5 vloggeri români pe care îi urmăresc

Astăzi am hotărât să schimb un pic ”registrul” și să vorbesc despre un subiect drag mie: vlogging-ul. Video blogging-ul este un fenom ce ia amploare de câțiva ani peste tot în lume. În ultimii ani, sute de oameni și-au deschis conturi de YouTube și au început să posteze filmulețe în care își exprimă părerea despre diverse subiecte. Acest fenomen este în special întâlnit în America și Marea Britanie,însă nici România nu este mai departe. Tot mai mulți bloggeri români decid să apară și pe YouTube cu filmulețe care mai de care mai amuzante și mai interesante.

Trebuie să recunosc că îmi place foarte mult ideea de video blogging. Mi se pare mult mai ușor de accesat și de urmărit. Una este când citești o recenzie de două pagini, și alta este când urmărești un filmuleț de câteva minute, în care recenzatorul își exprimă opinia despre o carte sau un film. Îmi place, de asemenea, și emoția pe care o transmite vlogger-ul, astfel că de cele mai multe ori ajung să îmi doresc să citesc și eu cartea pe care o recomandă, lucru care nu se întâmplă prea des când citesc o recenzie. Pur și simplu mi se pare că vlogger-ul este mai aproape de ”public” decât blogger-ul.

Dacă vă aduceți aminte, acum câțiva ani am încercat să intru și eu în această lume. Pe atunci, nu erau prea mulți vloggeri români. Însă nu a fost pentru mine. Nu mă pricep prea bine la vorbit într-o cameră de una singură. Eu mă simt mai bine să inșir cuvintele pe o pagină. Astfel, m-am lăsat păgubașă după doar trei filmulețe. Însă de atunci, în România au apărut foarte mulți vloggeri, mulți dintre ei deja cunoscuți din cauza blog-urilor lor.

Personal, urmăresc foarte mulți vloggeri americani și britanici, dar și românii îmi plac foarte mult! Cei mai mulți dintre ei vin cu idei inedite, cu o energie explozivă și cu un talent aparte. Mă bucur extraordinar de mult că această comunitate a vlogger-ilor (foarte unită, de altfel) crește pe zi ce trece și sper să se continuie în același fel.

Am decis să fac o listă cu cinci dintre vloggerii români pe care îi urmăresc și pe care îi recomand. Vloggeri, bloggeri, cititori, persoane frumoase care merită cât mai mulți urmăritori. Bineînțeles, nu spun că ei sunt cei mai buni vloggeri sau că ceilalți nu merită urmăriți, însă aceștia îmi plac mie cel mai mult. 🙂

  1. Lavinia Călina

Pe Lavinia probabil că o cunoașteți deja datorită cărților ei. Eu am cunoscut-o în Iunie 2014, atunci când am citit ”Ultimul avanpost”. Cartea mi-a plăcut extraordinar de mult, iar Lavinia a rămas în atenția mea ca și autor. Prin Decembrie, însă, i-am descoperit filmulețele pe YouTube. Lavinia a intrat în lumea vlogging-ului în Octombrie, iar de atunci postează în fiecare Miercuri și Vineri. Eu îi aștept fiecare filmuleț cu nerăbdare. Îmi place foarte mult naturalețea ei, umorul de care dă dovadă de fiecare dată și subiectele interesante pe care le abordează, în general despre cărți.

 

  1. Vanilla Moon Books

Îmi aduc aminte și acum primul filmuleț al Adelei. L-am văzut chiar după ce aceasta l-a postat. Mi-a plăcut foarte mult naturalețea și cursivitatea ei și i-am dat subscribe imediat. De atunci, Adela a strâns un număr impresionant de urmăritori și de vizualizări. Urmăresc cu mare interes fiecare filmuleț pe care ea îl postează și ador recenziile ei. Adela vine mereu cu idei interesante și unice, iar talentele ei în a edita filmulețele sunt grozave! Ca să nu mai spun cât de tare îmi place biblioteca ei!

  1. Simona Husaru

Pe Simona o ”cunosc” de ceva vreme din cauza blogului ei. Întotdeauna mi-au plăcut fotografiile ei foarte drăguțe și recenziile detaliate, care de cele mai multe ori mă fac să îmi doresc să citesc cartea. În videoclipurile ei, Simona vorbește despre cărți și recenziile ei sunt mereu captivante.

  1. Irina Reads

Pe Irina am descoperit-o destul de recent, cu ”ajutorul” Adelei de pe Vanila Moon Books. Cele două vloggerițe au făcut un videoclip împreună și Irina m-a convins că trebuie să îi dau subscrie și ei. Cu un număr mare de abonați, Irina cucerește prin naturalețea și prin originalitatea ei. Îmi plac foarte mult recenziile ei, care sunt convingătoare și la obiect. În plus, Irina vine mereu cu câte un tag simpatic sau cu un videoclip unic.

 

  1. Andrei Trifănescu

Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, Andrei m-a cucerit încă de la primul videoclip și a ajuns să fie unul dintre vloggeri mei preferați. Ador filmulețele lui, chiar dacă sunt foarte scurte. Cred că aș putea să mă uit la un videoclip făcut de el în fiecare zi. Îmi place stilul lui, ador glumele și talentul lui actoricesc și subiectele inedite pe care le abordează. Dacă o ține tot așa, vom auzi de el mult timp de-acum încolo.


Ei bine, dragilor, aceștia sunt cei cinci vloggeri români pe care eu îi îndrăgesc cel mai mult și pe care recomand să îi urmăriți. Asta dacă nu o faceți deja.

Voi ce vloggeri români urmăriți?

Oamenii destepti citesc

Nu ma dau geniu. Nu-mi place sa spun ca sunt cea mai desteapta persoana, pentru ca stiu ca nu sunt. N-am avut niciodata pretentii de mare filozof sau de cine stie ce minte sclipitoare. Nu-s buna la matematica si de-abia daca inteleg ceva la fizica. Insa de un lucru sunt sigura. Sunt cu cel putin 10% mai desteapta decat majoritatea oamenilor. Si stii de ce? Pentru ca citesc. Am tot timpul o carte langa mine, in geanta sau pe noptiera. Si chiar daca cu scoala nu prea le am si fizica mi se pare chineza, ma mandresc cu atuul pe care mi-l ofera cartile. Ma mandresc ca prin carti reusesc sa inteleg unele lucruri pe care oamenii care nu citesc nu le inteleg. Si ma mai mandresc si cu faptul ca citesc carti destul de solicitate (ah, Dostoievski!), care ma fac sa imi pun intrebari. Anumite intrebari despre tot ce ma inconjoara, despre oamenire si despre viata. Si nu numai.

Toata viata mea mi-am petrecut-o cu o carte in mana. Am inceput sa citesc cate o carte pe saptamana pe la varsta de 11 ani. Acum sase ani. Pot spune, deci, ca am citit mult. Si stiu, deja, cat de importante sunt cartile. Am inteles la o varsta destul de frageda ca doar cartile ma vor face sa devin un om mai bun.

Faza cu cartile e ca iti deschid mintea. Te fac sa vezi lumea cu alti ochi. Iti ofera resursele necesare sa intelegi multe lucruri greu de inteles atunci cand nu ai ajutor.

Pe mine cartile m-au ajutat sa inteleg oamenii mai bine si sa imi formez opinii despre foarte multe lucruri dificile. Cartile mi-au oferit raspunsuri la intrebari care m-au apasat multa vreme si m-au ajutat sa vad lumea mai clar.

Adevarul este ca viata e greu de inteles. Aproape imposibil, daca e sa o zic pe aia dreapta. Insa unii oameni au mintea mai deschisa decat altii, astfel ajungand sa transpuna pe hartie, poate printr-o poveste aparent banala, tot ce au inteles ei despre lumea asta al naibii de intortocheata. Acesti oameni poarta titlul de “scriitori” si au adus lumii un minunat cadou in forma cartilor.

Cartile au minunatul dar de a iti oferi idei, opinii si concepte. Bineinteles, citind diferite carti, nu toate lucrurile pe care le intalnim acolo ni se potrivesc. Spre exemplu, o carte ne poate spune ca cerul este albastru mereu, iar alta ne poate indica ca este gri. Pentru fiecare om fiecare carte este diferita, tocmai din cauza ca fiecare om este diferit si vede lumea intr-un mod diferit. Fiecare om intelege mesajul unei carti intr-un mod diferit.

Un lucru este sigur. Oamenii destepti inteleg ca lectura iti ofera multe. Incepand de la un vocabular vast, pana la inspiratie si liniste sufleteasca. O carte te face sa calatoresti spre taramuri indepartate, iti ofera bucurii, tristete, lacrimi si rasete. O carte este o lume imaginara, dar care iti ofera sentimente si ganduri reale.

Cartile inseamna bogatie. Ele iti aduc cunoastere in multe domenii, cum ar fi istoria. Insa cartile te invata mult mai multe lucruri. Cartile te invata cum sa gandesti, cum sa te comporti in societate, cum sa fii mai bun, cum sa ai o minte deschisa si cum sa fii un om cult. Ca sa nu mai mentionez faptul ca lectura iti imbunatateste vocabularul si, eventual, te ajuta sa inveti o limba straina.

In mai putine cuvinte, cartile iti ofera lumea la picioare, cu ajutorul imaginatiei si al culturii.

Oamenii incuiati la minte se uita la carti ca la niste lucruri plictisitoare. Si la fel vad si viata. Ca pe un lucru plictisitor, pe care nu il pot descifra si pe care il “traiesc” cu chiu, cu vai. Ei nu inteleg ca, de fapt, cartile sunt cel mai usor mod de a trai o viata frumoasa. Daca cineva considera ca lectura este plictisitoare, ori citeste cartile gresite, ori nu isi foloseste imaginatia.

Asa ca sfatul meu este sa cititi. Doar citind va puteti deschide mintea. Cititi oricat si orice  si cititi bine. Cititi ca sa aveti o viata mai buna. Ca sa aveti o sansa. Ca sa fiti diferiti de ceilalti. Ca sa intelegeti viata si ca sa nu va plictisiti. Cititi pentru ca cititul este un dar pe care nu multi il inteleg.

A citi, la ora actuala, este cel mai important lucru.

427355_144917249007191_248008380_n

Cititi cat vreti, cand vreti si cat vreti

Azi as vrea sa va dau un sfat: cititi ce vreti, cand vreti si cat vreti. E cel mai bun lucru pe care il puteti face.

Nu stiu daca va mai aduceti aminte, dar prin anii 2012 – 2013 (ani de mult apusi, de altfel 😉 ) eram trup si suflet pentru autori. Primeam cam cinci carti pentru recenzie pe luna. Citeam orice mi se cerea sa citesc. Participam la blog tours, Kindle-ul meu era incarcat cu copii de recenzie, postasul imi stia adresa pe de rost, biblioteca mea se umplea de carti care mai de care, iar timpul meu pentru lectura de placere era inexistent. Citeam, practic, pentru alte persoane. Mi se parea mie ca sunt cea mai tare din parcare daca fac acest serviciu unor autori pe care nici nu ii cunosteam. Uitam, insa, de mine. Uitam sa mai citesc carti care imi placeau si carti pe care vroiam sa le citesc. Aveam date exacte in care trebuia sa predau recenziile si asta imi dadea impresia ca trebuie sa citesc cartile pe banda. Citeam, in medie, doua carti pe saptamana, chiar si trei cand nu aveam prea multa treaba in rest.

La inceput imi placea. Ma simteam importanta. Insa dupa cateva luni de citit pentru altii carti care nu prea ma interesau si dupa care, sa fiu sincera, nu prea ma dadeam in vant, mi-am dat seama ca nu e nici un avantaj. Obosisem sa citesc pentru altii. Obosisem sa trebuiasca sa imi planific cand sa citesc fiecare carte si mai presus de toate, obosisem sa citesc carti indie. Oricat de mult mi-ar placea sa admit ca fiecare carte isi merita locul pe un raft al librariei, nu e asa. In perioada aceea am citit niste carti chiar… dezamagitoare, sa spunem. De altfel, vedeam cum toata lumea citeste anumite carti de care eram sigura ca sunt bune, iar eu nu puteam, pentru ca nu aveam cand. Imi doream sa citesc anumite carti mai populare, dar eram ingropata in indie.

Asta m-a obosit foarte mult. Ajunsesem la un momentdat sa imi evit Kindle-ul si sa ma gand la lectura ca ceva ce trebuie sa fac, nu ceva ce vreau sa fac. In mai putine cuvinte, nu prea imi mai placea sa citesc.

Am realizat la un momentdat ca trebuie sa ma opresc. Si asta am si facut. Am incetat sa ma mai inscriu la blog tours, nu am mai acceptat cererile pentru recenzie care continua si acum sa imi ajunga in e-mail si am citit toate cartile pe care le-am luat pentru recenzie inainte de alua decizia asta. Am aruncat toate listele dupa care ma ghidasem pana atunci si mi-am promis mie ca de acum incolo voi citi numai ce vreau, cand vreau si cat de mult vreau.

Nu va puteti imagina cat de mult m-a eliberat decizia pe care am facut-o. Dintr-o data, puteam citi ce vroiam. Nu conta ca era indie sau ca era o carte mai populara, e o puteam citi pentru ca vroiam. O puteam citi cand vroiam. Si cat vroiam. Daca intr-o zi nu aveam chef de citit, nu citeam, pentru ca nu aveam nici un deadline de intalnit. A fost o usurare si o eliberare de care aveam nevoie.

Am inceput sa citesc orice vroiam. Colleen Hoover, Richelle Mead, Gayle Forman si multi altii sau numarat printre primii autori pe care i-am citit dupa perioada de indie. Am descoperit niste autori geniali si niste carti pe care le am si acum la inima. Insa, cel mai important… am redescoperit placerea si libertatea de a citi carti bune.

Acum mai primesc carti pentru recenzie din Romania. Diferenta este ca acum eu aleg ce sa citesc. Astfel citesc carti care sunt pe lista mea de TBR si care imi plac. Mi-am format o biblioteca cu carti populare, pe care mi le-am cumparat singura. Citesc doar ce-mi vine, cand imi vine.

Acelasi lucru sa il faceti si voi. Citit ce simtiti ca vreti sa cititi. Cititi cartile care va fac sa va indragostiti de carti, de lume, de Univers, de voi. Cititi cand va vine, unde va vine si ce va vine. Astfel veti fi liberi. Sa nu va intereseze niciodata ce comenteaza ceilalti despre gusturile in materie de carti. La sfarsitul zilei, cei care zic ca un anumit gen literar nu merita sa fie citit, sunt doar numai pretentiosi care nu stiu sa respecte gusturile celor din jur. Cititi tot ce va pica in mana si va pare interesant. Cititi lumea intreaga, dar sa cititi lumea voastra, nu a altora.

Asa cum a zis si Tudor Chirila, citit mult. Acelasi lucru vi-l zic si eu. Cititi mult, cititi tot ce va pica in mana, fara sa va intereseze daca e pe lista de lectura de la scoala. Cititi ce va face sufletul sa cante.

Indragostiti-va de lectura in fiecare zi. Incercati sa cititi macar doua pagini pe zi. Si citit carti bune. Nu pierdeti timpul cu cele care nu va plac. Sunt atat de multe carti bune in lume, carti care va vor rapi inima de la prima pagina, incat e pacat sa va chinuiti cu o carte care nu va satisface nevoile de cititor inrait.

Discutati cartile pe care le-ati citit cu alti fani ale cartilor. Nu va puteti imagina cat de fericiti veti fi si cat de satisfacuti intelectual veti fi.

Nu merita sa transformati lectura intr-o afacere. Veti ajunge sa o tratati ca pe o afacere, iar cartile sunt orice in afara de o afacere. Cartile inseamna placere, fericire, eliberare. Asa ca inconjurati-va de cartile care va fac fericiti si veti fi intr-adevar bogati.

“Ghostwriting” sau cum sa castigi bani de pe munca altcuiva

Astazi vreau sa deschid un subiect la care ma gandesc de mult timp: ghost writing, sau “scriitorii fantoma”. Subiectul asta ma apasa inca de cand am aflat de existenta fenomenului asta care ia amploare pe zi ce trece. M-am gandit mult la el si mereu imi pun aceleasi intrebari: “Merita?” “De ce ai face asa ceva?” “Este corect?”. Acum cred ca am ajuns la o parere destul de dezvoltata incat sa v-o pot impartasi si voua.

Tin sa mentionez ca aceasta este doar parerea mea. Nu inseamna ca este adevarata. Nu trebuie sa o luati de capital. De asemenea, nu intentionez sa jignesc pe nimeni. Este doar parerea mea, pe care va rog sa mi-o respectati.

“Scriitorii fantoma” sau “ghostwriter/ghostwriting”, asa cum este cunoscut acest fenomen in lumea intreaga, sunt niste autori  care scriu carti, articole, manuscripte, scenarii sau povesti care oficial apartin altor persoane. Practic, un anumit autor scrie textul din umbra, dar oficial, textul apartine altei persoane, care primeste credit pentru respectiva lucrare. Anumiti autori fantoma sunt angajati pentru a edita lucrarea si, dupa caz, pentru a o rescrie. Altii sunt angajati pentru a scrie anumita lucrare dupa ideea prezentata de cel ce va aparea ca si autor in mod oficial. Se poate intampla ca si sciitorul fantoma sa fie mentionat in carte ca si “asistent” sau “cercetator”, dar de cele mai multe ori autorul fantoma nu este mentionat deloc. Exista multe tipuri de autori fantoma: cei care scriu plitica, fictiune, nonfictiune, religie, lucrari academice, texte de medicina, articole/ postari pe bloguri, muzica. Un scriitor fantoma este platit pe pagina sau pe numarul de cuvinte scrise.

Eu vreau sa discut despre scriitorii fantoma care scriu fictiune. Adica cartile pe care le citim noi astazi si in jurul carora se invarte acest blog.

De multe ori, atunci cand citesc o carte, ma intreb daca intr-adevar este scrisa de cel a carui nume apare pe coperta. Bineinteles, 95% dintre cartile pe care le-am citit pot fi sigura ca sunt scrise cu adevarat de cei care apar pe coperta, dar de 5% dintre ele nu sunt sigura. Mi s-a intamplat de cateva ori sa citesc un volum dintr-o serie si sa ma intreb ce s-a intamplat cu autorul. De ce scrie atat de diferit? Pana sa aflu de acest “ghost writing”, ma gandeam ca a avut o schimbare in stil. Acum, daca mi se intampla asa ceva, ma gandesc imediat ca autorul de pe coperta nu este cel care a scris si cuvintele.

Un exemplu de ‘ghost writing’ este cartea “Girl online”. Zoe Sugg si editura care a publicat cartea au recunoscut ca nu Zoe a scris cartea, ci Siobham Curham. Mai multe despre asta puteti citi aici.

Eu am aflat de lucrul asta de-abia dupa ce am citit 80% din carte. Probabil ca daca as fi aflat inainte sa aleg cartea, nu as mai fi citit-o. De ce? Simplu. Pentru ca nu mi se pare corect. Toata faza asta cu autorii fantoma si “ghost writing” nu mi se pare corecta si, personal, nu sunt de acord cu fenomenul asta. Va voi explica de ce mai jos.

Pur si simplu nu mi se pare corect ca cineva sa castige milioane intregi de pe urma altcuiva. Mi se pare un furt, chiar daca cel care a scris lucrarea a primit bani buni pentru munca lui. Insa eu consider ca in cazul asta nu este vorba numai de bani. E vorba si de recunostinta pe care o carte ti-o aduce. Recunostinta, popularitate si merite. In momentul in care scrii o carte sau un text artistic, nu astepti numai castig. Astepti sa iti fie recunoscut talentul. Astepti momentul in care cineva va veni la tine cu cartea la care tu ai muncit poate ani intregi si iti cere un autograf. Astepti momentul in care vei citi un pasaj pe care l-ai scris de mii de ori si de care inca nu esti multumit in fata unei adunari de zeci de oameni. Astepti aprecieri, mandrie, emotie, o lume care sa iti aprecieze munca.

Ce primesti ca si autor fantoma? Un cec cu o suma de bani. Atat. Nici macar nu esti mentionat in carte. Lucrezi poate ani intregi la o carte, sa spunem, si la final nu te alegi decat cu bani.

Bineinteles, banii ar putea fi de-ajuns pentru unii. Insa eu vorbesc din punctul meu de vedere, iar pentru mine, banii nu sunt de-ajuns.

Nu mi se pare un lucru etic. De ce ai vrea sa castigi bani de pe urma altcuiva? Nu, asta o inteleg. Este alternativa usoara. Multa lume vrea sa fie celebra din cauza talentului la care viseaza, insa putini pot. Insa acum asta se poate cu putini bani. Eu, personal, nu as putea dormi noapte stiind ca am castigat bani, faima si adoratie pe baza muncii altcuiva. Sunt sigura ca multe persoane ar fi fericite asa, dar eu nu.

Mie imi place sa primesc laude dupa ce am muncit din greu. Intotdeauna am muncit mult si ma simt foarte bine atunci cand cineva ma lauda din cauza roadelor pe care a dat-o munca mea. As vrea sa scriu la un momentdat si o carte, dar la momentul asta, nu pot. Am alte prioritati. Dar asta nu inseamna ca platesc pe cineva pentru a-mi scrie mie o carte care sa se vanda ca painea calda.

Gandindu-ma acum si din privinta celui care scrie cartea, adica “scriitorul fantoma”, nici asta nu mi-ar placea. Nu as vrea sa depun atat de multa munca pentru ceva ce nu va fi recunscut drept munca mea. Daca e sa muncesc la ceva pentru luni intregi, as vrea sa fiu rasplatita cu adevarat. Da, si in bani, dar si in laude, aprecieri si adoratie. Asa-s eu, mai egoista.

Ghost writing-ul e ca si cum un sportiv ar castiga o competitie dupa ce a luat steroizi. E trisat.

Sa publici ceva cu numele tau chiar daca nu esti tu autorul respectivei lucrari este trisat. Sa castigi incredere, aprecieri, adoratie, laude de pe urma altcuiva este trisat.Va aduceti aminte cand eram mici si copiam temele de la colega tocilara? Faza asta cu ghostwriting e acelasi lucru.

Mi se pare, de asemenea, aiurea sa spui ca ai talent cand de fapt nu stii cum sa scrii doua cuvinte care sa sune bine. Nu urasc nimic mai mult decat o persoana care pretinde a fi ceva ce nu este. Si nu cred ca este corect pentru cineva sa ia toate meritele pentru ceva ce nu a facut. Nu e corect sa te imbogatesti sau sa devii popular pe spatele altcuiva care nici macar sa nu fie mentionat.

Okay, cred ca ati inteles care este parerea mea despre ghostwriting. Nu e corect. Nu imi place ca sa intampla asta. Sper ca acest fenomen sa nu ia amploare, pentru ca daca se intampla asta, nu vom mai putea fi siguri de munca nimanui, iar trisatul si furatul vor fi legale.

Voi ce parere aveti despre ghostwriting? Sunteti de acord sau nu? Astept cu nerabdare parerile voastre in sectiunea de comentarii! 🙂

Ce mai citim pana la sfarsitul anului

Au mai ramas doar patru luni din anul 2015. Am avut multe obiective pentru anul asta. Pe unele le-am atins deja, pe altele nu. Insa unul stiu sigur ca l-am atins: am reusit sa citesc patruzeci de carti. Sunt foarte incantata de lucrul asta, pentru ca am avut parte de un an foarte incarcat.

In lunile ce urmeaza agenda mea va fi si mai incarcata. Incep clasa a 11-a, dau de diploma la conservator in Iunie si ma pregatesc deja de multe concerte. Asa ca, incepand de pe 14 Septembrie, cand incepem scoala, va trebui sa imi programez fiecare minut in mod amanuntit. Imi va trebui multa putere de munca, multa ambitie, putere si rabdare. Nervi de otel, de asemenea. Insa cred ca orice ma va intampina anul asta va fi intampinat cu voie buna. Si cu carti bune. Asta mi-am propus pentru clasa a 11-a si pentru ultimul an de conservator. Sa fiu insotita mereu de o carte buna. Dar, ca si orice alta activitate pe care o voi face anul asta, si cititul trebuie sa fie organizat si planificat. Altfel va iesi de sub control. Si cum altfel pot planifica eu ceva decat facand o  lista?! Am pus in lista  cateva carti pe care mi-am propus sa le citesc pana la sfarsitul anului 2015. Adica in patru luni. Am ales 12 carti pe care le detin si pe care vreau sa le citesc neaparat pana se incheie anul.

Nu stiu daca voi reusi sa mai citesc 12 carti in patru luni, avand in vedere ca incep scoala si conservatorul. Chiar daca voi atinge numarul asta de carti citite in patru luni, nu sunt sigura ca vor fi acestea pe care le-am pus pe lista, avand in vedere ca mai colaborez cu cateva librarii pentru recenzii si acele carti au propritate intotdeauna. Insa eu voi incerca sa dau tot ce am mai bun si sa ma tin de lista.

Deci, sa vedem!

  • “Women” de Charles Bukowski

women

Pe care deja am inceput-o. Intotdeauna am vrut sa citesc o carte scrisa de Bukowski si sunt al naibii de incantata. 🙂

  • “The Diary of a young girl” de Anne Frank

the diary of a young girl

Am citit atat de multe citate superbe din cartea asta, incat ar fi fost imposibil sa nu vreau sa o citesc.

  • “Attachments” de Rainbow Rowell

attachments

Pentru ca Rainbow Rowell. E geniala tipa.

  • “Dracula” de Bram Stoker

dracula

Vreau sa o recitesc de Craciun. Pentru ca e Dracula.

  • “Wind, Pinball” de Haruki Murakami

 

wind pinball

Il ador pe Haruki Murakami si cartile lui. Am citit cateva pagini din cartea asta si vreau foarte mult sa o citesc.

  • “More than this” de Patrick Ness

more than this

Am vrut sa citesc cartea asta de cand am citit recomandarea lui John Green. Acum ca am facut rost de ea, nimic nu ma mai opreste.

  • “Siege and Storm” de Leigh Bardugo

siege and storm

Am citit recent primul volum din aceasta serie si mi-a placut mult. Mi-am propus sa citesc toata seria pana la sfarsitul anului si sper sa reusesc.

  • “Ruin and Rising” Leigh Bardugo

ruin and rising

Ca sa citesc toata seria trebuie sa citesc si ultimul volum, nu? 🙂

  • “Never fade” de Alexandra Bracken

never fade

“Never fade”este volumul doi din seria “The Darkest Minds” . Am citit primul volum vara asta si mi-a placut tare mult, asa ca vreau sa citesc restul seriei pana in Decembrie. Inclusiv povestioarele dintre volume.

  • “In the afterlight” de Alexandra Bracken

in the after light

“In the afterlight” este volumul trei din seria “The Darkest Minds” si am auzit ca si cel ma bun. 😉

  • “Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage” de Haruki Murakami

colorless tsukura tazaki

Doua cuvinte: Haruki Murakami.

  • “Forbidden” de Tabitha Suzuma

forbidden

“Forbidden” este, pentru mine, un must-have. Am comandat-o recent si ar trebui sa imi vina in doua saptamani. Abia astept sa o citesc! Suna atat de bine!

Cam astea sunt cele 12 carti pe care vreau sa le citesc pana la sfarsitul anului. Tineti-mi pumnii sa reusesc! Eu una voi incerca, pentru ca as fi foarte multumita daca as mai reusi sa citesc 12 carti.

Voi ce carti v-ati mai propus sa cititi in astea patru luni ramase din anul 2015? Astept listele voastre in sectiunea de comentarii. 🙂

#30DaysBookchallenge intr-o singura postare

Va aduceti aminte de provocarea inceputa de Alexandra in Septembrie a anului 2014? Ei bine, din motive evidente (prea multe activitati – prea putin timp), provocarea nu a putut fi continuata asa cum ar fi trebuit. Ca sa nu o mai lungeasca si ca sa se asigure ca termina aceasta provocare, Alexandra s-a hotarat sa scrie toate celelalte zile ramase intr-o singura zi. O idee excelenta, daca ma intrebati pe mine. So, here we go! #30DaysBookchallenge intr-o singura postare. 🙂

Ziua 19 – Ce carte a fost pe lista ta de cărți de citit de peste un an

O carte care sta de foarte mult timp pe raftul meu de TBR pe GoodReads si o carte care in ciuda faptului ca ma atrage foarte mult, nu reusesc sa o citesc este Captive in the Dark de C.J. Roberts. Am trecut-o pe lista cu cele cateva carti pe care trebuie neaparat sa le citesc anul asta si sper sa o si citesc!

Captive_ebook

Ziua 20 – Coperta preferată a unei cărți

Exista extraordinar de multe coperti pe care le ador, iar aceasta cerinta este una dintre cele mai grele cerinte pe care ne-a pus-o Alexandra. Dupa multe dezbateri, voi raspunde cu Unravel me, a carei coperta o ador cu desavarsire! Asta nu inseamna, insa, ca este coperta mea preferata. A alege o coperta preferata este absolut imposibil!

13104080

Ziua 21 – Titlul preferat

Din nou, este foarte greu sa aleg. Orice are de-a face cu carti si cu cuvantul ‘preferat’ in aceeasi propozitie este al naibii de greu! Dupa multe batai de cap, am ajuns la concuzie ca titlul meu preferat este The Sea of Tranquility. Are ceva mai special decat celelalte titluri.

wpid-16151178.jpg

Ziua 22 – Locul preferat pentru citit

Citesc absolut oriunde am ocazia, dar nimic nu se compara cu cititul in pat. Ador paturile si pernele moi, iar senzatia de a lenevi in pat si de a citi este cea mai buna senzatie ever.

Ziua 23 – Cea mai amuzantă replică dintr-o carte

Am citit sute de carti, asa ca cerinta asta este aproape imposibila. Am citit sute de citate amuzante, dar singura care mi-a venit acum in minte este din ‘Ignite me’ si arata cam asa:

ignite me quote

Ziua 24 – Prima carte pe care iti amintesti sa o fi citit

Imi amintesc momentul cand am citit eu singura prima carte, dar nu imi amintesc titlul sau coperta cartii. Prima carte pe care mi-a citit-o mama mi-o amintesc, iar raspunsul meu va fi acelasi cu cel al Alexandrei. Micul Print.

micut print

Ziua 25 – O carte cu un erou/ o eroina slab/a

Cred ca toti va asteptati la acest raspuns. Anastasia Steel din Fifty Shades of Grey. O urasc pentru cat de calcata in picioare s-a lasat.

Ziua 26 – O carte cu o ecranizare uimitoare (citita sau nu)

Cred ca la aceasta intrebare trebuie neaparat sa raspund cu o carte citita, pentru ca altfel cum pot sti cat de buna este ecranizarea? Anyway, cea mai tare ecranizare ever mi s-a parut Mockingjay, un film absolut incredibil. Aaaagh, abia astept sa il vad din nou!

Ziua 27 – O carte cu o ecranizare slaba/proasta (citita sau nu)

Cu siguranta The Book Thief. Cartea am adorat-o, dar filmul a fost o adevarata dezamagire pentru mine. Nu mi-a placut absolut deloc.

Ziua 28 – O carte care te face sa plangi

Imi aduc aminte si acum in ce stare eram cand am terminat The Sea of Tranquility, singura carte care m-a facut sa plang cu adevarat. Aveam lacrimi in ochi, care au inceput sa curga imediat ce am citit din nou ultimele capitole.

Ziua 29 – O carte pe care nu ai citit-o si nici nu vrei sa o citesti

Refuz sa citesc orice carte de Danielle Steel. Mi se par niste chick flick-uri proaste, pline de clisee si de chestii mult prea siropoase.

Ziua 30 – De ce îți place să citești?

Am discutat de multe ori de chestia asta. Ador sa citesc pentru ca pot calatori unde vreau eu, pot fi cine vreau eu si pot sa visez oricat de mult vreau eu. Ador sa citesc pentru ca atunci cand sunt cu o carte in mana, nimeni si nimic nu ma poate rani. Ador sa citesc pentru ca asta ma face pe mine Bianca.

Asta a fost, dragilor, provocarea #30DaysBookchallenge. Mi-a facut placere sa particip si sper sa repetam experienta la vara, cand vom putea sa ne tinem de ea asa cum trebuie. Pana atunci, lasati-ne raspunsurile voastre la aceste intrebari de mai sus in sectiunea de comentarii sau pe Facebook, folosit #30DaysBookchallenge, #TalesOfABookaholic si #Bianca2b.

Happy reading! 🙂

https://d19tqk5t6qcjac.cloudfront.net/i/412.html

Cand cartile se amesteca cu viata, iar realitatea nu mai este a noastra…

Sau care sunt dezavantajele de a fi un cititor inrait.

Stiu ca probabil va intrebati ce este cu mine. “Cititul este cea mai buna activitate pentru om. Cum poate avea dezavantaje?” Daca veti avea rabdare sa cititi acest post, va voi explica tot in randurile ce urmeaza.

Ma gandesc de multa vreme la asta – exista dezavantaje in a citi atat de mult? Ei bine, raspunsul este da. Chiar daca cititul este o activitate extraordinar de sanatoasa pentru mintea omului, am ajuns la concluzia ca exista si un dezavantaj in a-ti petrece jumatate din viata printre paginile unei carti. Sunt sigura ca deja va intrebati care este acest dezavantaj si consider ca v-am tinut destul de mult in suspans, asa ca nu am sa ma mai intind.

Uitandu-ma in jur in fiecare zi am realizat ca am asteptari foarte mari, de la orice. De la dragoste, de la viata in general, de la acel happy end care urmeaza sa vina. Am un anumit tipar in minte despre cum ar trebui sa se desfasoare viata mea, despre cum ar trebui sa imi intalnesc dragostea si despre cum ar trebui sa mi se indeplineasca absolut toate visurile. Asteptarile mele sunt foarte ridicate si uneori usor ireale, in special cand vine vorba despre dragoste si relatii.

De ce? Ei bine, adevarul este ca asteptarile astea atat de ireale au fost “cauzate” de toate cartile pe care le-am citit.

Mi-am petrecut cel putin jumatate din viata mea de 16 ani printre paginile cartilor. Am citit sute de carti in care personajele principale isi intalneau sufletele pereche. De cele mai multe ori, aceste personaje principale sunt fete sau femei cu vise mari sau cu povesti de viata impresionante. Fete care si-au gasit marea dragoste in bratele barbatilor perfecti. Iar cand spun ‘perfect’, nu ma refer la genul acela de perfect in care stii ca tehnic, partenerul tau nu e perfect, dar asa il vezi tu. Ma refer la perfect in cel mai literar mod posibil.

In fiecare zi citesc carti si vad filme in care personajele principale masculine sunt perfect. Absolut fiecare personaj pe care l-am “intalnit” pana acum este creat dupa un tipar.

In primul rand, sunt extraordinar de aratosi. Cred ca toti stiti despre ce vorbesc. Ochi perfecti (de cele mai multe ori albastri sau verzi), par la fel de perfect care sa scoata in evidenta ochii, corp parca sculptat. Ca sa nu mai vorbim de stilul incredibil de la moda si hainele croite la comanda.

Apoi, majoritatea sunt foarte bogati, de preferat directori unor companii mari. Binenteles, nici unul nu se lauda cu bani lor. Modestia este o caracteristica principala. La fel ca si charmul, intelepciunea, desteptaciunea, umorul. Personalitatea perfecta, deci.

Gesturile romantice ale acestor personaje perfect ne-au facut sa oftam si sa nue indragostim de ele de foarte multe ori. Noi, generatia care a deschis ochii cu Edward, Damon si Augustus, am crescut citind tot felul de gesturi romantice marete. Citim mereu despre dragostea perfecta si despre toti acesti barbati perfecti, care ofera Luna femeilor iubite. Am crescut inconjurati de carti si filme in care sfarsitul este, cu siguranta, fericit.

Vreti sa stiti adevarul?

Adevarul este ca lumea nu este asa. Mult prea putini oameni au parte de acel final perfect si de acea dragoste perfecta despre care tot citim. Iar barbatii perfecti, in adevaratul sens al cuvantului? Ei nu exista. Binenteles, mereu va exista o persoana care sa ni se potriveasca mai bine decat bluza favorita, dar persoanele perfecte din carti nu exista.

Oricat de mult iubim cartile, trebuie sa recunoastem ca ele sunt, in 80% din cazuri, fictiune, menita sa fie un fel de evadare din lumea de zi cu zi. Oameni extraordinar de talentati scriu scenariul perfect pentru toti oamenii care nu pot gasi acest scenariu perfect in viata reala. Dar asta nu inseamna ca acel scenariu exista.

Am constatat ca din cauza cartilor si a tuturor acestor personaje masculine perfecte, asteptarile mele sunt extraordinar de ridicate. Nu, nu ridicate. A avea standarde si asteptari ridicate este cel mai bun si benefic lucru din lume. Ireale, asa sunt asteptarile mele. Sunt in cautarea tipului din carti, care sa ma dea pe spate de la inceput. Dar ce faci daca il gasesti? Ce se intampla atunci? Ce se intampla cand viata iti arata din nou ca nu esti intr-o carte si nu te lasa sa ai parte de finalul fericit alaturi de personajul “perfect”?

Dezamagire. Asta se intampla.

Credeti-ma ca stiu cum este sa te pierzi intr-o carte pentru ca lumea de acolo este mai buna. Stiu, de asemenea, cum este sa te convingi pe sine ca tot ce se intampla in acea carte este real. Dar nu este asa. “Books are work of fiction.” Fictiunea nu este reala. Sfarsiturile fericite se intampla, dar cele perfecte, in care Karma are grija de toata lumea?Mai rar. Suntem generatia de cititori care cauta sa traiasca in carti. Sfatul meu? Apropiati-va de oricine va face sa va simtiti ca in carti, chiar daca nu se potriveste cu tiparul construit de mii de autori de romance. Nu asteptati sa vine ideea de perfect al unui autor. Creati-va singuri ideea de perfect si nu va opriti pana nu o gasiti. Traiti viata reala si lasati cartile pentru pauzele de la realitate. Nu le amestecati, nu intotdeauna. Si nu va ingrijorati. Intr-o zi, acea persoana care va va face sa va simtiti in al noulea cer, care va va arata de ce nu a mers cu nimeni altcineva inainte, va veni. Va veni si veti vedea ca si realitatea poate fi frumoasa.

Intre timp, cititi. Dar cu grija. Nu am vrea sa pierdem contactul cu realitatea, nu?

Inainte de a incheia, insa, vreau sa mentionez ca am scris acest articol din cauza unei recenzii a Laurei, mai exact acest pasaj:

Ce vreau eu să subliniez e faptul că în urma unei inflaţii de ficţiune pentru tineret (YA fiction) cu tentă romantică exacerbată, generaţia aceasta de adolescenţi e posibil să crească având aceleaşi aşteptări nerealiste de la o relaţie şi de la un partener ca şi personajul din carte.

Vreau sa va las si voua comentariul pe care l-am lasat pe blogul ei la aceasta postare:

“Ce vreau eu să subliniez e faptul că în urma unei inflaţii de ficţiune pentru tineret (YA fiction) cu tentă romantică exacerbată, generaţia aceasta de adolescenţi e posibil să crească având aceleaşi aşteptări nerealiste de la o relaţie şi de la un partener ca şi personajul din carte.”
Sunt total de acord cu ce ai zis. Cresc in generatia de vampiri. Am crescut cu Edward, Damon si toti ceilalti eroi care fac gesturi mari pentru iubire. Imi petrec zile intregi cu nasul in carti in care personajele principale masculine fac gesturi marete si sunt perfecti – frumusei, destepti, amuzanti, sarmanti. Si cred ca, asa cum ai spus tu, asteptarile mele sunt un pic nerealiste, lucru dovedit de faptul ca sunt singura din grupul meu care nu a avut si nu are prieten. Si singura care citeste. Cred ca este bine ca, uneori, sa ni se mai aduca aminte ca realitatea nu e asta. Oricat de mult am vrea, dragostea nu este atat de usoara si nici atat de perfecta, iar “masculii” astia perfecti nu exista. Iar daca exista, nu sunt pentru noi. Binenteles, in ochii nostri, persoana iubita va fi mereu perfecta, dar realitatea este ca ne asteptam la prea multe din cauza cartilor si a filmelor.

 

Let’s talk books! (2)

Este duminica seara, iar eu am chef de vorba dupa ce am stat toate ziua in pat si am citit. Daca tot am chef de vorbit, de ce sa nu indrep acest chef intr-o directie buna, vorbind cu prietenii mei despre carti?

A fost un weekend perfect, exact asa cum ma asteptam. Ma bucur ca am avut timp si pentru mine si ca am putut face cateva lucruri de care imi era dor. Unul dintre acest lucruri este sa ma trezesc tarziu si sa stau in pat, citind, toata ziua. Asta am facut astazi si de-asta ma vedeti aici atat de tarziu.

Dupa ce ieri v-am spus ca am renuntat la ‘The Cirlce’, astazi vreau sa discutam mai mult despre asta. Nu despre ‘The Circle’ – vreau sa dedic un post special acestei carti, ca sa va explic exact ce m-a determinat sa o pun inapoi pe raft, necitita -, ci despre un subiect pe care de mult vreau sa il discutam. Abandonatul cartilor.

Sunt sigura ca toti am trecut prin asta macar o data in viata noastra de cititori. Sa ne entuziasmam pentru o carte, sa facem orice ne sta in putinta sa o avem, iar cand in sfarsit ajungem sa o citim, sa ne dam seama ca este o dezamagire si ca nu ne place. Personal, am trecut prin asta de multe ori si deja imi este frica de momentul in care imi voi da seama ca nu pot continua o anumita carte.

Exista foarte multe carti care, pur si simplu, nu ne prind. Oricat de mult am incerca sa ne pastram entuziasmul initial si sa citim oricand avem ocazia si oricat de mult putem, pur si simplu ne ingrozeste gandul ca va trebui sa ne petrecem iarasi timpul cu o carte care nu ne captiveaza – care nu ne place. Ne gandim la toti prietenii care ne-au recomandat-o si ne simtim cumva vinovati ca nu ne-a placut si noua. Incercam sa o parcurgem, totusi, pentru a avea o baza pe care sa ne formam opinia. Incercam sa ne placa si noua, dar este imposibil. Cartea, pur si simplu, nu este pentru noi si, oricat de mult am incerca, nu putem sa o citim cu usurinta si nu putem sa fim entuziasmati la gandul de a o citi. Nu ne putem lipi de ea si ne gandul la toate motivele pentru care am putea sa o abandonam dupa doar cateva capitole. Ne gandim, insa, si la motivele pentru care nu ar trebui sa o abandonam.

Eu va intreb… merita oare, sa ne pierdem vremea cu o carte care nu este pe gustul nostru, cand avem zeci, chiar sute, de carti in biblioteca si pe lista de citit?

Personal, cred ca nu.

De mic copil, mama imi spunea ca ea citeste orice carte incepe pana la sfarsit, chiar daca ii place sau nu. “Trebuie sa fie ceva bun pana la final.” Asta imi spunea mereu cand o intrebam de ce? De ce isi pierde vremea cu ceva care nu ii place si cum o poate face?

Am auzit chestia asta de multe ori cand eram mica. “Pentru ca trebuie sa existe ceva frumos, care sa imi placa.” Mi s-a imprimat in minte ca trebuie sa incerc sa gasesc frumosul intr-o carte si sa o termin, ca poate pana la sfarsit ma va prinde.

Asa ca, pana la pe la 14 ani, citeam pana la sfarsit orice carte prindeam. Chiar daca imi placea sau nu, o terminam, in speranta ca voi citi ceva bun pana la urma.

Insa apoi lista mea de carti de citit a crescut, biblioteca s-a marit, iar timpul s-a miscorat. Am realizat ca nu mai am timp sa fac sau sa citesc lucruri care nu imi plac. Am realizat ca acele carti care nu imi fac inima sa bata mai tare la gandul de a le citi din nou nu merita timpul meu.

Asa ca am inceput, incet incet, sa renunt la cartile care nu ma prindeau dupa cel mult 10 capitole. Daca o carte nu imi place, o pun la loc pe raft si imi promit ca voi incerca alta data. De multe ori ma gandesc ca nu este timpul potrivit si ca, daca voi incerca alta data, poate ceva va fi diferit si cartea imi va palcea. Uneori se intampla asa, alteori nu.

Fiecare carte este dificila la inceput, intr-o masura mai mare sau mai mica. Binenteles, exista si cartile acelea cu care ne conectam de la inceput. Insa, de cele mai multe ori, imi ia cel putin doua capitole sa “intru” intr-o carte.

Este normal. Pana te obisnuiesti cu stilul autorului, cu povestea si cu personajele, s-ar putea sa iti ia ceva timp. Insa daca trec de 100 de pagini si cartea tot nu m-a prins, incep sa ma intreb de ce. Nu imi place? Nu mi se potriveste? Nu este timpul potrivit? Nu este genul meu?

Asa ca incerc sa ma gandesc la toate lucrurile care imi plac la carte. De asemenea, ma gandesc si la lucrurile care nu imi plac. Daca sunt mai multe cele care nu imi plac… este clar ca o voi lasa pentru ceva vreme. Ma gandesc si la motivele pentru care nu ar trebui sa imi pierd timpul cu o carte care nu este pe gustul meu.

Pun cartea in cauza la loc pe raft, promitandu-mi sa ii dau o noua incercare mai tarziu. Aleg o alta carte, rugandu-ma ca asta imi va placea.

Deci, intrebarea mea este… ar trebui sa continuam sa citim o carte care nu ne incanta, sau este mai bine sa o lasam pentru mai tarziu? Sau sa o lasam, punct?

Da, cred ca in momentul in care o carte nu ne place indeajuns incat sa ne trezim dimineata mai devreme doar ca sa putem citi un pic inainte de scoala, ar trebui sa renuntam la cartea aceea. Daca lectura este greu de parcurs si nu ne incanta, daca personajele nu ne devin prieteni, daca actiunea ni se pare lenta si daca in general, cartea ne face sa ne dam ochii peste cap de cel putin 5 ori pe secunda, cred ca ar trebui sa trecem la o alta carte, fara remuscari.

Viata e scurta. De multe ori, incercam sa facem ceea ce trebuie, ceea ce e bine, nu ceea ce simtim noi ca trebuie sa facem. Insa a citi inseamna a scapa de realitate, iar o carte care nu ne captiveaza nu este o scapare. Este o povara. Oricat de mult am incerca, gandul ca trebuie sa o citim nu ne incanta deloc. In timp ce citim respectiva carte, in minte ne apar toate cartile care ne asteapta cuminti pe rafturile bibliotecaii si lista imensa de carti de citit. Timpul este scurt, iar cartile multe, asa ca o carte care nu merge usor ar trebui sa fie lasata. E ca si cum ai sta intr-o relatie care nu merge orice ai face doar pentru ca trebuie sa incerci, poate cine stie, se iveste ceva bun pana la urma. Nu cred ca merita sa pierdem vremea cu lucruri care nu ne fac cu adevarat fericiti.

Binenteles, cred ca merita sa incercam sa o citim din nou dupa ceva vreme. Cred ca oricine si orice merita o a doua sansa, in special o carte. Poate dupa ceva vreme, cartea – sau mai degraba, cititorul – va fi diferita.

Insa daca nici la a doua incercare tot nu merge, atunci cartea sigur nu se potriveste cu cititorul. Cititorul nu ar trebui sa fie suparat, pentru ca exista milioane de carti cu care ar putea sa se potriveasca. Trebuie doar sa le gaseasca.

Nu uitati. Timpul este scurt, cartile sunt multe. Nu ar trebui sa fiti vinovati atunci cand abandonati o carte. Citim pentru placerea noastra, asa-i? Iar o carte care nu ne place, nu ne ofera placere. Simplu, nu?

12811_10152542199548379_7086791039188109268_n

De acord! ^.^

Voi ce parere aveti? Merita sa continuam sa citim o carte care nu ne place sau ar trebui sa renuntam la ea? Astept parerile voastre si nu uitati sa votati la poll-ul de mai jos. 🙂

Let’s talk books! (1)

O noua rubrica! Oricat de mult as incerca, nu pot sta departe de rubrici noi. Am o banuiala ca nu va deranjeaza acest lucru. 🙂

Nu pot sa va spun daca aceasta rubrica va fi saptamanala. La programul pe care il am, nu va pot promite nimic, pentru ca nu sunt sigura ca ma pot tine de promisiune. Insa va pot promite ca voi posta cat de des pot.

Rubrica ‘Let’s talk book!’ este o rubrica care vreau sa fie amuzanta si relaxanta. Si cred ca v-ati prins deja ca este o rubrica in care vom vorbi despre carti. Numai despre carti. Sunt sigura ca veti avea parte de multa distractie si toti veti zambi de fiecare data cand o noua postare in cadrul acestei rubrici isi va face aparitia pe blog. 🙂

Pentru ca in postul anterior am vorbit despre cele 3 carti pe care nu mai ajung sa le termin, vreau sa inaugurez aceasta rubrica vorbind despre cate carti citim in acelasi timp. La sfarsitul postului va exista un poll, unde veti putea vota parerea voastra. De asemenea, imi puteti lasa comentarii cu parerea voastra in ceea ce priveste subiectul pe care il abordam.

Cu totii avem zile in care ne uitam la lista cu carti de citit neaparat si ne simtit coplesiti. Eu, personal, am o lista care depaseste cu mult 200 de carti.In fiecare zi ma uit la ea si imi promit ca intr-o zi vor fi toate cartile de acolo citite. Insa viata este viata. Am scoala, conservator, ore, evenimente, studii si doar 24 de ore in care sa rezolv tot ce am de rezolvat. De multe ori, cartile trec pe locul 2..3…4. Exista zile in care nu am timp sa citesc nici macar un cuvant. Zile  care, asa cum cred ca va asteptati, imi displac profund. In primul rand pentru ca nu imi pot satisface nevoile de soarece de biblioteca, in al doilea rand pentru ca lista mea de carti de citit nu se micsoreaza deloc si toate cartile necitite stau pe raft si imi rad in fata, si in al treilea rand pentru ca urasc zilele in care nu imi pot exploata toate pasiunile. Nu imi plac zilele in care viata reala acapareaza totul.

Cand am ocazia sa citesc, vreau sa citesc cat mai mult posibil, dar si cat mai bine. Simt nevoia sa iau toate cartile din biblioteca, sa le deschid pe toate o data si sa ma apuc sa le citesc… in acelasi timp. Sunt atat de insetata de carti, incat as vrea sa le citesc pe toate in acelasi timp.

Insa cu toti stim ca asta este imposibil. Pentru multa lume, chiar si doua carti citite in acelasi timp nu este un lucru posibil. Acesta este un subiect mult disputat. Este bine sa citim mai mult de o carte in acelasi timp? La fel ca si alte subiecte despre carti, subiectul cititului mai multor carti in acelasi timp a fost dezbatut de milioane de cititori din lume. Astazi vreau sa vorbim si noi, un pic, despre acelasi lucru.

Personal, nu imi place sa citesc mai mult de o carte o data. De fiecare data cand citesc o carte nou, incerc sa ma dedic intru totul ei si sa uit de tot altceva. Citind doua carti o data nu cred ca asa ceva este posibil, pentru ca intotdeauna mintea mea va fi, chiar si pentru putin, la cealalta carte de pe noptiera. A citi doua carti o data este ca si cum ai avea un/o amant/a. 😉

De asemenea, consider ca nu este bine sa citim mai mult de o carte o data. In primul rand, in momentul in care citesc o carte vreau ca atentia mea sa fie numai asupra acelei carti. Daca as mai citi o carte sunt sigura ca mintea mi-ar sta si la cealalta carte.

In al doilea rand, fiecare carte are un stil de scriere si o atmosfera diferite. Nu cred ca este posibil sa savurezi aceste aspecte ale unei carti daca citesti mai multe carti in acelasi timp. Cred ca, la un momentdat, stilurile de scriere si atmosfera ti se vor incurca in cap.

La cartile cu multe personaje, am o foarte mare problema: uit personajele care nu apar foarte des. Daca as citi mai multe carti o data sunt sigura ca in mintea mea ar fi un haos total.

In general, ar fi mai usor sa zic ca nu consider ca pot oferi atentia necesara unei carti daca am mai multe romane pe raftul de ‘Currently Reading…’.

Uituca cum sunt, sunt sigura ca as uita unde am ramas si ce s-a intamplat intr-una dintre multiplele carti pe care le-as citi daca as fi atat de nehotarata incat sa ma hotarasc sa imi pun 10 carti pe noptiera. Cred ca ar trebui mereu sa ma intorc si sa citesc ce am citit deja, ceea ce ar fi o pierdere totala de timp.

Binenteles, de foarte multe ori mi se intampla sa las o carte si sa incep alta, doar pentru ca am nevoie de o pauza de la cea dinainte. Nu se pune ca si citit mai multe carti in acelasi timp, nu?

Si pentru ca ma cunosc si stiu ce se intampla cand ma prinde o carte, nu am nici o urma de indoiala ca va veni un moment in care una dintre carti imi va capta atentia mai mult decat alta si voi renunta la incercarea mea de a citi mai repede, concentrandu-ma numai pe una singura. Deci degeaba.

Sunt sigura ca exista multa lume care nu intelege de ce refuz sa incep mai mult de o carte in acelasi timp. Asta pentru ca, fireste, exista cititori si cititori. Fiecare cititor are obiceiurile si placerile lui in legatura cu cartile si sunt sigura ca multi dintre voi imi puteti aduce argumente in favoarea cititului de mai multe carti o data. Chiar v-as ruga sa imi lasati un comentariu in care sa imi spuneti parerea voastra despre cititul mai multor carti o data, in special daca sunteti pro. Poate ma convingeti si pe mine, cine stie. 🙂

Nu zic ca sunt contra, doar ca mie personal nu mi se potriveste acest tip de citit. Acum va intreb pe voi…

 

Cateva clisee pe care le intalnim in toate distopiile

Asa cum v-am mai pspus de multe ori, unul dintre genurile mele preferate este distopia. Iubesc atmosfera, imi plac personajele, imi place actiunea si imi place sa vad cum isi imagineaza lumea noastra autori cu atat de multa imaginatie. In ultimii ani, tot mai multi autori au inceput sa scrie despre viitor si sa creeze lumi post-apocaliptice. Au aparut zeci de serii despre viitor, despre lumi intunecate si eroine neinfricate, serii ce au ajuns, mai mult sau mai putin, cunoscute in toata lumea. Binenteles, exista cateva clichee pe care le intalnim in toate seriile distopice. Am intocmit o lista cu clicheele pe care le-am observat si le observ in fiecare distopie pe care am citit-o si astazi m-am hotarat sa o impartasesc cu voi.

“Divergent”, “Shatter me”, “Delirium” si “The Host” sunt doar cateva dintre titlurile care m-au ajutat in  intocmirea acestei liste. Binenteles, exista multe alte distopii pe care nu le-am citit inca, dar pe care le am, atat de lista de TBR, cat si pe Kindle.

Clicheul principal din toate seriile distopice  este genul in sine. Asa cum am zis mai sus, distopiile prind. Sunt atat de multe exemple pe care as putea sa vi le dau, dar cel mai bun exemplu este “Divergent”. Seria “Divergent” a ajuns un fenomen international si este citita chiar si de oameni care in general, nu citesc. Luna aceasta se lanseaza si filmul, care se prevede a fi o senzatie.  Sa nu uitam de “The Hunger Games”, care e una dintre cele mai vandute serii din lume.

Sau ‘Shatter me’. Toata blogosfera o citeste. Urmeaza sa se faca si film, dar este la statiu de proiect inca.

Ideea mea este ca distopiile prind, dintr-un motiv care nu e chiar atat de greu sa il intelegem. Cartile distopice vin cu premiza unei povesti captivante, cu actiune si intriga si cu personaje cu mult curaj. La inceputul fiecarei serii, lumea noastra este neagra, incatusata, nefericita. Dar, pana la sfarsit, se gaseste cineva care sa ne salveze si sa aduca culoare lumii noastre.

Din cauza ca mai toate distopiile au prins, tot mai multi autori scriu distopii, chiar daca nu toti reusesc. Daca pana acum cativa ani, pe GoodReads nu prea gaseai carti de genul asta, acum este plin de ele. Da, ideea de “distopie” incepe sa fie usor clicheica.

Al doilea clicheu care exista in absolut toate distopiile pe care le putem citi acum este prezentul nostru ca fiind unul devastator. Toti autorii intruchipeaza trecutul din carte, deci prezentul nosru, ca fiind unul plin de razboaie, lupte, tragedii si devastatie. Daca stam bine sa ne gandim, in momentul asta, nu sunt departe de adevar. Daca nu ne schimam si nu incercam sa schimbam, cat de cat, lumea, vom ajunge sa fim exact ca in ‘Divergent’ sau ‘Shatter me’. Dar asta e o alta discutie pe care vreau sa o avem alta data.  Ideea e ca autorii iau, in general, o imperfectiune a societatii noastre, o fac de proportii uriase si o folosesc pentru a avea o baza in creeare societatii lor din carte.

Toate distopiile intruchipeaza un viitor catastrofic. De fiecare data cand citesc o distopie, imi imaginez, chiar si fara sa vreau, ca cerul e gri, strazile sunt goale, oamenii sunt tristi, goi, si, cel mai rau dintre toate, ca nu este muzica si ca toate cartile au fost distruse. Fiecare lume distopica este anosta, neagra, inchisa. Dictatoria revine, numai ca intr-o forma mult mai urata si mai grea. Oamenii mor la fiecare miscare gresita si nu au voie sa faca nimic. Le sunt monitorizate toate miscarile, muncesc pe branci si sunt saraci.

Apoi, toate intamplarile semnificante din trecut si stilul de viata a strabunilor nostri se intoarce, intr-un fel sau altul, in viitor. De exemplu, “The Hunger Games” mi-a adus aminte, intr-un fel, de luptele dintre gladiatori. “Shatter me” mi-a adus aminte de dictatorism si comunism. Autorii s-au inspirat din trecut pentru a creea viitorul.

Mai toate distopiile sugereaza ca emotiile puternice (de exemplu, dragostea) sunt imperfectiuni care ne fac mai slabi si trebuie eliminate. Spre exemplu, in “Delirium”, dragostea e interzisa si este tratata. Este luata ca o boala. In general, dictatorii care conduc lumea for sa reprime dragostea si toate sentimentele care ne fac umani.

Apoi, vine o eroina, extrem de curajoasa si de desteapta, care lupta pentru dragoste si pentru omenire. Si aici ajungem la un alt clicheu.

Toti eroii din cartile distopice sunt curajosi si incearca sa schimbe ceva. Toti urasc conducerea lumii si toti incearca sa schimbe ceva. Exista un anumit tipar dupa care sunt “construiti” eroii cartilor distopice: curajosi, destepti, nu se lasa indobitociti, nu accepta sa fie incatusati, lupta pentru omenire si pentru iubire. Si, uite asa, am ajuns la un alt clicheu.

Mai toate distopiile au o frumoasa poveste de dragoste interzisa. Eroinele se indragostesc de un tip frumusel, la fel de curajos, dar dragostea lor este interzisa. Ei trebuie sa treaca de multe bariere si piedici care se pun in calea iubirii lor.

In fiecare distopie exista ori a) razboi, b)revolutie, c)lupta cu guvernul.  De cele mai multe ori, binele invinge.

De asemenea, iubirea invinge intotdeauna.

Oh, si sa nu uitam de zombi. Zombii au fost intotdeauna un element important pentru autorii care vroiau sa creeze o lume distopica infricosatoare.

Un alt clicheu important: guvernul si conducerea lumii traieste bine, dar populatia e vai de ea. Conducerea are tot ce vreau, in timp ce populatia moare de foame. Asta se cam intampla si acu, nu?

Distopiile se impart in doua categorii:

1. Fie lume e prabusita si foarte saraca si ti se pare ca nimic nu a avansat.

2. Fie totul e foarte modern si extrem de avansat.

Nu trebuie sa uitam cum arata Capitala in ‘The hunger Games’.

Asta e lista mea. Mai am multe distopii de citit, asa ca probabil, cu timpul, lista asta se va mari.

Ce parere aveti? Ati sesizat si voi aceste clichee? Daca ati mai gasit alte clichee si vreti sa le impartasiti, nu ezitati! 🙂