Cinci carti de razboi pe care trebuie sa le cititi

Cred ca stiti cat de pasionata sunt de tot ce inseamna razboi si Holocaust. Cartile care abordeaza aceste subiecte se numara printre cartile mele preferate. Am zeci de carti despre razboi in biblioteca, unele citite si rascitite, altele care isi asteapta inca randul. Am citit pana acum foarte multe carti care descriu atmosfera si viata de atunci si fiecare carte de acest gen si-a lasat amprenta asupra mea. Ador sa stiu cum traiau oamenii in anii aceia, cum se confruntau cu greutatile vietii, iar atmosfera de atunci ma fascineaza, la fel cum ma fascineaza dorinta unor oameni de a induce durere.

Desi gusturile in materie de carti mi se schimba des, cartile de razboi vor ramane un constant. Stiu ca voi adora mereu aceste carti. Anul asta, din pacate, nu am citit atat de multe carti de razboi, insa in 2016 planuiesc sa dau gata toate cartile de genul asta pe care le am in biblioteca.

Pana atunci, insa, am intocmit un top cinci al cartilor de razboi pe care trebuie neaparat sa le cititi. Mi-a luat mult timp sa ma hotarasc la doar cinci carti, insa am facut-o in sfarsit si cred ca am reusit sa aleg cinci carti care cu siguranta va vor fascina.

Let’s start!

1. “Gestapo” de Sven Hassel

sven-hassel-gestapo-1176

Daca nu ma insel, Gestapo a fost primul meu contact cu cartile de razboi. Imi luase mama cartea atunci cand a aparut la colectia Adevarul si stiu ca am citit-o imediat, pe tren, intr-o sambata. Nu aveam idee ca aceasta carte avea sa ma faca sa ma indragostesc atat de tare de cartile de razboi. Cred, de asemenea, ca ‘Gestapo’ este cea mai buna alegere daca vreti sa aflati cum este in razboi. Atmosfera este exact cum imi imaginez eu ca este in razboi, iar trairile autorului sunt descrise cu exactitate si te fascineaza.

2. “Jurnalul Annei Frank” de Anna Frank

jurnalul-annei-frank-12-iunie-1942---1-august-1944_1_fullsize

Am citit aceasta carte de curand. ‘Jurnalul Annei Frank’ este o poveste reala. Este jurnalul Annei Frank, o adolescenta evreica care a stat ascunsa intr-o mansarda timp de doi ani, alaturi de familia ei, si care a murit cu cateva zile inainte de a fi eliberata. Povestea este emotionanta si descrie trairile oamenilor de atunci si atmosfera de razboi intr-un fel care te face sa ramai mut de uimire. Ce mai, mi-a placut la nebunie!

3. “Pianistul”  de Wladyslaw Szpilman

pianistul

Imaginati-va cat de mult mi-a placut cartea asta, daca inca pot scrie numele autorului fara probleme! 🙂

Am citit cartea anul trecut si dat fiind faptul ca este o poveste reala a unui pianist, eu insumi fiind violonista, am fost extrem de emotionanta de poveste. Cred ca si aceasta carte descrie foarte bine atmosfera razboiului si greutatile de atunci. Insa, mai presus de toate, descrie traumele si suferinta pe care oamenii de atunci le traiau. N-am sa uit cartea asta cat voi trai.

4. “Printre tonuri cenusii” de Ruta Sepetys

wpid-between-shades-of-gray.jpg

Am citit cartea asta anul trecut si mi-a placut la nebunie. Inca ma mai doare inima cand ma gandesc la ea. Chiar daca nu este o poveste reala ca si cartile de mai sus, m-am implicat atat de tare in poveste, incat mi-a luat trei zile sa pot citi altceva. Cartea asta trebuie citita neaparat! Si acum imi dau seama ca ar trebui sa o recitesc.

5. “Hotul de carti” de Markus Zusak

the book thie

Ah, cat de tare mi-a placut cartea asta!

“The book thief” este povestea emotionanta a unei fetitie adoptata care iubeste cartile intr-o epoca in care cartile sunt aproape interzise. Mi-a placut mult felul in care cartea este scrisa, insa cred ca povestea este cea care ar trebui sa va faca sa cititi cartea. Este o poveste captivanta, plina de intorsaturi, care descrie foarte bine razboiul intr-un mod ce te va nauci.

Scriind acest articol, mi-am dat seama din nou cat de mult ador cartile astea si mi-am dat seama ca ar trebui sa recitesc toate aceste carti. Deja imi fac planul pentru cat sa le citesc. Insa mai intai as vrea sa citesc toate celelalte carti de razboi pe care le am.

Sper ca v-am convins sa cititi macar una dintre cartile astea. Mi-ar placea sa cred ca fiecare persoana din lumea asta a citit sau va citi o carte care sa vorbeasca despre subiectul razboiul. Sunt niste carti bune, cu povesti care nu au cum sa nu te atinga.

 

 

Citite in carti! (17)

Asa cum spuneam in recenzia cartii “The Book Thief” , autorul cartii are un scris genial, iar metaforele pe care le foloseste creaza niste citate absolut superbe. La mine, cam toata cartea este subliniata, pentru ca gaseam cate un citat pe care vroiam sa il pastrez la fiecare pagina. Astazi m-am hotarat sa selectez cateva citatele cele mai indragite de catre mine si sa le impartasesc cu voi. Mi-am facut singura viata grea, pentru ca a alege numai cateva citate dintr-o carte plina de frumuseti este practic imposibil.

“I have hated words and I have loved them, and I hope I have made them right.”

“It kills me sometimes, how people die.”

 

“Like most misery, it started with apparent happiness.”

“I am haunted by humans.”

“I wanted to tell the book thief many things, about beauty and brutality. But what could I tell her about those things that she didn’t already know? I wanted to explain that I am constantly overestimating and underestimating the human race-that rarely do I ever simply estimate it. I wanted to ask her how the same thing could be so ugly and so glorious, and its words and stories so damning and brilliant.”

“Imagine smiling after a slap in the face. Then think of doing it twenty-four hours a day.”

“A snowball in the face is surely the perfect beginning to a lasting friendship.”

“Usually we walk around constantly believing ourselves. “I’m okay” we say. “I’m alright”. But sometimes the truth arrives on you and you can’t get it off. That’s when you realize that sometimes it isn’t even an answer–it’s a question. Even now, I wonder how much of my life is convinced.”

“A small but noteworthy note. I’ve seen so many young men over the years who think they’re running at other young men. They are not. They are running at me.”

“His soul sat up. It met me. Those kinds of souls always do – the best ones. The ones who rise up and say “I know who you are and I am ready. Not that I want to go, of course, but I will come.” Those souls are always light because more of them have been put out. More of them have already found their way to other places.”

“My heart is so tired.”

“The consequence of this is that I’m always finding humans at their best and worst. I see their ugly and their beauty, and I wonder how the same thing can be both.”

“Somewhere, far down, there was an itch in his heart, but he made it a point not to scratch it. He was afraid of what might come leaking out.”

“I have to say that although it broke my heart, I was, and still am, glad I was there.”

“Together, they would watch everything that was so carefully planned collapse, and they would smile at the beauty of destruction.”

“I guess humans like to watch a little destruction. Sand castles, houses of cards, that’s where they begin. Their great skills is their capacity to escalate.”

“The words. Why did they have to exist? Without them, there wouldn’t be any of this.”

“She took a step and didn’t want to take any more, but she did.”

“Of course, I’m being rude. I’m spoiling the ending, not only of the entire book, but of this particular piece of it. I have given you two events in advance, because I don’t have much interest in building mystery. Mystery bores me. It chores me. I know what happens and so do you. It’s the machinations that wheel us there that aggravate, perplex, interest, and astound me. There are many things to think of. There is much story.”

“…one opportunity leads directly to another, just as risk leads to more risk, life to more life, and death to more death.”

“Please, trust me, I most definitely can be cheerful. I can be amiable. Agreeable. Affable. And that’s only the A’s. Just don’t ask me to be nice. Nice has nothing to do with me.”

“The words were on their way, and when they arrived, she would hold them in her hands like the clouds, and she would wring them out like the rain.”

 

Absolut toate citatele imi plac la nebunie. Insa citatul meu preferat este acesta:

10411104_988619917847690_4481242534082280821_n

“Look at my bruises.”

Stiti ce vreau sa fac acum? Vreau sa iau cartea de pe raft si sa ma apuc din nou de ea. I’ll never get over it, I’m sure of it. Si daca acest citate nu v-au convins sa cititi cartea, atunci nu stiu ce v-ar putea convinge. Seriously. You have to read it.

 

 

 

 

Recenzie: “The Book Thief” de Markus Zusak

the book thie

Descriere:

It is 1939. Nazi Germany. The country is holding its breath. Death has never been busier, and will be busier still.

By her brother’s graveside, Liesel’s life is changed when she picks up a single object, partially hidden in the snow. It is The Gravedigger’s Handbook, left behind there by accident, and it is her first act of book thievery.

So begins a love affair with books and words, as Liesel, with the help of her accordian-playing foster father, learns to read. Soon she is stealing books from Nazi book-burnings, the mayor’s wife’s library, wherever there are books to be found.

But these are dangerous times. When Liesel’s foster family hides a Jewish fist-fighter in their basement, Liesel’s world is both opened up, and closed down.

In superbly crafted writing that burns with intensity, award-winning author Markus Zusak has given us one of the most enduring stories of our time.

Cartea poate fi cumparata in engleza de pe Bookdepository si in romana de la libraria online Libris.ro.

Recenzie:

Imi aduc aminte si acum cum am incercat sa citesc cartea aceasta prima data. Era prin Mai, era frig si vroiam sa citesc o carte care sa ma scoata din plictiseala de zi cu zi. Citind mai multe bloguri, am decis sa citesc o carte pe care toate lumea o lauda. Asa am decis sa imi iau Kindle-ul, patura si ceaiul sis a ma apuc de “The Book Thief”.

Asa cum banuiesc ca ati inteles, la momentul acela o aveam numai in eBook. Personal, consider ca aceasta carte trebuie tinuta in maini si citita, pentru a avea parte de experienta completa. Mi s-a parut foarte dificil sa o citesc in format electronic si parca ma impotmoleam printre cuvinte si fraze. Am citit 5% in mai mult de o zi, lucru care nu se intampla decat in momentul in care nu imi place o carte.

Era, insa, sigura ca nu este cazul. Cartea imi placea si imi placea si felul in care era povestita. Vroiam sa o citesc si ma intrebam ce se va intampla in continuare. Dar refuzam sa o citesc in format electronic. Asa ca am decis sa  o aman si sa  o citesc in momentul in care o voi avea in maini, in format normal.

Am reusit sa o cumpar, in sfarsit, in iunie. Nu va puteti imagina ce am simtit cand am tinut-o in maini. Ca sa o zic pe aia dreapta, mi s-a parut cartea perfecta. Coperta este superb, fina ca o foaie de hartie, cartea mirosea extrem de frumos, paginile sunt fine, formatul cartii genial. M-am indragostit pe loc de ea si nu imi venea sa o pun in biblioteca. Dar, pana la urma am pus-o, cu mult greu. Nu am luat-o de acolo pentru a o citi decat dupa 4 luni. Adica acum doua saptamani.

Mi-a fost putin frica sa o incep, sa fiu sincera. Imi era frica ca nu imi va placea. Imi era frica ca nu este formatul cartii de vina si ca, intr-adevar, nu este cartea potrivita pentru mine.

Degeaba mi-a fost frica. Am adorat cartea de la prima pagina.

Mi-a placut la nebunie, adevarul este. Am adorat si pretuit fricare cuvintel, fiecare virgula, fiecare pagina. Este una dintre cartile la care te gandesti si un zambet larg iti apare pe fata, iar inima iti creste. Am sa iubesc mereu cartea asta, pentru ca mi-a oferit exact ce cautam eu.  O noua carte preferata, care sa imi arate cat de norocoasa sunt cu viata pe care o traiesc si care sa imi aminteste  de ce iubesc cartile.

In afara faptului ca pentru mine, aceasta carte este perfecta, este si o carte extreme de buna. Exista o diferenta intre o carte care iti place pentru ca ti se potriveste, si o carte care, din punct vedere literar, este o capodopera. Pentru mine, ‘The Book Thief’ este ambele. O carte care mi se potriveste si imi satisface toate nevoile literare, dar si o carte extraordinar de buna din punct de vedere literar.

In primul rand, “The Book thief” este o carte care are un anumit impact asupra cititorului si care are ceva de spus. Consider ca este una dintre cartile pe care toata lumea ar trebui sa le citeasca, nu numai pentru ca este geniala, ci si pentru ca este o carte importanta. Consider ca aceasta carte are multe de spus. Din cauza mixului de young adult si carte pentru adulti, “The Book thief” este o carte potrivita pentru toata lumea, dar in special pentru adolescent. De ce? Ei bine, in afara ca exista cateva lectii bune in carte (de etica, de istorie, de viata in general), “Hotul de carti” indeamna adolescentii (lumea, in general) la citit. Este una dintre cartile care iti deschide apetitul pentru carti. Nu numai pentru ca iti poate arata cat de minunate sunt cartile, ci si pentru ca, pur si simplu, cam asta este subiectul cartii.

In carte, Liesel invata sa citeasca sis a isi exploateze dragostea pentru carti. Cartea este un fel de “lauda” adusa literelor, cartilor, scrisului, cititului si literaturii. Iti arata cat de important sunt cuvintele si cartile pentru o persoana si cat de mult de ajuta. Fara cuvinte, am fi nimic.

Acesta este primul roman despre razboi a carei actiune se petrece in Germania. Am apreciat mult aceasta sansa de a citi si povestea lor.

Ne-am obisnuit sa dam vina pe Nemti pentru tot ce li s-a intamplat celorlalte tari, insa niciodata nu stam sa ne gandim cum a fost afectata populatia Germaniei de catre razboi si de catre regimul lui Hitler. Daca stam bine si ne gandim, milioane de Nemti nevinovati au murit in razboi si majoritatea populatiei nu era de accord cu Hitler. Nu stam niciodata sa ne gandim la cat de rau au dus-o si Nemti. Ei bine, “The Book Thief” iti arata ca si Nemtii au fost la fel de afectati de razboi si de Hitler cat si celelalte netiuni ale lumii. Este un deschizator de ochi, intr-un fel. Dupa aceasta carte, privesc tara lor cu alti ochi. Nu voi fi niciodata de accord cu ce au facut lumii acesteia, dar nici nu ii voi mai judeca la fel de aspru.

Cartea aceasta debordeaza de originalitate. Daca vreti sa va explic de ce spun asta, ei bine… este foarte simplu. In primul rand, naratorul este… Moartea! Spuneti-mi, acum, cate carti exista in care naratorul sa fie Moartea? Mda, nu prea multe.

Ma asteptam sa urasc acest ‘personaj’. Ma asteptam sa vreau sa arunc cu cartea de pereti din cauza frustrarii, dar nu este asa. Zusak a facut acelasi lucru care l-a facut si cu Nemtii: m-a facut sa ma gandesc ca daca intr-adevar ar exista Moartea, in felul in care ne-o descrie el, nu trebuie sa ii fie usor. Adevarul este ca mi-a placut mult vocea ei, la fel de mult cum mi-a placut abordarea cartii si faptul ca Zusak a decis sa fie atat de original.

Pana la sfarsitul cartii ajungi sa respecti Moartea, ba chiar sa o compatimesti. Zusak o prezinta in asa fel incat nu ai cum sa nu iti para rau pentru tot ce trebuie sa indure acest personaj. Treaba ei, a Mortii, nu este usoara, la fel cum nici soarta Nemtilor nu a fost usoara. Cand inchizi cartea, te uiti in jur si iti dai seama ca increderea si simpatia ti-au fost castigate de acest personaj atat de urat de lume.

Vocea naratorului este o combinative de tinerete, batranete, intelepciune, experienta si… oboseala. Chiar si jovialitate, pe alocuri. Te-ai fi asteptat ca aceasta carte sa fie extreme de profunda si de intunecata (si este, intr-o oarecare masura), dar adevarul este ca uneori de intrebi daca nu Liesel este naratorul. Am ras de foarte multe ori la descrierile folosite de Moarte pentru a descrie persoane sau situatii penibile. Da, cartea are o urma de amuzament morbid.

Faptul ca actiunea este povestita de Moartea si faptul ca personajul principal, Liesel, este doar un copil care a trecut prin mult prea multe ofera cartii o sensibilitate aparte. “The Book Thief” este una dintre cartile care te face sa te topesti si iti inmoaie, practice, inima. In timp ce citeam, imi puteam simti inima crescandu-mi si inmuindumi-se. Este o carte extreme de emotionanta, pentru ca in timp ce nu exista nici un “filtru” si toate baile de sange si situatiile dramatice iti sunt prezentate cu o realitate tulburatoare, iti arata si ca exista lucruri bune in viata. Faptul ca personajele se bucura de viata chiar si intr-un mediu de genul acesta este probabil cea mai mare lectie pe care o poate oferi cartea.

Personajele nu au nimic, dar invata sa se bucure sis a pretuiasca orice au. Invata sa faca ce-I mai bun din ce le este oferit. In ciuda greutatilor, ei isi pastreaza umanitatea si, cu putinul pe care il au, ajuta si pe ceilalti. Cred ca este o lectie importanta pe care o transmite cartea si pe care multi dintre noi trebuie sa o invete.

Am adorat stilul de scriere a lui Zusak. Textul curge de la sine, metaforele te duc cu mintea la cele mai frumoase poezii din lume, iar in timp ce citesti ai impresia ca cineva iti sopteste toata povestea lui Liesel la ureche. Scrisul lui Zusak m-a dus cu mintea la povestile pe care ni le spuneau parintii inainte de culcare cand eram prea mici pentru a citi singuri.

Personajele… ei, am atins un punct sensibil.

Liesel. Draga de Liesel. Am iubit-o, in adevaratul sens al cuvantului. Desi ea este un copil, are o maturitate care te face sa o respecti si sa o admiri. Desteptaciunea ei si sarcasmul cu care raspundea la fiecare provocare pusa de Rudy m-au facut sa o indragesc si mai tare. Insa felul in care ii pasa de toata lumea si incerca sa ajute oricum putea m-a impresionat cel mai mult. Desi Liesel poate parea a fid oar un copil, nu este asa. Ea este un adult, poate mult mai bun decat multi oameni cu varste de adulti. Dragostea ei pentru carti si pentru cuvinte m-a facut sa fiu, intr-un fel, mandra. Cu siguranta Liesel se regaseste printre personajele mele preferate.

Rudy mi-a placut si el foarte mult. La fel de destept, matur si sarcastic ca si Liesel, cred ca se potrivea foarte bine cu fata mai sus mentionata. De asemenea, el are ceva in plus, o scanteie, o veselie aparte, care il desparte si il diferenteaza de toate celelalte personaje din carte.

Tatal lui Liesel. Oh, cat de mult l-am indragit! Este un parinte perfect, iar felul in care a ingrijit-o pe Liesel si felul in care se purta cu ea in general m-au facut sa il indragesc inca de la inceput. Un barbat foarte grijuliu, iubitor, destept si intelept, cam asa l-as descrie pe el. Relatia lui cu Liesel este una cu totul speciala si nu ai cum sa nu ii admiri.

L-am indragit si pe Max  foarte mult. Este un personaj special, dar ce il face si mai special este relatia speciala pe care o are cu Liesel. Ei au parte de o prietenie perfecta, extreme de stransa si de frumoasa.

In general, toate personajele mi-au placut. Markus Zusak a avut grija sa isi creeze personajele in asa fel incat cele bune sunt indragite de cititor, iar cele… mai putin bune, sa spunem sa fie mai putin indragite. Personajele sunt foarte bine conturate si de multe ori am simtit ca sunt in aceasi camera cu mine.

De-a lungul cartii, Zusak impanzeste cartea cu moment bune, care iti dau speranta chiar daca stii ca aceasta poveste superba nu se va termina intr-un mod bun. Aceste moment iti umplu inima de bucurie si te fac sa zambesti, bucuroasa ca personajele sunt bine si ca au parte macar de o iluzie a fericirii care le-a fost rapita de catre razboi. Iar finalul… finalul te sfasie, pur si simplu. Nu va puteti imagina cat de trista m-am simtit atunci cand citeam ultimele capitole. Mi-au rupt inima in multe bucatele mici. Mi s-a parut atat de nedrept, mai ales ca ma atasasem extreme de mult si de Rudy, si de tatal lui Liesel, si de… de toata lumea! Nu are cum sa nu iti para rau si pentru Liesel, pentru ca trebuie sa indure asa ceva. Mi s-a parut nedrept, dar nu mi-as fi putut imagina un altfel de sfarsit. Ca sa fiu sincera, daca aceasta carte s-ar fi terminat intr-un alt fel, probabil ca nu ar mai fi fost la fel de reala.

Asa cum am mentionat mai sus, cartea are o doza de realism care te tulbura. Toate intamplarile tulburatoare iti sunt prezentate fara nici un fel de bariera sau filtru. Autorul nu te menajeaza. Si, pana la urma, de c ear face-o? Asta era viata in anii aceia si nu vad de ce atat de multa lume incearca sa o ascunda.

O carte brilianta. Te emotioneaza, te captiveaza, nu te lasa in pace pana cand nu o termini. Mi-a placut extraordinar de mult si, daca as putea, m-as reapuca de ea si maine. Cred ca toata lumea ar trebui sa  o citeasca, pentru ca este una dintre cartile care iti arata de ce cartile sunt importante si, mai ales, de ce fiecare om trebuie sa isi pretuiasca viata. Pentru mine, ‘The Book Thief’ este cartea perfecta si sunt sigura ca o voi mai citi de cateva ori. Merita!

Nota: 6 stele din 5