Mi s-au terminat anii de liceu

Cine mă urmărește pe Facebook știe deja că astăzi am trăit un moment special în viața oricui, pe care îl așteptam de ani de zile. Ultima zi de liceu. Ultima zi în banca în care am stat trei ani, cu oameni care m-au enervat și m-au făcut să râd de atât de multe ori. Bineînțeles, este un moment important pentru mine și după cum bine știți, eu trebuie să scriu despre toate momentele acestea pe blog. Dar mai întâi aș vrea să ne întoarcem în 2014, când terminam ciclul gimnazial. Tot ce voi scrie mai jos are mare legătură cu ce am scris atunci, așa că vă rog să dați un click aici și să citiți mai întâi gândurile Biancăi de la 15 ani. Apoi, continuați cu gândurile Biancăi de la 18 ani.

În postarea de la sfârșitul clasei a noua descriam cât de mult m-am schimbat, cum habar nu am cum a trecut timpul, cât de tristă sunt să îmi las colegii în urmă, cât de mult urăsc școala și cât de entuziasmată sunt pentru liceu și pentru colegiu. Practic, descriam toate lucrurile pe care le trăiesc acum. Îmi amintesc perfect momentul când scriam cuvintele acelea, la fel cum îmi voi aminti și ziua aceasta și cuvintele pe care le scriu acum.

Îmi aduc aminte că aveam planuri mari, de care îmi era groaznic de frică. Aveam diploma  de conservator în fața, intrarea la facultate, mutatul în altă țară pentru asta. Îmi aduc aminte, entuziasmul, nesiguranța, întunericul pe care îl vedeam când mă gândeam la clasa a 12-a și la lucrurile pe care va trebui să le fac.

Iar acum iată-le, exact în fața mea, înconjurându-mă din toate părțile și definindu-mă. Trăiesc clipele pe care le descriam acum trei ani. Atunci scriam de o facultate în Anglia. Între timp, destinația s-a schimbat și mă bucur enorm, pentru că am descoperit o opțiune mult mai bună pentru mine, care mă entuziasmează enorm. Despre asta voi scrie când voi fi sigura 100% că se va întâmpla.

Mai scriam și că sunt foarte entuziasmată pentru toate lucrurile care voi urma. Adevărul este că nu aveam idee ce avea să mă aștepte. Nu m-am așteptat nici măcar la jumătate dintre lucrurile care mi s-au întâmplat pe parcursul liceului, dar uitându-mă în urmă, nu aș schimba absolut nimic. Fiecare alegere pe care am făcut-o m-a adus aproape de oamenii pe care sunt mândră să îi numesc ”ai mei” și, cel mai important, m-au ajutat să devin omul care sunt acum.

Nu mă așteptam să îmi iau diploma de conservator în clasa a 11-a. Nu mă așteptam să vizitez Atena și Parisul. Nu mă așteptam să am parte de o prietenie atât de frumoasă cu Nefeli. Nici în visele mele nu mă așteptam să studiez cu profesul meu de acum. La naiba, atunci nici nu știam că există. Nu mă așteptam la nimic și am primit lucruri mult mai frumoase decât cele la care visam eu. Și, dacă stau bine să mă gândesc, nici măcar nu mă gândeam că voi absolvi acest liceu. Planul era să merg la un liceu de meserii, dar m-am transferat la unul general cu două zile înainte de începerea noului an școlar.

Am vrut să termin școala încă de când am început-o. Nu mă înțelegeți greșit. M-am distrat la școală. Am fost populară, am cunoscut oameni frumoși, oameni mai puțini frumoși, am învățat multe lucruri despre societate și despre lumea în care trăim. Clasa a 12-a a fost cu totul și cu totul specială. Am avut lângă mine oameni care mi-au ridicat moralul, cu care am putut râde ore întregi, care mi-au fost alături. Nu știu de ce, dar clasa a 12-a are o putere extraordinară asupra tuturor. Ne-a unit, ne-a dat forță, ne-a dărâmat și ne-a pus pe un piedestal aproape de neatins în ochii celor din clasele mai mici. Am trăit momente superbe, care îmi vor rămâne pentru totdeauna în minte și nu pot fi mai rescunoscătoare pentru anii de liceu de care am avut parte.

Însă a fost și greu. Ce vreau să înțelegeți este că eu am urmat un liceu general, care nu  are nici o legătură cu muzica. Cunoștințele muzicale mi le-am aprofundat la un conservator, așa cum bine știți. Asta înseamnă că trei ani de zile am fost într-un colectiv care nu m-a putut înțelege. Am trăit, practic, cu niște oameni pentru care muzica bună înseamnă trap, hip hop, pop și în foarte puține cazuri, rock. Din tot liceul, doar patru persoane am  cunoscut care să asculte muzică clasică sau să cânte la un instrument muzical clasic. Așa că am fost întotdeauna neînțeleasă. La început a fost greu, dar mai apoi m-am obișnuit și am reușit, chiar, să mă bucur de aceste diferențe.

Problema cea mai mare a reprezentat-o programul încărcat, care nu m-a lăsat să studiez așa cum ar fi trebuit. M-am trezit la 7 timp de trei ani, începeam orele la 8 și ieșeam la ora 2. Mă întorceam repede acasă, mâncam și apoi mă apucam de studiam cam patru ore, apoi mai învățat pentru conservator. Timp de scris, citit sau relaxat nu îmi rămânea aproape deloc.

Faptul că a trebuit să pierd timp în fiecare zi făcând ceva care nu numai că nu îmi plăcea, dar nu îmi aducea cunoștințele de care aveam nevoie a fost un lucru cu care m-am obișnuit greu. M-am gândit aproape obsesiv la toate lucrurile pe care le pierdeam în timp ce îmi toceam coatele într-o bancă și la toate șansele care au trecut pe lângă mine datorită școlii.

Însă, la sfârșitul zilei, nu puteam face nimic în legătură cu asta decât să mă obișnuiesc cu ideea că trebuie să trec de acești trei ani și să mă descurc cât mai bine pot cu situație care mi-a fost dată. Până la urmă, am reușit. Clasa a 12-a mi-am petrecut-o pe toată citind cărți pe sub bancă, scriind o recenzie sau câteva articole pentru blog atunci când știam că nu voi avea timp de asta acasă. Mi-am disperat colegii cu faptul că citeam o nouă carte în fiecare săptămână și am devenit rapid persoana lor de încredere când venea vorba de literatură.

Dar uite că acum s-a terminat totul. Nu știu cum mă simt, totuși. Nu-mi dau seama încă. O parte din mine cred că nu realizează că nu voi mai fi niciodată elevă, că băncile noastre vor fi ocupate de niște străini și că de data aceasta chiar că ne împrăștiem toți prin o mie de locuri. M-am înțeles bine cu colegii, chiar dacă lipsa de maturitate a unora m-a enervat și m-a obosit enorm ani de zile.

Bucuria există, bineînțeles, dar este mai mult o idee mai mult decât prezența sentimentului. Cred că cel mai bine voi realiza și simți că am terminat școala după ce îmi voi da examenele finale și după banchet. Deocamdată mai am de tras cam o lună și jumătate până când mă voi putea relaxa cât de cât. Nu pentru școală, bineînțeles.

La fel de bine știu că îmi va fi dor de perioada aceasta. Am trăit ani frumoși, la care mă voi uita cu dor și cu melancolie peste câțiva ani. Îmi va fi dor de pauzele cu colegii, de bășcălia cu anumiți profesori, de serbările nebunești și de prețioasele momente de relaxare. Nimic nu va mai fi la fel, dar este ok, pentru că sunt pregătită pentru ce va veni. Iar atunci când îmi va fi dor de școală, îmi voi aminti și de părțile proaste, de programul prea încărcat, de profesorii care m-au făcut uneori să mă simt proastă doar pentru că mi-am ales o carieră diferită de a lor.

Cert este că lucrurile de care îmi era frică nu sunt atât de înfricoșătoare și de grele pe cât credeam eu că vor fi. Da, este greu, dar nu de netrecut. Atât timp cât am lumea la care țin aproape de mine, pot trece peste orice. Între timp, permiteți-mi să mai spun o dată CĂ AM TERMINAT ȘCOALA/CLASA 12-A/ANII DE LICEU.

În încheiere, vă las prima melodie pe care am auzit-o după ce am ieșit astăzi de pe porțile liceului și pe care mi-o voi aminti mereu ca marcând acest eveniment special.

Septembrie = Festivalul ‘George Enescu’ :)

ImageDin doi in doi ani, pentru toti muzicieni din Romania si din afara exista un eveniment special. Acel eveniment ia loc in Romania, in Septembrie, si se numeste ‘Festivalul George Enescu’. Nu stiu cati dintre voi ati auzit de acest festival, dar in ultima vreme tot mai multa lume a aflat de el, avand parte de o publicitate imensa. Asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa va scriu si eu despre el.

Ce este Festivalul George Enescu? Este unul dintre cele mai mari evenimente de muzica din lume. Cu un prestigiu international, festivalul George Enescu reuneste, inca din 1958, unii dintre cei mai mare muzicieni pe scena Ateneului Roman si nu numai. Din doi in doi ani, timp de o luna, Enescu este amintit de artisti ca Maxim Vengerov, Hilary Hanh, Laura Aikin, Vadim Repin,Emanuel Ax s.a.m.d.

Anul acesta are loc editia cu numarul 21. Prestigioase orchestre se intalnesc in concerte fabuloase, mari violonisti, pianist si nu numai pasesc pe scena Ateneului Roman si incanta melomanii cu muzica lor. De asemenea, si in acest an se organizeaza concursul George Enescu, unde tineri muzicieni isi dau concurs pentru marele premiu.

Personal, cred ca Festivalul George Enescu este unul dintre cele mai frumoase evenimente pentru melomani si pentru instrumentisti. Mi-as dori sa pot fi acolo, dar, din pacate, distanta dintre Salonic si Bucuresti e cam mare. Sper, insa, ca intr-o zi sa cant pe scena alaturi de alti muzicieni si alaturi de o orchestra ca si London Philarmonic. Maybe one day…

Anul acesta este descries de organizatori ca si:

Ediţia a XXI-a a Festivalului Internaţional “George Enescu” (1-28 septembrie 2013) este una deosebită din cel puţin şase motive.

  1. Oferă un mix cultural unic, care îl pune în valoare pe compozitorul român George Enescu, alături de compozitori faimoși precum Richard Wagner, Giuseppe Verdi şi Benjamin Britten (comemorați în acest an ), Arnold Schoenberg, Gustav Mahler, Ludwig van Beethoven etc.
  2. Creațiile lui George Enescu vor putea fi auzite la București în interpretarea unică a unor artiști și orchestre faimoase, precum Concertgebouw Amsterdam, Staatskapelle Berlin, London Philharmonic, Münchener Philharmoniker, Royal Philharmonic London, Royal Stockholm Philharmonic sau Academy Saint Martin in the Fields.
  3. Programul ediției a XXI-a se ridică la nivelul evenimentelor internaționale de acest gen, consolidând poziția României ca gazdă a unuia din cele mai importante festivaluri din lume. Vor urca pe scena Festivalului unele din cele mai importante personalităţi ale muzicii clasice internaţionale, precum dirijorii Daniel Barenboim şi Mariss Jansons, pianiştii Radu Lupu, Murray Perahia, Pinchas Zuckerman, Maxim Vengerov şi Evgeny Kissin. Cunoscutul actor român Victor Rebengiuc va fi narator în cantata “Gurre-Lieder”, unde, alături de Corul şi Orchestra Filarmonicii George Enescu, va participa la realizarea unei producţii muzicale fără precedent.
  4. Vor veni pentru prima oară în România, cu ocazia ediţiei a XXI-a a Festivalului, formații și artiști precum: orchestra Rundfunk Sinfonieorchester Berlin – care va prezenta Tetralogia lui Wagner, pentru întâia dată la București, în ultimii 50 de ani -, Pittsburgh Symphony Orchestra, National Philharmonic Of Russia, Harmonius Chamber Orchestra – Osaka, Camerata Salzburg, Vortice Dance Company şi celebrul actor John Malkovich, narator în spectacolul “Comedia Infernală. Confesiunile unui criminal în serie”, pus în scenă de Wiener Akademie.
  5. Ca o reconfirmare a valorii Festivalului, vor reveni pe scenele din România orchestre faimoase, prezente şi la ediţia precedentă, precum Royal Concertgebouw Amsterdam și Staatskapelle Berlin, Academia Santa Cecilia di Roma.
  6. De asemenea, în premieră, ediţia a XXI-a a Festivalului va fi însoţită de transformarea Bucureştiului într-un spaţiu magic, într-o capitală a creativităţii. Bucureştiul creativ este un proiect original, care va fi derulat în timpul Festivalului cu scopul de a arăta patrimoniul cultural, bucuria şi spiritul creativ al românilor.

În total, sunt programate peste 150 de evenimente culturale, care vor avea loc la București și în mai multe orașe din țară: Arad, Bacău, Braşov, Craiova, Cluj, Dorohoi, Iași, Oradea, Sibiu şi Timișoara

Din cate stiu, biletele au fost sold out cu mult inainte de inceperea evenimentelor. Adica acum cateva luni. Mi se pare o chestier extreme de graitoare. Inseamna ca romanii indragesc muzica clasica.

Mai sunt cateva ore pana la concertul de deschidere.concert ce va fi sustinut de orchestra

Mie imi pare rau ca cei de la TVR nu difuzeaza concertul lui Leonidas Kavakos (care e grec si e considerat unul dintre cei mai buni violonisti din lume), Maxim Vengerov,Hilary Hanh si Vadim Repin. Mi se pare o bataie de joc ca se difuzeaza atatea prostii la TV si evenimente ca si Festivalul Enescu nu au loc in grila. Ce sa mai, televiziunea romaneasca.

Exista cineva pe-aici care va merge la festival? 🙂