2016 in review: Cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit

Am ajuns din nou la unul dintre momentele mele preferate: sfârșitul anului. Deși o perioadă plină de nostalgie, îmi place enorm să mă gândesc la tot ce am realizat în cele 12 luni din anul care urmează să se încheie. Ultimele două zile din an sunt mereu dedicate topurilor, amintirilor și reflecției, la fel cum în primele zile din Ianuarie îmi place să îmi pun câteva dorințe, să fac planuri și să îmi setez câteva obiective pe care mai apui le scriu pe o hârtie pe care o port în portofel și de care încerc să mă țin cât mai mult posibil.

Pentru astăzi și mâine v-am pregătit trei topuri pe care abia așteptam să le fac. Primul este cel cu cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit în 2016, al doilea conține cu melodiile mele preferate, iar cireașa de pe tort și cel mai important top este cel al momentelor mele preferate pe care le-am trăit anul acesta. Recunosc că aveam de gând să vă împărtășesc toate acestea mai devreme, dar o lipsă de energie, o profundă dorință de a mă odihni și de a dormi și o libertate limitată m-au făcut să tot amân acest moment. Astăzi am pus piciorul în prag, mi-am făcut o cană de cafea și am început să fac minunata și dificila sarcină de a-mi alege preferatele.

Am citit multe cărți în 2016. 70, mai exact. La începutul anului mi-am setat pe Goodreads un  reading challenge de 50 de cărți, pe care, din fericire, l-am întrecut. Sinceră să fiu, nu știu cum am reușit să fac asta, pentru că anul acesta nu am citit la fel de constant ca în alți ani. Am avut un program extrem de încărcat datorită diplomei, am trecut prin perioade când nu mă puteam atinge de cărți, dar aveam și săptămâni în care citeam încontinuu. Oricum ar fi, sunt mulțumită de cum arată 2016 în materie de cărți pentru că am citit mult bine. Cred cu adevărat că am citit tot ce am vrut și asta mă mulțumește în mod special.

Bun. Fără alte introducțiuni, cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit anul acesta sunt:

10. Ghici cine moare primul de M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Ghici cine moare primul a fost printre primele cărți pe care le-am citit în 2016 și uite că, 12 luni și 69 de cărți mai târziu, a rămas una dintre preferatele mele. Fiecare volum din seria Helen Grace este un deliciu literar pentru mine, pentru că romanele acestea sunt de un suspans și un mister care te lasă fără suflare. Sunt scrise atât de bine și cu atât de multă inteligență, încât nu poți ghici nici un moment ce se va întâmpla, lucru care pe mine mă înnebunește. În sensul bun, bineînțeles! Unde mai pui că Helen mi se pare de-a dreptul fascinantă. Sper ca în 2017 să citesc întreaga serie.

9. Jurnalul 2003-2009 de Oana Pellea

jurnalul oanei pellea

Anul acesta am prins drag de jurnale și autobiografii, după ce am citit jurnalul Oanei Pellea. Am prins drag și de Oana, care este un om cum rar întâlnești. Jurnalul ei este scris cu atât de multă autenticitate, emoție, dor și drag de viață încât este greu să nu devină una dintre cărțile tale preferate. După ce am citit cartea, am simțit că am învățat multe lucruri și că, într-un fel, mi s-a schimbat viața și modul de a vedea anumite aspecte ale acesteia.

8. Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

My my, ce carte!  Am citit-o vara aceasta și aproape că am plâns la fiecare capitol. Tot ce nu ți-am spus este o emoționantă poveste despre familie, dragoste, loialitate și curajul de a fi persoana care vrei tu să fii. Scrisă într-un mod minunat, plină de metafore și emoții puternice, cartea a picat în mâinile mele într-un moment în care aveam nevoie de câteva lecții, pe care le-am și primit datorită ei. Este una dintre cărțile pe care sper să am timp să o recitesc și pe care o voi recomanda mult timp de-acum încolo.

7. Ținutul țânțarilor de David Arnold

ținutul țânțarilor

Doamne, cât de tare mi-a plăcut cartea aceasta! Bine, se poate să-mi fi plăcut atât de tare și datorită vârstei, pentru că mama nu prea mi-a înțeles entuziasmul. Însă este o carte minunată! Amuzantă, bine scrisă, cu situații reale în care te poți regăsi, cartea m-a captivat de la primul capitol. Nu-mi mai amintesc perfect, dar am impresia că aceasta era cartea pe care o citeam atunci când am dat de diplomă. Oricum ar fi, povestea lui Mim va ocupa mereu un loc special în inima mea.

6. Child 44 de Tom Rob Smith

child 44

Am citit această carte după ce am văzut filmul, care mi-a plăcut la nebunie. Child 44 este una dintre cărțile acelea puternice, care trăiesc în cititor mult timp după ce le-au citit. Are o poveste încărcată de adevăruri și situații tulburătoare, o intrigă convingătoare și personaje foarte bine conturate. Iar dacă îmi urmăriți blog-ul, știți cât de mult îmi plac cărțile despre al doilea război mondial și despre Rusia anilor ’50. Într-un cuvânt, Child 44 a fost perfectă pentru mine.

5. Rockstar de Cristina Nemerovschi

rockstar

Ar fi fost, cred, anormal să nu o includ pe Cristina în acest top. Ea se numără, până la urmă, printre autorii mei preferați. Rockstar mi-a intrat la suflet atât de tare nu numai pentru că e excelent scrisă, ci și pentru că m-am putut regăsi 100% în ea și în trăirile lui Storm. Țin minte că pe parcursul lecturii a trebuit să mă opresc de multe ori, pentru că mă gândeam încontinuu că nu este posibil ca un personaj să îți semene atât de mult și o scriitoare pe care nu o cunoști personal să-ți scrie toate trăirile și sentimentele într-o carte. Copia mea este plină de însemnări și citate subliniate și abia aștept să o recitesc.

4. Central park de Guillaume Musso

central-park

Am citit Central park recent și nu că mi-a plăcut la nebunie, dar aș fi recitit-o încă din momentul în care am terminat-o. Povestea mi s-a părut genială, scrisă perfect, cu intrigă care devine din ce în ce mai imprevizibilă și mai complicată și două personaje pe care ajungi să le adori. Guillaume Musso a devenit unul dintre scriitorii mei preferați și abia aștept următorul pachet de la bunica, care conține încă un roman scris de el. La fel de mult i-a plăcut și mamei cartea, care mi-a dat telefon tocmai din România să-mi spună că nu o poate pune jos.

3. Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

me-before-you

Aici a trebuit să stau să mă gândesc u pic, pentru că nu eram sigură dacă mi-a plăcut mai mult Înainte să te cunosc sau continuarea, După ce te-am pierdut. Am concluzionat, totuși, că Înainte să te cunosc mi-a transmis emoții mult mai puternice. Cred că deja știți totul despre romanul lui Moyes, pentru că se numără printre cele mai citite romane din 2016. Cert este că mie mi-a plăcut la nebunie pentru că este o carte scrisă foarte bine, cu o doză de realism rar întâlnită, emoții puternice, personaje adorabile și foarte bine conturate și un sfârșit sfâșietor. Am citit romanul în vară, la două săptămâni după diplomă, când nu știam ce să fac cu viața mea și nici chef de citit nu aveam. Înainte să te cunosc mi-a reamintit de ce ador cărțile și mi-a trezit foamea de a citi.

2. Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici

razboiul-nu-are-chip-de-femeie-3126-4

Nici nu știu cum să descriu acest roman. În primul rând, având în vedere cât de mult iubesc poveștile de război și tot ce are de-a face cu cel de-al doilea război mondial, era logic să ador cartea Svetlanei. Nu m-am așteptat, totuși, să mă răscolească și să mă tulbure atât de mult. Mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial m-au făcut să mă înfior și m-au captivat atât de mult, încât la un moment dat lumea din jurul meu dispăruse și aveam impresia că mă aflu și eu pe front. Genială, ce să mai!

1. Rose under fire de Elizabeth Wein

rose under fire

Ei bine, da, aceasta este cartea mea preferată din 2016. Nici nu mi-a fost greu să o aleg, pentru că mi-a venit în minte imediat atunci când m-am întrebat ce carte mi-a plăcut cel mai mult anul acesta. Tot o carte de război și în același timp continuarea cărții Nume de cod: Verity (care mi-a plăcut la fel de mult și care aproape că a intrat în acest top), Rose under fire m-a impresionat și și-a lăsat amprenta asupra mea într-un mod în care nu cred că o altă carte o va face vreodată. Este absolut superbă, incredibil de emoționantă și de captivantă, te face să te atașezi de personaje și transmite atmosfera războiului și a sfârșitului acestuia într-un mod nemaiîntâlnit. De neratat!

Pfiu, ce treabă grea! Anul 2016 a fost un an plin de cărți puternice, cu adevărat bune și mi-a fost foarte greu să fac acest top. Nu eram sigură ce cărți să includ, pe ce locuri să le pun și ce cărți să exclud. Vreau să menționez și câteva cărți care mi-au plăcut foarte mult și de care îmi amintesc cu plăcere: Carry on de Rainbow Rowell, Code Name Verity de Elizabeth Wein, Castelul de sticlă de Jeanette Wells, Lupta mea: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgard și Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage de Haruki Murakami.

Până revin eu cu următoarele topuri, aștept comentariile voastre cu titlurile preferate pe care le-ați citit în 2016!

8 cărți care vreau să fie ecranizate

După cum bine știți, ecranizarea unei cărți este în același timp un vis și un coșmar pentru un cititor înrăiți. Momentul în care îți vezi personajele preferate pe ecranul cinematografului poate fi o dezamăgire foarte mare, pentru că de multe ori imaginea personajelor din mintea noastră nu se potrivește cu ce vedem în fața ochilor. De asemenea, este absolut imposibil să incluzi fiecare scenă dintr-o carte într-un film de o oră jumătate, maxim două, așa că anumite scene se pierd. În general, există riscul ca o ecranizare să nu se ridice la nivelul așteptărilor din mai multe motive.

Totuși, riscul acesta nu mă împiedică să îmi doresc ca anumite cărți pe care le citesc să fie ecranizate. Chiar dacă este posibil ca farmecul cărții să se mișcoreze datorită unei ecranizări nereușite, uneori vreau pur și simplu să văd personajele în realitate și să urmăresc scenele cu ochii mei. Sau pur și simplu nu m-am săturat de poveste și vreau să o retrăiesc prin film.

Pentru că mi-aș dori să am mai mult timp de citit, dar și de vizionat filme, astăzi mi-am scotocit prin bibliotecă, prin memorie și prin contul de Goodreads și am făcut o listă cu 8 romane care aș vrea să fie ecranizate. Este posibil ca drepturile anumitor cărți de mai jos să fi fost cumpărate de case de producție fără să fi știut eu (oameni suntem, mai trecem cu vederea anumite lucruri din lipsă de timp), dar eu când spun că aș vrea să fie ecranizate, mă refer la faptul că vreau să le văd în acest moment, pe toate o dată. Dacă asta are vreun sens.

Tot ce nu ți-am spus – Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

Tot ce nu ți-am spus este o dramă incredibil de bine scrisă și de emoționantă. Am citit-o la începutul toamnei și nu numai că mi-a plăcut extrem de mult, ci a devenit rapid una dintre cărțile mele preferate din 2016. Povestea este superbă, personajele sunt foarte reale, iar de scrisul autoarei m-am îndrăgostit iremediabil. Ecranizarea romanului acesta ar fi unul dintre filmele pe care le-aș vedea o dată, aș plânge de mama focului, apoi le-aș mai vedea încă o dată.

Eleanor & Park – Rainbow Rowell

eleanor-park

Tânjesc după o ecranizare la unul dintre romanele lui Rainbow Rowell încă de când am descoperit-o. Adică din 2014. Ador, pur și simplu, poveștile și personajele ei și cred că ar ieși niște filme foarte captivante și în același timp cu multe lecții de oferit. Eleanor & Park este cartea mea preferată scrisă de ea și vreau enorm de mult să văd cele două personaje în toate scenele pe care le iubesc.

Ținutul țânțarilor – David Arnold

inutul-_-n_arilor

Ținutul țânțarilor este un roman pe care l-am citit vara aceasta și care mi-a intrat la inimă și refuză să iasă de acolo. Povestea personajului principal, Mim, m-a captivat atât de mult, încât am citit cartea în trei zile. Filmul ar avea umor, dramă, o mulțime de aventuri și un personaj principal de zile mari. Sper într-adevăr că voi ajunge să văd ecranizarea acestui roman, pentru că merită.

Ghici cine moare primul – M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Șiiiii, am ajuns la o mare pasiunea a mea. Seria Helen Grace este seria mea preferată polițistă. Pur și simplu nu mă pot sătura de personajul principal, de inventivitatea lui M.J. Arlidge și de scrisul acestuia. Helen, personajul principal, este un fel de idol al meu, iar cazurile ei sunt atât de ciudate, încât mă țin mereu cu sufletul la gură. Mi-ar plăcea enorm de mult să văd un serial bazat pe această serie. Sunt sigură că ar avea mulți fani.

Nume de cod: VerityElizabeth Wein

nume-de-cod-verity_1_fullsize

Dragele mele romane de război, de care nu mă mai pot sătura. Nume de cod: Verity este un all-time favorite al meu. Cartea aceasta m-a făcut să plâng, să râd, să fiu îngrozită și să urmăresc totul cu sufletul strâns. Consider că descrie atât de bine atmosfera anilor celui de-al doilea război mondial, încât este o adevărată lecție de istorie. Sunt sigură că și filmul mi-ar plăcea și m-ar emoționa la fel de mult ca și cartea.

Îți voi dărui soarele – Jandy Nelson

iti-voi-darui-soarele_1_fullsize

Ah, drame din nou! Doar mă știți. Totuși, Îți voi dărui soarele nu merită o ecranizare doar datorită faptului că este dramă. Are o poveste foarte complexă și foarte frumoasă, personajele sunt reale și te poți regăsi în ele foarte ușor, iar deznodământul este numai bun de un film. Îmi voi aminti mereu felul în care acest roman m-a făcut să mă simt și cât de intens am trăit poveste personajelor.

Infernul lui Gabriel – Sylvain Reynard

infernul-lui-gabriel

Trebuie să includ și o poveste de dragoste pentru zilele melancolice când plouă. Și ce altă poveste de dragoste aș fi putut alege dacă nu Infernul lui Gabriel? Seria aceasta este una dintre preferatele mele și îmi pare nespus de rău că nu dispun de timpul necesar pentru a o reciti. Povestea celor două personaje principale, Julia și Gabriel, este plină de dramă, dragoste și erotism. În plus, are o atmosferă incredibil de misterioasă care te învăluie și nu te lasă să pui cartea jos. Filmul ar fi numai bun pentru duminicile ploioase în doi.

ForbiddenTabitha Suzuma

forbidden

Nu pot exprima în cuvinte cât de mult mi-a plăcut Forbidden. O dramă combinată cu o poveste de dragoste rar întâlnită, cartea aceasta m-a făcut să experimentez mii de emoții la fiecare capitol. Am adorat intensitatea emoțiilor, personajele principale, frumusețea poveștii și toată atmosfera tragică a acesteia. Sunt sigură că filmul ar fi unul controversat, dar cu siguranță văzut și apreciat de multă lume.

Cam acestea sunt romanele pe care aș vrea să le văd ecranizate. După cum cred că ați înțeles deja, îmi plac dramele, poveștile de dragoste tragice și romanele de război. Ce pot spune, sunt regina dramelor!

Sunt sigură că și voi v-ați gândit de multe ori la cărțile pe care ați vrea să le vedeți ecranizate. Dacă da, aștept titlurile voastre în comentarii.

Ce am mai citit în ultima vreme

Din cauza programului meu încărcat și al timpului care nu îmi ajunge, în ultima vreme nu am mai putut scrie recenzii pe blog. Dar asta nu înseamnă că nu citesc. Deși timpul meu liber este aproape inexistent, reușesc să citesc cam o carte pe săptămână. Am învățat să elimin ”timpii morți” și să citesc oriunde am ocazia: la școală, în pauzele dintre orele la conservator, în autobuz, în sălile de așteptare, seara, înainte de culcare. Cert este că nu am lăsat cărțile la o parte, spre deosebire de recenziile pe care întârzii mereu să le scriu. Tocmai din cauza aceasta, pe lista de recenzii pe care trebuie să le scriu s-au adunat cam 8 cărți. Sper ca în vacanța de Paște să am timp să le scriu pe toate. Până atunci, însă, am hotărât să adun într-un loc toate cărțile pe care le-am citit de la ultima recenzie postată pe blog (cea al romanului ”Nume de cod: Verity”) și să vorbesc puțin despre fiecare carte în parte. Nu prea mult, pentru că mai multe vă voi spune în recenzii.

So, let’s begin!

Colorless Tsukuru Tazaki and his years of Pilgrimage – Haruki Murakami

colorless tsukura tazaki

Cred că nu mai este nevoie să vă spun că sunt o mare fană a lui Murakami. Ador fiecare carte scrisă de el, oricât de ciudat și de greu de înțeles ar fi. Cartea aceasta, care spune povestea lui Tsukuru Tazaki, nu este nici ciudată, nici greu de înțeles. Este o poveste profundă, cu multe lecții de viață și cu un personaj în care toată lumea se poate regăsi. Am citit cartea foarte repede, pentru că scrisul este ușor, iar povestea te captivează. Cu siguranță merită citită!

În noapte – Haruki Murakami

în noapte

După ce am terminat Colorless Tsukuru Tazaki, aveam nevoie să citesc încă o carte scrisă de Murakami. Pentru că nu eram în dispoziția necesară pentru a citi o carte voluminoasă, am decis să încerc ”În noapte”, o cărticică de aproximativ 200 de pagini. Nu știam la ce să mă aștept, dar eram sigură că va fi o experiență ciudată. Ei bine, cartea mi-a plăcut extraordinar de mult! Cred că este una dintre preferatele mele scrise de Murakami. Mi-a plăcut atmosfera, mi-au plăcut metaforele și mesajele ascunse printre rânduri. Este numai bună de citit într-o noapte răcoroasă de vară! 🙂

Circul nopții – Erin Morgenstern

circul nopții

”Circul nopții” a stat multă vreme pe lista mea de cărți de citit. M-a atras titlul, dar nici coperta nu este de lepădat! Cartea mi-a plăcut la nebunie. Mi-a plăcut atmosfera, care te face să te simți ca și cum ai lua parte la acțiune. Mi-au plăcut mult și personajele și acțiunea, deși puțin lentă la început, este captivantă și plină de întorsături de situație.

Suita franceză  – Irene Nemirovsky
suite francais

”Suita Franceză” a fost cartea pe care mi-am cumpărat-o drept premiu după un examen pe care l-am trecut cu 10. Am început cartea cu un mare entuziasm, dat fiind faptul că am o pasiune pentru romanele de război. Am citit cartea într-o săptămână, deși este destul de greu de citit. Mi-a plăcut mult povestea (sau, mai bine spus, cele două povești) și m-a uimit felul în care autoarea a reușit să capteze atmosfera războiului și al tragediei acestui eveniment. Cu siguranță o recomand!

Rose under fire – Elizabeth Wein

rose under fire

După ce am citit ”Suita Franceză”, aveam nevoie să citesc încă un roman de război. Bineînțeles, pentru că mai luasem un examen cu 10, m-am răsplătit din nou cu o carte. De data aceasta, am ales continuarea cărții ”Code Name Verity”, pe care nu puteam amâna să o citesc. ”Rose Under Fire” este cea mai bună carte pe care am citit-o până acum în 2016. Mi s-a părut nu neapărat mai bună decât primul volum, dar de zece ori mai impresionantă și mai emoționantă. Am urmărit povestea lui Rose cu sufletul la gură și am tremurat de emoție la fiecare pagină. Mi-a plăcut cartea la nebunie! După ce am terminat-o, nu am mai fost în stare să citesc nimic timp de o săptămână. De fapt, mi-a plăcut atât de mult, încât și acum mă lupt cu dorința de a o citi din nou!

Child 44 – Tom Rob Smith

child 44

Am văzut filmul Child 44 la recomandarea fratelui meu și în aceeași zi mi-am comandat și cartea. Comunismul a fost mereu un subiect fascinant pentru mine, iar URSS-ul și comunismul este o combinație ideală pentru mine. Am făcut o alegere foarte bună cu această carte! M-a captivat, m-a înfricoșat și m-a ținut lipită de paginile ei. Deși este o carte destul de voluminoasă, am parcurs-o în doar câteva zile. Acțiunea este construită într-un mod deștept, ce te ține în suspans, personajele sunt interesante, iar povestea este tulburătoare. Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată!

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

castelul de sticlă

Am terminat ”Castelul de sticlă” ieri, deci îmi este încă foarte proaspătă în minte… Și în suflet, unde mi-a intrat de la primele pagini. Povestea adevărată a familiei Walls m-a emoționat, m-a impresionat și m-a enervat la culme uneori. O asemenea carte este greu de descris, însă vă pot garanta că nu este o carte deloc plictisitoare și nici una banală! Dimpotrivă. ”Castelul de sticlă” este cu totul și cu totul specială! Mai multe vă voi spune în recenzia pe care urmează să o scriu.

Ei bine, dragilor, acestea sunt cărțile pe care le-am citit decât nu ne-am mai… citit. Una mai bună decât alta! Sunt foarte mulțumită de progresul meu în materie de cărți și sper ca anul să continuie în ritmul acesta. Voi ce ați mai citit?

La cât mai multe cărți bune! 

Recenzie: ”Nume de cod: Verity” de Elizabeth Wein

nume-de-cod-verity_1_fullsizeDetalii tehnice:

Autor: Elizabeth Wein

Editura: Epica

Pagini: 384

Format: 137×203

Descriere:

11 oct. 1943

Un avion spion britanic se prabuseste pe teritoriul Frantei ocupate de nazisti. Pilotul, o tanara, si pasagera care o insotea erau cele mai bune prietene.

Una dintre ele a scapat ca prin urechile acului, cealalta a pierdut lupta chiar inainte de a o incepe. Cand Verity e arestata de Gestapo, este sigura ca nu are nicio sansa. Ca agent secret capturat pe teritoriu inamic, traieste cel mai crancen cosmar al oricarui spion. Nazistii care o interogheaza ii pun in fata o alegere simpla: ori isi destainuie misiunea, ori suporta o executie sinistra. Vor obtine adevarul de la ea. Insa nu va fi cel la care se asteapta ei. In timp ce-si intretese complex marturisirea, Verity isi dezvaluie trecutul, cum s-a imprietenit cu Maddie, pilot de avioane, si in ce conditii a parasit-o pe Maddie in epava avionului prabusit. Pe fiecare noua bucatica de hartie, Verity se lupta pentru viata ei, expunandu-si vederile despre curaj si esec, ca si speranta nebuneasca de a se intoarce, totusi, acasa.

Dandu-si la schimb secretele va fi oare de ajuns ca s-o salveze din ghearele unui dusman nemilos si crud? Sfasietoare si magistral scrisa, Nume de cod: Verity este povestea unei prietenii de neuitat, infiripata sub amenintarea raului suprem.

Mulțumesc librăriei online Librex pentru această carte minunată!

Recenzie:

Am terminat cartea aceasta acum câteva zile, dar îmi este încă foarte greu să vorbesc despre ea. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ba dimpotrivă. Mi-a plăcut atât de mult, încât de fiecare dată când am încercat să scriu această recenzie, gândurile mi s-au împrăștiat și o mie de sentimente m-au invadat. Voi încerca de data aceasta să scriu o recenzie cât mai coerentă.

Nume de Cod: Verity” este una dintre cărțile pe care le un momentdat toată lumea le citea. În afară de mine, bineînțeles. Am petrecut mai bine de doi ani dorindu-mi să o citesc, anticipând, parcă, cât de mult îmi va plăcea. Și iată-mă acum, încercând să îmi exprim gândurile într-o recenzie care să îmi convingă cititorii să o citească.

Nu vă pot descrie în cuvinte cât de mult iubesc această carte. O parte din mine nu va trece niciodată peste ea. Povestea și-a lăsat o amprentă atât de puternică asupra mea, încât atunci când voi avea 60 de ani, probabil că romanul se va găsi în biblioteca mea, scorojit și îndoit din cauza multelor dăți în care am citit-o. ”Nume de cod: Verity” nu mă va părăsi niciodată.

Chiar dacă știam că este o carte bună, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Sunt o mare fană a romanelor de război și am citit numeroase cărți de genul acesta la viața mea și deși toate mă impresionează, rar senzația aceasta de uimire și de dragoste față de o carte durează mai mult de o săptămână.

Experiența acestei cărți a fost foarte intensă și cât se poate de reală. Îmi era dor de o carte care să mă facă să mă implic atât de tare în poveste și să simt că trăiesc totul alături de personaje. Cartea m-a răpit, parcă, de la început și nu m-a eliberat nici după ce am terminat-o. Gândindu-mă înapoi la ea, de-abia mă pot abține să o încep din nou. Dar mă consolează gândul că pe săptămâna viitoare ar trebui să primesc volumul doi al acestei seriei.

Nume de cod: Verity” este o carte incredibilă, fără doar și poate. Pur și simplu incredibilă, în adevăratul sens al cuvântului. Are toate datele necesare pentru a deveni vocea unei generații, cartea la care ne vom uit toți peste 20 de ani și ne vom aminti de anii adolescenței. Începând de la poveste, până la cel mai nesemnificativ personaj, totul la această carte mi s-a părut perfect.

Voi începe prin a vă vorbi despre poveste, care m-a impresionat până la lacrimi. Extrem de bine scrisă, povestea ne vorbește despre acte de curaj și omenie, despre prietenie și încredere, dar și despre rău și suferință. Povestea pe care cele două naratoare ne-o spun este una cu adevărat emoționantă, nu numai pentru că reușește să capteze foarte bine atmosfera războiului, ci și pentru că arată felul în care acesta afectează viețile unor oameni nevinovați. Prima parte a cărții mi se părut cu atât mai emoționantă și mai tulburătoare cu cât personajul principal, Verity, ne povestește prin ce trece ea și la ce chinuri este aceasta supusă de către Von Linden. A doua parte a cărții este mult mai captivantă, pentru că urmărește încercarea lui Maddie de a-și salva prietena cea mai bună din ghearele Naziștilor.

Spusă cu o ușurință și o naturalețe incredibile, povestea este presărată cu scene șocante, tulburătoare, emoționante, chiar și amuzante. Atât Verity, cât și Maddie, dau mereu dovadă de curaj în fața pericolului, în același timp rămânând fidele una alteia. Asta m-a emoționat cel mai tare. Sacrificiile și actele de curaj pe care acestea le fac pentru prietenia lor, dar și finalul tragic al poveștii lui Verity și a lui Maddie.

Deși povestea este destul de tulburătoare, cartea nu este deloc apăsătoare. Aventurile celor două prietene captivează cititorul, făcându-le să se atașeze de ele foarte tare. În afară de asta, cartea este scrisă într-un stil destul de relaxat, sarcasmul cu care Verity vorbește despre chinurile prin care trece fiind de-a dreptul amuzant uneori. În spatele acestui sarcasm, totuși, se ascund frica, oboseala și neputința personajului principal, dovezi clare că ea este umană.

Ceea ce mă aduce la un alt punct forte al cărții: personajele. Cele două personaje principale, ca toate personajele, de altfel, sunt foarte bine conturate și au caractere foarte puternice. Personajul meu preferat este, cu siguranță, Verity. M-a cucerit cu loitalitatea ei, cu umorul total nepotrivit uneori, cu devotamentul față de misiunea ei, dar și cu caracterul ei puternic și mândru. Faptul că ea a refuzat să se dea bătută chiar și în cele mai grele condiții a fost o adevărată lecție pentru mine.

Cât despre Maddie, ea este foarte diferită față de Verity, dar tot mi-a plăcut mult de ea. La rândul ei, Maddie este o femei puternică, loială, devodată, grijulie și foarte devotată. Deși cele două prietene sunt foarte diferite, ele se completează și formează o prietenie foarte frumoasă, care rezistă chiar și în timpurile grele pe care războiul le aduce asupra Angliei.

Scrisul lui Elizabeth Wein mi-a plăcut extrem de mult. Are ceva care atrage. Un ușor umor negru, o cursivitate aparte și un realism uneori tulburător. Personajele ei sunt create cu inteligență, povestea este foarte complexă și emoționantă, iar detaliile istorice despre război sunt foarte bine puse la punct, la fel ca și detaliile tehnice despre avioane.

Așa cum am spus, cartea reușește să capteze atmosfera războiului foarte bine. Am putut, parcă, să aud avionele trecând deasupra casei mele, dar și să simt frica paralizantă de a ști că bombele cad în celălalt capăt al orașului. ”Nume de Cod: Verity” este una dintre cărțile de război care spun adevărului fără menajamente, cu riscul de a tulbura și de a șoca cititorul, lucru pe care eu l-am apreciat enorm.

Nume de cod: Verity” este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum. Greu de lăsat din mână, povestea vorbește despre curaj, loitalitate, prietenie și iubire. O aventură captivantă, care te va ține cu sufletul la gură și nu te va lăsa să dormi. Una dintre poveștile care vor răsuna mult timp de-acum încolo!

Nptă: 6 stele din 5

 

 

Currently reading… (52)

O rubrica extrem de draga mie si probabil cea mai populara de pe blog. Am postat in cadrul ei de 51 de ori, daca nu punem la socoteala si aceasta postare. Sunt sigura ca voi mai posta multa vreme in ea. 🙂

Huuuh… ce-am mai citit? Hm, nu prea multe, spre rusinea mea. Am fost ocupata, cu scrisul, cu studiatul si cu viata, in general. Stiti perioadele acelea cand tot ce vrei sa faci e sa stai sa te gandesti? Cam asa a fost weekend-ul asta pentru mine. N-am avut parte nici de cea mai captivanta lectura, asa ca saptamana asta a fost o mare pierdere de timp in privinta asta.

Dupa cum bine stiti, de ultima data de cand am postat in cadrul acestei rubrici am citit “Before I go to sleep” de SJ Watson. Daca nu ati citit-o inca… habar n-am ce mai asteptati! Oameni buni, cartea asta e geniala! Dar mai bine cititi recenzia.

11882305 (1)

In ziua in care am terminat “Before I go to sleep” a trebuit sa citesc cateva pagini dintr-o alta carte pentru a putea sa ma duc la culcare linistita. Dupa lungi dezbateri, m-am hotarat sa incep “Code Name Verity” de Elizaebth Wein, ca si-asa statea in biblioteca de prea mult timp si vroiam sa o citesc de cam un an.

Eram atat de entuziasmata! Multa lumea mi-a recomandat-o si aveam asteptari uriase!

Surpriza surprizelor am avut-o cand mi-a luat o saptamana sa citesc 165 de pagini, iar dupa a 165-a pagina, a trebuit sa o las.

18043253

Nu zic ca nu e o carte buna. My god, inca de la prima pagina se vede ca e geniala! Dar sunt intr-o perioada in care nu pot sa ma ‘lipesc’ de cartile de genul asta. Din cele 165 de pagini nu am inteles nimic, eram extrem de confuza si enervata. Limbajul mi s-a parut greoi, dar imi place cum e povestita. Si tocmai pentru ca imi place cartea, nu am vrut sa stric lectura, asa ca am ales sa o las pentru o perioada in care voi fi in starea necesara sa o citesc. O voi lua de la capat atunci cand voi vrea si o voi citi cu mare atentie.

Pana atunci, am ales sa ma delectez cu Stephen King si a lui Carrie.

11740831

Acum vreo 3 ani am mai citit o carte de Stephen King, dar nu am terminat-o. Este vorba despre ‘Mobilul”, carte care mi-a placut si m-a inspaimantat extrem de mult!

Carrie e alta poveste. Am citit vreo 50 de pagini si my god! E superba! Imi place deja foarte mult! Imi place stilul lui King si povestea, iar pe Carrie o compotimesc. Abia astept sa intru mai adanc in poveste si sa descopar mai multe despre ea. Asta da carte captivanta!

Zilele astea voi urmari si filmul care e cu Ansel Elgort si Chloe Grace Moretz!

Voi ce cititi? Astept recomandarile voastre in comentarii! 🙂