face vreodată. Este absolut superbă, incredibil de emoționantă și de captivantă, te face să te atașezi de personaje și transmite atmosfera războiului și a sfârșitului acestuia într-un mod nemaiîntâlnit. De neratat!

Pfiu, ce treabă grea! Anul 2016 a fost un an plin de cărți puternice, cu adevărat bune și mi-a fost foarte greu să fac acest top. Nu eram sigură ce cărți să includ, pe ce locuri să le pun și ce cărți să exclud. Vreau să menționez și câteva cărți care mi-au plăcut foarte mult și de care îmi amintesc cu plăcere: Carry on de Rainbow Rowell, Code Name Verity de Elizabeth Wein, Castelul de sticlă de Jeanette Wells, Lupta mea: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgard și Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage de Haruki Murakami.

Până revin eu cu următoarele topuri, aștept comentariile voastre cu titlurile preferate pe care le-ați citit în 2016!

Recenzie: “Looking for Alaska” de John Green

1779197_731007380252545_242067012_n

Descriere:

Before. Miles “Pudge” Halter’s whole existence has been one big nonevent, and his obsession with famous last words has only made him crave the “Great Perhaps” (François Rabelais, poet) even more. He heads off to the sometimes crazy, possibly unstable, and anything-but-boring world of Culver Creek Boarding School, and his life becomes the opposite of safe. Because down the hall is Alaska Young. The gorgeous, clever, funny, sexy, self-destructive, screwed-up, and utterly fascinating Alaska Young, who is an event unto herself. She pulls Pudge into her world, launches him into the Great Perhaps, and steals his heart.

After. Nothing is ever the same.

Recenzie:

“Looking for Alaska” e una dintre cartile pe care le-am citit, in mare parte, din cauza autorului. John Green e unul dintre autorii mei preferati si o persoana pe care o apreciez si o respect enorm de mult. Desi am inceput sa il urmaresc de prin august 2013, ca si autor l-am ‘cunoscut’ odata cu ‘Sub aceeasi Stea’, pe care am citit-o prin octombrie si care, dupa doar cateva capitole, a devenit cartea mea preferata.

In momentul in care am pus mana pe Kindle, pe 4 martie, am fost entuziasmata si nerabdatoare sa vad ce ne-a pregatit John, dar si putin sceptica. Am auzit ca pe unii i-a dezamagit, si nu vroiam sa fie si cazul meu.

Din fericire, n-a fost. Am adorat ‘Looking for Alaska’. Am adorat fiecare pagina, fiecare cuvint si fiecare moment petrecut ‘alaturi’ de cartea asta. E o carte briliant, care-si merita toate laudele.

Mi se pare complet gresit sa comparam ‘Looking for Alaska’ cu ‘The Fault in our Stars’. Da, sunt scrise de acelasi autor si ambele au un event tragic in le. Dar, personal, consider ca sunt 2 carti total diferite. In timp ce ‘The Fault in Our Stars’ se axeaza un pic mai mult pe povestea de dragoste dintre doi adolescenti care s-au nascut sunt o stea gresita, ‘Looking for Alaska’ este o carte cu si despre adolescenti, despre un pusti timid, care incepe sa descopere viata o data cu plecarea lui la un liceu departe de casa. Cred ca toti ne putem regasi in Pudge sau in carte, pentru ca toti am trecut sau trecem prin jenantele etape ale adolescentei. ‘Looking for Alaska’ ne arata transformarea unui pusti timid, pasionat de ultimele cuvinte a personalitatilor, intr-un adolescent  cu viata inainte, indragostit si mai experimentat dinainte.

Personal, iubesc cartile de genul asta. Mi se pare ceva fascinant in atmosfera cartilor astea, dar imi place, mai ales, felul in care se transforma personajele. Imi place sa citesc despre aventurile lor si, de multe ori,dupa ce termin cartea,  imi place sa citesc primul capitol si ultimul, ca sa imi dau seama mai bine de schimbare. Sa fiu sincera, dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc, pe timpul facultatii, intr-un internat, sa am o colega de camera cu care sa ma inteleg foarte bine si sa traiesc toata experienta asta. Ei, am trait-o, intr-un fel, citind ‘Looking for Alaska’.

Cartea asta iti arata tot ce se intampla in scoala, te face sa traiesti toata experienta asta de liceu. Te face, practic, sa traiesti, fiorii primei dragoste, gustul primului fum de tigara, sentimentul primei betii. Am adorat sentimentul asta de entuziasm si de nerabdare pe care mi l-a adus cartea asta. Eram  mereu curioasa sa vad prin ce mai trec personajele, ce mai spune Alaska si Colonelul. Am adorat felul in care m-am ‘transpus’, intr-un fel, in carte, cum uitam de mine si de lumea din jurul meu si, pentru cateva ore, eram alaturi de Pudge si de Colonel, ascultand-o pe Alaska si incercand sa o deslusesc. E o carte care se simte foarte… reala. John Green are un fel special de a-si aduce cartile si personajele la realitate, de a le face sa para reale. Green stie cum sa faca lumea din jurul tau sa dispara si toata atentia ta sa se concentreze la carte.

Trebuie sa recunsc ca, desi eram foarte nerabdatoare sa parcurg cartea asta, la inceput mi-a fost putin greu sa ma atasez de personaje si de carte. Nu stiu daca era din cauza cartii sau din cauza mea, din cauza ca eram prea speriata sa fiu trista pentru zile intregi din cauza unei carti. Am facut si o pauza de cateva zile, ca sa citesc altceva, dar imediat ce am citit respectiva carte, am revenit la ‘Looking for Alaska’. O lasasem la 15%, dar imediat ce m-am apucat din nou de citit, am fost extrem de prinsa de actiune si de personaje.

Stiti, e un pic greu de crezut ca asta e prima carte a lui John Green. Adica, vocea lui are o nota de siguranta in ea si e atat de frumoasa si de… sincera, incat e un pic greu de crezut ca asta e prima carte a unui autor. Am gasit in ‘Looking for Alaska’, tot  ce il reprezinta pe John Green: umor, sarcasm, citate inteligente, lectii de viata, drama, personaje extrem de destepte si o tragedie.

Pudge este un pusti timid, penibil uneori si extrem de neexperimentat. Nu stie cum sa sarute o fata, nu stie cum sa fumeze, cum sa bea, cum sa se furiseze. Dar, este extrem de destept si de simpatic. Mi-a placut extrem de mult de el, pentru ca mereu avea ceva destept de spus si mereu avea cate o remarca interesanta. Pana la sfarsitul cartii, Pudge se transforma extrem de mult. Devine mult mai activ social, invata cum sa trateze o fata (ei, cat de cat!), fumeaza, mai si injura, dar ramane la fel de destept si poate mult mai interesant. Am citit multe recenzii in care Pudge era descris ca un personaj plictisitor. Personal, cred ca el esste unul dintre cele mai interesante personaje despre care am citit vreodata. Are o personalitate foarte interesanta si spune niste lucruri care trebuie notate in jurnal.

Cat despre Alaska… nu citesti despre o fata ca ea in fiecare zi. Desi este extrem de misterioasa, mi-a placut de ea de la inceput. E ceva fervmecator la ea, ceva ce te face sa citesti in continuu, in dorinta de a o cunoaste mai bine. Alaska e un mister, unul extrem de greu de deslusit. Este frumoasa, desteapta, ironica, dramatica, si face tot ce un adolescent cu inima franta ar face.

Cartea este extrem de bine scrisa si cred ca toti adolescentii ar trebui sa o citeasca. Transmite un mesaj important: niciodata nu e prea tarziu pentru un nou inceput. Intotdeauna putem trece mai departe. Viata merge inainte. Intotdeauna exista o salvare.

Desi cartea asta este pentru adolescenti, nu cred ca adultii nu ar putea sa o citeasca. Dimpotriva. Sunt sigura ca mamei mele i-ar placea de Pudge si de Alaska la fel de mult cat i-a placut de Hazel si de Gus.

Nu e o carte usor de descris. Va spun sincer, nu pot descrie ce inseamna ‘Looking for Alaska’, sau cat de frumos e scrisul, sau cat de frumoase sunt citatele. E o carte pe care trebuie sa o citesti, sa o experimentezi si sa o simti pe piele singur. Toti trebuie sa o citim. Sunt sigura ca ne poate ajuta pe toti, ca ne poate invata cate ceva.

Am fost extrem de intrigata de titlurile capitolelor. Cartea e impartita in doua parti: inainte, si dupa. Titlurile capitolelor arata ceva de genul: “zece zile inainte” (in prima parte) si “zece zile dupa” (in a doua parte). In prima parte, eram extrem de curioasa sa vad ce se va intampla si, desi incercam sa ghicesc ce va urma, nu am ghicit. Ei, am ghicit doar o parte din Intamplare.  Dar Intamplarea, asa cum am numit eu tragedia, am asteptat-o. Eram sigura ca se va intampla ceva de genul asta, dar tot m-a luat pe nepregatite, tot a durut ca un pumn in stomac.

Sentimentele personajelor, de dupa Intamplare, sunt extrem de bine creeate si redate. Simteam, practic, tristetea din aer si sentimentele de durere ale lui Pudge. Aproape ca mi-a venit sa plang, deci va sfatuiesc sa va pregatiti de asta daca vreti sa citit cartea.

Personajele sunt extrem de bine conturate, specifice lui John Green. Sunt interesante, tragice, amuzante, destepte. Te atasezi repede de ei si te simti foarte apropiat/a de toti imediat. Lara. Am adorat-o pe Lara. Mi s-a parut extrem de interesant faptul ca John a ales sa creeze un personaj roman, iar toate referirile la Romania m-au facut sa zambesc.

Am adorat totul la ‘Looking for Alaska’, de la coperta, pana la ultimul personaj. Actiunea e extrem de captivanta, plina de momente amuzante, de scene profunde si de tragedie. Sunt sigura ca toti veti fi captivati de aventurile lui Pudge si de incercarea lor de a descoperi ce e cu Alaska si ce s-a intamplat cu ea.

Recomand “Looking for Alaska” pentru frumusetea ei, pentru lectiile pe care toti le putem invata, pentru personajele interesante si pentru… ei bine, pentru John Green. Daca va place vocea lui, atunci sunt sigura ca ‘Looking for Alaska’ este o carte care va va placea. As putea descrie cartea asta ca pe o carte brilianta, pentru ca  este. Cred ca asta este un must-read, pentru ca sunt atat de multe lectii de viata, incat e greu sa nu spui ca nu ai ramas cu nimic din ea, oricat de putin ti-ar fi placut.

“Looking for Alaska” spune povestea captivanta a unei gasti de adolescenti si ne arata toate dramele prin care unii pot trece. O carte din care putem invata si in care ne putem regasi. Cu siguranta, o recomand!

Nota: 6 stele din 5

Recenzie: “Ignite me” de Tahereh Mafi ( “Shatter me” #3)

13188676Descriere:

Juliette now knows she may be the only one who can stop the Reestablishment. But to take them down, she’ll need the help of the one person she never thought she could trust: Warner. And as they work together, Juliette will discover that everything she thought she knew – about Warner, her abilities, and even Adam – was wrong.

Recenzie:

Am terminat Ignite me acum aproximativ o ora. Dar, mai intai, lasati-ma sa va povestesc ceva.

Mai 5 2013. Am terminat “Shatter me” si am scris o recenzie pe care o urasc. La un momentdat, in recenzie am scris ca voi citi “Unravel me” si tot restul seriei cat mai repede.  Mi-am facut o promisiune mie ca peste vara voi parcurge toata seria (ei, bine, toate cartile care erau aparute atunci) pana la sfarsitul verii. Ei bine, lunile au trecut si “Destroy me” si “Unravel me” ma asteptam cumintele pe Kindle.

Februarie 18 2014. Am citit, dimineata, inainte sa plec la scoala, recenzia lui Rox la “Ignite me”, recenzie ce m-a dat gata. Am luat o hotarare pe loc, fara sa ma gandesc daca se poate produce sau nu. A’m hotarat sa citesc toata seria pana la sfarsitul lui Martie, cu toate tezele, examenele si studiile pe care le am in Martie.

Februarie 18 2014. Am inceput “Destroy me”.

Februarie 20 2014. Am terminat “Destroy me”, desi eu si mintea mea trebuia sa fim impartite in cel putin 7 locuri. M-am indragostit iremediabil de Warner.

Februarie 20. “Unravel me” a aparut pe raftul meu de “Currently reading” pe GoodReads, desi de carte m-am apucat Sambata, Februarie 22.

Februarie 27. Am terminat “Unravel me” si am ramas absolut socata de tot ce s-a intamplat in carte.

Februarie 27. Am inceput si am terminat, in aceeasi zi, “Fracture me”, nuvela spusa de Adam. N-am fost impresionata de narator, dar tot mi-a placut nuvela in sine.

Februarie 28. Am inceput, in autobuz, ultima carte din seria asta. Am citit-o cu o inima grea, inspaimantata de momentul cand o voi termina.

3 Martie, ora 9:20 pm. Am terminat, cu un ranjet trist pe fata, cartea “Ignite me” si, totodata, seria “Shatter me”.

Dragilor, mi-a luat doua saptamani sa citesc 2 carti si 2 nuvele. Aproape o serie intreaga. In timpul tezelor si a examenelor. Stiti cat de nebunesc e asta? Desi sunt un cititor rapid, nu mi s-a mai intamplat niciodata sa “mananc” o serie pe paine, atat de repede.

Dar, daca stam sa ne gandim, nu mi s-a mai intamplat niciodata sa  ma atasez atat de mult de o serie, sa iubesc cateva personaje ca si cum mi-ar fi cei mai buni prieteni, sa urasc alte personaje cu o ura arzatoare si nici sa fiu atat de trist la finalul unei serii nu mi s-a mai intamplat. Nu mi s-a mai intampalt sa iubesc o serie atat de mult ca pe asta. Da, mai exista o singura carte care m-a adus in starea asta la final: “Mare Tranquillitatis”. Diferenta e ca aceea a fost o carte, nu o serie. Deobicei, nu pot iubi seriile. Daca iubesc  o carte, urmatoarea imi va placea mai putin. Dar stiti ce? La “Shatter me”, am iubit fiecare carte, cu imperfectiuni cu tot, ca si cum ar fi fost cele mai pretioase carti din lume. Le-am iubit, le-am pretuit, le-am citit si mi-am luat din timpul de invatat pentru ele. Mi-am ignorat blogul, prietenii, familia, scoala, aproape tot, pentru o serie. Si uite cum am scris mai mult de o pagina de Word doar pe introductie.

Sa fiu al naibii daca asta nu e cea mai buna incheiere pe care am citit-o vreodata. Imi vine sa rad, am un nod in gat, nu stiu ce sa va spun, nu stiu de unde sa incep, cum sa incep,n-am cuvinte si totusi mintea imi zbarnaie. Sunt atat de multe cuvinte care asteapta sa fie insirate pe hartia asta, cuvinte ce nu descriu nici pe jumatate cat de geniala a fost seria asta, cartea asta, si ce a insemnat pentru mine.

Cu riscul de a ma repeta dar… sa fiu al naibii daca astea nu au fost unul dintre cele mai frumoase saptamani din viata mea. Stiti ce inseamna sa iubesti o serie atat de mult, incat sa simti ca devine reala? Sa simti ca trebuie sa citesti, pentru ca altfel nu poti adormi? Stiti cum e, sa nu ai chef de nimic altceva decat sa citesti? Stiti cum e sa termini o carte si sa vrei sa te apuci de urmatoarea, dar sa nu poti, din cauza ca esti inca atat de emotional si psihic legata de cartea pe care tocmai ai incheiat-o.

Asta, dragilor, nu e o recenzie doar la ‘Ignite me’. Ci e o recenzie la toata seria ‘Shatter me’. Nu e coerenta, nu voi vorbi despre chestii tehnice, nu ma voi abtine de la nimic.

Totul e atat de final acum. Nu imi vine sa cred ca asta a fost tot. Nu ma simt pregatita sa imi iau ramas bun de la Juliette, de la Warner, de la Kenji, James, Castle, de la lumea lui Tahereh. Ma simt mandra si bucuroasa. Si daca ma simt bucuroasa, de ce am nodul asta in gat? De ce ma simt ca si cum tocmai mi-am lasat la gara prietenul cel mai bun, intr-un tren care nu se va mai intoarce niciodata? De ce sunt geloasa pe toti cei care nu au citit inca seria asta, atat de geniala?

“Shatter me” va ramane cu mine pentru totdeauna. Si oricate carti as citi, oricate carti si serii preferate voi avea, stiu ca ma voi minti pe mine. Stiu ca  nicio serie nu va mai avea semnificatia asta si ca nu ma va mai putea face sa simt atat de multe lucruri pentru o carte. Goddamn it, e o carte, o serie! N-ar trebui sa ma simt atat de legata de o serie?

Am inceput “Ignite me” vineri. Poate nu trebuia sa o fac. Poate nu trebuia sa ma repezesc asa. Poate trebuia sa imi iau timp, sa aman momentul asta si sa mai raman un pic cu personajele. Poate ca trebuie sa citesc finalul dupa luni intregi. Dar n-am facut-o. Si uite-ma acum, la 3 zile dupa ce am inceput cartea, cu un nod in gat, cu mintea un amalgam de ganduri, incercand sa scriu o recenzie buna, incercand sa nu va plictisesc si totusi sa va fac sa intelegeti cat de mult am iubit, iubesc si voi iubi seria asta.

“Shatter me” va ramane in inima mea pentru totdeauna. E seria mea de suflet, seria care mi-a aratat ca da, se poate sa scrii ca un geniu, se poate sa nu scrii cea mai buna carte, dar lumea sa o perceapa asa, se poate sa invingi si se poate sa fii diferit. Seria asta va ramane mereu in mintea mea, dar cel mai important, va ramane in sufletul meu.

Am inceput “Ignite me” cu inima grea. Stiam ca, in numai cateva zile, o voi termina. Si ma simteam pregatita. Am inceput-o, totusi, pentru ca eram mult prea curioasa sa vad ce se intampla cu Juliette si cu Warner ca sa aman. Pe tot parcursul lecturii mele, am urat gandul ca se termina, ca ma apropii de sfarsit. La sfarsitul cartii? Am zambit, dar eram trista. Eram si sunt atat de trista!

“Ignite me” e cea mai buna incheiere pe care a putut sa o scrie Tahereh! E atat de geniala, atat de complexa, atat de OMG 3 2 pagini scrise deja! Revenind. “Ignite me” e tot ce si-ar putea dori un cititor de la o incheiere, de la o carte. Si stiti ce? Nu e cea mai buna carte ever. Are cateva imperfectiuni. Dar nu le pot baga in seama. De data asta, nu pot face altceva decat sa ma las purtata de val si sa scriu o recenzie exact asa cum simt eu caa trebuie sa o scriu.

S-au intamplat atat de multe in ‘Ignite me’ incat, gandidu-ma la inceputul cartii, ma simt de parca m-as gandi la o cu totul alta carte. Cartea asta e plina de schimbari de situatie, de revelatii, de schimbari, de sentimente, de actiune, de intriga, de momente frumoase si de citate frumoase.

Comparand prima carte cu ultima, Tahereh Mafi a facut un salt extraordinar. Atat ea, cat si seria ei, au devenit din ce in ce mai bune cu fiecare volum. Situatia din ‘Ignite me’ e atat de diferita fata de situatia din ‘Shatter me’! Totul e diferit in ‘Ignite me’, comparand-o cu ‘Shatter me’: Juliette (OMG si ce diferenta!), Warner (din nou, ce diferenta!), Adam (ma repet: ce diferenta!), Kenji, James… tot!

Juliette s-a dezvoltat ca si personaj. As vrea sa recitesc prima carte din serie, ca sa constientizez mai bine cat de mult s-a schimbat, dar mi-e frica ca voi citi din nou seria, si chiar nu as vrea sa fac asta, pentru ca sunt sigura ca voi continua sa o citesc pana la adanci batraneti. Guys, nu va pot spune cat de mult s-a schimbat Juliette. A devenit o adevarata eroina, neinfricata, care lupta si care stie sa conduca si sa se impuna. Sunt atat de fericita pentru progresele ei si pentru tot ce a facut! Ma simt mandra de ea, mandra de faptul ca a putut sa recunoasca ceea ce era evident pentru noi, dar atat de greu de inteles pentru ea. Sunt mandra ca a reusit sa invete atat de multe despre puterea ei, ca a reusit sa isi invinga demonii interiori si ca a reusit sa se impuna si sa lupte. Nu va puteti inchipui cat de geniala e Juliette in acest volum! Replicile ei, atitudinea, actiunile ei… e atat de diferita de Juliette, cea din primul volum! E atat de..de… de… geniala!

Warner. OH, Warner. E personajul meu preferat. E genial. Stie ce se zica, stie sa se faca inteles, stie sa se impuna, sa lupte pentru ce vrea, e sexy, destept si amuzant. Huh, v-as spune mai multe, dar voi ruina cartea pentru voi. Doar atat va spun: Warner nu e cine credeti voi ca e. M-a surprins, m-a facut sa ma indragostesc de el si mi-a castigat increderea. Da, sunt team Warner!

Adam, in schimb, a fost o mare dezamagire. A fost atat de enervant in acest volum! Serios, imi venea sa il bat de toti peretii! Unde era mandria lui? De ce nu putea sa o inteleaga pe Juliette? De ce era atat de arogant, atat de incapatanat, atat de… plangaret? De ce a jignit-o atat de tare pe Juliette? A fost atat de imatur si de nepoliticos! In unele dati, nu imi venea sa cred ca el e Adam. A devenit un personaj putin…. nu neaparat neimportant, ci nu la fel de bagat in seama. Sunt trista si intr-un fel neimpacata, gandindu-ma la el. Vreau sa aflu ce s-a intamplat cu el, neaparat!

Finalul a fost atat de brusc! Nu ma asteptam sa se termine acolo! Mai vreau! Jee, cat as mai vrea sa existe o continuare! Vreau sa aflu ce s-a inamplat cu Juliette, cum e lumea noastra, ce fac Warner, Adam, Kenji, James, toata gasca. Vreau sa aflu tot ce s-a intamplat dupa momentul in care s-a incheiat “Ignite me”. Uite-ma iarasi, vorbind despre o carte ca si cum e ceva real. Ei bine, pentru mine este. Pentru mine, seria si cartea asta este reala.

Au fost atat de multe scene frumoase in cartea asta! OMG stilul de scriere atat de frumos! Si totusi nu e la fel ca si in “Ignite me” si “Unravel me”, si asta e din cauza ca Juliette s-a schimbat atat de mult. Am adorat atmosfera! Am adorat scenele dintre Juliette si Warner, care sunt atat de frumoase! Atat de frumoase, de triste si totusi atat de… romantice, daca imi permiteti sa le spun asa. Nu va puteti inchipui frumusetea acestui roman, al acestei echipe (Warner si Juliette) si a acestei serii. Cititi-o toti! Cititi-o, pentru ca daca nu o faceti, pierdeti una dintre cele mai frumoase experiente din viata voastra.

Actiunea acestui roman – oMG, actiunea! Atat de multe intamplari surprinzatoare, atat suspans, atata intriga! Tahereh ne-a pregatit atat de multe surprize geniale!! O.M.G.!

A spune ca “Ignite me” e geniala ar fi o subestimare. “Ignite me” merita toate cuvintele frumaose, de lauda, din lumea asta. E o carte complexa, care iti va acapara inima, mintea si viata. Inca ma simt prinsa de ea, si a trecut deja o zi de cand am terminat-o (da, am inceput recenzia aseara si o termin astazi). Inca am un sentiment ciudat, si tot ce vreau e sa citesc seria din nou. Vreau sa ma intorc la Juliette, sa mai petrec timp cu Warner si cu Kenji si sa recitesc frumoasele citate care m-au facut sa zambesc.

Cartea asta m-a facut sa rad, sa zambesc, sa oftez, sa fiu fericita, trista, nostalgica. E o carte care iti da atat de multe emotii, incat e coplesitor.

Nu mai am ce sa va zic. Tind sa ma repet. Ideea e urmatoarea: “Shatter me” e seria mea preferata, pentru ca am gasit tot ce imi place si caut intr-o serie: actiune, paranormal, romance, actiune, intriga, suspans, emotii intense, scene frumoase, stil de scriere genial, autoare cu talent. “Ignite me” este o carte brilianta! Cititi-o, guys, cititi-o! E un must!!

Uf… goodbye, Juliette, Warner, Kenji, Castle, James, Adam & the rest of the group! I will miss you terribly and I wish I could see you again.

Rate: Ar fi o jignire sa dau stele acestei carti. Seria asta si cartea asta nu merita cateva stele, ci intregi constelatii.

Currently reading… (40)

Ok, guys. E vremea sa va mai spun ce mai citesc.

Saptamanile astea nu sunt extrem de bune pentru citit. Am multe teze, mult de invatat, multe de facut, mult de studiat etc. Pana pe 21 Martie, cam asa sta treaba. Nu ma fortez cu cititul, pentru ca nu vreau sa imi fac mai mult rau. Prefer sa citesc mai putin, dar mai bine.

Recent, dupa ce am citit recenzia unei bloggerite foarte dragi mie la “Ignite me” si dupa ce am muuuuriiiiit de curiozitate, am hotarat sa continui (in sfarsit!) seria “Shatter me” de Tahereh Mafi.

Nu stiu cati dintre voi stiu, dar seria “Shatter me” este seria mea preferata. Are ceva genial, care ma atrage si care ma face sa cred ca mi-am gasit seria de suflet. Nicio serie nu poate egala seria “Shatter me”, cel putin in inima mea.

Cea mai buna parte la seria asta este stilul de scriere a autoarei. Ma face sa fiu extrem de geloasa! Mi-as dori sa pot scrie asa, cu nebunia si frumusetea asta!

Mi-am propus sa termin seria pana la sfarsitul lui Martie. Sunt extrem de curioasa si nerabdatoare sa vad ce ne-a pregatit Tahereh! Vreau sa imi petrec timpul liber cu Juliette, Adam si Warner! Pana acum am citit “Destroy me” (GENIALA! Recenzia e aici.), si sambata seara m-am apucat de “Unravel me”.

Mi-a fost dor de Juliette, dar ma enerveaza un pic. Se acta foarte imatur si complet fara ratiune. Totusi, inteleg ce mesaj vrea sa transmita autoarea: ca Juliette nu poate fi controlata. Sper sa isi revina, atat ea, cat si situatia.

Adam ma surprinde putin. Pare diferit cumva, dar nu imi dau seama cum.

Vocea pe care o foloseste autoarea este, la randui ei, un pic diferita. Are aceeasi sclipire de nebunie, dar e un pic mai lipsita de poezia aia care m-a innebunit in primul volum.

Ah, ah, abia astept sa vad ce se intampla mai departe! Hai, examenelor, treceti odata!

Nu ma grabesc deloc cu lectura acestei serii. Vreau sa ma bucur de ea si sa o savurez cat mai mult. Stiu ca imi va fi dor, asa ca lungesc clipele pana la momentul despartirii cat mai mult.

13623150

GoodReads:https://www.goodreads.com/book/show/13623150-destroy-me

Deci, la “currently reading”, saptamana asta e trecuta “Unravel me”, momentan la 25%.

13104080

GoodReads: https://www.goodreads.com/book/show/13104080-unravel-me

Voi ce mai cititi? 🙂