2016 in review: Cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit

Am ajuns din nou la unul dintre momentele mele preferate: sfârșitul anului. Deși o perioadă plină de nostalgie, îmi place enorm să mă gândesc la tot ce am realizat în cele 12 luni din anul care urmează să se încheie. Ultimele două zile din an sunt mereu dedicate topurilor, amintirilor și reflecției, la fel cum în primele zile din Ianuarie îmi place să îmi pun câteva dorințe, să fac planuri și să îmi setez câteva obiective pe care mai apui le scriu pe o hârtie pe care o port în portofel și de care încerc să mă țin cât mai mult posibil.

Pentru astăzi și mâine v-am pregătit trei topuri pe care abia așteptam să le fac. Primul este cel cu cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit în 2016, al doilea conține cu melodiile mele preferate, iar cireașa de pe tort și cel mai important top este cel al momentelor mele preferate pe care le-am trăit anul acesta. Recunosc că aveam de gând să vă împărtășesc toate acestea mai devreme, dar o lipsă de energie, o profundă dorință de a mă odihni și de a dormi și o libertate limitată m-au făcut să tot amân acest moment. Astăzi am pus piciorul în prag, mi-am făcut o cană de cafea și am început să fac minunata și dificila sarcină de a-mi alege preferatele.

Am citit multe cărți în 2016. 70, mai exact. La începutul anului mi-am setat pe Goodreads un  reading challenge de 50 de cărți, pe care, din fericire, l-am întrecut. Sinceră să fiu, nu știu cum am reușit să fac asta, pentru că anul acesta nu am citit la fel de constant ca în alți ani. Am avut un program extrem de încărcat datorită diplomei, am trecut prin perioade când nu mă puteam atinge de cărți, dar aveam și săptămâni în care citeam încontinuu. Oricum ar fi, sunt mulțumită de cum arată 2016 în materie de cărți pentru că am citit mult bine. Cred cu adevărat că am citit tot ce am vrut și asta mă mulțumește în mod special.

Bun. Fără alte introducțiuni, cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit anul acesta sunt:

10. Ghici cine moare primul de M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Ghici cine moare primul a fost printre primele cărți pe care le-am citit în 2016 și uite că, 12 luni și 69 de cărți mai târziu, a rămas una dintre preferatele mele. Fiecare volum din seria Helen Grace este un deliciu literar pentru mine, pentru că romanele acestea sunt de un suspans și un mister care te lasă fără suflare. Sunt scrise atât de bine și cu atât de multă inteligență, încât nu poți ghici nici un moment ce se va întâmpla, lucru care pe mine mă înnebunește. În sensul bun, bineînțeles! Unde mai pui că Helen mi se pare de-a dreptul fascinantă. Sper ca în 2017 să citesc întreaga serie.

9. Jurnalul 2003-2009 de Oana Pellea

jurnalul oanei pellea

Anul acesta am prins drag de jurnale și autobiografii, după ce am citit jurnalul Oanei Pellea. Am prins drag și de Oana, care este un om cum rar întâlnești. Jurnalul ei este scris cu atât de multă autenticitate, emoție, dor și drag de viață încât este greu să nu devină una dintre cărțile tale preferate. După ce am citit cartea, am simțit că am învățat multe lucruri și că, într-un fel, mi s-a schimbat viața și modul de a vedea anumite aspecte ale acesteia.

8. Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

My my, ce carte!  Am citit-o vara aceasta și aproape că am plâns la fiecare capitol. Tot ce nu ți-am spus este o emoționantă poveste despre familie, dragoste, loialitate și curajul de a fi persoana care vrei tu să fii. Scrisă într-un mod minunat, plină de metafore și emoții puternice, cartea a picat în mâinile mele într-un moment în care aveam nevoie de câteva lecții, pe care le-am și primit datorită ei. Este una dintre cărțile pe care sper să am timp să o recitesc și pe care o voi recomanda mult timp de-acum încolo.

7. Ținutul țânțarilor de David Arnold

ținutul țânțarilor

Doamne, cât de tare mi-a plăcut cartea aceasta! Bine, se poate să-mi fi plăcut atât de tare și datorită vârstei, pentru că mama nu prea mi-a înțeles entuziasmul. Însă este o carte minunată! Amuzantă, bine scrisă, cu situații reale în care te poți regăsi, cartea m-a captivat de la primul capitol. Nu-mi mai amintesc perfect, dar am impresia că aceasta era cartea pe care o citeam atunci când am dat de diplomă. Oricum ar fi, povestea lui Mim va ocupa mereu un loc special în inima mea.

6. Child 44 de Tom Rob Smith

child 44

Am citit această carte după ce am văzut filmul, care mi-a plăcut la nebunie. Child 44 este una dintre cărțile acelea puternice, care trăiesc în cititor mult timp după ce le-au citit. Are o poveste încărcată de adevăruri și situații tulburătoare, o intrigă convingătoare și personaje foarte bine conturate. Iar dacă îmi urmăriți blog-ul, știți cât de mult îmi plac cărțile despre al doilea război mondial și despre Rusia anilor ’50. Într-un cuvânt, Child 44 a fost perfectă pentru mine.

5. Rockstar de Cristina Nemerovschi

rockstar

Ar fi fost, cred, anormal să nu o includ pe Cristina în acest top. Ea se numără, până la urmă, printre autorii mei preferați. Rockstar mi-a intrat la suflet atât de tare nu numai pentru că e excelent scrisă, ci și pentru că m-am putut regăsi 100% în ea și în trăirile lui Storm. Țin minte că pe parcursul lecturii a trebuit să mă opresc de multe ori, pentru că mă gândeam încontinuu că nu este posibil ca un personaj să îți semene atât de mult și o scriitoare pe care nu o cunoști personal să-ți scrie toate trăirile și sentimentele într-o carte. Copia mea este plină de însemnări și citate subliniate și abia aștept să o recitesc.

4. Central park de Guillaume Musso

central-park

Am citit Central park recent și nu că mi-a plăcut la nebunie, dar aș fi recitit-o încă din momentul în care am terminat-o. Povestea mi s-a părut genială, scrisă perfect, cu intrigă care devine din ce în ce mai imprevizibilă și mai complicată și două personaje pe care ajungi să le adori. Guillaume Musso a devenit unul dintre scriitorii mei preferați și abia aștept următorul pachet de la bunica, care conține încă un roman scris de el. La fel de mult i-a plăcut și mamei cartea, care mi-a dat telefon tocmai din România să-mi spună că nu o poate pune jos.

3. Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

me-before-you

Aici a trebuit să stau să mă gândesc u pic, pentru că nu eram sigură dacă mi-a plăcut mai mult Înainte să te cunosc sau continuarea, După ce te-am pierdut. Am concluzionat, totuși, că Înainte să te cunosc mi-a transmis emoții mult mai puternice. Cred că deja știți totul despre romanul lui Moyes, pentru că se numără printre cele mai citite romane din 2016. Cert este că mie mi-a plăcut la nebunie pentru că este o carte scrisă foarte bine, cu o doză de realism rar întâlnită, emoții puternice, personaje adorabile și foarte bine conturate și un sfârșit sfâșietor. Am citit romanul în vară, la două săptămâni după diplomă, când nu știam ce să fac cu viața mea și nici chef de citit nu aveam. Înainte să te cunosc mi-a reamintit de ce ador cărțile și mi-a trezit foamea de a citi.

2. Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici

razboiul-nu-are-chip-de-femeie-3126-4

Nici nu știu cum să descriu acest roman. În primul rând, având în vedere cât de mult iubesc poveștile de război și tot ce are de-a face cu cel de-al doilea război mondial, era logic să ador cartea Svetlanei. Nu m-am așteptat, totuși, să mă răscolească și să mă tulbure atât de mult. Mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial m-au făcut să mă înfior și m-au captivat atât de mult, încât la un moment dat lumea din jurul meu dispăruse și aveam impresia că mă aflu și eu pe front. Genială, ce să mai!

1. Rose under fire de Elizabeth Wein

rose under fire

Ei bine, da, aceasta este cartea mea preferată din 2016. Nici nu mi-a fost greu să o aleg, pentru că mi-a venit în minte imediat atunci când m-am întrebat ce carte mi-a plăcut cel mai mult anul acesta. Tot o carte de război și în același timp continuarea cărții Nume de cod: Verity (care mi-a plăcut la fel de mult și care aproape că a intrat în acest top), Rose under fire m-a impresionat și și-a lăsat amprenta asupra mea într-un mod în care nu cred că o altă carte o va face vreodată. Este absolut superbă, incredibil de emoționantă și de captivantă, te face să te atașezi de personaje și transmite atmosfera războiului și a sfârșitului acestuia într-un mod nemaiîntâlnit. De neratat!

Pfiu, ce treabă grea! Anul 2016 a fost un an plin de cărți puternice, cu adevărat bune și mi-a fost foarte greu să fac acest top. Nu eram sigură ce cărți să includ, pe ce locuri să le pun și ce cărți să exclud. Vreau să menționez și câteva cărți care mi-au plăcut foarte mult și de care îmi amintesc cu plăcere: Carry on de Rainbow Rowell, Code Name Verity de Elizabeth Wein, Castelul de sticlă de Jeanette Wells, Lupta mea: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgard și Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage de Haruki Murakami.

Până revin eu cu următoarele topuri, aștept comentariile voastre cu titlurile preferate pe care le-ați citit în 2016!

8 cărți care vreau să fie ecranizate

După cum bine știți, ecranizarea unei cărți este în același timp un vis și un coșmar pentru un cititor înrăiți. Momentul în care îți vezi personajele preferate pe ecranul cinematografului poate fi o dezamăgire foarte mare, pentru că de multe ori imaginea personajelor din mintea noastră nu se potrivește cu ce vedem în fața ochilor. De asemenea, este absolut imposibil să incluzi fiecare scenă dintr-o carte într-un film de o oră jumătate, maxim două, așa că anumite scene se pierd. În general, există riscul ca o ecranizare să nu se ridice la nivelul așteptărilor din mai multe motive.

Totuși, riscul acesta nu mă împiedică să îmi doresc ca anumite cărți pe care le citesc să fie ecranizate. Chiar dacă este posibil ca farmecul cărții să se mișcoreze datorită unei ecranizări nereușite, uneori vreau pur și simplu să văd personajele în realitate și să urmăresc scenele cu ochii mei. Sau pur și simplu nu m-am săturat de poveste și vreau să o retrăiesc prin film.

Pentru că mi-aș dori să am mai mult timp de citit, dar și de vizionat filme, astăzi mi-am scotocit prin bibliotecă, prin memorie și prin contul de Goodreads și am făcut o listă cu 8 romane care aș vrea să fie ecranizate. Este posibil ca drepturile anumitor cărți de mai jos să fi fost cumpărate de case de producție fără să fi știut eu (oameni suntem, mai trecem cu vederea anumite lucruri din lipsă de timp), dar eu când spun că aș vrea să fie ecranizate, mă refer la faptul că vreau să le văd în acest moment, pe toate o dată. Dacă asta are vreun sens.

Tot ce nu ți-am spus – Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

Tot ce nu ți-am spus este o dramă incredibil de bine scrisă și de emoționantă. Am citit-o la începutul toamnei și nu numai că mi-a plăcut extrem de mult, ci a devenit rapid una dintre cărțile mele preferate din 2016. Povestea este superbă, personajele sunt foarte reale, iar de scrisul autoarei m-am îndrăgostit iremediabil. Ecranizarea romanului acesta ar fi unul dintre filmele pe care le-aș vedea o dată, aș plânge de mama focului, apoi le-aș mai vedea încă o dată.

Eleanor & Park – Rainbow Rowell

eleanor-park

Tânjesc după o ecranizare la unul dintre romanele lui Rainbow Rowell încă de când am descoperit-o. Adică din 2014. Ador, pur și simplu, poveștile și personajele ei și cred că ar ieși niște filme foarte captivante și în același timp cu multe lecții de oferit. Eleanor & Park este cartea mea preferată scrisă de ea și vreau enorm de mult să văd cele două personaje în toate scenele pe care le iubesc.

Ținutul țânțarilor – David Arnold

inutul-_-n_arilor

Ținutul țânțarilor este un roman pe care l-am citit vara aceasta și care mi-a intrat la inimă și refuză să iasă de acolo. Povestea personajului principal, Mim, m-a captivat atât de mult, încât am citit cartea în trei zile. Filmul ar avea umor, dramă, o mulțime de aventuri și un personaj principal de zile mari. Sper într-adevăr că voi ajunge să văd ecranizarea acestui roman, pentru că merită.

Ghici cine moare primul – M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Șiiiii, am ajuns la o mare pasiunea a mea. Seria Helen Grace este seria mea preferată polițistă. Pur și simplu nu mă pot sătura de personajul principal, de inventivitatea lui M.J. Arlidge și de scrisul acestuia. Helen, personajul principal, este un fel de idol al meu, iar cazurile ei sunt atât de ciudate, încât mă țin mereu cu sufletul la gură. Mi-ar plăcea enorm de mult să văd un serial bazat pe această serie. Sunt sigură că ar avea mulți fani.

Nume de cod: VerityElizabeth Wein

nume-de-cod-verity_1_fullsize

Dragele mele romane de război, de care nu mă mai pot sătura. Nume de cod: Verity este un all-time favorite al meu. Cartea aceasta m-a făcut să plâng, să râd, să fiu îngrozită și să urmăresc totul cu sufletul strâns. Consider că descrie atât de bine atmosfera anilor celui de-al doilea război mondial, încât este o adevărată lecție de istorie. Sunt sigură că și filmul mi-ar plăcea și m-ar emoționa la fel de mult ca și cartea.

Îți voi dărui soarele – Jandy Nelson

iti-voi-darui-soarele_1_fullsize

Ah, drame din nou! Doar mă știți. Totuși, Îți voi dărui soarele nu merită o ecranizare doar datorită faptului că este dramă. Are o poveste foarte complexă și foarte frumoasă, personajele sunt reale și te poți regăsi în ele foarte ușor, iar deznodământul este numai bun de un film. Îmi voi aminti mereu felul în care acest roman m-a făcut să mă simt și cât de intens am trăit poveste personajelor.

Infernul lui Gabriel – Sylvain Reynard

infernul-lui-gabriel

Trebuie să includ și o poveste de dragoste pentru zilele melancolice când plouă. Și ce altă poveste de dragoste aș fi putut alege dacă nu Infernul lui Gabriel? Seria aceasta este una dintre preferatele mele și îmi pare nespus de rău că nu dispun de timpul necesar pentru a o reciti. Povestea celor două personaje principale, Julia și Gabriel, este plină de dramă, dragoste și erotism. În plus, are o atmosferă incredibil de misterioasă care te învăluie și nu te lasă să pui cartea jos. Filmul ar fi numai bun pentru duminicile ploioase în doi.

ForbiddenTabitha Suzuma

forbidden

Nu pot exprima în cuvinte cât de mult mi-a plăcut Forbidden. O dramă combinată cu o poveste de dragoste rar întâlnită, cartea aceasta m-a făcut să experimentez mii de emoții la fiecare capitol. Am adorat intensitatea emoțiilor, personajele principale, frumusețea poveștii și toată atmosfera tragică a acesteia. Sunt sigură că filmul ar fi unul controversat, dar cu siguranță văzut și apreciat de multă lume.

Cam acestea sunt romanele pe care aș vrea să le văd ecranizate. După cum cred că ați înțeles deja, îmi plac dramele, poveștile de dragoste tragice și romanele de război. Ce pot spune, sunt regina dramelor!

Sunt sigură că și voi v-ați gândit de multe ori la cărțile pe care ați vrea să le vedeți ecranizate. Dacă da, aștept titlurile voastre în comentarii.

Recenzie: ”Ghici ce-i în cutie” (”Helen Grace” #2) de M.J. Arlidge

ghici-ce-i-in-cutie

Detalii tehnice:

Autor: M.J. Arlidge

Nr. de pagini: 408

ISBN: 978-606-719-397-8

Titlul original: Pop Goes the Weasel

Limba originală: engleză
Traducere de: Lucian Niculescu
Anul apariţiei: 2015

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Această carte mi-a fost oferită de către librăria online librex.ro, de unde o și puteți cumpăra, cu doar un simplu click aici. Mulțumesc! 🙂

Recenzie:

Ghici ce-i în cutie de M.J. Arlidge. Volumul doi din seria Helen Grace, continuarea cărții ”Ghici cine moare primul”, pe care am așteptat-o luni de zile.

Înainte de a începe această recenzie, trebuie să înțelegeți că m-am îndrăgostit de Helen Grace, dar și de scrisul autorului de la primul volum. Eu sunt foarte pretențioasă atunci când vine vorba despre cărți polițiste, însă această serie m-a cunvins de la primele pagini. Pur și simplu ador personajul principal, mă dau în vânt după cazurile pe care le creează autorul și îmi place felul în care intriga mă captivează. După ce am terminat primul volum, eram sigură că voi citi fiecare carte scrisă de M.J. Arlidge care va apărea, și nu mică mi-a fost bucuria atunci când am văzut că volumul doi din seria Helen Grace a fost publicată la editura Trei.

Aveam multe așteptări, ce-i drept. După un prim volum fenomenal, nu aveam cum să nu mă aștept la o continuare care să se ridice la nivelul acestuia. Din fericire, nu am fost dezamăgită. Dimpotrivă. Ghici ce-i în cutie mi-a plăcut la nebunie și m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai tare de seria aceasta specială.

După întâmplările din prima carte, Helen încearcă să treacă peste tot ce s-a întâmplat. Însă viața ei nu mai este la fel, cu siguranță. Lumea știe cine este ea acum și are așteptări de la un inspector atât de curajos. Charlie, la fel de afectată ca și Helen, încearcă să își continue viața, însă nehotărârea și durerea pierderii nu o lasă să se liniștească. O nouă inspectoare-șef își face apariția în divizia la care lucrează Helen, dându-i acesteia mult de furcă. Însă nu există timp pentru of-uri și păreri de rău. Un nou criminal a apărut în oraș, iar de data aceasta sunt vizați soții infideli, cărora li se taie o parte din corp, ca mai apoi să le fie trimisă familiilor. Sub presiunea presei și a noii șefe, Helen se confruntă cu un criminal mai deștept și mai viclean ca oricând. Prostituție, crimă, orori, șantaj și multe secrete. Cam așa arată acum viața lui Helen Grace.

Ideea este… genială! Deși poate fi ușor tulburător, felul în care sunt produse crimele mi s-a părut de o deșteptăciune infinită, iar suspansul următoarei crime m-a lăsat de foarte multe ori cu respirația tăiată. Un Jack Spintecătorul în formă feminină? Cu siguranță nu întâlnești asta peste tot!

Cartea aceasta dezvăluie o lume ascunsă, una de-a dreptul murdară și înfricoșătoare. Cea a prostituției. Deși am fost oripilată de detaliile vieților pe care le duc prostituatele, am fost impresionată de faptul că autorul mi-a dat impresia că știa foarte bine despre ce vorbește, ca și cum ar fi cercetat totul în realitate. Mi-a plăcut, de asemenea, atmosfera de pericol și de mister pe care tot acest scenariu ți-l oferă și felul în care a fost creată aceasta, cu exactitate și cu un dramatism incredibil.

Intriga mi s-a părut atât de captivantă, încât uneori îmi era greu să o suport. Suspansul este mereu la cote maxime, iar citind, aștepți ca mereu să se întâmple ceva care să schimbe cursul acțiunii. Un lucru care îmi place foarte mult la cărțile lui M.J. Arlidge este faptul că niciodată nu poți ghici care este cheia misterului și care este adevărul. Autorul îți oferă câteva indicii, dar nu te lasă niciodată să ajungi aproape de deslușirea misterului.

Spre deosebire de prima carte, Ghici ce-i în cutie transmite mult mai multe emoții necontrolate, absolut omenești. După tragedia prin care au trecut, atât Helen, cât și Charlie, simt o mulțime de durere, mânie, deznădejde și vinovăție. Cititorului îi sunt transmise aceste emoții foarte bine, astfel că el poate să simtă tot și să aibă parte de o experiență mult mai reală și mai umană.

De fapt, lucrul grozav la acest volum este faptul că ajungi să vezi personajele într-o lumină mult mai umană. În spatele fiecărui aspect din carte stă un motiv cât se poate de uman, chiar și în spatele prostituției și a crimei. M.J. Arlidge creează personaje cu trecuturi tumultoase, fapt care le oferă o justificare pentru acțiunile lor din prezent. La rândul lui, acest lucru îi pune într-o lumină mult mai umană. M-am trezit de multe ori gândindu-mă cât de rău îmi pare pentru personajele rele și pentru toate lucrurile prin care au trecut.

Ghici ce-i în cutie este o continuare care merită cu siguranță citită și care se ridică la așteptările pe care primul volum le-a stabilit. Misterul și suspansul sunt la cote maxime, trădările și secretele la ordinea… capitolelor, iar acțiunea te ține în priză pe toată durata lecturii. Scrisă cu dramatism și emoție, povestea inspectoarei Helen Grace te va captiva încă o dată și te va face să uiți de lumea din jurul tău!

Notă: 5.5 stele din 5