Primul trailer oficial al filmului “Paper towns”!

De-a lungul saptamanii acesteia, atat John Green, cat si actorii principali din aceasta ecranizare (Nat Wolff & Cara Delevigne) au postat mai multe fotografii din ecranizarea cartii lui Green, ‘Paper Towns’. La lansarea posterului oficial, John Green a anuntat ca primul trailer se va lansa astazi, Si intr-adevar. asa a fost. Astazi, in cele sase ore pe care mi le-am petrecut studiind Bach, Paganini, Brahms, Beethoven, Wieniawski si toata gasca fericita care suntem, am facut o pauza de cam zece minute sa ma uit la trailer de cel putin patru ori. Asa ca, pentru toti cei care asteapta cea mai noua ecranizare a unei carti scrise de John Green, acesta este trailer-ul filmului “Paper Towns”, care va aparea in cinema pe data de 24 Iulie! 🙂

Enjoy!

Cum vi s-a parut? Mie personal, mi-a placut mult! Intr-un final, cred ca Cara a fost o alegere buna pentru Margo. Abia astept sa il vad pe Nat Wolff in actiune si abia astept sa vad filmul, punct! 24 iulie, hai, mai repede!!

Posterul oficial al filmului ‘Paper Towns’!

Pentru toti fanii lui John Green si pentru toata lumea care asteapta ecranizarea cartii “Paper towns”, am o veste buna! Tot internetul vuieste astazi dupa ce John Green a lansat posterul oficial al ecranizarii cartii lui, ecranizare ce urmeaza sa apara pe data de 24 Iulie. 

Sincera sa fiu, posterul imi place mult, desi este simplu. Sunt foarte entuziasmata pentru film si cred ca motivul principal este Cara. Cara este de meserie model si chiar sunt curioasa cat de bine joaca. In afara de asta, vreau sa il vad pe Nat din nou in actiune si sunt foarte curioasa ce au facut producatorii cu cartea si cu ecranizarea ei. Abia astept data de 24 Iulie! Dar pana atunci, astept data de 19 Martie, cand se va lansa primul trailer oficial al filmului. Sunt atat de entuziasmata!!

Pana apare trailer-ul, haideti sa vedem posterul:

paper towns

Chiar nu stiam la ce sa ma astept in momentul in care am vazut anuntul lui John ca in curand va lansa posterul, dar imi place rezultatul. Voi ce parere aveti? 🙂

Currently reading… (60)

Am ceva timp de cand nu v-am mai spus ce citesc. Astazi m-am hotarat sa fac asta: sa va spun ce citesc. Sau, mai degraba, ce nu citesc.

Sunt intr-o perioada in care nu pot citi. Nu pot, pur si simplu. Anul asta mi-am propus sa citesc 65 de carti. Cate am citit? Doua. Una dintre ele fiind ‘Looking for Alaska’, pe care am mai citit-o. Sunt cu trei carti in urma programului, conform GoodReads-ului.

Jalnic. De-a dreptul jalnic. Nu am mai avut o zi in care sa citesc mai mult de 20 de minute adunate de vreo doua saptamani. Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, sincer. Mi-e dor sa citesc “strasnic”, asa cum este vorba mea. Sa ma trezesc si sa citesc toata ziua. Sa ador ce citesc.

Nu stiu ce sa citesc. Nu am mereu timp sa citesc. Nu am cum sa citesc. Pur si simplu nu am dispozitia necesara.

In momentul asta am doua carti pe raftul de ‘Currently reading’ pe GoodReads. ‘Dark Places’, pe care am inceput-o imediat dupa ce am terminat ‘The Bone Season’ la terminarea vacantei, si ‘This Star Won’t go out’ de Esther Earl, pe care am inceput-o saptamana asta.

dark places

 

Nici una nu ma atrage. Cu ‘Dark Places’ ma chinui de vreo doua saptamani, cel putin. Intre timp am citit si ‘Looking for Alaska’ ce-i drept. Dar totusi. Imi aduc aminte cat de mult mi-a placut ‘Gone Girl’ si imi vine sa disper. ‘Dark Places’ ma lasa rece, pur si simplu. Nu e ca nu imi place deloc, dar nu ma captiveaza si nu mi se pare nici maca 20% la fel de buna ca si ‘Gone Girl’. Actiunea nu este cine stie ce, personajele nu ma impresioneaza, ritmul e prea lent pentru un thriller, iar intriga lipseste. Povestea este bunicica si clar imprevizibila. Nu imi pot da seama ce s-a intamplat si de-asta nu o voi lasa. Vreau, insa, sa o termin saptamana asta, pentru ca nu se poate asa ceva. De la fata care citea 2 saptamani pe saptamana, am ajuns la fata care citeam o carte in doua saptamani. Ok, sunt si foarte ocupata, dar cred ca este si cartea de vina. 

17675031

Hm…. este o carte draguta. Dar nimic dupa care sa ma innebunesc. Mi-a placut mult introducerea scrisa de John Green, dar Esther nu ma impresioneaza deloc. Nu mi se pare nici foarte desteapta, nici atat de puternica si brilianta pe cat ma asteptam. Da, este simpatica, dar nu cred ca merita toata nebunia care s-a petrecut si se petrece in jurul ei. Povestea ei, pe cat de tragica, pe atat de banala. Asta este doar parerea mea. Sunt sigura ca multora dintre voi le-a placut mult cartea si sper sa nu va suparati ca am spus asta. Imi pare rau ca a trebuit sa treaca prin asa ceva, dar cred ca lumea exagereaza un pic.

Vreau sa citesc. Asta vreau. Vreau sa mi seincarce o data Kindle-ul si sa imi aleg o carte buna, pe care sa o citesc repede. Vreau sa recuperez. Acum. Vreau, vreau, vreau! Ugh! M-am plictisit atat de tare de cartile pe care le citesc, incat voi adauga a treia carte pe raftul de ‘Curently reading’. Sper ca aceasta carte sa fie cu noroc, pentru ca nu este posibil sa nu pot citi.

Voi ce mai cititi? Sper sa aveti mai mult noroc la carti decat am eu. Vreau, de asemenea, sa imi recomandati o carte care sa ma scoata din starea asta. Please, please, please. Am nevoie de ajutorul vostru. Recomandari, va rog! 🙂

 

 

How will I ever get out of this labyrinth of suffering?

Ever since I finished “Looking for Alaska” a few days ago (for the second time, by the way), I’ve been trying to answer to one of the main questions in this wonderful book… How will we ever get out of this labyrinth of suffering?

If you’ve read ‘Looking for Alaska’ you probably already know that one of the main characters, Alaska, has always tried to get out of the labyrinth of suffering. This labyrinth of suffering is one of her greatest mysteries and one of the things that fascinate her throughout the book. Finally, she finds the answer.

Alaska got out of the labyrinth of suffering straigh and fast. This is how she chose to do it. In that moment of absolut insanity, she thought that this was the answer she needed. Straigh and fast. No looking or turning back. But did she really get out of the labyrinth of suffering?

My answer is no. Or at least I don’t think that this is the way to do it. I don’t think that by killing yourself you’re getting out of the labyrinth of suffering.

In the beginning of the book, Alaska mentions that she thinks that we are never going to get out of the labyrinth. Here’s a beautiful quote from that paragraph.

EXCLUSIVE: Taylor Swift leaves a photoshoot in New York City

As a matter of fact, that might be true. Sometimes our dreams do not come true. Sometimes we just dream about the future, without actually living it, not the way we’ve always imagined we would. I believe many people will agree with Alaska on this and I am tempted to do so myself, but I have another theory on how to get out of the labyrinth of suffering. Keep reading if you want to find out about it, because I will share it with you later.

Later in the book, Alaska suddenly stops being… Alaska. She finds her way out of the awful labyrinth and everything around her stops. But I believe she’s found her piece, even though she left a hurricane behind her.

7671659332_f84caa7fee

Near the end of the book, the main character, Pudge, finds his answer to this very question. The only way out of the labyrinth of suffering is to forgive.

images

Do you believe that? Hm… I don’t really know. I don’t know if I believe that or not. It might be true. Forgiving gives you peace of mind. We’re all looking for this peace of mind, because our minds are usually our worst enemies. Wars are going on in those heads of ours, wars that never let us sleep. And when we find a way to forgive, maybe to even forget, this is it. We have it. The way out of the labyrinth.

So John Green gives us three theories about how to get out of this labyrinth. The first one is to never actually get out of it. Just to learn to live with it. The second one is straigh and fast. The third one, the most normal one, is to forgive.

I’ve thought very hard upon this. I’ve tried to find more answers, but I’ve decided upon one in the end. To give you the answer to the main question in our discussion, I have to mention another important thing in our beloved book.

The Great Perhaps.

10911344_1011173245592357_3859176985377076278_o

Pudge left home because he wanted to seek the Great Perhaps. All throughout the book, he seeks it. He tried to find it in everything he does and in the same time, he is well aware of the fact that the Great Perhaps is closer with every day.

He wasn’t sure what the Great Perhaps was, but he was sure that once he’ll find it, he’ll know.

I believe that the Great Perhaps is different for each person. Why? Because in my opinion, the Great Perhaps is, in fact, your greatest dream. The one dream that keeps you awake at night, the one that makes your heart beat faster. The Great Perhaps is the Dream that keeps you alive. I also believe that our dreams have the power to both kill us and keep us alive. We just have to choose what kind of power we give them. The power to save us, or the power to kill us?

I also think that the labyrinth of suffering is a state of mind. Every demon that we meet, every war that we have to fight… it’s all in our head. Suffering and pain are the products of our own mind, of our desires and of our disappointments.

As did Alaska, we all want to get rid of the suffering. To get our of the labyrinth of suffering. At some point in our lives, we all ask our selves… how will we get out of the labyrinth of suffering?

For me, getting out of the labyrinth of suffering and the Great Perhaps are greatly linked… My theory is that we will find the Great Perhaps we will get out of the labyrinth of suffering. Let me explain why.

There’s one thing that brings me pain… not living my dreams. It doesn’t matter which ones. All of them. I want my dreams, either they are about my career or about my love life or my personal life. I’m not living them, not entirely, and sometimes that brings me pain. Personally, the most important thing for me is living my dreams. I’ve been working on that ever since I was a small kid and I’m not going to stop until I’ll wake up one morning and smile, realizing that I am finally living my dreams. That is when I’ll stop feeling pain.

I think that living our dreams is equal to getting out of the labyrinth of suffering. Dreaming gives us joy because we can imagine our life as we want it to be. Living it? Just imagine how good that would feel.

That is the Great Perhaps. And that is my way our of the labyrinth. Working for my dreams and later, living them.

I go to seek a Great Perhaps. And when I’ll find it, I’ll be able to get out of the labyrinth of suffering.

This is my theory. Find your dream. Work for them. Dream them. Live them. Get out of the labyrinth of suffering.

Do you have a way of getting out of the labyrinth of suffering? If so, would you like to share it with me? 🙂

Recenzie: “Let it snow” de John Green & Maureen Johnson & Lauren Myracle

let it snow

Descriere:

The New York Times bestseller!

Sparkling white snowdrifts, beautiful presents wrapped in ribbons, and multicolored lights glittering in the night through the falling snow. A Christmas Eve snowstorm transforms one small town into a romantic haven, the kind you see only in movies. Well, kinda. After all, a cold and wet hike from a stranded train through the middle of nowhere would not normally end with a delicious kiss from a charming stranger. And no one would think that a trip to the Waffle House through four feet of snow would lead to love with an old friend. Or that the way back to true love begins with a painfully early morning shift at Starbucks. Thanks to three of today’s bestselling teen authors—John Green, Maureen Johnson, and Lauren Myracle—the magic of the holidays shines on these hilarious and charming interconnected tales of love, romance, and breathtaking kisses.

“Tender without being mushy, these carefully crafted stories of believable teen love will leave readers warm inside for the holidays.”—School Library Journal

“Contemporary culture, humorous romantic developments and strong characters enhance this collaborative effort.”—Kirkus Reviews

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository, iar in romana de pe site-ul editurii Trei.

Recenzie:

Vreau sa incep recenzia asta prin a va spune sa nu va asteptati la o recenzie foarte mare si detaliata. Aceasta carte nu necesita o analiza foarte amanuntita si nici nu sunt nevoita sa ma gandesc la toate substraturile si metaforele din ea. De ce? Pentru ca, pur si simplu, nu este una dintre cartile acelea. Asa cum scrie sip e coperta, ‘Let it snow’ este o carte care contine ‘three holiday romances’, adica o carte de vacanta.

Am cumparat aceasta carte prin Mai, pentru ca vroiam sa imi completez colectia de carti scrise de John Green. Deci putem spune ca am cumparat-o numai pentru el. Adevarul este ca nu am mai citit nici o carte scrisa de Maureen Johnson sau de Lauren Myracle inainte, deci nu stiam la ce sa ma astept. Nici macar nu auzisem de ele inainte de aceasta carte, asa ca a fost un mix de teama si entuziasm in momentul in care am cumparat-o.

Inca de cand am pus-o pe raft stiam cand o voi citi. De Craciun. Mi-am jurat mie ca nu ma voi atinge de ea pana la Craciun. Am vrut ca de Craciun sa citesc, pentru prima data, o carte despre Craciun. “A holiday read”, asa cum spun prietenii nostril Americani.

Ei bine, uite ca a sosit si Craciunul si este aproape pe sfarsite. Am inceput cartea de Ajunul Craciunului si am terminat-o in a doua zi de Craciun.

Nu am foarte multe de spus despre carte, poate pentru ca nu m-a lasat cu o impresie foarte spectaculoasa. Este o carte buna, mi-a placut, dar nu si-a pus amprenta asupra mea intr-un mod special. A fost o lectura usoara, draguta, dar pe care nu mi-o voi aminti si anul viitor. Pana la urma, asta este si idea cartii: sa te relaxeze, sa fie usor de citit sis a fie in ton cu sarbatorile de Craciun. Ma bucur ca am citit-o si da, o recomand.

Cartea este compusa din trei povesti. Prima este scrisa de Maureen Johnson si se numeste “The Jubilee Express”.  A doua este scrisa de al nostru John Green si are titlul “A Cheertastic Christmas Miracle”, iar a treia este scrisa de Lauren Myracle si se numeste “The Patron Saint of Pigs”.

Toate povestile se invart in jurul aceluiasi subiect: dragostea. Sunt trei povesti de dragoste foarte dragute care, binenteles, mai trateaza cateva subiecte pe langa, subiecte ca si prietenia, increderea, minunile de Craciun, sarbatorile, familia si bunatatea.

Prima poveste mi-a placut extreme de mult. Asa cum am zis, asta a fost prima data cand am citit ceva scris de Maureen, dar nu m-a dezamagit deloc. Mi-a placut mult povestea ei, personajele hilare si diferite si felul in care a reusit sa puna intr-o lumina buna situatia atat de penibila prin care a trecut Jubilee. Mi-a placut, de asemenea, foarte mult de Stuart. Si Jubilee mi-a placut, chiar daca uneori putea fi foarte imatura. Mi-a placut povestea lor de dragoste, chiar daca mi s-a parut usor cliseica. Fata il intalneste pe baiat, fac cateva activitati impreuna, fata are iubit, iubitul e nemernic, baiatul bun pe care de-abia l-a intalnit are inima franta, fata il place, fata se desparte de prieten si uite asa fata si baiatul bun ajung sa se sarute! Dar, in afara de asta, mi-a placut totul la aceasta poveste, in special spiritual de Craciun, pe care mi s-a parut ca Maureen l-a capturat cel mai bine. Ea a aratat ca de Craciun miracolele se intampla, iar oamenii sunt, intr-adevar, mai buni. Cred ca aceasta poveste mi-a placut cel mai mult din toate.

Trecem la povestioara lui John Green. Am citit toate cartile lui Green, asa cum bine stiti, deci stiam la ce sa ma astept. Ei bine, John nu a dezamagit nici de aceasta data. Mi-a placut povestea lui. Este scrisa in modul lui caracteristic: personaje amuzante (create aproape ca niste caricature), situatii penibile, dar totusi reale si amuzante, dialoguri hilare, scris usor, voci reale. Nu stiu, insa, cat de bine a reusit sa transmita atmosfera de Craciun. Cred ca situatiile in care si-a pus personajele au avut cel mai putin legatura cu Craciunul.

Ultima poveste, cea scrisa de Lauren, mi-a placut cel mai putin. Are legatura cu o dragoste esuata, multa compatimire, un porcusor si Starbucks. Nu am gasit ceva care sa ma impresioneze si, din nou, nu cred ca spiritual Craciunului a fost prezent. Personajul principal – Addie –  m-a enervate la culme, iar sfarsitul mi s-a parut brusc si foarte… cliseic. Pana la ultimul capitol, Addie se plange ca nu are ce vrea de Craciun si ca toata lumea o considera egoista, iar deodata, isi da seama ca se poate schimba si ca poate face mai bine si hop! Apar toate personajele din povestile anterioare in Starbucks si toti au parte de sfarsitul dorit. Nu zic ca nu mi-a placut (pana la urma, vorbim despre o carte de Craciun. Sfarsitul trebuia sa fie bun), dar a fost un pic cam brusc si prea… de telenovela.

Cred, insa, ca autorii se potrivesc si au facut treaba buna. Povestile lor se intrepatrund foarte bine, iar personajele sunt bine create si reale. Ca si adolescent, m-am putut regasi in multe dintre problem lor. Cred ca cel mai mult mi-au placut personajele lui John Green, iar faptul ca absolute toate personajele aveau legatura intre ele m-a incantat mult.

In concluzie, a fost o lectura frumoasa, usoara, in ton cu Craciunul. A reusit sa faca atmosfera de Craciun sa fie inca si mai accentuate sic red ca asta au vrut sa faca si autorii. Cu siguranta v-o recomand, dar cred ca cel mai bine ar fi sa asteptati pana la Craciunul viitor sa o cititi. Atunci are cel mai mult farmec! 😉

Nota: 4 stele din 5

Next on my TBR list… (2)

Stiti momentul acela in care iti promiti ca iti veti aduce aminte despre ceva, apoi uiti complet de acel ceva si iti aduci aminte dupa cateva saptamani? Eu il cunosc foarte bine, in special din septembrie. Mintea mea se concentreaza pe doar doua-trei lucruri anul asta: vioara, blogul (cartile incluse) si scoala. Ma concentrez numai pe lucrurile aceastea si uneori uit chiar si detaliile ce au legatura cu ele. Asta mi s-a intamplat cu aceasta rubrica. Va aduceti aminte cand am inaugurat-o? Am zis ca va fi relativ saptamanala. Ca, de fapt, voi posta aceasta rubrica de fiecare data cand voi fi nevoita sa imi aleg o noua carte de citit. Dar, binenteles ca ma las luata de val si uit mereu. Am sa imi pun un elastic si am sa trag de el de fiecare data cand aleg o noua carte, ca sa imi aduc aminte sa postez aceasta rubrica si sa va anunt pe voi ce vreau sa citesc.

In momentul de fata citesc “Gone Girl”. Imi place foarte mult, dar nu pot sa nu planuiesc urmatoarea mea lectura. Asa sunt eu. Imi place sa ma gandesc dinainte la ce voi face sau, in cazul acesta, la ce voi citi.

Am decis sa citesc ceva in spiritul Craciunului. Am pastrat cartea asta inca de cand am cumparat-o pentru a o citi la timpul potrivit. Este vorba despre ‘Let it snow’, cartea scrisa de John Green & Maureen Johnson si Lauren Myracle.

let it snow

“Let it snow” este o antologie ce cuprinde povestilor celor trei autori de mai sus. Cartea este plasata in timpul Craciunului, asa ca e nu mai buna de citit in cele trei zile de Craciun, cu noua mea cana de Craciun plina cu ceai, langa foc.

Sunt foarte entuziasmata sa citesc, in sfarsit, aceasta carte. Sper doar ca imi va placea. Am citit multe pareri impartite despre aceast antologie si sper ca nu voi fi dezamagita. Nu vreau sa imi stric Craciunul. Dar vorbim despre John Green, asa ca nu cred ca asta sa fie cazul.

Aceasta este descrierea:

An ill-timed storm on Christmas Eve buries the residents of Gracetown under multiple feet of snow and causes quite a bit of chaos. One brave soul ventures out into the storm from her stranded train and sets off a chain of events that will change quite a few lives. Over the next three days one girl takes a risky shortcut with an adorable stranger, three friends set out to win a race to the Waffle House (and the hash brown spoils), and the fate of a teacup pig falls into the hands of a lovesick barista.

A trio of today’s bestselling authors – John Green, Maureen Johnson, and Lauren Myracle – bring all the magic of the holidays to life in three hilarious and charming interconnected tales of love, romance, and kisses that will steal your breath away.

Anyway, asta va fi urmatoarea mea lectura. Lectura de Craciun. De-abia astept!

Voi ce veti citi de Craciun? Despre ‘Let it snow’ ce parere aveti?? 🙂

#30DaysBookchallenge – Ziua 17: Dacă ai putea schimba finalul unei cărți, care ar fi acela și cum s-ar termina în viziunea ta?

2 Decembrie si ziua a 17-a din provocarea Alexandrei de pe #TalesOfABookaholic. Intrebarile Alexandrei devin din ce in ce mai interesante. Astazi, ea ne-a intrebat ce final de carte am schimba daca am putea.

Ei, mai Alexandra… buna intrebare!

M-am gandit mult si bine la raspunsul pe care as putea sa vi-l dau, iar in minte mi-a aparut o singura carte in minte, un singur sfarsit pe care as vrea intr-adevar sa il schimb.

Probabil ca toti v-ati astepta sa spun ca as vrea sa schimb sfarsitul seriei ‘Divergent’. Este firesc. Cata lume nu ar da 5 carti din biblioteca ca sa schimbe finalul? Ei bine, eu nu ma aflu printre acesti oameni. Am mai discutat si cred ca deja stiti ca nu as vrea sa schimb sfarsitul cartii “Allegiant”.

Insa, daca as putea, as schimba sfarsitul cartii…

“Looking for Alaska” de John Green

10153793_10152503726689751_5381372642281784078_n

Daca nu ati citit inca aceasta carte, va sfatuiesc sa nu continuati sa cititi, sau sa sariti randurile inclinate.

Cand a murit Alaska, am avut parte de un soc total. A fost unul dintre personajele mele preferate si tineam neaparat sa aiba parte de un sfarsit fericit alaturi de Miles. Insa John Green a avut alte planuri pentru noi si de data aceasta.

As schimba finalul, da. Chiar daca finalul ar schimba toata povestea, zau daca nu l-as schimba. Mi-ar placea sa se fi incheiat altfel povestea, pentru ca i-am adorat pe Miles si Alaska. Pur si simplu vreau sa vad un happy end, dom’le! Nu am nici un motiv intemeiat, in afara de cel evident… Ii vreau pe Miles si pe Alaska impreuna!

Vreau sa imi spuneti si voi ce final ati schimba daca ati putea, lasandu-mi un comentariu aici sau folosind hashtag-urile #30DaysBookchallenge , #TalesOfABookaholic si #Bianca2b. 🙂

10 ani de Alaska!

Eveniment important, guys! Zilele trecute s-au implinit 10 ani de la lansarea cartii ‘Looking for Alaska’ de John Green, sau ‘Cautand-o pe Alaska’, asa cum a fost tradus titlul in romana. John Green a anuntat pe pagina lui de Facebook ca primul lui roman are o coperta noua cu ocazia acestei aniversari. Nu aveam cum sa nu impartasesc aceasta stire cu voi si sa va las link-ul de precomanda, in caz ca va place atat de mult incat trebuie sa o aveti in biblioteca. Mie, personal, mi se pare o coperta extrem de frumoasa si imi place muuuult! Take a look:

10153793_10152503726689751_5381372642281784078_n

Puteti precomanda cartea de aici.

Deci, ce parere aveti despre aceasta coperta?

Noutati din lumea cartilor

Saptamana aceasta a fost plina de anunturi si stiri foarte importante pentru lumea cartilor. Din pacate, nu am avut cum sa le impartasesc cu voi inca de cand au iesit si probabil ca ati aflat mai toti ce se mai petrece in lumea aceasta minunata, dar este de datoria mea sa va anunt ce veti mai putea citi in viitor. Am facut un rezumat cu toate stirile importante care mi-au facut zilele mai bune saptamana asta si iata-le! Stati jos si pregatiti-va pentru muuuult entuziasm.

Okay, prima stire il are in prim plan pe John Green si urmatoarea ecranizare a lui. Este vorba despre “Paper Towns”, ecranizarea la care se lucreaza acum. Dupa ce acum cateva saptamana s-au anuntat actorii principali (Cara Delevingne si Nat Wollf), acum au fost dezvaluiti noi trei actori care vor juca rolurile lui Ben, Lacey si Radar!! Eeeeexcitiiing! Acestia sunt actorii care vor da viata personajelor:

Screen-Shot-2014-10-09-at-7.50.01-PM-750x400

Austin Abrams il va interpreta pe Ben, Halston Sage ii va da viata lui Lacey, iar Radar va fi interpretat de Justice Smith! Consider ca toti actorii se potrivesc cu personajele si de-abia astept sa ii vad in actiune! 🙂

Mai multe despre ecranizarea aceasta puteti afla aici.

James Dashner a facut si el un anunt care a pus pe jar toti fanii lui. Acesta a declarat ca va lansa un nou prequel pentru seria “The Maze Runner”! Titlul cartii va fi ‘The Fever Code’, a anuntat MTV, si cel mai probabil va fi lansata o data cu al doilea film din serie,  “The Scorch Trials”, pe care il veti putea vedea incepand cu data de 18 Septembrie 2015.

Aceasta este declaratia lui James:

“From the very beginning, I’ve always wanted to write a prequel about Thomas, Teresa, Newt, Minho, Alby and all the Gladers that leads up to the very moment Thomas enters the Box. There are so many things hinted at that will be fun to reveal in depth. For years, fans have made it abundantly and enthusiastically clear that they want the same thing, so now seems like the perfect time to give readers the story of how the Maze began.”

How exciting! Clar, trebuie sa citesc seria asta cat mai repede! 🙂

Am vesti bune si pentru fanii serialului The Originals! Pentru cei care nu pot sa se sature de cei 3 vampiri originali, Julie Plec a decis sa creeze  o serie de carti, formata din 3 volume, serie scrisa de  Josh Bank si Hayley Wagreich. Primul volum – care se spune ca va iesi in Februarie 2015 – se numeste ‘The Rise’, al doilea – pe care il asteptam in Aprilie 2015 – are titlul “The Loss”, iar al treilea – care va iesi in Iunie 2015 – va fi intitulat “The Resurrection”.

Nu va puteti imagina cat de entuziasmata sunt pentru aceasta veste. De-abia astept sa citesc cartile, pentru ca ador familia Mikaelson si sunt curioasa cum va fi scrisul, cum va fi Klaus intr-o carte, care va fi actiunea! Dar mai avem de asteptat. Pana atunci, insa, puteti vedea copertile cartilor si puteti, de asemenea, sa cititi descrierile.

Primul volum, The Rise:

TO1-Rise

Arriving in New Orleans in 1722, the Original vampire siblings hope they’ve escaped their dangerous past. But when Klaus falls for the wrong woman, Elijah hunts for a home to call their own, and Rebekah infiltrates a camp of human soldiers in search of allies, they set into motion a chain of events that could bring their new life crashing down around them.

Al doilea volum, The Loss:

TO2-Loss

Klaus, Elijah, and Rebekah have finally wrested control of New Orleans from the witches and werewolves who once called it home—but to get the one thing he desires above all else, Klaus must put his trust in a witch with the power to unleash an ancient curse upon his family.

Al treilea volum, The Resurrection:

TO3-Res

Voi reveni cu detalii sigure despre datele de aparitie atunci cand le voi avea.

Intre timp, am un anunt important si pentru fanii lui Stephenie Meyer si a ei serie “Twilight”. Saptamana trecuta, tot internetul vuia cu cele mai noi stiri primite de la Stephenie. Aceasta a spus ca lucreaza cu Lionsgate si alti colaboratori pentru a face cinci scurt metraje despre Twilight. Aaagh! Exciting! Acesta este anuntul ei:

the-storytellers-800x467

Hi Friends –

On Wednesday I, along with Lionsgate, Women in Film, Facebook and Tongal, announced an exciting new project: “The Storytellers – New Creative Voices of The Twilight Saga” (or if you’re following the hashtags on social media: #TwilightStories for short.) We are teaming up to find five aspiring female filmmakers to create short films based on a broad spectrum of characters from the Twilight universe.

We’re excited to have Twilight fans participate in a variety of ways; I’m looking forward to finding out which characters you’re most interested in. If you want to refresh your memories on their stories, they’re located in the Twilight Official Guide. Which do you think are the most cinematic?

One thrilling part of the project is the amazing group of ladies teaming with me to mentor these aspiring filmmakers: actress Kristen Stewart, Academy Award winners Kate Winslet and Octavia Spencer, Jennifer Lee, the award-winning writer and one of the directors of Disney’s global blockbuster Frozen, Twilight director Catherine Hardwicke, Emmy Award-winning actress Julie Bowen, and Women In Film President Cathy Schulman. All of these women have dedicated their careers to getting female voices on the big and small screen. It’s something that I care about passionately, and it’s truly a great honor to be able to participate in a project that will help discover new female voices.

There will be much more and I look forward to sharing all the details of how you can be involved in the coming days ahead. I’ll be sharing most of the updates through Fickle Fish Films (my production Company) website and social media accounts so make sure you’re following if you don’t want to miss anything.

FickleFishFilms.com
Facebook
Twitter
Instagram

La asta chiar ca nu ma asteptam, dar sunt foarte entuziasmata si sper sa iasa totul bine! 🙂

Cam astea sunt stirile care au pus pe jar inimile tuturor iubitorilor de carti saptamana asta. Numai vesti bune, nu-i asa? Sa speram ca si saptamana care urmeaza va fi una la fel de buna si vom primi noutati care ne vor aduce zambete pe buze.

Deci, dragilor, spuneti-mi. Care dintre toate aceste stiri v-a facut sa tipati cel mai tare? Eu sunt foarte entuziasmata de toate, dar cred ca cel mai mult ma bucur de cartile ‘The originals’.

Ce parere aveti de scurt metrajele Twilight? Eu sper sa iasa ceva bine si sa de-abia astept sa le vad! 🙂

Recenzie: “Will Grayson, Will Grayson” de John Green & David Levithan

17208924 (1)

Descriere:

One cold night, in a most unlikely corner of Chicago, two strangers cross paths. Two teens with the same name, running in two very different circles, suddenly find their lives going in new and unexpected directions, culminating in heroic turns-of-heart and the most epic musical ever to grace the high-school stage.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Dupa cum bine stiti, sunt o mare fana a lui John Green. Oficial, i-am citit toate cartile. Imi mai ramane “Let it snow” pentru Craciun, dar pe asta nu o consider exact a lui. Am mai citit o carte scrisa de David Levithan la inceputul verii si cred ca stiti despre care e vorba. Da, ati ghicit. “Every day”. La fel ca si in cazul cartilor lui John Green, am adorat povestea scrisa de David si m-am indragostit imediat de scrisul lui. Planuiesc sa ii citesc si celelalte lucrari cat de curand. Dar, intre timp, haideti sa ne intoarcem la ai nostri Will Grayson.
Am fost foarte entuziasmata la premiza unei carti scrisa de John si de David. Consider ca se potrivesc de minune, in special pentru ca se completeaza unul pe altul. Nu cred ca exista o echipa mai buna decat ei doi, pentru ca fiecare vine cu ceva pentru celelalt si ideile lor se contopesc si rezulta o combinatie extraordinar de interesanta.
Va puteti imagina ca aveam asteptari uriase de la carte. Nu ai cum sa nu te astepti la o carte care sa iti placa in momentul in care pe coperta scrie John Green si David Levithan.
Ei bine, am avut dreptate. “Will Grayson, Will Grayson” mi-a intrecut, intr-un fel, asteptarile si mi-a placut foarte mult. Nu ma asteptam sa o citesc atat de repede, pentru ca liceul si toate activitatile de toate zilele pe care le am nu ma lasa sa citesc prea mult. Insa mi s-a intamplat ceva ce nu mi s-a mai intamplat de mult. Nu am putut-o lasa din mana. In mai putine cuvinte, “Will Grayson, Will Grayson” a fost exact cartea de care aveam nevoie acum.
Cartea are in lumina reflectoarelor doua personaje: Will Grayson si will grayson. Primul, creat de John Green. Al doilea, de David Levithan. Primul isi ghideaza viata dupa doua reguli pe care n-am de gand sa vi le dezvalui. Al doilea ia antidepresive si nu foloseste niciodata majuscule. Doua personaje diferite, cu acelasi nume, care se cunosc intr-o circumstanta ciudata si care vor ajunge sa aiba ceva important in comun.
Inca de cand am deschis cartea pentru prima data, am fost ‘setata’ sa inteleg singura cine a scris cine. In momentul in care citesc o carte scrisa de doi autori, intotdeauna incerc, mai intai, sa imi dau seama cine ce scrie. De obicei imi reuseste, in special daca ambii autori imi sunt cunoscuti si sunt obisnuita cu lucrarile lor.
Ei bine, si de data aceasta am avut parte de un succes. Dupa doar cateva captiole, mi-am dat seama cine l-a creat pe Will Grayson, cel cu majusculele si cu regulile, si cine l-a creat pe will grayson, cel cu antidepresivele si fara majuscule. Este usor sa iti dai seama, pentru ca stilurile autorilor difera. Cu John sunt foarte familiara, asa ca mi-a fost extraordinar de usor sa ii recunosc metaforere, felul de a descrie, personajele, dialogurile si stilul atat de usor, ordonat, totusi foarte cursiv si usor elegant pe care il foloseste in cartile lui. David este un pic mai “indraznet” in scrisul lui. El nu scrie cu gandul ca majoritatea cititorilor lui sunt adolescenti – asa cum imi da impresia John Green de multe ori. David Levithan nu tine cont de reguli, foloseste cuvinte vulgare uneori, dar fara a suna ieftin, in cazul acesta nu foloseste majuscule (cand am rasfoit cartea pentru prima data, am crezut ca e o greseala de tipar!), iar personajele lui sunt in acelasi timp adolescenti, dar si adulti.
Ca tot vorbim de personaje, uite inca un aspect care m-a ajutat sa ii deosebesc pe cei doi si capitolele lor. Personajele. In timp ce John Green a creat personaje adolescentine, care de-abia descopera viata, personajele cu care suntem familiari deja – cu toti cunoastem tiparul dupa care isi creeaza John personajele -, personaje ca Tiny, Jane si chiar si Will, David a venit cu personaje mai intunecate, care se confrunta cu probleme un pic mai serioase decat personajele lui John. Will grayson-ul lui David este depresiv si este deja obisnuit cu ideea. Problemele lui si activitatile de zi cu zi sunt foarte diferite de problemele lui Will cel creat de John. Se poate vedea si din felul in care vorbesc ca sunt extraordinar de diferiti.
Cu ocazia acestei carti, am avut ocazia sa compar doi dintre autorii care m-au impresionat anul asta. Ce am aflat? Ei bine, am aflat ca John Green are usoara tendinta de a-si menaja, intr-un fel, cititorii. El are un scris mai slefuit, respecta mai multe reguli si nu este la fel de dur. Chiar daca abordeaza subiecte importante pentru adolescenti, o face mai fin, pe cand David este mai dur. Levithan nu menajeaza pe nimeni. El iti arata lumea asa cum e, cruda si nemiloasa, personajele lui nu sunt mereu bine educate, situatia nu e nici macar roz pal.
Ambii mi-au placut. Dupa cum am spus, consider ca se completeaza si fiecare vine cu ceva ce celelalt nu are. John Green vine cu finete, David Levithan cu cruditate, iar combinatia asta, in carti, pe mine ma da gata!
Dar daca m-ar pune cineva sa aleg intre ei… mi-ar fi imposibil! Imposibil, va zic. Ii ador pe amandoi si mi-au placut personajele lor la fel de mult. Nu as putea alege intre John Green si David Levithan.
Practic, in carte avem parte de doua povesti, pana la un punct in care aceste povesti se intalnesc si se contopesc intr-una singura. Fiecare dintre cei doi Will Grayson-I se confrunta cu problem diferite, dar ambii se simt neintelesi. Will Grayson cel cu majusculele nu vrea sa fie observant prea mult si se simte mereu in umbra celui mai bun prieten al lui, Tiny, in timp ce will grayson cel fara majuscule si-a pierdut un tata, nu are parte de prieteni si nu stie ce sa faca cu viata lui.
Consider ca “Will Grayson, Will Grayson” vorbeste despre adolescent si pentru adolescent. Cred ca este o carte pentru toate varstele, dar cel mai mult li se potriveste adolescentilor, pentru ca se pot regasi in personaje si in problemele cu care se confrunta acestea. Cartea vorbeste, in primul rand, despre dragoste si despre prietenie, dar un subiect important este si cum sa te accepti pe tine, cum sa accepti lumea din jurul tau si cum sa iti gasesti un loc in lumea asta. De asemenea, “Will Grayson, Will Grayson” mi-a aratat, din nou, ca dragostea poate schimba multe, dar in primul rand pe noi. Dragostea ne schimba si ne face mai buni si toti avem nevoie de ea.
Un important subiect este si sexualitatea fiecaruia si dreptul de a fi orice doreste fiecare. Exista mai bine de doua personaje in carte care sunt gay si care se confrunta cu prejudecatile care aceasta diferenta le aduce. Insa cartea aceasta ne arata, inca o data, ca nu conteaza daca cineva este atras de sexul opus sau nu. Importanta este inima, nu sexul de care este atras.
Mi-au placut mult mesajele care le-a trimis cartea si subiectele care au fost abordate. Mi-a placut si felul in care aceste mesaje au fost “trimise”. Incluse in probleme si rezolvari din viata de zi cu zi ale personajelor.
Trebuie sa recunosc ca personajele au fost extrem de bine create si mi-au placut toate. M-am atasat de ele, da, si ele sunt unul dintre motivele pentru care am cautat sa citesc cu fiecare ocazie. Mi-a placut de ambii Will Grayson, dar personajul meu preferat a fost, fara doar si poate, Tiny! O em gi, tipul e genial! Genial, va zic! Intotdeauna am vrut sa am un prieten ca el. Amuzant ca naiba, regina dramelor, destept si diferit. Este farmecul cartii Tiny, va spun!
Actiunea m-a captivat si ea. Chiar daca nu pare, “Will Grayson, Will Grayson” te face sa iti pui tot mai multe intrebari pe masura ce citesti si nu poti sa faci altceva decat sa citesti, in speranta ca vei primi raspunsurile cat mai repede. Tocmai pentru ca m-am atasat atat de mult de personaje, mi-a pasat mult de ce se intampla cu ele si trebuie neaparat sa stiu cum se termina povestile lor! Asa ca am citit cu fiecare ocazie pe care am primit-o, iar asta m-a facut sa termin cartea in doar 3 zile. Binenteles, este si usor de citit, textul curgand cursive, de la sine.
Au existat si cateva rasturnari de situatie majore, care au schimbat intreaga actiune si au dat povestea peste cap. Aceste rasturnari de situatie au fost total neasteptate si m-au captivat si mai mult! Am ramas cu gura cascata la cateva dintre ele si cu siguranta au adaugat la farmecul cartii.
Mi-ar fi placut ca relatia dintre Will si Jane sa fie un pic mai accentuata si mai prezenta. Mi-a placut mult de Jane, dar am simtit ca John a neglijat-o. Cred ca ar fi putut da chiar si mai mult farmec cartii cu mai multe detalii despre cei doi.
In general, povestile de dragoste mi-au placut mult si, chiar daca sunt tipic adolescentine, m-au facut sa zambesc.
Era cat pe ce sa uit! Da, “Will Grayson, Will Grayson” este o carte extreme de amuzanta. Tiny este principal sursa de umor, dar nici Will-ii nu sunt mai prejos. Ah, am ras de cateva ori pe burta!
Cu personaje inedited si situatii tipice lui John Green, dar si lui David Levithan, “Will Grayson, Will Grayson” m-a cucerit inca de la inceput. Sunt sigura ca toti veti fi cuceriti de toate personajele, dar si de maturitatea cartii. Am gasit o carte cu totul si cu totul speciala, un roman viu, puternic, real, pentru toata lumea. Personajele mi-au placut mult, povestile si mai mult, autorii sunt geniali, totul e bine. Da, cu siguranta recomand si sunt sigura ca o voi mai citi!
Nota: 5 stele din 5.