7 autori care mi-ar plăcea să fiu pentru o zi

Mi-am dorit dintotdeauna să fiu scriitoare. Deși marea mea pasiune este vioara, al doilea lucru cu care vreau să mă ocup este scrisul. Vreau să vindec oameni prin cuvinte și să mă exprim nu numai prin note muzicale, dar și prin lucrurile pe care le scriu. Bineînțeles, ambele meserii necesită mult timp și nu știu cât de bine merg împreună din punctul acesta de vedere, dar știu sigur că nu voi renunța niciodată nici la una, nici la cealaltă.

Îmi place să cred că atât în muzică, cât și în scris am stilul meu propriu. Chiar dacă am de învățat enorm de multe lucruri, sper ca într-o zi să am un stil caracteristic, care se va distinge dintre toate și care va putea fi recunoscut cu ușurință. Sunt sigură că toți aveți un autor pe care l-ați recunoaște cu ochii închiși datorită stilului distinct și sper ca într-o bună zi să ajung și eu să fiu unul dintre acești autori. Până atunci, nu-mi rămâne decât să citesc, să scriu și să încerc să învăț cât mai multe lucruri posibile.

Ca orice cititor, am câțiva scriitori favoriți, pe care îi citesc cu mare plăcere și a căror cărți le aștept cu o nerăbdare arzătoare. Știți voi, scriitorii care întotdeauna te fac să te simțiți mai bine și care, atunci când îi citești, te fac să crezi că totul este bine pe lume. Eu mă pot gândi la câțiva autori pe care i-aș citi încontinuu, fără să mă plictisesc măcar un minut. Aceeași autori pe care i-aș alege dacă cineva m-ar întreba ce scriitor aș dori să fiu pentru o zi. De o singură zi aș avea nevoie  pentru a învăța de la ei și pentru a vedea cum este să ai talentul de a influența oamenii prin scris. Astăzi, am hotărât să îi împărtășesc cu voi.

Haruki Murakami

haruki-murakami

Dacă îmi urmăriți blog-ul, știți deja cât de obsedată sunt de Murakami și de cărțile lui. Îl consider unul dintre cei mai valoroși scriitori al timpului nostru nu numai pentru că scrie genial, ci și pentru că te face să te simți înțeles. De fiecare dată când îl citesc, o parte din mine este geloasă pe talentul lui, iar o altă parte din mine se întreabă cum este posibil ca un om să scrie cu atât de multă emoție și să înțeleagă lumea într-un mod atât de profund.

Oscar Wilde

oscar-wilde

Oscar Wilde va fi mereu un autor la care mă întorc cu plăcere. Portretul lui Dorian Gray este cartea mea favorită și îmi aduc aminte că atunci când am citit-o prima dată, am fost foarte impresionată  de puterea cuvintelor lui și de toate teoriile pe care le-a introdus în carte. Scrisul lui Wilde este puternic, emoționant, impunător, ușor ironic. Într-un cuvânt, absolut briliant.

Svetlana Alexievici

svetlana

Am descoperit-o pe Svetlana anul acesta, când am citit romanul Războiul nu are chip de femeie. Deși cartea conține mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, părțile în care Svetlana vorbea despre experiența ei adunând și punând laolaltă toate aceste confesiuni m-au convins că este una dintre scriitoarele care au ceva de spus și care merită toate laudele. Emoția pe care o transmite este incredibilă, iar curajul de a arăta o parte a lumii atât de întunecată este de invidiat.

Cristina Nemerovschi

neme2

Cred că ea ar fi, de fapt, prima mea alegere dacă aș putea să fiu un autor pentru o zi. Am adorat scrisul Cristinei de la prima carte pe care am citit-o. Îmi place naturalețea, dar și emoția pe care o transmite, iar felul în care înțelege natura umană mă uimește de fiecare dată. Citind Rockstar, am fost șocată de cât de mult m-am regăsit în Storm, personajul principal, iar după ce am terminat-o, voiam să o iau de la capăt pentru citatele geniale pe care le-am găsit la fiecare pagină.

Tahereh Mafi

tahereh-mafi

Chiar dacă scrie fantasy, cărțile lui Tahereh Mafi sunt de-a dreptul superbe. Și nu, nu vreau să spun că un fantasy nu poate fi superb, dar seria Shatter me este scrisă cu un dramatism și o emoție care te lasă fără cuvinte. Îmi aduc aminte și acum cu câtă adorație i-am citit fiecare cuvânt și cât de mult mi-am dorit să pot scrie ca ea. Emoție, profunzime, dramatism, un ușor umor și o eleganță rar întâlnite.

Mircea Eliade

eliade-1

Pe Eliade îl citesc de când sunt mică și nu măt pot sătura de el. Poveștile lui sunt magice, iar scrisul lui, deși simplu, are o energie și o putere care te fac să vrei să îi citești cărțile una după alta. Am fost obsedată de Romanul unui adolescent miop ani întregi și îmi aduc aminte că la un moment dat, eram atât de impresionată și influențată de cuvintele lui Eliade și de el ca om, încât nu mai puteam citi nimic altceva.

Rainbow Rowell

rainbow-rowell

Am citit toate cărțile scrise de Rainbow Rowell și sincer, nu mă pot sătura de ele. Scrisul ei  îmi place la nebunie pentru că este ușor, fluent, dar profund și debordează de emoție. Îmi plac atât poveștile, cât și persoanejele ei, în care te poți regăsi cu ușurință și care îți devin rapid prieteni buni. Deja a trecut prea mult timp de la ultima carte scrisă de ea pe care am citit-o și aștept cu nerăbdare următorul roman.

Ei bine, aceștia sunt autorii mei favoriți și cei care mi-ar plăcea să fiu pentru o zi. Poate că sună ciudat, dar mereu m-am întrebat cum este să poți influența oamenii cu puterea cuvintelor tale, așa cum o fac scriitorii de mai sus. Sper ca în viitor să aflu pe pielea mea.

Dragilor, voi aveți autori care vă plac atât de mult, încât v-ați dori să intrați în pielea lor măcar pentru câteva ore? Dacă da, aștept listele noastre!

Ce am mai citit în ultima vreme

Din cauza programului meu încărcat și al timpului care nu îmi ajunge, în ultima vreme nu am mai putut scrie recenzii pe blog. Dar asta nu înseamnă că nu citesc. Deși timpul meu liber este aproape inexistent, reușesc să citesc cam o carte pe săptămână. Am învățat să elimin ”timpii morți” și să citesc oriunde am ocazia: la școală, în pauzele dintre orele la conservator, în autobuz, în sălile de așteptare, seara, înainte de culcare. Cert este că nu am lăsat cărțile la o parte, spre deosebire de recenziile pe care întârzii mereu să le scriu. Tocmai din cauza aceasta, pe lista de recenzii pe care trebuie să le scriu s-au adunat cam 8 cărți. Sper ca în vacanța de Paște să am timp să le scriu pe toate. Până atunci, însă, am hotărât să adun într-un loc toate cărțile pe care le-am citit de la ultima recenzie postată pe blog (cea al romanului ”Nume de cod: Verity”) și să vorbesc puțin despre fiecare carte în parte. Nu prea mult, pentru că mai multe vă voi spune în recenzii.

So, let’s begin!

Colorless Tsukuru Tazaki and his years of Pilgrimage – Haruki Murakami

colorless tsukura tazaki

Cred că nu mai este nevoie să vă spun că sunt o mare fană a lui Murakami. Ador fiecare carte scrisă de el, oricât de ciudat și de greu de înțeles ar fi. Cartea aceasta, care spune povestea lui Tsukuru Tazaki, nu este nici ciudată, nici greu de înțeles. Este o poveste profundă, cu multe lecții de viață și cu un personaj în care toată lumea se poate regăsi. Am citit cartea foarte repede, pentru că scrisul este ușor, iar povestea te captivează. Cu siguranță merită citită!

În noapte – Haruki Murakami

în noapte

După ce am terminat Colorless Tsukuru Tazaki, aveam nevoie să citesc încă o carte scrisă de Murakami. Pentru că nu eram în dispoziția necesară pentru a citi o carte voluminoasă, am decis să încerc ”În noapte”, o cărticică de aproximativ 200 de pagini. Nu știam la ce să mă aștept, dar eram sigură că va fi o experiență ciudată. Ei bine, cartea mi-a plăcut extraordinar de mult! Cred că este una dintre preferatele mele scrise de Murakami. Mi-a plăcut atmosfera, mi-au plăcut metaforele și mesajele ascunse printre rânduri. Este numai bună de citit într-o noapte răcoroasă de vară! 🙂

Circul nopții – Erin Morgenstern

circul nopții

”Circul nopții” a stat multă vreme pe lista mea de cărți de citit. M-a atras titlul, dar nici coperta nu este de lepădat! Cartea mi-a plăcut la nebunie. Mi-a plăcut atmosfera, care te face să te simți ca și cum ai lua parte la acțiune. Mi-au plăcut mult și personajele și acțiunea, deși puțin lentă la început, este captivantă și plină de întorsături de situație.

Suita franceză  – Irene Nemirovsky
suite francais

”Suita Franceză” a fost cartea pe care mi-am cumpărat-o drept premiu după un examen pe care l-am trecut cu 10. Am început cartea cu un mare entuziasm, dat fiind faptul că am o pasiune pentru romanele de război. Am citit cartea într-o săptămână, deși este destul de greu de citit. Mi-a plăcut mult povestea (sau, mai bine spus, cele două povești) și m-a uimit felul în care autoarea a reușit să capteze atmosfera războiului și al tragediei acestui eveniment. Cu siguranță o recomand!

Rose under fire – Elizabeth Wein

rose under fire

După ce am citit ”Suita Franceză”, aveam nevoie să citesc încă un roman de război. Bineînțeles, pentru că mai luasem un examen cu 10, m-am răsplătit din nou cu o carte. De data aceasta, am ales continuarea cărții ”Code Name Verity”, pe care nu puteam amâna să o citesc. ”Rose Under Fire” este cea mai bună carte pe care am citit-o până acum în 2016. Mi s-a părut nu neapărat mai bună decât primul volum, dar de zece ori mai impresionantă și mai emoționantă. Am urmărit povestea lui Rose cu sufletul la gură și am tremurat de emoție la fiecare pagină. Mi-a plăcut cartea la nebunie! După ce am terminat-o, nu am mai fost în stare să citesc nimic timp de o săptămână. De fapt, mi-a plăcut atât de mult, încât și acum mă lupt cu dorința de a o citi din nou!

Child 44 – Tom Rob Smith

child 44

Am văzut filmul Child 44 la recomandarea fratelui meu și în aceeași zi mi-am comandat și cartea. Comunismul a fost mereu un subiect fascinant pentru mine, iar URSS-ul și comunismul este o combinație ideală pentru mine. Am făcut o alegere foarte bună cu această carte! M-a captivat, m-a înfricoșat și m-a ținut lipită de paginile ei. Deși este o carte destul de voluminoasă, am parcurs-o în doar câteva zile. Acțiunea este construită într-un mod deștept, ce te ține în suspans, personajele sunt interesante, iar povestea este tulburătoare. Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată!

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

castelul de sticlă

Am terminat ”Castelul de sticlă” ieri, deci îmi este încă foarte proaspătă în minte… Și în suflet, unde mi-a intrat de la primele pagini. Povestea adevărată a familiei Walls m-a emoționat, m-a impresionat și m-a enervat la culme uneori. O asemenea carte este greu de descris, însă vă pot garanta că nu este o carte deloc plictisitoare și nici una banală! Dimpotrivă. ”Castelul de sticlă” este cu totul și cu totul specială! Mai multe vă voi spune în recenzia pe care urmează să o scriu.

Ei bine, dragilor, acestea sunt cărțile pe care le-am citit decât nu ne-am mai… citit. Una mai bună decât alta! Sunt foarte mulțumită de progresul meu în materie de cărți și sper ca anul să continuie în ritmul acesta. Voi ce ați mai citit?

La cât mai multe cărți bune! 

Recenzie: “Asculta cum canta vantul / Pinball, 1973” de Haruki Murakami

884541

*Aceasta carte mi-a fost oferita spre recenzie de catre libraria online librex.ro. Multumesc!*

Descriere:

Asculta cum canta vantul a fost ecranizat in 1981 de regizorul japonez Kazuki Omori.

Alcatuind, impreuna cu In cautarea oii fantastice, halucinanta „Trilogie a Sobolanului”, romanele Asculta cum canta vantul (1979) si Pinball, 1973 (1980), reunite in acest volum, prefigureaza nu numai fascinatia lui Murakami pentru literatura si cultura occidentale, ci si unele dintre temele predilecte ale operei sale: singuratatea individului, nevoia de tovarasie sau zadarnicia existentei. Cele doua romane pastreaza continuitatea anumitor decoruri (pitorescul Bar al lui J) si personaje (naratorul fara nume, J si Sobolanul); Asculta cum canta vantul urmareste peripetiile unui student la biologie intors in orasul natal in perioada vacantei de vara si complicatele sale relatii amoroase. Pinball, 1973, cel de‑al doilea roman, se concentreaza asupra pasiunii lui obsesive pentru jocul de pinball si vietii de zi cu zi in alienantul Tokyo, alaturi de misterioasele gemene 208 si 209, ascultind muzica, fumind, band bere sau mancand cartofi prajiti.

Puteti comanda cartea in Romana de pe site-ul librariei Librex cu un simplu click aici

Recenzie:

Cei ce imi urmaresc blogul de ceva timp probabil stiu deja ca Haruki Murakami se numara printre autorii mei preferati. L-am cunoscut relativ recent. Prima carte scrisa de el am citit-o anul trecut si de atunci am incercat cu disperare sa citesc cat mai multe carti cu semnatura lui. Primul meu contact cu el a fost prin hit-ul comercial „Norwegian Wood”, probabil cel mai putin caracteristic roman al noi, dar cu siguranta cel mai apreciat de lumea intreaga. M-am indragostit de scrisul lui inca de la primele capitole, pentru ca are exact ce caut eu. Metafore care sa ma dea pe spate, o combinatie irezistibila intre real si fantasy si o doza de nebunie delicioasa! Haruki Murakami are talentul de a lumina cele mai intunecate colturi ale sufletului si ale mintii unui om intr-un fel subtil.

Daca ati citit vreodata ceva scris de el, stiti deja ca niciodata nu stii ce sa astepti de la cartile lui. Citind romanele lui Murakami, poti sa te astepti ca un elefant vorbitor sa se plimbe pe strazile Japoniei. Dar poti, la fel de bine, sa te astepti ca personajul principal sa se indragosteasca de cea mai ciudata fata de pe planeta, care la un momentdat dispare si se reintoarce in mod miraculos. Cred ca de-asta si iubesc cartile lui atat de mult: imi aduc ceva noua intotdeauna, ceva neaspectat, ceva miraculos si totusi cu un inteles foarte profund care are mereu legatura cu firea umana. Haruki se numara printre putinii autori care inteleg intr-adevar lumea si multea umana si carora nu le este frica sa iasa din realmul timpului sau din tipare.

Cert este ca acest autor are un stil foarte bine definit, lucu mai rar intalnit la autorii din secolul 21. Bineinteles, consider ca el se adreseaza personal fiecarui cititor, astfel reusind sa ajunga la inima tuturor si reusind sa scrie o carte diferita pentru toti. Mi se pare imposibil sa definesti una dintre cartile lui sau sa spui ca abordeaza un subiect anume. Fiecare cititor trage o concluzie diferita de un alt cititor, lucru care mi se pare foarte interesant.

Pentru ca am citit numai romane de-ale lui recent publicate, intotdeauna m-am intrebat de unde a pornit acest autor. „Oare cum erau scrierile lui la inceput?” a fost intrebarea care m-a chinuit multa vreme. Intotdeauna ma intreb cum arata primele scrieri ale unui autor, insa cu Murakami a fost ceva diferit. Pe el il am ca si model. Mi-as dori enorm sa pot scrie in felul in care o face el: profund, jucaus, detaliat, nebunesc, simplu, usor, complicat si atat de minunat.

Va puteti imagina, deci, entuziasmul pe care l-am simtit atunci cand am vazut noua carte a lui pe rafturile librariei. Nu stiam de aparitia acestei carti, dar am insfac imediat cartea, m-am pus pe un scaun si am inceput sa o rasfoiesc. Am apucat sa citesc prefata scrisa de el insusi, in care Murakami explica ca nu este un mare fan al acestor doua novele, „Wind” si „Pinball”. De ce? Pentru ca sunt primele doua novele scrise de el si pentru ca nu le considera demne de citit. Aparent, Murakami a avut mari probleme in a le scrie si a fost complet impotriva traducerilor lor in engleza. Insa, pana la urma, cele doua novele au ajuns pe rafturile librarielor din intreaga lume.

Adevarul este, dragi cititori, ca nu este mare lucru de care sa te indragostesti la nuvelele astea doua. Unii le-ar putea caracteriza ca si niste scrieri seci, fara inteles, insa pentru ca eu as citi si lista de cumparaturi a lui Murakami si probabil ca as gasi o metafora profunda si acolo, mie mi-a placut si cartea asta si mi s-a parut o carte specifica lui Murakami.

Da, este drept ca cele doua nuvele nu au o actiunea foarte dezvoltata, insa stilul caracteristic al autorului se poate observa clar. Chiar daca nu la fel de bine definit ca in romanele lui mai recente, mixul asta intre real si fantastic exista si te face sa te minunezi. Uneori de o ciudatenie iesita din comun, personajele lui Murakami trec prin niste aventuri atat de ireale, incat sunt amuzante. Unul dintre cele mai bune lucruri la acest autor, insa, este faptul ca are talentul de a scrie scene care trec peste bariera fantasy-ul si sunt, totusi, incredibil de emotionante si extraordinar de captivante. Pur si simplu, o scena de fantezie scrisa de Murakami te face sa uiti de lumea din jur si sa intrii cu totul in lumea lui, traind scena pe care o citesti alaturi de personajele lui. Un exemplu foarte bun ar fi scena din ‚Pinball, 1973’, in care naratorul se duce intr-o fabrica pentru a gasi un joc de Pinball foarte vechi. „Revederea” dintre el si masinaria aia este atat de puternica si de antrenanta, incat uiti sa respiri. Desi scena este de o ciudatenie ce iti da fiori, emotia vibreaza in aer.

Un alt lucru caracteristic a lui Murakami sunt personajele ciudate. Bineinteles, aceste personaje nu lipsesc nici din aceste doua nuvele. Desi in nici una nu ne este prezentat numele naratorului, ajungem sa ii cunoastem foarte repede cu ajutorul intamplarilor prin care trec si care, practic, ii caracterizeaza. Ambele personaje au un lucru in comun: pe Sobolanul, prietenul care este mereu la o bauta la Barul lui J. Si care este mereu singur, dar totusi liber si de neinteles. Un personaj foarte interesant, care isi va face aparitia si in scrieri mai tarzii ale lui Murakami.

Personal, chiar daca am putut vedea ceea ce mai tarziu avea sa fie stilul caracteristic lui Murakami de a-si crea personajele, nu pot spune ca m-am innebunit dupa nici un personaj din cartea aceasta. Mi s-au parut usor seci, dar avand in vedere ca astea au fost primele doua nuvele scrise de el, se scuza.

Actiunea nu este extraordinar de spectaculoasa, fiind narate doar intamplari din viata naratorilor. Intamplari care i-au marcat si care explica comportamentul lor actual. Sobolanul nu lipseste din nici o nuvela si pot spune ca el adauga un element foarte dragut la poveste si da un ritm aparte nuvelelor.

Ambele scrieri au la baza subiecte comune: singuratatea, isolatia, obsesia, eroticul si societatea. Murakami reuseste sa imortalizeze viata unui student si sentimentele lui, descriind in acelasi timp viata din Japonia intr-un fel aparte. Autorul dovedeste ca a reusit inca de la inceputul carierei lui sa imbine realul cu fantasticul intr-un mod ce mai tarziu il va face faimos.

De o ciudatenie incredibila, „Asculta cum canta vantul – Pinball” sunt doua nuvele usor de citit, care iti ofera posibilitatea de a vedea inceputurile unui autor remarcabil si de a-ti da seama cat de mult a evoluat acest om de la momentul in care a inceput sa scrie.

Ambele nuvele sunt interesante. Ca si cititor, ai parte de intamplari neasteptate si scene complet sarite de pe fix, iar personajele sunt speciale. Desi ambele mi-au placut, cu siguranta prefer „Asculta cum canta vantul”. Mi s-a parut mult mai bine scrisa si mult mai bine pusa la punct. In aceste doua nuvele se pot intalni subiecte despre care Haruki Murakami va scrie mai tarziu in cartile lui.

In editia in engleza a cartii exista prefata scrisa de autor. Eu am avut ocazia de a citi cuvintele scrise de el la librarie, in engleza, pentru ca aceasta prefata nu exista in editia din Romania. Mi se pare o mare pierdere pentru carte. Murakami explica foarte multe lucruri in acea prefata si te ajuta sa intelegi mai bine firea si scrisul lui.

Da, cu siguranta recomand. In aceste doua nuvele veti gasi povestiri ciudate, care va vor da de gandit si va vor bantui, personaje diferite, totusi normale, situatii care mai de care mai incredibile si multe metafore profunde. Daca nu ati mai citit nici o carte de-a lui pana acum, nu va recomand sa incepeti cu aceasta. Ganditi-va ca acestea sunt primele lui scrieri, deci automat nu sunt lucrarile cele mai bune. Este foarte posibil ca stilul lui din aceste doua nuvele, diferit de cel din cartile mai recente, sa nu va placa. Oricum ar fi, recomand cartea!

Nota: 3.5 stele din 5

24013720

 

Ce mai citim pana la sfarsitul anului

Au mai ramas doar patru luni din anul 2015. Am avut multe obiective pentru anul asta. Pe unele le-am atins deja, pe altele nu. Insa unul stiu sigur ca l-am atins: am reusit sa citesc patruzeci de carti. Sunt foarte incantata de lucrul asta, pentru ca am avut parte de un an foarte incarcat.

In lunile ce urmeaza agenda mea va fi si mai incarcata. Incep clasa a 11-a, dau de diploma la conservator in Iunie si ma pregatesc deja de multe concerte. Asa ca, incepand de pe 14 Septembrie, cand incepem scoala, va trebui sa imi programez fiecare minut in mod amanuntit. Imi va trebui multa putere de munca, multa ambitie, putere si rabdare. Nervi de otel, de asemenea. Insa cred ca orice ma va intampina anul asta va fi intampinat cu voie buna. Si cu carti bune. Asta mi-am propus pentru clasa a 11-a si pentru ultimul an de conservator. Sa fiu insotita mereu de o carte buna. Dar, ca si orice alta activitate pe care o voi face anul asta, si cititul trebuie sa fie organizat si planificat. Altfel va iesi de sub control. Si cum altfel pot planifica eu ceva decat facand o  lista?! Am pus in lista  cateva carti pe care mi-am propus sa le citesc pana la sfarsitul anului 2015. Adica in patru luni. Am ales 12 carti pe care le detin si pe care vreau sa le citesc neaparat pana se incheie anul.

Nu stiu daca voi reusi sa mai citesc 12 carti in patru luni, avand in vedere ca incep scoala si conservatorul. Chiar daca voi atinge numarul asta de carti citite in patru luni, nu sunt sigura ca vor fi acestea pe care le-am pus pe lista, avand in vedere ca mai colaborez cu cateva librarii pentru recenzii si acele carti au propritate intotdeauna. Insa eu voi incerca sa dau tot ce am mai bun si sa ma tin de lista.

Deci, sa vedem!

  • “Women” de Charles Bukowski

women

Pe care deja am inceput-o. Intotdeauna am vrut sa citesc o carte scrisa de Bukowski si sunt al naibii de incantata. 🙂

  • “The Diary of a young girl” de Anne Frank

the diary of a young girl

Am citit atat de multe citate superbe din cartea asta, incat ar fi fost imposibil sa nu vreau sa o citesc.

  • “Attachments” de Rainbow Rowell

attachments

Pentru ca Rainbow Rowell. E geniala tipa.

  • “Dracula” de Bram Stoker

dracula

Vreau sa o recitesc de Craciun. Pentru ca e Dracula.

  • “Wind, Pinball” de Haruki Murakami

 

wind pinball

Il ador pe Haruki Murakami si cartile lui. Am citit cateva pagini din cartea asta si vreau foarte mult sa o citesc.

  • “More than this” de Patrick Ness

more than this

Am vrut sa citesc cartea asta de cand am citit recomandarea lui John Green. Acum ca am facut rost de ea, nimic nu ma mai opreste.

  • “Siege and Storm” de Leigh Bardugo

siege and storm

Am citit recent primul volum din aceasta serie si mi-a placut mult. Mi-am propus sa citesc toata seria pana la sfarsitul anului si sper sa reusesc.

  • “Ruin and Rising” Leigh Bardugo

ruin and rising

Ca sa citesc toata seria trebuie sa citesc si ultimul volum, nu? 🙂

  • “Never fade” de Alexandra Bracken

never fade

“Never fade”este volumul doi din seria “The Darkest Minds” . Am citit primul volum vara asta si mi-a placut tare mult, asa ca vreau sa citesc restul seriei pana in Decembrie. Inclusiv povestioarele dintre volume.

  • “In the afterlight” de Alexandra Bracken

in the after light

“In the afterlight” este volumul trei din seria “The Darkest Minds” si am auzit ca si cel ma bun. 😉

  • “Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage” de Haruki Murakami

colorless tsukura tazaki

Doua cuvinte: Haruki Murakami.

  • “Forbidden” de Tabitha Suzuma

forbidden

“Forbidden” este, pentru mine, un must-have. Am comandat-o recent si ar trebui sa imi vina in doua saptamani. Abia astept sa o citesc! Suna atat de bine!

Cam astea sunt cele 12 carti pe care vreau sa le citesc pana la sfarsitul anului. Tineti-mi pumnii sa reusesc! Eu una voi incerca, pentru ca as fi foarte multumita daca as mai reusi sa citesc 12 carti.

Voi ce carti v-ati mai propus sa cititi in astea patru luni ramase din anul 2015? Astept listele voastre in sectiunea de comentarii. 🙂

Recenzie: “Norwegian Wood” de Haruki Murakami

818108

Descriere:

When he hears her favourite Beatles song, Toru Watanabe recalls his first love Naoko, the girlfriend of his best friend Kizuki. Immediately he is transported back almost twenty years to his student days in Tokyo, adrift in a world of uneasy friendships, casual sex, passion, loss and desire – to a time when an impetuous young woman called Midori marches into his life and he has to choose between the future and the past.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository, iar in romana de pe libraria online Libris.ro.

Recenzie:

Am intrat in “contact” cu autorul japonez Haruki Murakami din cauza profesoarei mele de literatura, care ni l-a recomandat inca de la inceputul anului scolar. Recent, am inceput sa studiem unul dintre textele lui si, pentru ca mi-a placut felul in care scrie inca de la inceput, am rugat-o pe profesoara mea sa imi recomande cea mai buna carte de la Murakami pe care a citit-o. Mi-a raspuns foarte rapid si foarte hotarat: “Norwegian Wood”. In dupa-amiaza aceea am dat o tura pana la librarie si prima carte care mi-a picat in maini a fost chiar “Norwegian Wood”. Am cumparat-o fara nici cea mai mica urma de indoiala, iar a doua zi, a mea a fost! Am inceput-o cu aceeasi nerabdare cu care incepi o carte pe care o asteptai de ani intregi. Conform site-ului Goodreads, am inceput cartea pe data de 29 Ianuarie si am terminat-o pe 2 Februarie. Ce s-a intamplat intre aceste doua date a fost magic.

Adevarul este ca…

M-am indragostit de “Norwegian Wood” de la primul cuvant. In momentul in care am deschis cartea si am inceput sa citesc, un lucru foarte ciudat s-a intamplat. Inima mi-a sarit din piept si, oricat de ciudat ar suna, am stiut ca am gasit cartea pe care o cautam de atat de multa vreme. Acea carte care sa ma faca sa ma indragostesc din nou de carti, care sa ma faca sa vreau sa stau treaza toata noaptea sa o citesc si care sa ma faca sa simt ca toata lumea este in regula atat timp cat am o carte alaturi de mine. Asta a fost “Norwegian Wood” pentru mine. Am simtit o liniste si o dragoste incredibila pentru carti pe toata durata lecturii acestei carti, incat in momentul in care am terminat-o nu am putut face nimic pentru cel putin o ora. Stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de geniala cartea pe care tocmai am citit-o a fost si cat de mult mi-ar placea sa ma intorc la inceput si sa o citesc din nou. Adevarul gol-golut este ca “Norwegian Wood” este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata si niciodata nu voi uita lumea minunata pe care a creat-o Murakami intre paginile acestei carti.

Imi este greu sa scriu aceasta recenzie. Foarte greu. Nu stiu ce sa scriu si incerc sa gasesc cuvintele perfecte care sa descrie experienta pe care am avut-o cu “Norwegian Wood”. Insa de-abia acum realizez ca este imposibil… “Norwegian Wood” trebuie traita si citita de fiecare in parte. E o carte care trebuie sa o experimentezi pe pielea ta ca sa intelegi despre ce vorbesc. Sincera sa fiu, nici nu am vrut sa scriu o recenzie la cartea asta, pentru ca aveam impresia ca si-ar pierde din farmec. Vreaus sa tin aceasta carte numai pentru mine, sa fie numai a mea si sa nu se atinga nimeni altcineva de ea. Insa in acelasi timp vreau sa o impartasesc cu toata lumea si vreau ca toata lume asa o citeasca. Oh, the struggle of loving an amazing book! 🙂

Daca ar fi sa ma intrebe cineva ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte, sunt sigura ca nu as putea raspunde. Pentru mine, ‘Norwegian Wood’ a fost cartea perfecta, care nu poate fi despartita in bucatele si care trebuie analizata ca si un total. De ce? Pentru ca fiecare aspect al acestei carti este perfect, formand un rezultat de neuitat.

Trebuie sa recunosc ca m-am gandit mult la aspectele cartii si am incercat sa le analizez. Am incercat sa ma gandesc la fiecare lucru in parte care mi-a placut si am incercat sa notez pe carnetelul meu de recenzii tot. Insa mi-a fost imposibil. Am umplut patru pagini spunand, de fapt, acelasi lucru. Ca “Norwegian Wood” este o carte care trebuie citita de toti. O carte geniala.

Am sa incerc sa va arat tot ce am scris pe carnetel intr-o recenzie cat mai coerenta.

Cred ca ar trebui sa incepem prin a vorbi despre Haruki Murakami. Chiar daca nu consider ca sunt in masura sa il “critic”, asta mi-e datoria fata de voi si voi incerca sa o fac cat mai drept si sa il descriu cat mai bine ca si autor. La sfarsit, sper ca veti fi convinsi ca trebuie sa ii incercati cartile.

Haruki Murakami este, cu siguranta, unul dintre cei mai buni autori in viata. Scrisul lui este pur si simplu perfect. Mi-a intrat la inima inca de la prima pagina. Este… perfect. Cursiv, inteligent si absolut captivant, stilul lui Murakami da dependenta. Dupa doar 50 de pagini din cartea aceasta, eram deja la librarie, in cautarea unei noi carti scrise de el pe care sa o adaug in colectia personala. Sunt constienta ca voi citi fiecare carte scrisa de el si ca va fi unul dintre autorii mei preferati pentru totdeauna si chiar ma bucur. Murakami stie ce face, are talent si trebuie apreciat si citit de toata lumea. Povestile lui au substraturi, personajele sunt reale si foarte diferite, iar situatiile in care isi pune personajele sunt atat normale si reale, cat si originale si ciudate.

Murakami scrie cu un realism de care nu ai cum sa nu te indragostesti. Cuvintele lui sunt reale, palpabile si iti raman in minte pentru totdeauna. Haruki Murakami scrie ca si cum ar vorbi cu cititorul. El scrie pentru cititor, pentru a-i spune o poveste si pentru a-l invata o lectie. De asemenea, el vorbeste despre subiecte tabu cu o naturalete cu care si-a castigat milioane de cititori de-a lungul anilor. Cred ca asta este cel mai minunat la el – nu are bariere si nu se sfideaza sa vorbeasca despre anumit subiecte delicate cu o duritate si un realism incredibil.

“Norwegian Wood” vorbeste despre multe lucruri. Este o carte complexa, care transmite multe lucruri si care are multe substraturi. Cred ca are un pic din orice. Este una dintre cartile bogate, din care oamenii au ce invata la fiecare pagina. Aceasta carte vorbeste, in principal, despre moarte, prietenie, loialitate, mortalitate, dragoste si acceptarea sinelui, sexualitate. Pentru Murakami, totul este normal. El are un ton foarte dezinvolt, chiar si in privinta unor subiecte de care noi, oamenii care nu suntem la fel de geniali ca si el, de temem.

Realismul asta si naturaletea lui m-au atras foarte tare si m-au facut sa vreau sa citesc cartea cat mai repede. Insa nu, nu am citit-o repede. Am vrut sa savurez fiecare cuvant, sa ma bucur cat mai mult de cat de genial este autorul si sa traiesc cat mai mult cu personajele in Japonia.

Cred, de asemenea, ca povestea reuseste sa iti arate foarte bine cum se traia in Japonia in perioada aceea. Consider ca Murakami a reusit sa transmita atmosfera acelor ani extraordinar de bine si, citind, te gasesti transpus in lumea lui, in atmosfera aceea. Simti, la un momentdat, ca esti alaturi de personaje si ca simti totul pe pielea ta.

In cartea lui, Murakami vorbeste si despre trecerea de la adolescenta la maturitate. Personajul nostru principal, Toru, trece prin intamplari specifice varstei si are parte de greutati care iti arata exact cum este viata la varsta aceea. “Peripetiile” lui sunt, de cele mai multe ori, amuzant, terific de captivante si te fac sa vrei sa fii student cat mai repede.

Cartea este usor de citit, dat fiind ca povestea este foarte captivanta, iar personajul principal, Toru, are o voce foarte placuta.

Povestea mi-a placut foarte mult. Este o poveste de dragoste, dar si o poveste despre viata si prietenie. O poveste complexa, deci. Actiunea este lina, nu foarte rapida, dar foarte captivanta. M-am gasit complet fascinata de viata si intamplarile prin care a trecut Toru si simteam ca traiesc alaturi de el.

Povestea de dragoste dintre el si Naoko mi s-a parut foarte trista, dar la fel de romantica. Trebuie sa recunosc, insa, ca o prefer pe Midori. Pentru a va spune de ce, trebuie sa lasam povestea (Cred ca ati inteles deja ca este o poveste foarte buna.) si sa trecem la personaje.

Ei bine, personajele sunt reale. Palpabile. Simti ca sunt persoane reale si, la fel cum am patit eu, ai vrea sa poti sa ii ai ca si prieteni. As putea spune ca personajele sunt remarcabile, chiar daca multe dintre ele sunt ciudate.

Toru, personajul principal, este foarte destept si are un stil ciudat de a vorbi. Este charismatic, amuzant atunci cand vrea si are ceva ce atrage. Poate ca din cauza ca este foarte diferit de ceilalti baieti de varsta lui, poate pentru ca citeste anumite carti, sau poate pentru ca nu prea stie ce vrea sa faca cu viata lui. Cred ca tocmai faptul ca nu are nimic iesit din comun il face sa fie atat de diferit si sa aiba atat de mult farmec.

Naoko. Hmmm… sincera sa fiu, nu mi-a placut de ea. Ok, ok, stiu! Naoko este bolnava, este depresiva si trebuie sa o intelegem. Ok. Inteleg. Zau ca da. Dar tot nu mi-a placut de ea. Mi s-a parut… banala. Cred ca autorul a vrut sa o prezinte ca pe un personaj extraordinar de fascinant, dar pentru mine, Naoko a fost doar o fata egoista, care vroia sa aiba tot si care nu a stiut cum sa se maturizeze.

Midori. Alta poveste. Midori este unul dintre personajele mele preferate. Ever. Mi-a placut simtul umorului pe care il avea, felul diferit de a se purta, si faptul ca stia ce vroia. Am adorat fiecare scena cu ea, iar povestea ei cu Toru m-a fascinant si mi-a facut inima sa fie mai… calda, intr-un fel.

In general, toate personajele sunt bune, chiar daca un pic ciudate. Se potrivesc cu povestea. J

Tinerii se pot regasi in aceasta carte si in personaje. Din cauza faptului ca Murakami descrie trecerea dintre adolescenta si maturitate si probleme pe care aceasta le aduce, dar si din cauza faptului ca el vorbeste despre subiecte despre care adolescentii sunt interesati si vor sa afle mai multe, tinerii se pot regasi si pot invata multe din aceasta carte.

Murakami nu ascunde faptul ca lumea este, uneori, urata. El vorbeste despre moarte si boli mentale cu o usurinta uimitoare. El iti arata ca lumea nu este perfecta si ca da, de-a lungul vietii vom pierde multe lucruri dragi noua, dar vom trece peste ele. Haruki Murakami si “Norwegian Wood” ne arata si ca lumea continua si ca intotdeauna vom gasi ceva care sa ne salveze. Asta daca vrem sa fim salvati, binenteles. Probabil ca veti crede ca povestea este foarte trista si intr-o masura este, dar nu este o tristete coplesitoare. Totul este balantat la aceasta carte.

De asemenea, romanul acesta este plin de simbolisme si metafore pe care nu ai cum sa nu le adori. Simbolismele se gasesc pana si in cantecele mentionate in roman, iar metaforele sunt la tot pasul, folosite, binenteles, cum trebuie.

Cartea asta m-a lasat cu un sentiment ca lumea este mai buna atat timp cat carti ca astea exista. Nu pot descrie exact “Norwegian Wood”. Si nici nu am sa incerc. Vreau sa aveti incredere in mine si sa ma credeti cand va spun ca aceasta carte trebuie citita. Este o poveste perfecta, cu personaje unice, situatii uneori triste, alteori amuzante. Este o carte complexa, plina de lucruri minunate. Da, recomand, recomand, recomand!

Nota: Nu pot nota cartea asta. Imi va ramane mereu in inima si nu cred ca merita un numar de stele. Merita, in schimb, sa fie citita de cat mai multa lume.

Currently reading… (61)

Va aduceti aminte de ultima postare a mea de genul asta, in care ma plangeam ca nu pot citi si ca nu am mai citit nimic bun de saptamani intregi? Daca ati ratat postarea aceea, o puteti citi cu un singur click aici. Insa sa stiti ca ce am spus in acea postare nu mai este valabil. M-am pus pe citit! Mi-am facut un program care ma lasa sa citesc cel putin o ora in fiecare zi. Hihi, so happy! ❤ It feels so good to read again! 🙂

La recomandarea unei prietene bune, in ale caror recomandari am incredere, am citit Ten Below Zero de Whitney Barbetii. Aceasta a fost prima carte pe care am citit-o dupa perioada de leneveala pe care am avut-o si cartea care m-a scos din starea care nu ma lasa sa citesc. Multumesc, Mihaela, pentru recomandare! 🙂

22529936

“Ten Below Zero” este o carte care nu are milioane de rating-uri pe GoodReads si nici nu se gaseste in fiecare top posibil din lumea asta. Insa este o carte buna. Este o carte care te face sa stai treaza noaptea sa citesti, o carte care nu te plictiseste, cu o poveste originala si personaje puternice. Mi-a placut extraordinar de mult. Am adorat, inca de la inceput, coperta, iar personajele si povestile lor mi-au ajuns imediat la suflet. Incerc sa scriu recenzia, dar nu sunt sigura cand voi avea timp sa o termin. Insa sa stiti ca o recomand si cu siguranta merita citita! 🙂

Aceasta este descrierea, pentru cei curiosi:

“In here,” he said, pushing on the skin above my heart, “you’re ten below zero. And you’re closer to death than I am.”

My name is Parker. My body is marked with scars from an attack I don’t remember. I don’t want to remember. I choose to live my life by observation, not through experience. While people are laughing and kissing and connecting, I’m in the corner. Watching them live. I’m indifferent to everything, everyone. The only emotion I feel with any kind of depth is annoyance, and I feel it often.

A text message sent to the wrong number proves to be my undoing.

His name is Everett, but I call him rude. He’s pushy, he’s arrogant, he crowds my personal space, and worst of all: he makes me feel.

He chooses to wear all black, all the time, as if he’s waiting to attend a funeral. Probably because he is.

Everett is dying. And he’s spending his final days living, truly living. In doing so, he’s forcing me to feel, to heal. To come face to face with the demons I suppressed in my memory.

He hurts me, he fulfills me, he completes me. And still, he’s dying.

In timp ce citeam “Ten Below Zero”, am dat o tura pe la librarie cu tata si mi-am cumparat o carte ce mi-a fost recomandata de profesoara mea de literatura: “Norwegian Wood” de Haruki Murakami. Inca de cand am citit descrierea pe internet si am ascultat-o pe profa de literatura spunandu-ne cat de buna este cartea am vrut sa o detin. Asa ca am luat actiune si iata ca acum o am! Si nu numai ca o am, dar o si citesc. Asa ca, guys, in momentul acesta pe raftul de ‘Currently reading’ se afla ‘Norwegian wood’ de Haruki Murakami.

818108

Nu am cuvinte. M-am indragostit de carte de la inceput. Chiar daca nu ma asteptam, inaintez repede in carte si mi-este frica ca o voi termina inainte de a fi pregatita. Nu o citesc repede,insa. Incerc sa trag de fiecare pagina si sa savurez fiecare cuvant. Ador personajele, imi place atmosfera, dar povestea este partea mea preferata. Acelasi lucru pot spune si despre scrisul lui Murakami, care si-a castigat usor un loc in topul autorilor mei preferati. Imi place atat de mult ce scrie, incat ieri am dat o tura la librarie din nou si, printre altele, am cumparat o alta carte scrisa de el. Recomand, pentru ca merita!

Descrierea cartii ‘Norwegian Wood’ o puteti citi mai jos:

This stunning and elegiac novel by the author of the internationally acclaimed Wind-Up Bird Chronicle has sold over 4 million copies in Japan and is now available to American audiences for the first time.  It is sure to be a literary event.

Toru, a quiet and preternaturally serious young college student in Tokyo, is devoted to Naoko, a beautiful and introspective young woman, but their mutual passion is marked by the tragic death of their best friend years before.  Toru begins to adapt to campus life and the loneliness and isolation he faces there, but Naoko finds the pressures and responsibilities of life unbearable.  As she retreats further into her own world, Toru finds himself reaching out to others and drawn to a fiercely independent and sexually liberated young woman.

A poignant story of one college student’s romantic coming-of-age,Norwegian Wood takes us to that distant place of a young man’s first, hopeless, and heroic love.

Ei bine, guys, mi-am recapatat pofta de a citi! Nici nu va imaginati cat de mult ma bucur, pentru ca…

10922807_907990622554219_6204212160854584349_n

Cam asa. :))

Voi ce mai cititi, dragilor? Sper ca numai carti bune! 😉