Insurgent – New Trailer

Tanananaaaaaa! Astazi a aparut un nou trailer pentru filmul ‘Insurgent’, partea a doua din seria ‘Divergent’. Dupa reusita primului trailer, fanii au asteptat cu sufletul la gura noi scene din acest film, care urmeaza sa apara pe 20 Martie. Personal, nu am fost deloc dezamagita si abia astept sa vad rezultatul final. Ah, 20 Martie, grabeste-te! ❤

Puteti urmari noul trailer mai jos:

Deci, ce parere aveti? Yay or nay? 🙂

Insurgent – New Featurette

Au aparut noi scene din filmul “Insurgent”! Atat directorii si actorii filmului, cat si autoarea seriei “Divergent”  vorbesc despre acest film si ce ne aduce el.

Personal, vizionand acest trailer, mi-am dat seama ca ‘Insurgent’ este cu totul si cu totul altceva. Vom avea parte de mai multa actiune, efecte speciale mai bune si interpretari pe care nici Oscarul nu le-ar putea premia indeajuns. Abia astept sa il vad! Cred ca va fi chiar mai bun decat filmul… I’m excited! ❤

Ei, ce parere aveti? Nu-i asa ca au dus filmul asta la un nou nivel? 🙂

Insurgent – Nou trailer oficial!!

Fratilor, e nebunie!! A iesit noul trailer oficial din ‘Divergent’ si OMG!! Oricat de obosita sunt, nu pot sa nu il discut cu voi ACUM!!

Este genial!!! Sunt atat de entuziasmata, pentru ca este fucking genius! Trailer-ul asta este atat de… atat de… n-am cuvinte!! Ugh! Este atat de bine sa il vad din nou pe Four, dar si pe Tris… agh!! GE-NI-AL!!! E nebunie!!!

Vreau sa vina Martie. Acum. Right fucking now.

Uitati-va. Acum. E genial!

Aaaagh nu mai pot! Repeat! ❤

Iar posterulllllllll…..

10365773_220768001457093_1358580533976373865_n

Insurgent – Primul teaser trailer!

Cat am asteptat momentul asta si iata ca a sosit! Pentru toti fanii seriei Divergent din lumea care asteapta lansarea celui de-al doilea film din serie, am o veste doar buna! Astazi a iesit primul teaser trailer a filmului ‘Insurgent’, ce dureaza un minut si este genial! Ce efecte speciale, dom’le! M-a dat pe spate, ce sa mai! Sunt extraordinar de entuziasmata si abia astept sa vad si celelalte trailere care vor iesi. Si, binenteles, filmul! Eh, dar pana in martie mai este… Intre timp, uitati trailer-ul…

Cum vi se pare?? Vreau sa aud parerile voastre despre acest trailer! 🙂

Insurgent – Primele postere oficiale

Vesti foarte bune pentru toti fanii seriei ‘Divergent’ de Veronia Roth. Dupa ce primul film, ‘Divergent’, a avut parte de un real succes, producatorii au ales sa ecranizeze si urmatoarele volume din serie. Filmarile pentru ‘Insurgent’ deja s-au terminat, iar de astazi ne putem bucura si de primele postere cu personajele principale din aceasta carte. Personal, ador posterele, pentru a arata extraordinar de bine, sunt foarte diferite si au acea atmosfera de… distopie. Genial. Daca posterele arata in felul asta… nu imi pot imagina cat de bun va fi filmul.

Filmul este programat sa se lanseze in America pe 20 Martie 2015. Abia astept!

De asemenea, puteti fi la curent cu tot ce se intampla in lumea Divergent cu un simplu click aici.

fin02insurgent1shtmaxtrimjpg-740159_960w

fin04insurgent1shtpetertrimjpg-b21b2e_960w (1)

fin05insurgent1shtcalebtrimjpg-7f5ff5_960w

fin05insurgent1shtchristinatrimjpg-b21b2f_960w

fin05insurgent1shttoritrimjpg-7f5ff6_960w

fin05insurgent1shturiahtrimjpg-b21b30_960w

fin08insurgent1shtfourtrimjpg-7f5ff7_960w

Tris

Ce parere aveti? Nu-i asa ca sunt geniale? ❤

Recenzie: “Four: A Divergent Story Collection” de Veronica Roth (‘Divergent’ 0.1 – 0.4)

18126198

Descriere:

Two years before Beatrice Prior made her choice, the sixteen-year-old son of Abnegation’s faction leader did the same. Tobias’s transfer to Dauntless is a chance to begin again. Here, he will not be called the name his parents gave him. Here, he will not let fear turn him into a cowering child.

Newly christened “Four,” he discovers during initiation that he will succeed in Dauntless. Initiation is only the beginning, though; Four must claim his place in the Dauntless hierarchy. His decisions will affect future initiates as well as uncover secrets that could threaten his own future—and the future of the entire faction system.

Two years later, Four is poised to take action, but the course is still unclear. The first new initiate who jumps into the net might change all that. With her, the way to righting their world might become clear. With her, it might become possible to be Tobias once again.

From #1 New York Times bestselling author Veronica Roth comes a companion volume to the worldwide bestselling divergent series, told from the per-spective of the immensely popular character Tobias. The four pieces included here—The Transfer, The Initiate, The Son, and The Traitor—plus three additional exclusive scenes, give readers an electrifying glimpse into the history and heart of Tobias, and set the stage for the epic saga of the Divergent trilogy.

Puteti comanda cartea cu un simplu click aici.

Recenzie:

Am trecut prin multe faze cu cartea asta. La inceput, am fost foarte incantata. Aflasem de aceasta colectie de povestioare dupa ce am terminat ‘Allegiant”. Cred ca va puteti imagina ca mai voiam sa mai stau un pic in lumea Veronicai si nu puteam accepta ca seria s-a terminat. Apoi, citind mai multe pareri despre carte, am stat si m-am mai gandit. Am vazut destul de multe serii stricate cu continuari de genul asta si nu vroiam sa se intample asa si cu “Divergent”. Binenteles ca aveam de gand sa o citesc totusi. Cand a aparut, in iulie, in aceeasi zi cu aparitia ei in America am si comandat-o la libraria mea preferata de-aici. Dupa o asteptare de vreo 3 saptamani, dupa ce am primit mesajul ca mi-a ajuns cartea, nu mai eram hotarata daca vreau sa o iau. Nu ma mai incanta si nu vroiam sa dau banii pe ceva care sa nu ma incante. Dar dupa m-am gandit ca tot am seria intreaga. De ce sa nu mi-o iau sip e asta? Numai bine ca n-am dat bani pe ea, pentru ca am beneficiat de o reducere de 15 euro pentru ca sunt cliental or fidela.
Cand am tinut-o pentru prima data in maini, imi venea sa sar de bucurie acolo, la casa. Eram foarte bucuroasa ca o luasem si de-abia asteptam sa o citesc. Am amanat-o vreo doua saptamani pentru ca aveam cateva calti cu prioritate pe care trebuia sa le citesc. Am inceput-o, intr-un final, ieri dimineata si am terminat-o dupa vreo 4 ore, cu pause.
Acum pot spune ca daca nu o luam, facem o mare greseala. A fost GENIALA! Mi-a placut la nebunie si as vrea sa o iau de la capat, sa o citesc din nou! Cu siguranta nu a ruinat seria si chiar as vrea mai mult!
Trebuie sa recunosc ca m-a surprins placut. Dupa cum v-ati dat seama, nu ma asteptam nici sa imi placa chiar atat de mult, nici sa fie chiar atat de buna. Deobicei nu sunt fana continuarilor de genul, dar de data asta e invers. “Four: A Divergent Story Collection”e cartea mea favorita din seria asta, dupa prima carte, “Divergent”. Stiu ca suna ciudat, dar mi-a placut enorm de mult si nu am cum sa o “clasez” altundeva. Cartea e genial, punct.
In primul rand, explica multe. Consider ca acest volum este foarte important pentru toti fanii seriei ‘Divergent’ si in special a lui Four, pentru ca explica multe lucruri si situatii pe care eu una nu le intelegeam foarte bine inainte.
De asemenea, cartea asta il explica pe Tobias. Sincera sa fiu, nici macar la sfarsitul seriei nu consideram ca il stiam cu adevarat. Insa dupa acest volum pot spune ca da, il stiu. Veronica Roth ne dezvaluie cine e adevaratul Tobias. Ea ne arata ca Four nu este la fel de curajos pe cat il credeam noi sa fie si nici la fel de dur. Anumite lucruri si chestii pe care le-a facut sau spus mi-au dat de inteles ca Tobias isi controleaza frica, nu si-o invinge.
Trebuie s-o spun si pe asta. Oricat de dureros ar fi fost, a fost bines a o “vad” din nou pe Tris. Sau macar sa citesc despre ea. Mi-a adus aminte de “Divergent” si m-a facut sa vreau sa citesc cartea din nou si probabil ca o voi face, cat de curand. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca mi-a placut enorm sa o vad pe Tris prin ochii lui Four. Veti observa ca in ochii lui e cu totul o alta persoana decat prin ochii ei. Nu stiu exact de ce, dar mi s-a parut mai diferita, mai dura si mai curajoasa.
Ceea ce ma duce la un alt punct. Aceasta carte m-a facut sa realizez cat de diferiti sunt Tris si Four in realitate. Pana acum, i-am considerat la fel. Ei, poate nu chiar la fel, dar sigur semanau mult. Dupa ce am citit aceasta carte… Tris mi s-a parut mult mai curajoasa si mai dura decat Four.
Insa acest volum m-a facut sa il ador si mai mult pe Tobias. Mi-am amintit de toate scenele cu el din “Divergent” si a trebuit sa ma uit din nou la film. Ce sa mai zic… tipul e genial! Am realizat, un pic cam tarziu probabil, ca, pe langa faptul ca e curajos, destept, frumusel, loial, e si foarte intelept. Deciziile pe care le-a luat, desi nu intotdeauna foarte rasarite, l-au ajutat si l-au facut sa fie un om mai bun, mai curajos.
Dar oh doamne, cat de tare l-am urat pe Eric! Niciodata nu l-am placut prea mult, dar dupa cartea asta, l-am urat! “Four” a dezvaluit niste lucruri urate si despre el.
Un lucru care mi-a placut este ca vocile lui Tris si Four sunt diferite. Chiar daca stiam ca actiunea va fi povestita din punctual de vedere a lui Tobias, ma asteptam sa o gasesc tot pe Tris, intr-un fel. Se pare ca”Allegiant” nu m-a convins ca abilitatea autoarei de a scrie cu voci diferite si din puncte de vedere diferite chiar exista. Dar colectia aceasta de povestioare sigur a facut-o.
In timp ce citeam ‘Divergent’ nu mi-am dat seama ca Tobias este atat de bun prieten cu Zeke si Shauna. Mi-a placut extraordinary de mult prietenia dintre ei, iar scena aceea cu Peter m-a facut sa ranjesc!
Am apreciat foarte mult faptul ca autoarea nu a repetat scene inutile, pe care le stiam deja si care n-ar fi facut altceva decat sa ne plictiseasca. Da, e adevarat ca exista si cateva scene pe care le stim, dar autoarea a avut grija sa faca in asa fel incat sa nu fie plictisitoare si sa ne dezvaluie gandurile si sentimentele lui Tobias, astfel incat sa intelegem alegerile lui mai bine.
Ca tot veni vorba de sentimene… sunt atat de bine captivate si explicate in cartea asta! Am simtit tot ce a vrut autoarea sa simt, tot ce a simtit Tobias. De mult nu cred ca am mai citit o carte care sa imi ofere atat de multe emotii.
Mi-a placut mult atmosfera. E exact atmosfera pe care te astepti sa o aiba o distopie. E trista, dar energica si actiunea te face sa te ridici de pe scaun si sa citesti cartea mergand.
Am citit cartea in mai putin de 5 ore. Imaginati-va cat de captivanta a fost! Mi s-a parut fascinant sa fiu in capul lui Tobias si am adorat lucrul acesta! Dar nu numai asta m-a facut sa citesc, ci si actiunea, care e extraordinary de captivanta!! Va avertizez: cititi cartea cand aveti o zi libera, pentru ca va va rapi intreaga zi si nu va va lasa sa o lasati din mana.
Sincera sa fiu… cred ca prefer POV-ul lui Tobias decat cel a lui Tris. Imi place mai mult felul lui de a gandi, de a vorbi si de a actiona. Si imi place mai mult de el ca de, e Tobias! Nu vreau sa intelegeti gresit. Inca o ador pe Tris, insa Tobias e devenit, official, preferatul meu.
Mi-a placut cum autoarea a inclus numai scenele importante din Divergent. Totusi, mi-ar fi placut sa mai fi citit inca vreo 2-3 pe care eu le consider importante. Okay, am sa recunosc. Vreau o continuare. Mi-ar placea sa mai citesc carti din punctual de vedere a lui Tobias. M-ar incanta foarte mult ori o carte din copilaria lui, ori una din viitor, de dupa Allegiant. Chiar daca e aproape imposibil, m-ar placea enorm de mult sa vad ce s-a intamplat cu el dupa tragedia cu Tris sis a vad cum si-a continuat viata.
Am ras, aproape ca mi-au dat lacrimile, am zambit, m-am incruntat, am oftat… cartea asta a fost un rollercoaster emotional. Sunt sigura ca voi recite cartea asta pentru ca se numere printer preferatele mele de anul asta. Sunt placut surprinsa si da, m-am indragostit de Tobias. Din nou!!
Aaaah, vreau mai mult! Imi vine sa ma reapuc de “Divergent” chiar acum.
Daca sunteti fani ai seriei ‘Divergent’ si a lui Four, nu ezitati sa cititi cartea asta. Nu va va dezamagi. E foarte emotionanta, explica multe lucruri, Tobias e genial, actiunea e captivanta si surprinzatoare. M-au surprins multe lucruri si personaje si nu am putut sa o las din mana. Cu siguranta o surpriza placuta! Da, recomand! ❤ <4
Rate: 6 stele din 5

Recenzie: “Allegiant” de Veronica Roth (“Divergent” #3)

allegiant

Descriere:

The faction-based society that Tris Prior once believed in is shattered—fractured by violence and power struggles and scarred by loss and betrayal. So when offered a chance to explore the world past the limits she’s known, Tris is ready. Perhaps beyond the fence, she and Tobias will find a simple new life together, free from complicated lies, tangled loyalties, and painful memories. 

But Tris’s new reality is even more alarming than the one she left behind. Old discoveries are quickly rendered meaningless. Explosive new truths change the hearts of those she loves. And once again, Tris must battle to comprehend the complexities of human nature—and of herself—while facing impossible choices about courage, allegiance, sacrifice, and love. 

Told from a riveting dual perspective, Allegiant, by #1 New York Times best-selling author Veronica Roth, brings the Divergent series to a powerful conclusion while revealing the secrets of the dystopian world that has captivated millions of readers in Divergent and Insurgent.

Recenzie:

Am terminat “Allegiant” duminica, 4 Mai. Nu am avut nici teimpul necesar, nici dispozitia pentru o recenzi. Nu imi pot adune gandurile intr-o recenzie coerenta, pentru ca oricand ma gandesc la cartea asta, ma inunda o tristete care nu ma lasa sa scriu o recenzie buna.

“Allegiant” face parte din finalurile mele preferate. Nu e cea mai buna carte pe care am citit-o, dar emotiile pe care te ace sa le simti si tragedia din ea o aduce printre volumele mele preferate.

Nu inteleg de ce “Allegiant” este atat de criticata. In timp ce o citeam, am citit o multime de recenzii negative care m-au socat. M-a uimit cum unii aleg sa critice o autoare si cartea ei doar din cauza ca a ales sa fie diferita. Am ramas cu gura cascata cand am citit o recenzie care spunea ca ‘Veronica Roth si-a tradat/dezamagit fanii si cititorii’ si ca tipa respectiva ‘e extrem de dezamagita’.

Serios?! De cand trebuie toate cartile sa urmeze un tipar, sa aiba toate un final fericit? De ce nu putem sa o apreciem pe Veronica pentru curajul de a face ce vrea cu cartea ei si cu personajele ei? De ce, in loc sa o laudam pentru curajul de a scris un final riscant si pentru faptul ca e adiferita, o criticam?

Finalul lui Veronica este trist. Da, mi-au dat lacrimile, am fost si sunt trista, dar mi-a placut enorm. E extrem de real. Inca o data, Veronica s-a remarcat prin originalitatea ei si a dat dovada de talent si curaj. Ca de fiecare data, Roth a trimis un mesaj.

Nu toata lumea are parte de un final fericit. Tragedii se intampla oricand, oricui, chiar si eroilor, care nu sunt pe cat invincibili pe cat par. Dar totusi, trecem peste.

Oameni buni, chestiile astea se intampla in viata reala! De ce trebuie sa nu le intalnim si in carti?

Viata e plina de tragedii. Inteleg ca citim ca sa evadam, sa uitam, dar uneori, trebuie sa ne amintim si de viata reala.

Asa ca da, mi-a placut finalul, chiar daca mi-a frant inima de cititoare. E real, socant, trist, frumos. Daca inainte o apreciam pe Veronica Roth enorm de mult, acum o respect si o apreciez de o mie de ori mai mult.

Nu multe autoare au curajul sa faca un pas ca asta. Cand scrii un final ca al Veronicai, iti asumi multe riscuri. Dovada ca nu multi apreciaza finalurile mai triste o putem vedea pe GoodReads, dand un search cartii ‘Allegiant’ si cititnd toate recenziile de acolo. Totusi, Veronica nu s-a gandit la ce ar prinde, ci la ce s-ar potrivi cu seria ei si la ce vrea sa transmita.

Ce-I drept, inceputul cartii nu ma prindea. Actiunea nu a fost la fel de alerta ca deobicei, dar am primit multe raspunsuri pe care le cautam si am aflat mai multe despre lumea Veronicai. Cu toate astea, nu ma prindea. Poate din cauza ca era ultimul volum, poate pentru ca stiam ce se va intampla si nu vroiam sa citesc acel capitol, sau poate lipa actiunii antrenante cu care ne-a obisnuit Veronica a fost de vina.

“Allegiant” ne explica lumea Veronicai mult mai bine decat celelalte doua volum din serie. Am aflat o multime de lucruri desprue societatea din ‘Divergent’ si mi s-au lamurit o multime de nelamuriri. O singura intrebare nu si-a primit raspunsul: De ce vroia Evelyn sa stapaneasca orasul?

Modul detaliat in care si-a explicat Veronica lumea m-a uimit. Totul e pus la punct, bine gandit si explicat cum trebuie. E usor sa intelegi lumea Veronicai, caci o explica cum trebuie si se vede ca a gandit orice detaliu inainte de a asterne povestea pe hartie. Daca ‘Divergent’ si ‘Insurgent’ m-au lasat cu cateva nelmauriri si intrebari, ‘Allegiant’ ofer toate explicatiile necesare.

Tris a devenit personajul remarcabil pe care il cautam toti in carti. S-a dezvoltat enorm de mult, si-a invins fricile si a infruntat toate barierile care I s-au pus cu intelapciune si curaj. Beatrice a incercat mereu sa gandeasca ca mintea, nu cu inima. Chiar si cand venea vorba de Caleb, tot cu mintea gandea.

Despre Tobias, nu stiu ce sa zic. Sa fiu sincera… nu a fost la fel de impresionant ca in celelalte volume. Deciziile pe care le-a luat mi s-au parut impature si nesabuite. Semana cu un adolescent care nu reuseste sa treaca peste anumite impasuri din viata lui, si se comporta cu o imprudenta socanta, doar pentru a arata lumii ca e ranit.

La sfarsit si-a revenit si a devenit Tobias, cel pe care il cunoastem noi. Curajos, intelept, cu capul pe umeri.

Personajele secundare mi-au placut enorm de mult. Uriah, oh, Uriah! Uriah este, probabil, personajul meu preferat, dupa Tris.  Christina, si ea mi-a placut. Peter m-a surprins, dar l-am apreciat pentru curajul de a face un pas ca asta. Caleb…hm. Caleb e tot Caleb.

Ce mi se pare admirabil la personajele Veronicai e ca se comporta ca oameni reali. Fac greseli, au activitati normale, usor banale, se confrunta cu probleme adolescentine, in timp ce incearca sa salveze lumea.

Nu numai Tris m-a intristat, ci si celelalte personaje din “Allegiant”. Nu va zic despre ce vorbesc sau despre cine, pentru ca v-as da un spoiler imens, dar pot sa va spun ca mi s-a frant inima de multe ori pe parcursul cartii.

Relatia dintre Tobias si Tris evolueaza, dar nu mereu intr-o directie buna. Pe parcursul cartii apar multe ‘divergente’ intre ei, din motive mai mult sau mai putin importante, dar reusesc intotdeauna sa le treaca.

“Allegiant” a fost o inchiere pe masura, numai buna pentru o serie ca ‘Divergent’. Sunt extrem de trista ca am terminat seria si astept sa citesc nuvelele lui Tobias.

‘Divergent’ va avea mereu un loc special in inima mea. Nu voi uita niciodata cum am stat cu inima la gura pentru Tobias si Tris, cum am luptat alaturi de ei sau cum am oftat de bucurie la fiecare reusita a lor. Nu voi uita nici cum mi-au dat lacrimile (lucru rar) la sfarsit. Nu-l voi uita pe Tobias, pe Uriah, pe Peter, pe Caleb. Nu o voi uita pe Tris, pe Christina, pe Tori, pe Evelyn, pe Cara. Nu voi uita seria asta, punct.

Daca nu ati citit-o inca… nu stiu ce mai asteptati!

Rate: 5 stele din 5

 

Currently reading… (47)

Din pacate, am terminat seria ‘Divergent’.

And I’m heartbroken.

allegiant

‘Divergent’ e una dintre seriile  care te fac sa vrei sa o citesti mereu. As vrea sa ma intorc in timp si sa citesc din nou ‘Divergent’, dar, din pacate, nu pot.

Macar am cartile si le voi putea lua peste tot cu mine si le voi putea citi oricand, dar tot nu se va compara cu prima data. Oricum, amintirile si cartile raman.

“Allegiant” a fost o carte buna. Un pic plictisitoare, la inceput, dar extrem de interesanta. Explica mult mai bine lumea din ‘Divergent’ si te face sa intelegi majoritatea intamplarilor din toata seria. Unele lucruri mi-au ramas neclare, dar, in concluzie, ‘Allegiant’ a fost un final bun.

Dar trist.

Atat de trist.

La final mi-au dat lacrimile, nu numai din cauza mortii neasteptate, ci din cauza ca am terminat seria. Si din cauza citatelor superbe, a capitolelor scurte de dupa acel capitol atat de sfasietor!

Ok, gata, gata, mai multe in recenzie. 🙂

Dupa doua zile in care nu am putut citi nimic, m-am apucat de o carte care e de mult pe lista mea de citit.

“Lolita’ de Vladimir Nabokov.

7607

“Lolita” e cartea pe care am vrut sa o cites de la 10 ani. Si uite ca, la 16 ani, cand inteleg ce inseamna 80% din poveste, am ajuns sa o citesc. Sunt sigura ca o voi mai citi, pentru ca, dupa doar 52%, imi place la nebunie.

E o poveste diferita, tulburatoare, frumoasa. Stilul mi se pare un pic greoi, dar acum chiar nu dau atentia la asta.

Si nu, nu mi se pare atat de revoltator. Sunt genul de persoana care considera ca dragostea nu are varsta. Si, sa fim seriosi. ‘Lo’ nu e genul de fata care are 12 ani. Poate ca atat scrie in certificat, dar mental si fizic, nu are numai 12.

Sper sa am timp sa citesc mai mult saptamana asta, desi ma indoiesc.

Dar v-o recomand de pe-acum!

In weekend voi face o postare ‘In my mailbox’, pentru ca am o gramada de carti sa va arat! So stay close! 🙂

‘Dear…’ (6)

Tris_Prior

Dear Tris,

I’m writing to you because I want some kind of closure. I am not happy with what happened or the way it happened, but I don’t want to change the way it ended. I won’t be able to do it, even if I wanted to.

What happened broke my heart. I am writing this to you, knowing that you might not be able to read it. I don’t know if I care. I just want to tell you some things and please, please, don’t ask me who I am. It doesn’t matter. You will never know me, because I am writing to you from the past.

There’s nothing I could say to you that you don’t know already, but I just feel like I need to remind you of… well, you.

You’re the most brave teenager, girl, human being I’ve ever had the pleasure to know. Sometimes I wish I could steal some of your bravery and use it. I need it. I wish I could face my fears, the way you do. Ever since I’ve met you and I’ve found out that this kind of bravery actually exists, I’ve been trying to face my fears. I’ve been trying to be brave, dauntless. And maybe, just maybe, I’ve succeeded, in a way.

I’m afraid of dark. I can’t walk at night without being afraid that someone is following me. I can’t walk to the bathroom without turning on the lights. But now, all I want to do is walk in darkness. And I’m doing it. You’ve helped me a lot, and I can’t tell you how thankful I am for that.

But I am also afraid of the darkness inside me, the darkness that sometimes takes over me and turns me into someone I don’t recognize. And this is where Tobias helped. He thought me, as well as you did, to accept my demons and to try to use them for something good.

I’m still struggling with the spiders. God, such hideous creatures! My skin crawls at the mere thought of seeing one.

I’m not afraid of much. I consider myself quite fearless, but I still need to face some of the fears I have. I don’t want my fears to go away; I want to have the power to control them.

Something I learned from you and Tobias. And I am so thankful for that. So, so thankful.

You are also a smart person. I admire your way of thinking and sometimes I wish I could listen to my instincts the same way you do.

See, there’s another rthing you’ve thought me. To trust my instinct. I’ve started trusting my insticts more than before ever since I’ve read your story.

And I’m also willing to take risks. I’ve learned (from you, among other people) that in life, we have to risk in order to achieve something. And this is what I am going to do from now on. Risk.

I am almost 16, so we are the same age. But we are so different. I admire you so much, because you’re so true to yourself, so loyal, so courageous. So selfless. So loving. So caring.

You’re so many things I want to be but I can’t yet.

Wherever you are, I hope you’re happy. And I hope that one day, you and Tobias will get your happily ever after.

You and Tobias are so lucky. Yes, you still are. By the age of 16, you’ve found true love and you’ve lived it. I haven’t yet, but I’m ok with that. I’ll find it someday, and I’ve learned that from you.

I’m trying to be brave, Tris. And I hope that someday, when my time will be up, I’ll be able to say that I’ve made it.  And if I will, I want you to know that you’ve helped me.

I’m still heartbroken and you will also be one of my favorite persons.

I respect you so much!

Thank you. Thank you for all you’ve done for me, for the great memories, for the heartache, for the smiles, for the laughs, for teaching me to be brave, for teaching me how to embrace myself.

Thank you.

Be brave, Beatrice.

 

Love Always,

Bianca

 

 

Recenzie: “Insurgent” de Veronica Roth (‘Divergent’ #2)

13480671

Descriere:

I HAVE DONE BAD THINGS.
I CAN’T TAKE THEM BACK,
AND THEY ARE PART OF WHO I AM.


Tris has survived a brutal attack on her former home and family. But she has paid a terrible price. Wracked by grief and guilt, she becomes ever more reckless as she struggles to accept her new future.

Yet if Tris wants to uncover the truth about her world, she must be stronger than ever… because more shocking choices and sacrifices lie ahead.

Recenzie:

Nu cred ca este necesar sa va reamintesc ca ‘Insurgent’ este continuarea cartii ‘Divergent’, pe care am terminat-o cu doar cateva zile in urma. Ma bucur enorm de mult ca am asteptat sa am toata seria inainte de a o incepe, pentru ca, dupa finalul cartii ‘Divergent’ am fost complet socata si disperata sa citesc continuarea.

‘Insurgent’ nu m-a dezamagit deloc. Au existat niste puncte care m-au deranjat un pic, dar cartea ramane una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta si una dintre cele mai bune continuari la care m-as fi putut astepta.

Nu cred ca e corect sa spun ca ‘am citit’ cartea asta. Mai corect ar fi sa spun ca am trait-o. Am trait fiecare cuvant, fiecare pagina, fiecare emotie la maxim. Nu e doar o carte, ci e un intreg univers adunat in 525 de pagini si intregi saptamani adunate in doar 2 zile. Am simtit cartea asta pe piele si nu cred ca o voi uita prea usor. Totusi, chiar daca am terminat-o, nu am apasarea aceea pe care o am de fiecare data cand termin o carte care imi place extrem de mult, si nu inteleg de ce.

Daca ‘Divergent’ ne explica mai mult cum e viitorul inchipuit de Veronica, ne face cunostinta cu personajele si, pe deaspura,  ne ofera si o multime de actiune, ‘Insurgent’ e cu totul altceva. Veronica se concentreaza pe actiune, dar si pe sentimentele personajelor, reusind sa imbine actiunea si emotia intr-un stil in care nu multi autor reusesc sa o faca.

Veronica a dovedit, inca o data, ca este o autoare innascuta. A reusit sa scrie o continuare fantastica si o carte desavarsita. In viziunea mea, ‘Insurgent’ este ideea cartii reusite. Nu-mi vine sa cred cate schimbari de situatie si detalii intortochiate a putut scoate Veronica si zic din nou ca sunt geloasa pe ea.

Desi am citit multe recenzii in care cititorii s-au plans ca ‘Insurgent’ ar fi o carte plictisitoare, mie mi s-a parut orice numai plictisitoare nu. E o carte complexa, plina de actiune, dar si cu multe substraturi. E genul de carte care are paginile pline, de actiune, de emotie si de mesaje la adresa umanitatii. Nu exista nici o pagina care sa nu aiba vreun pic din “ingredientele” mentionate mai sus.

Va spun sincer, actiunea mi s-a parut incredibila! Veronica Roth a venit cu atat de multe incurcaturi, schimbari de situatie, secrete si situatii periculoase, incat e putin coplesitor. E o actiune atat de incurcata, incat nu o poti povesti cuiva fara sa dai vreun spoiler sau doua. In scena intra personaje noi, dar ne luam la revedere si de la multe personaje dragi noua. In ‘Insurgent’ au fost dezvaluite o tona de secrete si inselaciuni la care nu m-as fi asteptat. Tot ce pot spune acum despre actiune este ‘WOW!’. Atat de captivanta, atat de emotionanta, atat de.. nedescris! Good job, Veronica!

Dar nu numai actiunea este o parte reusita a cartii, ci si emotiile pe care le transmite cartea. ‘Insurgent’ este cartea careia nu ii poti ramane indiferent/a. Oricat de mult ti-ar displacea, sunt sigura ca o multime de scene te vor emotiona. Sunt vreo doua- trei scene care efectiv m-au daramat. Ma durea in piept in timpul lor. Restul cartii a fost o continua stare de tristete, nervozitate, emotii si veselie.

O alta bila alba pe care i-as da-o cartii sunt personajele si felul in care au evoluat.

Sa incepem cu Tris.

Daca in ‘Divergent’ Tris mai are ceva copilaresc in ea, in ‘Insurgent’ e un adult, care ia decizii (uneori nepotrivite), bazate pe instinctul ei, dar si pe oamenii din jurul ei. Un lucru mi-a fost clar: Tris a dovedit ca e Divergent. Chiar daca uneori m-a enervat sau tristetea ei si dorinta de a muri mi s-au parut exagerate, Beatrice a evoluat enorm de mult in volumul asta. S-a maturizat, e si mai curajoasa, invata sa ia decizii si ar face orice sa ii salveze pe cei dragi ei. Am vazut si Abnegatia din ea, mai des decat in ‘Divergent’.

O mare surpriza (placuta) a acestui volum a fost Peter, care, desi la fel de malefic e, m-a facut sa tip in perna. Acel capitol m-a lasat cu gura cascata si nu imi venea sa cred ca se intampla. A trebuit sa citesc de doua ori ca sa ma conving ca da, am citit bine.

O alta surpriza (neplacuta)  a acestui volum este Caleb. Nu il urasc, dar daca ar fi ars, iar eu aveam apa, as fi baut-o. Nu imi vine sa cred ca a facut asa ceva, si inca nu inteleg cum si de ce. Sper ca voi afla motivele lui in ‘Allegiant’.

Relatia dintre Tris si Four este mult mai tensionata decat in ‘Divergent’. Ambii vor acelasi lucru, dar o opinii diferite despre cum ar trebui sa obtina acest lucru. Din cauza asta nu se inteleg pe deplin si nu inteleg ce motivatii are fiecare. Situatia dintre ei devinetot mai tensionata pe parcursul cartii, dar atractia si dragostea dintre ei ramane. La final, cand am vazut cum sta situatia dintre ei, am rasuflat usurata, dar nu sunt complet convinsa ca va ramane asa pe parcursul volumul trei.

Desi in ‘Divergent’ toate detalii mi s-au parut bine puse la punct, in ‘Insurgent’  am avut impresia ca i-au scapat cateva chestii Veronicai. Unele chestii au fost un pic ilogice si ireale si m-au facut sa imi pun intrebari. Insa nu am avut mult timp sa ma concentrez pe chestiile astea, pentru ca actiunea nu ma lasa sa o fac.

Dupa ‘Insurgent’ am ramas cu o multime de nelamuriri si intrebari la care sper sa gasesc raspunsurile in ‘Allegiant’.  Ultima pagina m-a facut sa fiu disperata sa incep al treilea volum, chiar daca mi-e putin frica de el. Ma intreb de ce a vrut Jeanine sa pazeasca acel document cu orice pret, de ce Caleb a facut ce a facut, ce vrea de fapt Evelyn si de ce se ascunde atat de mult Tobias, ce secrete are.

Reactile personajelor la anumite scene si situatii sunt complet normale si extrem de reale. Sincera sa fiu, gasesc fireasca reactia Christinei la actiunea lui Tris, chiar daca nu complet cinstita.

Am reusit, in sfarsit, sa imi dau seama de ce personajele Veronicai sunt atat de reale: pentru ca nu sunt perfecte. Nu sunt genul de personaje care supravietuiesc mereu, care stiu mereu ce sa spuna sau sa faca. Nu. Ba chiar din contra. Mint, inseala, tradeaza, fac orice pentru a-si atinge scopul si pentru a-I proteja pe cei dragi. Cateodata nu stiu ce sa faca sau sa spuna, iar asta, in ochii mei, ii face reali.

In concluzie, ‘Insurgent’ este, fara doar si poate, o continuare care merita. Veronica s-a intrecut pe ea insasi cu acest volum. Este plin de actiune, de schimbari de situatie si de situatii imprevizibile. M-a uimit desavarsirea cu care a fost totul gandit si conceput, si cu siguranta cartea asta are unul dintre cele mai rele cliffhanger-uri posibile. Dupa ce am terminat cartea, am simtit exact asta: ca atarn de un fir de ata. Trebuia sa iau ‘Allegiant’ mai repede din dulap si sa citesc primele pagini.

O continuare captivanta, plina de emotie si intamplari neasteptate, ‘Insurgent’ m-a cucerit de la primele pagini. Daca n-ati citit-o inca, cititi-o, iar daca ‘Divergent’ este inca ceva necunscut voua, eu zic sa nu mai asteptati si sa o cititi. Merita!

Rate: 6 stele din 5