Insurgent – New Trailer

Tanananaaaaaa! Astazi a aparut un nou trailer pentru filmul ‘Insurgent’, partea a doua din seria ‘Divergent’. Dupa reusita primului trailer, fanii au asteptat cu sufletul la gura noi scene din acest film, care urmeaza sa apara pe 20 Martie. Personal, nu am fost deloc dezamagita si abia astept sa vad rezultatul final. Ah, 20 Martie, grabeste-te! ❤

Puteti urmari noul trailer mai jos:

Deci, ce parere aveti? Yay or nay? 🙂

Advertisements

Insurgent – New Featurette

Au aparut noi scene din filmul “Insurgent”! Atat directorii si actorii filmului, cat si autoarea seriei “Divergent”  vorbesc despre acest film si ce ne aduce el.

Personal, vizionand acest trailer, mi-am dat seama ca ‘Insurgent’ este cu totul si cu totul altceva. Vom avea parte de mai multa actiune, efecte speciale mai bune si interpretari pe care nici Oscarul nu le-ar putea premia indeajuns. Abia astept sa il vad! Cred ca va fi chiar mai bun decat filmul… I’m excited! ❤

Ei, ce parere aveti? Nu-i asa ca au dus filmul asta la un nou nivel? 🙂

Insurgent – Nou trailer oficial!!

Fratilor, e nebunie!! A iesit noul trailer oficial din ‘Divergent’ si OMG!! Oricat de obosita sunt, nu pot sa nu il discut cu voi ACUM!!

Este genial!!! Sunt atat de entuziasmata, pentru ca este fucking genius! Trailer-ul asta este atat de… atat de… n-am cuvinte!! Ugh! Este atat de bine sa il vad din nou pe Four, dar si pe Tris… agh!! GE-NI-AL!!! E nebunie!!!

Vreau sa vina Martie. Acum. Right fucking now.

Uitati-va. Acum. E genial!

Aaaagh nu mai pot! Repeat! ❤

Iar posterulllllllll…..

10365773_220768001457093_1358580533976373865_n

Insurgent – Primul teaser trailer!

Cat am asteptat momentul asta si iata ca a sosit! Pentru toti fanii seriei Divergent din lumea care asteapta lansarea celui de-al doilea film din serie, am o veste doar buna! Astazi a iesit primul teaser trailer a filmului ‘Insurgent’, ce dureaza un minut si este genial! Ce efecte speciale, dom’le! M-a dat pe spate, ce sa mai! Sunt extraordinar de entuziasmata si abia astept sa vad si celelalte trailere care vor iesi. Si, binenteles, filmul! Eh, dar pana in martie mai este… Intre timp, uitati trailer-ul…

Cum vi se pare?? Vreau sa aud parerile voastre despre acest trailer! 🙂

Insurgent – Primele postere oficiale

Vesti foarte bune pentru toti fanii seriei ‘Divergent’ de Veronia Roth. Dupa ce primul film, ‘Divergent’, a avut parte de un real succes, producatorii au ales sa ecranizeze si urmatoarele volume din serie. Filmarile pentru ‘Insurgent’ deja s-au terminat, iar de astazi ne putem bucura si de primele postere cu personajele principale din aceasta carte. Personal, ador posterele, pentru a arata extraordinar de bine, sunt foarte diferite si au acea atmosfera de… distopie. Genial. Daca posterele arata in felul asta… nu imi pot imagina cat de bun va fi filmul.

Filmul este programat sa se lanseze in America pe 20 Martie 2015. Abia astept!

De asemenea, puteti fi la curent cu tot ce se intampla in lumea Divergent cu un simplu click aici.

fin02insurgent1shtmaxtrimjpg-740159_960w

fin04insurgent1shtpetertrimjpg-b21b2e_960w (1)

fin05insurgent1shtcalebtrimjpg-7f5ff5_960w

fin05insurgent1shtchristinatrimjpg-b21b2f_960w

fin05insurgent1shttoritrimjpg-7f5ff6_960w

fin05insurgent1shturiahtrimjpg-b21b30_960w

fin08insurgent1shtfourtrimjpg-7f5ff7_960w

Tris

Ce parere aveti? Nu-i asa ca sunt geniale? ❤

Recenzie: “Allegiant” de Veronica Roth (“Divergent” #3)

allegiant

Descriere:

The faction-based society that Tris Prior once believed in is shattered—fractured by violence and power struggles and scarred by loss and betrayal. So when offered a chance to explore the world past the limits she’s known, Tris is ready. Perhaps beyond the fence, she and Tobias will find a simple new life together, free from complicated lies, tangled loyalties, and painful memories. 

But Tris’s new reality is even more alarming than the one she left behind. Old discoveries are quickly rendered meaningless. Explosive new truths change the hearts of those she loves. And once again, Tris must battle to comprehend the complexities of human nature—and of herself—while facing impossible choices about courage, allegiance, sacrifice, and love. 

Told from a riveting dual perspective, Allegiant, by #1 New York Times best-selling author Veronica Roth, brings the Divergent series to a powerful conclusion while revealing the secrets of the dystopian world that has captivated millions of readers in Divergent and Insurgent.

Recenzie:

Am terminat “Allegiant” duminica, 4 Mai. Nu am avut nici teimpul necesar, nici dispozitia pentru o recenzi. Nu imi pot adune gandurile intr-o recenzie coerenta, pentru ca oricand ma gandesc la cartea asta, ma inunda o tristete care nu ma lasa sa scriu o recenzie buna.

“Allegiant” face parte din finalurile mele preferate. Nu e cea mai buna carte pe care am citit-o, dar emotiile pe care te ace sa le simti si tragedia din ea o aduce printre volumele mele preferate.

Nu inteleg de ce “Allegiant” este atat de criticata. In timp ce o citeam, am citit o multime de recenzii negative care m-au socat. M-a uimit cum unii aleg sa critice o autoare si cartea ei doar din cauza ca a ales sa fie diferita. Am ramas cu gura cascata cand am citit o recenzie care spunea ca ‘Veronica Roth si-a tradat/dezamagit fanii si cititorii’ si ca tipa respectiva ‘e extrem de dezamagita’.

Serios?! De cand trebuie toate cartile sa urmeze un tipar, sa aiba toate un final fericit? De ce nu putem sa o apreciem pe Veronica pentru curajul de a face ce vrea cu cartea ei si cu personajele ei? De ce, in loc sa o laudam pentru curajul de a scris un final riscant si pentru faptul ca e adiferita, o criticam?

Finalul lui Veronica este trist. Da, mi-au dat lacrimile, am fost si sunt trista, dar mi-a placut enorm. E extrem de real. Inca o data, Veronica s-a remarcat prin originalitatea ei si a dat dovada de talent si curaj. Ca de fiecare data, Roth a trimis un mesaj.

Nu toata lumea are parte de un final fericit. Tragedii se intampla oricand, oricui, chiar si eroilor, care nu sunt pe cat invincibili pe cat par. Dar totusi, trecem peste.

Oameni buni, chestiile astea se intampla in viata reala! De ce trebuie sa nu le intalnim si in carti?

Viata e plina de tragedii. Inteleg ca citim ca sa evadam, sa uitam, dar uneori, trebuie sa ne amintim si de viata reala.

Asa ca da, mi-a placut finalul, chiar daca mi-a frant inima de cititoare. E real, socant, trist, frumos. Daca inainte o apreciam pe Veronica Roth enorm de mult, acum o respect si o apreciez de o mie de ori mai mult.

Nu multe autoare au curajul sa faca un pas ca asta. Cand scrii un final ca al Veronicai, iti asumi multe riscuri. Dovada ca nu multi apreciaza finalurile mai triste o putem vedea pe GoodReads, dand un search cartii ‘Allegiant’ si cititnd toate recenziile de acolo. Totusi, Veronica nu s-a gandit la ce ar prinde, ci la ce s-ar potrivi cu seria ei si la ce vrea sa transmita.

Ce-I drept, inceputul cartii nu ma prindea. Actiunea nu a fost la fel de alerta ca deobicei, dar am primit multe raspunsuri pe care le cautam si am aflat mai multe despre lumea Veronicai. Cu toate astea, nu ma prindea. Poate din cauza ca era ultimul volum, poate pentru ca stiam ce se va intampla si nu vroiam sa citesc acel capitol, sau poate lipa actiunii antrenante cu care ne-a obisnuit Veronica a fost de vina.

“Allegiant” ne explica lumea Veronicai mult mai bine decat celelalte doua volum din serie. Am aflat o multime de lucruri desprue societatea din ‘Divergent’ si mi s-au lamurit o multime de nelamuriri. O singura intrebare nu si-a primit raspunsul: De ce vroia Evelyn sa stapaneasca orasul?

Modul detaliat in care si-a explicat Veronica lumea m-a uimit. Totul e pus la punct, bine gandit si explicat cum trebuie. E usor sa intelegi lumea Veronicai, caci o explica cum trebuie si se vede ca a gandit orice detaliu inainte de a asterne povestea pe hartie. Daca ‘Divergent’ si ‘Insurgent’ m-au lasat cu cateva nelmauriri si intrebari, ‘Allegiant’ ofer toate explicatiile necesare.

Tris a devenit personajul remarcabil pe care il cautam toti in carti. S-a dezvoltat enorm de mult, si-a invins fricile si a infruntat toate barierile care I s-au pus cu intelapciune si curaj. Beatrice a incercat mereu sa gandeasca ca mintea, nu cu inima. Chiar si cand venea vorba de Caleb, tot cu mintea gandea.

Despre Tobias, nu stiu ce sa zic. Sa fiu sincera… nu a fost la fel de impresionant ca in celelalte volume. Deciziile pe care le-a luat mi s-au parut impature si nesabuite. Semana cu un adolescent care nu reuseste sa treaca peste anumite impasuri din viata lui, si se comporta cu o imprudenta socanta, doar pentru a arata lumii ca e ranit.

La sfarsit si-a revenit si a devenit Tobias, cel pe care il cunoastem noi. Curajos, intelept, cu capul pe umeri.

Personajele secundare mi-au placut enorm de mult. Uriah, oh, Uriah! Uriah este, probabil, personajul meu preferat, dupa Tris.  Christina, si ea mi-a placut. Peter m-a surprins, dar l-am apreciat pentru curajul de a face un pas ca asta. Caleb…hm. Caleb e tot Caleb.

Ce mi se pare admirabil la personajele Veronicai e ca se comporta ca oameni reali. Fac greseli, au activitati normale, usor banale, se confrunta cu probleme adolescentine, in timp ce incearca sa salveze lumea.

Nu numai Tris m-a intristat, ci si celelalte personaje din “Allegiant”. Nu va zic despre ce vorbesc sau despre cine, pentru ca v-as da un spoiler imens, dar pot sa va spun ca mi s-a frant inima de multe ori pe parcursul cartii.

Relatia dintre Tobias si Tris evolueaza, dar nu mereu intr-o directie buna. Pe parcursul cartii apar multe ‘divergente’ intre ei, din motive mai mult sau mai putin importante, dar reusesc intotdeauna sa le treaca.

“Allegiant” a fost o inchiere pe masura, numai buna pentru o serie ca ‘Divergent’. Sunt extrem de trista ca am terminat seria si astept sa citesc nuvelele lui Tobias.

‘Divergent’ va avea mereu un loc special in inima mea. Nu voi uita niciodata cum am stat cu inima la gura pentru Tobias si Tris, cum am luptat alaturi de ei sau cum am oftat de bucurie la fiecare reusita a lor. Nu voi uita nici cum mi-au dat lacrimile (lucru rar) la sfarsit. Nu-l voi uita pe Tobias, pe Uriah, pe Peter, pe Caleb. Nu o voi uita pe Tris, pe Christina, pe Tori, pe Evelyn, pe Cara. Nu voi uita seria asta, punct.

Daca nu ati citit-o inca… nu stiu ce mai asteptati!

Rate: 5 stele din 5

 

Recenzie: “Insurgent” de Veronica Roth (‘Divergent’ #2)

13480671

Descriere:

I HAVE DONE BAD THINGS.
I CAN’T TAKE THEM BACK,
AND THEY ARE PART OF WHO I AM.


Tris has survived a brutal attack on her former home and family. But she has paid a terrible price. Wracked by grief and guilt, she becomes ever more reckless as she struggles to accept her new future.

Yet if Tris wants to uncover the truth about her world, she must be stronger than ever… because more shocking choices and sacrifices lie ahead.

Recenzie:

Nu cred ca este necesar sa va reamintesc ca ‘Insurgent’ este continuarea cartii ‘Divergent’, pe care am terminat-o cu doar cateva zile in urma. Ma bucur enorm de mult ca am asteptat sa am toata seria inainte de a o incepe, pentru ca, dupa finalul cartii ‘Divergent’ am fost complet socata si disperata sa citesc continuarea.

‘Insurgent’ nu m-a dezamagit deloc. Au existat niste puncte care m-au deranjat un pic, dar cartea ramane una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta si una dintre cele mai bune continuari la care m-as fi putut astepta.

Nu cred ca e corect sa spun ca ‘am citit’ cartea asta. Mai corect ar fi sa spun ca am trait-o. Am trait fiecare cuvant, fiecare pagina, fiecare emotie la maxim. Nu e doar o carte, ci e un intreg univers adunat in 525 de pagini si intregi saptamani adunate in doar 2 zile. Am simtit cartea asta pe piele si nu cred ca o voi uita prea usor. Totusi, chiar daca am terminat-o, nu am apasarea aceea pe care o am de fiecare data cand termin o carte care imi place extrem de mult, si nu inteleg de ce.

Daca ‘Divergent’ ne explica mai mult cum e viitorul inchipuit de Veronica, ne face cunostinta cu personajele si, pe deaspura,  ne ofera si o multime de actiune, ‘Insurgent’ e cu totul altceva. Veronica se concentreaza pe actiune, dar si pe sentimentele personajelor, reusind sa imbine actiunea si emotia intr-un stil in care nu multi autor reusesc sa o faca.

Veronica a dovedit, inca o data, ca este o autoare innascuta. A reusit sa scrie o continuare fantastica si o carte desavarsita. In viziunea mea, ‘Insurgent’ este ideea cartii reusite. Nu-mi vine sa cred cate schimbari de situatie si detalii intortochiate a putut scoate Veronica si zic din nou ca sunt geloasa pe ea.

Desi am citit multe recenzii in care cititorii s-au plans ca ‘Insurgent’ ar fi o carte plictisitoare, mie mi s-a parut orice numai plictisitoare nu. E o carte complexa, plina de actiune, dar si cu multe substraturi. E genul de carte care are paginile pline, de actiune, de emotie si de mesaje la adresa umanitatii. Nu exista nici o pagina care sa nu aiba vreun pic din “ingredientele” mentionate mai sus.

Va spun sincer, actiunea mi s-a parut incredibila! Veronica Roth a venit cu atat de multe incurcaturi, schimbari de situatie, secrete si situatii periculoase, incat e putin coplesitor. E o actiune atat de incurcata, incat nu o poti povesti cuiva fara sa dai vreun spoiler sau doua. In scena intra personaje noi, dar ne luam la revedere si de la multe personaje dragi noua. In ‘Insurgent’ au fost dezvaluite o tona de secrete si inselaciuni la care nu m-as fi asteptat. Tot ce pot spune acum despre actiune este ‘WOW!’. Atat de captivanta, atat de emotionanta, atat de.. nedescris! Good job, Veronica!

Dar nu numai actiunea este o parte reusita a cartii, ci si emotiile pe care le transmite cartea. ‘Insurgent’ este cartea careia nu ii poti ramane indiferent/a. Oricat de mult ti-ar displacea, sunt sigura ca o multime de scene te vor emotiona. Sunt vreo doua- trei scene care efectiv m-au daramat. Ma durea in piept in timpul lor. Restul cartii a fost o continua stare de tristete, nervozitate, emotii si veselie.

O alta bila alba pe care i-as da-o cartii sunt personajele si felul in care au evoluat.

Sa incepem cu Tris.

Daca in ‘Divergent’ Tris mai are ceva copilaresc in ea, in ‘Insurgent’ e un adult, care ia decizii (uneori nepotrivite), bazate pe instinctul ei, dar si pe oamenii din jurul ei. Un lucru mi-a fost clar: Tris a dovedit ca e Divergent. Chiar daca uneori m-a enervat sau tristetea ei si dorinta de a muri mi s-au parut exagerate, Beatrice a evoluat enorm de mult in volumul asta. S-a maturizat, e si mai curajoasa, invata sa ia decizii si ar face orice sa ii salveze pe cei dragi ei. Am vazut si Abnegatia din ea, mai des decat in ‘Divergent’.

O mare surpriza (placuta) a acestui volum a fost Peter, care, desi la fel de malefic e, m-a facut sa tip in perna. Acel capitol m-a lasat cu gura cascata si nu imi venea sa cred ca se intampla. A trebuit sa citesc de doua ori ca sa ma conving ca da, am citit bine.

O alta surpriza (neplacuta)  a acestui volum este Caleb. Nu il urasc, dar daca ar fi ars, iar eu aveam apa, as fi baut-o. Nu imi vine sa cred ca a facut asa ceva, si inca nu inteleg cum si de ce. Sper ca voi afla motivele lui in ‘Allegiant’.

Relatia dintre Tris si Four este mult mai tensionata decat in ‘Divergent’. Ambii vor acelasi lucru, dar o opinii diferite despre cum ar trebui sa obtina acest lucru. Din cauza asta nu se inteleg pe deplin si nu inteleg ce motivatii are fiecare. Situatia dintre ei devinetot mai tensionata pe parcursul cartii, dar atractia si dragostea dintre ei ramane. La final, cand am vazut cum sta situatia dintre ei, am rasuflat usurata, dar nu sunt complet convinsa ca va ramane asa pe parcursul volumul trei.

Desi in ‘Divergent’ toate detalii mi s-au parut bine puse la punct, in ‘Insurgent’  am avut impresia ca i-au scapat cateva chestii Veronicai. Unele chestii au fost un pic ilogice si ireale si m-au facut sa imi pun intrebari. Insa nu am avut mult timp sa ma concentrez pe chestiile astea, pentru ca actiunea nu ma lasa sa o fac.

Dupa ‘Insurgent’ am ramas cu o multime de nelamuriri si intrebari la care sper sa gasesc raspunsurile in ‘Allegiant’.  Ultima pagina m-a facut sa fiu disperata sa incep al treilea volum, chiar daca mi-e putin frica de el. Ma intreb de ce a vrut Jeanine sa pazeasca acel document cu orice pret, de ce Caleb a facut ce a facut, ce vrea de fapt Evelyn si de ce se ascunde atat de mult Tobias, ce secrete are.

Reactile personajelor la anumite scene si situatii sunt complet normale si extrem de reale. Sincera sa fiu, gasesc fireasca reactia Christinei la actiunea lui Tris, chiar daca nu complet cinstita.

Am reusit, in sfarsit, sa imi dau seama de ce personajele Veronicai sunt atat de reale: pentru ca nu sunt perfecte. Nu sunt genul de personaje care supravietuiesc mereu, care stiu mereu ce sa spuna sau sa faca. Nu. Ba chiar din contra. Mint, inseala, tradeaza, fac orice pentru a-si atinge scopul si pentru a-I proteja pe cei dragi. Cateodata nu stiu ce sa faca sau sa spuna, iar asta, in ochii mei, ii face reali.

In concluzie, ‘Insurgent’ este, fara doar si poate, o continuare care merita. Veronica s-a intrecut pe ea insasi cu acest volum. Este plin de actiune, de schimbari de situatie si de situatii imprevizibile. M-a uimit desavarsirea cu care a fost totul gandit si conceput, si cu siguranta cartea asta are unul dintre cele mai rele cliffhanger-uri posibile. Dupa ce am terminat cartea, am simtit exact asta: ca atarn de un fir de ata. Trebuia sa iau ‘Allegiant’ mai repede din dulap si sa citesc primele pagini.

O continuare captivanta, plina de emotie si intamplari neasteptate, ‘Insurgent’ m-a cucerit de la primele pagini. Daca n-ati citit-o inca, cititi-o, iar daca ‘Divergent’ este inca ceva necunscut voua, eu zic sa nu mai asteptati si sa o cititi. Merita!

Rate: 6 stele din 5

 

Currently reading… (46)

Saptamana asta am profitat de vacanta la maxim si am citit cat de mult am putut. Adica, aproape doua carti. Mi-a facut bine sa citesc cum citeam cand eram mica si aveam timp si cand mintea imi statea numai la carte. Acum, la 16 ani, imi fuge mintea imediat daca nu sunt atenta si daca nu citesc o carte buna, si nici nu mai am acelasi timp. De-asta incerc sa citesc doar cand sunt odihnita si am chef, pentru ca altfel, degeaba citesc.

Saptamana trecuta, cam Marti, m-am apucat de ‘Divergent’, in timp ce eram in drum spre locul de munca a lui tata. Nu citesc in masina foarte des, pentru ca prefer sa ascult muzica si sa admir imprejurimile, dar de data asta nu am putut rezista si am citit aproape 50 de pagini in jumatate de ora.

‘Divergent’ e una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Dar mai bine cititi recenzia , ca acolo explic mai bine ce si cum.

1451481_827377543971929_300617572_n

Inainte de a incepe ‘Divergent’ am citit vreo 10% din ‘Forgive me, Leonard Peacock’ de Matthew Quick. Cand am deschis-o, am avut intentia sa citesc numai o pagina, dar m-a prins atat de mult incat am citit 10%, chiar daca mi se inchideau ochii.

Mai citesc din cand in cand, inainte de a ma culca, o pagina sau doua, dar o voi putea citi complet cand termin seria ‘Divergent’.

13477676

Dupa ce am terminat ‘Divergent’, am zis ca voi termina ‘Forgive me, Leonard Peacock’, dar nu am rezistat sa incep ‘Insurgent’, asa ca vineri dimineata stateam in pat si citeam ‘Insurgent’.

‘Insurgent’ e cartea pe care am vrut sa o citesc de mult timp, dar nu apucam. Asa ca acum, ca o citesc si mai am mai putin de o suta de pagini pana sa o termin, mi se pare putin ireal.

‘Insurgent’ mi se pare un pic mai slabuta decat ‘Divergent’, dar tot o ador. Tot nu ma pot opri din citit, chiar daca unele lucruri nu fac logica. Mi se pare ca, de data asta i-au scapat cateva detalii importante Veronicai. Sunt cateva chestii la care nu a fost atenta, chestii ce te fac sa pui intrebari.

Dar e una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit. Transmite mesaje si emotii. Mi-e efectiv frica de momentul in care voi termina seria, de capitolul acela din ‘Allegiant’ si de reactia mea de dupa.

10153961_851787581530925_6433154582321360768_n

Probabil ca in seara asta voi termina ‘Insurgent’ si maine, daca am timp, ma apuc de ‘Allegiant’. Offf….

Voi ce mai cititi?

Recenzie: “Divergent” de Veronica Roth

1451481_827377543971929_300617572_n

Descriere:

In Beatrice Prior’s dystopian Chicago world, society is divided into five factions, each dedicated to the cultivation of a particular virtue–Candor (the honest), Abnegation (the selfless), Dauntless (the brave), Amity (the peaceful), and Erudite (the intelligent). On an appointed day of every year, all sixteen-year-olds must select the faction to which they will devote the rest of their lives. For Beatrice, the decision is between staying with her family and being who she really is–she can’t have both. So she makes a choice that surprises everyone, including herself.

During the highly competitive initiation that follows, Beatrice renames herself Tris and struggles alongside her fellow initiates to live out the choice they have made. Together they must undergo extreme physical tests of endurance and intense psychological simulations, some with devastating consequences. As initiation transforms them all, Tris must determine who her friends really are–and where, exactly, a romance with a sometimes fascinating, sometimes exasperating boy fits into the life she’s chosen. But Tris also has a secret, one she’s kept hidden from everyone because she’s been warned it can mean death. And as she discovers unrest and growing conflict that threaten to unravel her seemingly perfect society, Tris also learns that her secret might help her save the ones she loves . . . or it might destroy her.

Recenzie:

Am citit ‘Divergent’ pentru prima data acum un an, in romana. Dupa ce am vazut filmul, mi-am dat seama ca imi amintesc doar foarte putine lucruri din carte, asa ca, a doua zi, am dat fuguta la librarie si mi-am cumparat editia tie-in al cartii. Am pus-o pe raft, pentru ca vroiam sa am toate volumele inainte de a ma apuca de una. Intr-un final, am strans toata seria si m-am apucat de ‘Divergent’.

Un singur lucru imi aminteam clar de prima data de cand am citit cartea: e uimitoare. Te lasa cu gura cascata la final si te intrebi ce naiba s-a intamplat cu viata ta.

Asta mi s-a intamplat si acum. M-as fi asteptat sa nu mai aiba acelasi efect pe mine, dupa ce am citit-o deja o data, dar m-am inselat. In momentul in care am inchis cartea am fost poate si mai socata si uimita de carte decat prima data.

Iubesc seria asta cu fiecare celula din corpul meu. Nu exista parte care sa imi displaca. Exista personaje care imi displac, desigur, dar si acelea contribuie la poveste, asa ca nu am cum sa le urasc.

Dupa ce termini ‘Divergent’ e ca si cum te-ai trezi dupa un somn de o zi. Te uiti in jurul tau si parca nu stii ce s-a intamplat cu tine. Nu-ti dai seama cand a trecut timpul, cum ai ajuns in locul unde stai, cand ai terminat cartea. Te uiti in jur si te intrebi ‘Si acum ce?’. Te intrebi ce se intampla acum ca ai terminat cartea. Pentru mine, raspunsul a fost destul de usor. Ma mai uit o data la film si apoi citesc ‘Insurgent’. Dar ma gandesc… cum voi reactiona cand voi termina ‘Allegiant’? Avand in vedere ca stiu ce se intampla, nu cred ca foarte bine.

‘Divergent’ e una dintre cartile care iti transforma viata. Pentru cateva zile uiti de tine, uiti de probleme, de examene, de scoala, de concerte, de tot. Esti tu si cartea, intr-un glob de sticla care se sparge abia cand termini cartea. Tot ce e important e sa citesti cartea. ‘Divergent’ te ia din lumea ta si simti ca ai fi in lumea creeata de Veronica Roth.

Avand in vedere ca asta e prima carte a autoarei, sunt socata si uimita de ce a putut scrie. Veronica e una dintre persoanele care s-au nascut pentru a scrie. Nimic nu e fortat. Scrisul ei e simplu, natural, dar totusi isi lasa o anumita amprenta asupra ta. Am fost si sunt geloasa pe talentul ei, pe felul in care scrie si pe imaginatia ei. Veronica a ajuns sa fie unul dintre idolii mei. In afara faptului ca o ador ca si persoana, consider ca Veronica e un exemplu pentru toti cei care vor sa ajunga undeva. Veronica a demonstrat ca daca vrei si muncesti, se poate.

Lumea creata de ea si personajele ei ma vor bantui pentru mult timp. Sunt sigura ca dupa ce voi termina Allegiant imi va fi greu sa ma despart de ele. Tris si Four sunt fenul de personaje de care te indragostesti de la prima pagina si de care nu vrei sa te desparti niciodata. Tris e personajul de la care, la inceput, nu te astepti sa faca nici un sfert din lucrurile pe care le face pe parcursul cartii. E curajoasa, desteapta, sarcastica, nu se lasa calcata in picioare, ii pasa de ceilalti si, mai presus de toate, e Divergent. Tris trece prin orice doar pentru a-si proteja familia si prietenii. Four este exact ca ea, doar ca mai misterios. M-am indragostit de tipul asta, zau. Impreuna, fac o pereche periculoasa, dar sunt extremi de potriviti unul pentru celalalt.

“Divergent” m-a tinut ‘lipita’ de ea pana la sfarsit. Am fost captivata de Tris, de Four, de relatia dintre ei dar, in special de actiune.

Cartea asta are actiune. Nu de putine dati mi-am dat seama ca eram cu gura cascata sau ca imi batea inima mai repede la vreo scena mai.. hai sa spunem, speciala. Toate “aventurile” prin care trece Tris si toate experientele ei le-am simtit pe piele. Am stat cu sufletul la gura pentru ea, pentru Four, pentru Christina si Will, si nu de multe ori tipam in perna de frustare, de curioasa ce eram si de nervoasa pe mine, din cauza nu puteam sa citesc mai repede.

‘Divergent’ te face sa vrei sa poti citi mai repede. E o carte care iti lasa intrebari cu fiecare pagina pe care o citesti si, in momentul in care primesti raspunsurile pe care le vroiai, ramai socat. Ramai socat de ce a putut sa faca Veronica, de lumea ei, de imaginatia ei si de carte in sine. Nu te astepti sa se intample nici jumatate din lucrurile pe care Veronica ni le-a pregatit in ‘Divergent’, iar asta e un lucru bun. Toti iubim cartile imprevizibile, nu? Actiunea e alerta si nu te lasa in pace. Trebuie sa citesti si sa citesti si sa nu te opresti pana la sfarsit.

Mi-a placut atat de mult incat nu mi-a pasat de micile imperfectiuni pe care le-am gasit in poveste. Asta e efectul pe care Divergent il are asupra ta. Te vrajeste si te face sa uiti de orice altceva. Tot ce vrei sa faci e sa citesti si sa stai cat mai mult timp cu personajele.

As spune ca personajele sunt reale, dar as minti. Nu numai personajele sunt reale. Absolut totul la cartea asta e real. E ca si cum ar fi o lume reala, in care noi chiar traim. E un viitor care ma va bantui pentru multa vreme. E un pic de necrezut ca asta e cartea de debut al Veronicai. Nu-mi pot imagina cum va scrie la viitoarele carti.

James Dashner a avut dreptate. ‘Divergent’ e o carte captivanta, fascinanta, complexa, care te tine in suspans si care e plina de surprize, placute sau nu. Ma voi gandi pentru multa vreme la cartea asta, chiar si dupa ce voi termina ‘Allegiant’. E una dintre seriile alea care te bantuie.

Cred ca toti ne putem regasi, mai mult sau mai putin, cu temerile lui Tris. Ca si adolescenti, niciodata nu stim ce sa facem. Viata e inca un mister pentru noi si multe lucruri ne sperie dar, ca si Tris, trebuie sa luam viata in piept si sa ne gandim, in primul rand, la noi. Veronica exploreaza un subiect pe care nu multi autori il pot aborda: mintea umana si cele mai adanci frici. Mi-a placut faptul ca ‘Divergent’ mi-a aratat ca imi pot invinge fricile si m-a facut sa incerc sa le depasesc. Mi-a aratat ca intotdeauna curajul exista in noi, doar ca trebuie sa il gasim.

Lumea creata de Veronica Roth a cucerit milioane de oameni si o va mai face de acum in colo. ‘Divergent’ e o carte unica, ce trebuie citita si pretuita de toata lumea. Scrisa inr-un mod simplu, dar profund, cu personaje ce nu par personaje, ci mai degraba persoane reale si cu o actiune captivanta si  situatii periculoase,  ‘Divergent’ va va captiva si va va face sa uitati de voi. Sunt sigura ca multe dintre voi sunt indragostite deja de Four, iar daca nu ati citit inca ‘Divergent’, e timpul sa o faceti! Puteti gasi cartea voastra preferata.

Rate: 6 stele din 5.

Iar acum citesc…

10153961_851787581530925_6433154582321360768_n

Recenzie: “Divergent” de Veronica Roth

divergent

Sinopsis:

 O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI HOTĂRĂŞTE PRIETENII

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DEFINEŞTE IDEALURILE

O SINGURĂ ALEGERE
ÎŢI DETERMINĂ CREDINŢA – PENTRU TOTDEAUNA

O SINGURĂ ALEGERE 
TE POATE TRANSFORMA RADICAL

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfîşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Recenzie:

Parere generala: “Divergent” e o carte geniala. Dupa ce am terminat-o, mi-au trebuit cateva minute sa imi revin.Eram socata si complet uimita. Cartea e geniala, dar parca sfarsitul i-a mai adaugat o stea in plus.Si, in ciuda lungimii destul de mare a cartii, am citit-o in cateva zile. E una dintre cartile acelea pe care nu ti le poti scoate din cap si care te obsedeaza in continuu, chiar si dupa ce ai citit-o.
Ce mi-a placut cel mai mult: Hm… cartea ca si un intreg. Toate detaliile si toate ‘ingredientele’ (stilul de a scrie a autoarei,povestea,personajele, actiunea etc. ) fac o carte de care te indragostesti pe loc si pe care o citesti in continuu. Desi aveam de mult cartea, nu stiu de ce am citit-o tocmai acum. Poate pentru ca imi era teama sa nu ma indragostesc de o noua serie si sa astept ca o disperata continuarile? Cat de posibil.
Acum revenind la carte, cred ca cel mai mult mi-a placut stilul de scriere. Usor, fara dramatisme, metafore sau mai stiu eu ce lucruri care sa te stanjeneasca in timp ce citesti, stilul Veronicai iese din tipare si te prinde de la primele pagini. Propozitii scurte, lipsa metaforelor si a siroposeniilor fac ca aceasta carte sa fie unica. Nu cred ca voi mai intalni stil ca al Veronicai.
Mai e nevoie sa zic ca povestea e incredibila? Ce am gandit eu la primele pagini? “In sfarsit o distopie in care viitorul arata mai bine!”. Gandurile mele la ultimele pagini? “Preferam Eve”. La sfarsitul cartii, situatia e schimbata total fata de situatia de la inceputul cartii.O multime de lucruri neprevazute se intampla ( *coughFour*chough*), alta chestie care te prinde. Revenind la poveste, cred ca e una dintre cele mai bune povesti scrise vreodata. E si brutala, dar si al naibii de frumoasa. Mi-a placut la nebunie!!
Four! Da, Four mi-a placut. Scenele mele preferate?Cele dintre Four si Tris. Au acea chimie pe care rar o intalnesti.O chimie pe care, parca, o simti.
Alte lucruri bune: Actiunea e foarte alerta si te tine in priza pana la sfarsit. Nu ai cand sa te plictisesti citind cartea asta.
Personajele sunt extrem de bine conturate si foarte diferite. Personajele mele preferate au fost Four si Tris.M-am atasat repede de ele si atunci cand era vreo scena de lupta intre Tris si cineva stateam cu inima la gura sa vad cine castiga. Personajele pe care le-am urat au fost Peter si Al. Al nu mi-a placut de la inceput.Mi s-a parut rautacios si invidios inca de la inceput.
Asa cum am mai spus, finalul m-a naucit. Nu ma asteptam sa se inample asta! Astept volumul doi sa vad ce se intampla in continuare, desi mi-e si frica sa nu se intample lucruri si mai grave.
Ce mi-a displacut: Hm… Eric?Peter? Amandoi?
Opinie Finala: “Divergent” e, pe departe, una dintre cele mai bune carti, in special distopii, pe care am citit-o. Contine o multime de actiune,dar si momente de dragoste, are niste personaje minunate, iar povestea e impresionanta, bine gandita si total socanta. Reconsc ca am plans la sfarsit. Nu stiu de ce. Poate pentru ca am temrinat-o, poate din cauza finalului. Cert e ca toti cititorii trebuie sa citeasca cartea asta. Abia astept filmul si sper ca se va ridica la nivelul cartii!!
O recomand: Tuturor. Si bunicilor.
O voi citi din nou: Cu siguranta!
Vreau sa citesc continuare: Neaparat!
Rate: 6 stele din 5.