Recenzie: ”Antidotul” (Octopussy #3) de Cristina Boncea

antidotul

Descriere:

Moartea tragică a surorii sale i-a schimbat complet viața Hyenei. Ajunsă în pragul maturității, tânăra fată este nevoită să își reconsidere toate principiile care au ghidat-o până atunci, aflată fiind în mijlocul fragmentatei familii Sugar.

La împlinirea a 18 ani, petrecerile nebune, experiențele sexuale libertine și trăirile intense și aproape de limită sunt parte din cotidian. Însă a venit momentul de a învăța să facă diferența între adevăratele prietenii și simplul joc al celor care nu merită. Astfel, boala Octopussy se dovedește a fi doar un pas peste care trebuie să treacă pentru a-și regăsi adevărata sa identitate.

Detalii tehnice:

ISBN : 978-606-763-082-4
Data apariției : noiembrie 2016
Număr de pagini : 176
Format : 13×20 cm
Tip copertă : broșată
Colecție : Radical din 7

Puteți comanda cartea de pe site-ul editurii Herg Benet, cu un simplu click aici. Vreau, de asemenea, să îi mulțumesc Cristinei pentru copia de recenzie pe care mi-a oferit-o!

Recenzie:

Antidotul este ultimul volum din seria de debut a Cristinei Boncea, Octopussy, și în același timp, o carte pe care am așteptat-o cu mare nerăbdare. După sfârșitul volumului doi, Becks merge la școală, eram foarte curioasă să văd ce se întâmplă în continuare cu personajele atât de controversate ale Cristinei și trebuia, de asemenea, să primesc câteva răspunsuri.

Spre deosebire de celelalte volume din serie, pe care le-am citit într-o singură zi, Antidotul mi-a luat mai mult. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci datorită faptului că este o carte prin care nu poți să treci pur și simplu. Cristina oferă atât de multe perspective asupra lumii și a oamenilor, încât de multe ori trebuie să stai sa te gândești și să înțelegi care este adevăratul sens al cuvintelor ei. Da, mi-a plăcut, dar trebuie să recunosc că nu mai mult decât primele două volume. Pentru mine, cea mai bună carte din seria Octopussy este Becks merge la școală.

Într-un fel, am simțit o mică dezamăgire la sfârșitul volumului trei, ca și cum nu s-a ridicat la nivelul celorlalte volume din serie. Dacă primul volum te impresionează prin autenticitatea scrierii și a poveștii, iar al doilea volum prin maturizarea de care dă dovadă autoarea, volumul trei este un fel de ”anexă”, un epilog al poveștii. Asta nu înseamnă, totuși, că nu merită citită sau că nu veți găsi nimic interesant în ea.

Atuul cărții este, cu siguranță, emoția pe care o transmite. Pe tot parcursul lecturii, cititorul are de-a face cu o Hyenă schimbată, îndurerată, care încearcă să accepte moartea surorii ei și să găsească răspunsuri și răzbunare. Durerea ei este foarte bine explicată, astfel încât cititorul nu poate decât să o compătimească și să simtă, într-un mod ciudat, sentimentele Hyenei.

Dacă în primele două volume Hyena era un personaj mult mai normal decât sora ei, Becks, volumul trei aduce o schimbare evidentă, dar complet normală în comportamentul ei. Marcată de moartea surorii ei, Hyena încearcă să îi păstreze amintirea vie făcând aceleași lucruri pe care Becks le făcea când era în viață. Mi-a plăcut mult diferența dintre vocea ei de acum și cea din celalalte cărți, dar și felul în care autoarea a pus accentul pe această schimbare.

Intriga se învârte în jurul morții lui Becks, a încercării Hyenei de a accepta acest eveniment, dar și în jurul oamenilor care au inventat boala Octopussy, așa numiții „Ei”. Printre subiectele din Antidotul se numără iubirile interzise, găsirea de sine, dar și modul în care o tragedie ne schimbă viețile, adică probleme tipice adolescentine, pe care totuși Cristina le abordează într-un mod foarte matur și inteligent.

Deși în primele două volume mi-au plăcut mult personajele, de data aceasta nu pot spune același lucru. Nu am simțit acel atașament față de ei pe care îl simțeam înainte și nici nu m-am putut pune în locul lor. Cu toate acestea, am înțeles motivele din spatele acțiunilor lor. Un lucru care mi-a plăcut mult la acest volum au fost mărturiile celorlalte personaje, ca și cea a  mamei fetelor. Astfel, Cristina concluzionează totul foarte bine, răspunzând la toate întrebările și oferind o încheiere tuturor personajelor.

Punctele mai puțin puternice a cărții sunt puține. Cel mai mare minus a fost, în opinia mea, firul narativ, care nu a avut aceeași continuitate ca deobicei. Acțiunea era des întreruptă de ideile, gândurile și ideologiile Hyenei, fapt care a devenit obositor, mai ales că într-un anumit punct am simțit că totul începe să se repete. Am avut de multe ori impresia că  autoarea își fixase anumite idei în minte pe care voia să le transmită cititorului și le repeta încontinuu. Din acest motiv, prima parte a cărții mi s-a părut destul de dificilă și de obositoare și mi-a fost greu să intru în acțiune și să fiu captivată de ea.

De asemenea, limbajul ușor obscen al cărții și scenele șocante au devenit obositoare, cel puțin pentru mine. Partea aceasta ”nebună” a seriei Octopussy a fost fun în primele două cărți, dar deja cred că autoarea ar putea trece la un alt nivel. Potențialul ei este uriaș și nu pot decât să mă întreb cum ar fi dacă ar scrie ceva care să îl atingă cu adevărat. Da, este adevărat că are un stil al ei, ușor de recunoscut, însă consider că are mult mai multe de spus și nu pot decât să sper la o carte care să demonstreze acest lucru.

Una peste alta, Antidotul este o carte bună, care încheie seria într-un mod specific Cristinei. Deși nu cea mai bună carte din serie, cu siguranță merită citită pentru a înțelege pe deplin tainele bolii Octopussy și a personajelor din carte. Felicitări, Cristina!

Notă: 3.5 stele din 5

 

cristina boncea
Născută pe 1 ianuarie 1998, Cristina a scris primul ei roman intitulat „Octopussy” la vârsta de 16 ani. „Becks merge la școală” vine în continuarea acestuia în anul 2016. Autoarea locuiește în prezent în București iar activitățile sale zilnice constau în a scrie articole despre cărți pe site-ul personal cristinaboncea.com și a posta clipuri pe canalul ei de YouTube. Pe viitor, Cristina își dorește să publice cât mai multe cărți și să lucreze în domeniul literar. Visul ei e să devină traducător.

Recenzie: ”Becks merge la școală” de Cristina Boncea (Octopussy #2)

becks merge la scoalp

Detalii tehnice:

ISBN: 978-606-763-049-7
Data apariției: aprilie 2016
Număr de pagini: 176
Format: 13×20 cm
Tip copertă: broșată
Colecție: Radical din 7

Descriere:

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Puteți comanda cartea de pe site-ul editurii Herg Benet.

*Această carte mi-a foarte oferită de autoare spre recenzie. Mulțumesc!*

Recenzie:

Am citit ”Octopussy” anul trecut, când de-abia se lansase. Și da, mi-a plăcut. Nu văd de ce atât de mulți oameni sunt ofensați de cărțile lui Boncea. Până la urmă, cei ce sunt revoltați de scenele de sex din carte ar trebui să se întrebe cum au ajuns ei pe lume. Bineînțeles, pentru mine sexul nu a fost niciodată un subiect delicat. Este ceva normal, așa că scenele erotice din cartea Cristinei nu mă deranjează deloc, mai ales că sunt și bine scrise.

Trecând la ”Becks merge la școală”, am citit cartea aceasta ieri, în trei ore. Am început-o după prânz și am lăsat tot la o parte pentru a o citi, lucru pe care rar îl fac. Însă eram foarte curioasă să văd ce ne-a pregătit autoarea. Citisem câteva recenzii înainte de a începe lectura, dar când vine vorba de Cristina, mi se pare că nu poți fi niciodată pregătit pentru cărțile ei.

Da, mi-a plăcut. Mult mai mult decât ”Octopussy”. Atât de mult, că parcă îmi pare rău că am citit-o într-o singură zi. Aș fi vrut să mai fi lungit un pic lectura, ca să savurez cartea mai bine.

Comparând-o cu volumul doi, ”Octopussy” este doar o introducere. Warm up, ca să îi citez un pic pe prietenii noștri americani. ”Becks merge la școală” este cartea importantă din serie. Aici se explică mai bine boala Octopussy, aici se dezvoltă personajele și, în primul rând, în acest volum se dezvoltă și autoarea și ne arată de ce este în stare.

Încă de la primele pagini se poate observa o maturizare a autoarei, atât din vocea personajelor, cât și din subiectele abordate. Cartea aceasta mi s-a părut mult mai profundă, dar la fel de nonconformistă ca și ”Octopussy”. M-am putut regăsi mult mai mult în acest volum, dat fiind fapul că Becks trece prin niște situații mult mai normale, prin care poate că trecem toți la un moment dat în viață.

Personajele Cristinei sunt mult mai bine definite și mult mai reale. Atât Becks, cât și Hyena încearcă să își regăsească sinele și să înțeleagă dacă lucrurile care au fost spuse despre ele în cartea unchiului Phil sunt adevărate sau nu. Gândurile și sentimentele lui Becks sunt mult mai bine explicate de autoare, la fel ca și cele ale Hyenei. Simt, totuși, că Hyena a fost un pic lăsată la o parte. Lucru firesc, având în vedere că Becks este cea care ”pleacă la școală”.

Acțiunea este mult mai bine dezvoltată și mult mai captivantă. Poate se datorează acestei schimbări al comportamentul lui Becks, dar consider că acțiunea acestei cărți a curs mult mai ușor și toate situațiile prin care personajele au trecut m-au făcut să citesc cartea cu un interes mult mai mare.

Scrisul Cristinei este mult mai matur și curge mult mai lin. Am simțit felul în care ea s-a dezvoltat o dată cu personajele și lucrul acesta mi-a plăcut mult. Chiar dacă stilul ei este mai matur, Cristina și-a păstrat umorul, nonconformismul, libertatea și originalitatea.

Sfârșitul cărții m-a lăsat cu gura căscată. Trebuie să recunosc că nu mă așteptam la așa ceva. Însă acum că mă gândesc mai bine, a fost finalul perfect. Pentru carte și pentru Cristina. După 170 de pagini de tumultum și greutăți, nu cred că se putea găsi un sfârșit mai bun pentru Becks. Dar totuși… Măi, Cristina!

Aștept cu mare nerăbdare volumul trei. Sunt curioasă să văd cum va continua povestea personajelor și cum se va dezvolta Cristina. Abia aștept să văd ce ne-a pregătit pentru volumul final!

Între timp, eu vă sfătuiesc să lăsați ipocriziile și să citiți cărțile Cristinei. Scrisul ei nu este nici despre sex, nici despre orgii. Cristina scrie despre adolescență, despre nelămuririle care vin o dată cu această vârstă și despre încercarea de a ne găsi propriul sine. Cât despre volumul doi… merită. Merită cu adevărat să o citiți.

Notă: 4.5 stele din 5

 

Interviu cu Cristina Boncea: ”Nu cred că poți scrie artă despre prezent”

cristina bonceaPe Cristina Boncea o cunoaștem toți deja. Dacă nu datorită cărții ei, ”Octopussy”, sigur datorită  canalului ei de YouTube sau al blogului ei. Cu toate că este cam greu să nu o știți din cauza cărții ei. Cristina e adolescenta aia cu mintea sucită, care scrie despre sex, relații și prostiile pe care le fac mai toți adolescenții. Romanul ei de debut, lansat anul trecut la Herg Benet, a stârnit un val de opinii negative, dar și unul de opinii pozitive. Până la urmă, așa este lumea artei. Nu poate fi pe gustul tuturor. Un lucru este sigur. La numai 18 ani, Cristina își trăiește deja visele și își face un nume pentru ea în lumea literară.

Cu ocazia lansării volumului doi din seria ”Octopussy”, am stat de vorbă cu Cristina. Rezultatul este un interviul în care autoarea vorbește despre viața ei după lansarea romanului ei de debut, despre planurile ei de viitor și, cel mai important, despre ”Becks merge la școală”.

Bună, Cristina! Ultima dată când am vorbit, ”Octopussy” tocmai fusese lansată la Herg Benet. Ce s-a schimbat de atunci în viața ta?

Hello! Foarte, foarte multe lucruri. În primul rând, am terminat de scris volumul #2 prin vara anului 2015 și i-am trimis-o lui Alex, editorul meu. Atât el cât și Cristina Nemerovschi au observat că am evoluat ca scriitoare și nu a putut decât să mă bucure acest lucru, faptul că am învățat ceva din experiența romanului meu de debut. Am terminat de scris chiar și ultima parte a trilogiei care sper să vă dea pe spate, mai ales pe cei care au citit deja Becks merge la școală și sunt puțin șocați de final (dar și foarte mulțumiți, după câte am văzut). Ultimul eveniment la care am participat a fost lansarea mea de la Gaudeamus, visul meu de o viață! 🙂 Acolo am reușit să vorbesc cu foarte multă lume și m-am distrat stând la standul editurii și dând autografe. Acum urmează Bookfest, unde sper să repet experiența, de data asta cu un roman nou-nouț.

Acum te pregătești să publici continuarea, ”Becks merge la școală”. Cum te simți în pragul acestui pas?

Din moment ce au apărut deja câteva recenzii foarte pozitive la această carte, nu mai am nicio emoție sau dubiu că ceva ar putea merge prost. Abia aștept să apară și în librării, să se vândă alături de primul volum într-un pachet… Sper doar ca întreaga trilogie Octopussy să aibă un public și mai larg, care să aștepte volumul final cu sufletul la gură.

Consideri că te-ai maturizat ca autor față de primul volum?

Categoric! Eu oricum sunt la o vârstă la care timpul trece foarte repede și schimbările apar la fel de repede, deci ar fi fost imposibil să rămân aceeași, chiar și fără apariția romanului meu de debut pe piață. Ideea e că mă folosesc foarte mult de trăirile personale în romanele mele, așa că încerc pe cât posibil să trăiesc cât mai multe pentru a scrie cât mai “matur”; cam așa funcționează, sunt codependente Cristina ca autor și Cristina adolescenta, nu am cum să le separ. De asemenea, consider că și Becks, personajul meu principal, s-a maturizat față de primul volum.

De ce ai recomanda volumul doi cititorilor?

În primul rând, pentru a înțelege mai bine conceptul Octopussy, care a stat la baza primului volum. Deși e adevărat că atunci când mi-am publicat romanul de debut nu mă gândeam că voi mai scrie și o continuare, cred că era inevitabil și mă bucur că universul a lucrat în acest fel pentru mine. Pe de altă parte, volumul doi promite și mai multe replici sarcastice și întâmplări tragicomice care ar putea însenina ziua oricărui cititor.

Cum va evolua povestea în volumul doi?

becks merge la scoalpBecks merge la școală este literalmente ce se întâmplă în volumul doi, sau cel puțin pretextul de la care plecăm. Becks merge în primul an de liceu la o școală de fete din Anglia iar de aici pornește șirul întâmplărilor… Există dragoste, sex, răzbunare și mai ales, Octopussy – boală tratată într-un mod puțin mai diferit decât în primul volum. Acțiunea se bazează mai mult pe Becks, desigur, dar o avem în continuare pe familia Sugar prezentă în background. 

Știu că ai de-a face cu destul de mulți hateri. Cum răspunzi comentariilor negative?

Cu delete sau block, după caz. Nu am loc pentru negativitate în viața mea, trebuie să mă concentrez pe a face lucruri pozitive pentru oamenii cărora le plac cărțile mele și își doresc să scriu în continuare; cea mai importantă persoană pe care trebuie să o satisfac este EU, așa că nu-mi permit să mă las distrasă de oameni care habar n-au despre ce vorbesc. E adevărat că am primit și critică constructivă, însă acele comentarii nu le consider negative.

Am observat că ai o relație destul de strânsă cu Cristina Nemerovschi. Te ajută în vreun fel prietenia cu ea în ceea ce privește scrisul?

Pot spune că nu. Întâlnirile cu Cristina sunt mereu un prilej de bucurie, chiar și scurtele noastre conversații de pe Facebook, însă cel mai mult mă inspiră în privința creațiilor mele propriile mele amintiri și experiențe, mai puțin alți oameni din viața mea, chiar dacă îi apreciez și sunt recunoscătoare pentru existența lor. Deși ea se poate numi “idolul meu” în materie de literatură, cred că se poate observa că stilurile noastre sunt destul de diferite și vrem să transmitem alte idei prin romanele pe care le scriem. Deși nu pot spune că mă deranjează comparațiile literare dintre noi două, cred că orice persoană care ne-a citit poate fi de acord cu mine.

Ce surprize pregătești cititorilor tăi? Un al treilea volum, poate?

Sure, l-am scris deja, după cum spuneam. Va fi volumul final al trilogiei și este scris din perspectiva Hyenei, ca și consecință a finalului din volumul #2. Aici Octopussy, ca întreg concept, primește o concluzie clară și concisă, pe înțelesul tuturor și consider că e cel mai bun mod de a sfârși povestea celor patru membrii ai familiei Sugar. Înafară de asta, voi încerca să organizez câteva lansări prin București, deși sunt tare ocupată cu bacul și admiterea…

Cum ai fost primită de ceilalți autori în lumea aceasta literară?

Eu cred că neașteptat de bine! Mi-am făcut foarte repede prieteni în această industrie și lista continuă să crească. Mă bucur să îi cunosc pe fiecare dintre ei, să îi citesc și să ne susținem reciproc. Încurajez pe această cale tinerii scriitori suficient de curajoși să își trimită manuscrisele spre edituri and join us!

Știu că te ocupi și cu vlogging-ul. Crezi că scrisul și vlogging-ul se îmbină în vreun fel?

Nu, nu cred că are vreo treabă. Am început să fac filmulețe în ideea de a-mi promova viitoarele romane pe YouTube, deci vlogging-ul are cu siguranță treabă cu advertising-ul. În România e destul de greu să fii un autor popular fără să te autopromovezi cât de mult poți așa că de aceea am optat să utilizez cât mai multe rețele sociale în acest scop.

Părinții tăi au citit ”Octopussy”? Care a fost părerea lor despre carte?

Mama citește în prezent volumul #2 și mi-a spus că primele 50 de pagini sunt foarte ok. Ea, la fel ca și mine, înțelege că genul acesta de literatură are din păcate un public restrâns datorită mentalității generale din România, însă mă susține în tot ceea ce fac și se bucură pentru succesul meu.

Cum ți-ai descrie scrisul sau poveștile?

SINCER. Asta e ceea ce am încercat mereu să fac, dacă nu scriu sincer mai bine nu mai scriu deloc. Pentru mine tocmai acesta este rostul literaturii, să transpui pe hârtie, împletit desigur cu ficțiunea, părțile din tine pe care vrei să le explorezi sau le consideri importante. Abia după ce public un roman mi se întâmplă să realizez de ce l-am scris de fapt. În timpul procesului, doar mă las pierdută în lumea care mi se creează în fața ochilor, fără să fac mare lucru; scopul final, pentru sinele meu, este de fapt creșterea spirituală și îmbunătățirea mea ca ființă umană. Cred că nu e un lucru foarte evident pentru un simplu cititor, dar fiecare autor vede în arta sa ceva ce îi este doar lui cunoscut. Cât de frumos e să împărtășești un secret a cărui cheie s-o deții numai tu?!

Te regăsești în personajele tale, Becks și Hyena?

Mama chiar a zis că mă regăsește în Becks din al doilea volum și m-am cam supărat căci ambele fete sunt versiuni ale mele de mult ucise, pierdute. Nu mai am nici infantilitatea lui Becks, nici inflexibilitatea Hyenei. Se știe că ele sunt la poli opuși din multe puncte de vedere și totuși sunt două jumătăți ale aceluiași întreg… Chiar și Hyena din volumul trei este o versiune a mea pe care am ucis-o. Nu cred că poți scrie artă despre prezent, dar mi-e imposibil să spun că nu mă regăsesc în personajele mele, chiar dacă ele nu mai reprezintă cine sunt eu acum.

Ești mulțumită de unde te găsești la momentul acesta ca autoare?

Sunt de felul meu fericită cu ceea ce am, vorba aia, “nemulțumitului i se ia darul” însă pot spune că am ajuns aici pe puteri proprii, fiind susținută doar de oamenii care au crezut cu adevărat în mine și nu din alte motive. Am investit bani, timp și suflet iar acestea sunt rezultatele. Tot ce pot să spun este: cu Dumnezeu înainte!

Mulți adolescenți și-ar dori să aibă curajul și determinarea de a publica o carte la această vârstă. Le poți da un sfat?

Cut off the bullshit, ăsta e sfatul meu. Dacă vi se pare că sună dur, gândiți-vă numai la hoarda de recenzori nefutuți sau alți autori de la n edituri care v-ar mânca de vii, din diferite motive. Și piața literară, la fel ca în orice alt domeniu, este o junglă, așa că trebuie să fiți pregătiți pentru orice. În primul rând, trebuie să fiți foarte siguri pe munca voastră și în al doilea rând, să aveți o echipă (de la editură) care să vă susțină every step of the way. Altfel, chiar nu văd cum ați putea reuși, chiar dacă manuscrisul vostru e genial dar nerecunoscut.

Cred că toți murim de curiozitate să citim ”Becks merge la școală”. Ne poți împărtăși un fragment care să ne determine să o citim de cum iese din tipare?

Sure. Uite aici:

Ar fi vrut să pară la fel de pură precum Natty, care indiferent de cât de multe puli ar fi supt și cât s-ar fi tăvălit prin noroaie, tot are spiritul de a se aranja frumos, ca o virgină, de a arăta atât de inocent, de a fi atât de iubită de toți. Ele sunt EXACT ca Nancy și Penny din Clasa 402. Becks va fi mereu Nancy, cea care aspiră la o persoană care nici n-are habar de existența ei. Și de asta s-a hotărât să urască femeile, din adâncul sufletului ei. Pentru că nu urăște nimic mai mult decât să se simtă slabă. Pentru că nu vrea să plătească prețul ăsta pentru a fi iubită sau nici măcar atât. Pentru că nu vrea să moară înecându-se cu propriul sânge, de dragul unui ideal. Așa că a făcut ce a fost mai ușor. S-a îndreptat spre băieți, și totuși… tot a suferit. Cum mama naibii? Cum mama naibii ajunge să fie mereu o victimă?”

”Becks merge la școală” urmează să apară în luna mai la Herg Benet, iar eu nu am mai fost de mult atât de nerăbdătoare să citesc o continuare ca acum. Sunt sigură că volumul doi va fi cu mult mai nebun decât primul, dar la fel de bun! Evoluția Cristinei ca și autor este evidentă din acest interviu și abia aștept să văd ce surprize ne-a pregătit în noua ei carte.

 

Recenzie: “Octopussy” de Cristina Boncea

Coperta_Octopussy-320x510

Descriere:

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Detalii tehnice:

ISBN: 978-606-8530-86-4
Data Apariției: martie 2015
Număr De Pagini: 192
Format: 13×20 cm
Tip Copertă: broșată
Colecție: Radical din 7

Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii Herg Benet.

Recenzie:

Am aflat de “Octopussy” chiar in ziua in care a fost lansata. Toata lumea din grupurile de carti era foarte entuziasmata pentru aceasta carte, in special pentru ca mai toti o cunoasteam pe Cristina din lumea blogging-ului. Am citit descrierea si mi-a sunat bine, dar cum nu am mare incredere in cartile de-abia publicate, nu eram sigura daca chiar vreau sa o citesc sau nu. Insa in momentul in care m-a contactat Cristina pentru o recenzie, nu m-am putut abtine. Am acceptat imediat. Mi-a luat ceva sa ma apuc de ea, din cauza ca citeam seria “Mara Dyer” la acea perioada, dar in momentul in care am terminat cu ea, prima carte pe care am citit-o a fost “Octopussy”.

Verdictul? Da, ma, mi-a placut! Chiar daca nu ma asteptam, mi-a placut. Am citit-o repede, am fost captivata de ea si da, as recomanda-o, in special adolescentilor. Chiar daca nu este o carte perfecta, este o carte de care te bucuri si care este placuta. Se citeste usor si este captivanta intr-o masura care sa te faca sa o citesti in fiecare clipa libera.

“Octopussy” este o carte care socheaza. Acesta este adevarul. Este o carte menita sa socheze si reuseste chiar asta. Nu conteaza in ce feluri, dar socheaza. Insa nu cred deloc ca exagereaza, asa cum multa lume spune. Situatiile care se gasesc in cartea aceasta sunt situatii care se intampla in fiecare zi in orice coltisor din Romania. Cei care critica aceasta carte, spunand ca este lipsita de realism si de “bun-simt” ar trebui sa se gandeasca ca majoritatea adolescentilor din Romania intretin relatii sexuale la varsta de cincispreze ani in toalete publice. Oameni buni, lucrurile astea se intampla in fiecare zi! Asta e realitatea in care traim! Adolescentii fumeaza, beau, fac sex si se maturizeaza inainte de vreme. De ce in momentul in care o carte prezinta intamplarile negru pe alb, in felul in care sunt, trebuie sa fie criticata, facuta cu ou si otet? Pentru ca va este frica sa acceptati ca adolescentii pe care ii cresteti s-ar putea sa faca chiar lucrurile care sunt prezentate in carte?

In plus, vreti sa stiti adevarul? Nu am gasit nimic iesit din comun in cartea asta. Nu am gasit nici o scena care sa imi ridice parul in cap. Nimic extraordinar de socant. Nu inteleg de ce unii oameni sunt atat de revolatiti impotriva acestei carti. Este o carte care alege sa spuna adevarul, chiar daca risca si isi faca cititorul sa roseasca.

Am citit intr-o recenzie negativa a cartii ca scenele de sex socheaza. Imi pare rau, dar unde au fost acele socante scene de sex? Oh, alea cu Candie? Well, nu mi s-au parut socante. Mi s-au parut niste scene normale, cu doi oameni care aleg sa faca ce vor in particular.

Este adevar, mai spre sfarsitul cartii, cartea devine un pic mai socanta. Cred ca ce este mai “socant” este felul dezinvolt si usurinta cu care accepta familia lui Becks si a Hyenei tot ce se intampla cu ele. In rest, nimic din ce n-am mai vazut la stiri, nimic din ce nu am mai trait prin scoli.

Cred ca Cristina are ceva de spus in lumea literara din Romania. Este o voce tanara, proaspata, cu mult potential. Tot ce ii ramane acum sa faca este sa scrie si sa incearca un pic sa iasa din tipare, fara sa foloseasca clisele pe care a avut tendinta sa le foloseasca. Cred ca in Romania s-a facut un mic obicei de a scrie carti care sa socheze, cu mult “sex”, injuraturi si personaje tinere. Mi-ar placea daca cineva ar putea scrie o carte care sa socheze si sa transmita un anumit mesaj, fara sa foloseasca clisee. Chiar daca scrisul Cristinei are potential si este deja destul de bun, cred ca mai are ceva de munca. Proza ar putea fi mai bogata, iar caracterizarea personajelor de asemena, mai bogata. Insa Cristina este pe drumul bun, pentru ca are idei bune, imaginatie din plin si stie cum sa foloseasca scrisul pentru a isi expune gandurile si opiniile.

Un lucru care mi-a placut mult a fost chiar realismul acesta care “socheaza” anumiti oameni care nu stiu cu ce se “mananca” Romania. Mi-a placut al naibii de mult felul in care prezinta Romania, realismul care se gaseste intre paginile acestei carti si felul in care autoarea a reusit asta – prin felul in care vorbesc personajele, prin anumite cuvinte folosite, prin intamplarile descrise in carte. Daca cineva isi doreste sa cunoasca Romania, poate lua carte Cristinei. Este un ghid foarte bun pentru aceasta tara.

Cred ca “Octopussy” exploateaza cele mai adanci colturi ale mintii umane si cele mai intunecate dorinte ale firii umane. Mi-au placut mult “teoriile” pe care Cristina le-a expus in aceasta carte si pasajele in care ea vorbea despre viata, despre oameni si despre lucruri pe care putini autori ar avea curajul sa le expuna.

Un alt lucru pe care le-am apreciat a fost diferentele dintre Hyena si Becks si felul in care acestea au fost evidentiate. Cel putin la inceput. Dupa jumatatea cartii, ambele se schimba, insa diferentele sunt inca evidente. Adevarul ca si Becks, si Hyena mi-au fost placute si le-am indragit. Mi-ar placea sa stiu ce s-a intamplat cu ele si unde au ajuns dupa cativa ani.

Mi-a placut foarte mult sfarsitul. Dialogurile au fost bogate, mi-au placut mult. Conversatiile personajelor au fost amuzante, dar si destepte.  Felul in care s-a incheiat cartea mi-a placut mult.

Pana acum am mentionat numai lucruri care mi-au placut, insa exista si lucruri care nu mi-au placut. De asta am si dat trei stele cartii.

In primul rand, folosirea anumitor cuvinte in engleza m-a calcat pe nervi. Okay, in dialoguri le inteleg. Dar in pasaje naratorului? Nu, nu le-am apreciat.

Nu am inteles de ce Hyena era atat de dezgustata de unchiul Phil. Chiar nu am inteles. As fi apreciat daca ar fi existat un motiv in spatele acestui dezgust al ei pentru unchiul Phil.

Sincera sa fiu, pana pe la pagina 170, nu am gasit o intriga concreta. Sunt pur si simplu prezentate niste  actiuni, niste intamplari care nu iti trezesc nici un fel de intrebari. Intriga isi face aparitia spre sfarsitul cartii, iar asta m-a plictisit un pic. Cred ca ar fi fost potential pentru o poveste cu multa, multa intriga.

Am gasit, de asemenea, foarte multe greseli de tipar in carte. Daca romanul ar putea trece printr-o noua runda de editari, ar fi excelent. Cu mai multa atentie, insa. Greselile de tipar denota neglijenta.

In concluzie, “Octopussy” este o carte captivanta, cu intamplari si personaje interesante. Este o carte care, in ciuda faptului ca nu este perfecta, captiveaza si cred ca merita citita. Recomand!

Nota: 3 stele din 5.

*Multumesc Cristinei pentru copia pentru recenzie!*