Recenzie: “Forgive me, Leonard Peacocok” by Matthew Quick

13477676

Descriere:

How would you spend your birthday if you knew it would be your last?

Eighteen-year-old Leonard Peacock knows exactly what he’ll do. He’ll say goodbye.

Not to his mum – who he calls Linda because it annoys her – who’s moved out and left him to fend for himself. Nor to his former best friend, whose torments have driven him to consider committing the unthinkable. But to his four friends: a Humphrey-Bogart-obsessed neighbour, a teenage violin virtuoso, a pastor’s daughter and a teacher.

Most of the time, Leonard believes he’s weird and sad but these friends have made him think that maybe he’s not. He wants to thank them, and say goodbye.

O puteti comanda de aici.

Recenzie:

Am citit “Forgive me, Leonard Peacock” exact dupa ce am citit “Thirteen Reasons why”, fara sa realizez ca ambele abordeaza acelasi subiect: sinuciderea. Desi au acelasi subiect, nu se aseamana deloc si, as putea spune ca “Forgive me, Leonard Peacock” m-a impresionat si mi-a placut mai mult decat “Cele treisprezece motive” de Jay Asher.

“Forgive me, Leonard Peacock” m-a captivat inca de la prima pagina. Desi mi-a luat cam o luna sa o citesc, nu e din cauza faptului ca nu mi-a placut, dar a trebuit sa citesc alte carti. Insa mintea mea a fost mereu la ea. Abia asteptam sa termin cartile pe care trebuia sa le citesc si sa ma adancesc in povestea lui Leonard.

Mi-este greu sa scriu o recenzie, pentru ca am adorat atat de multe lucruri la cartea asta si mi-e greu sa imi adun gandurile intr-o recenzie care sa va convinga sa cititi si voi cartea lui Matthew Quick.

Nici macar nu stiu de unde sa incep. Cartea asta e brilianta, trista, bine scrisa, interesanta si captivanta. As vrea sa va spun “Cititi cartea asta!” si nimic altceva, dar nu asa merg recenziile, nu?

Cred ca toata lumea ar trebui sa citeasca “Forgive me, Leonard Peacock”. Titlul poate parea amuzant, dar asta nu e o carte amuzanta. E o carte serioasa, cu aspectul unei carti pentru adolescenti. Abordeaza subiecte pe care nu multi autori au curajul sa o faca si asta intr-un mod destept si care reuseste sa iti atraga atentia.

Cartea asta e trista si melodramatica, dar nu intr-un stil care te face sa plangi, si nici nu mi s-a parut fortata, asa cum sunt, mai nou, majoritatea cartilor cu o poveste mai trista. Totul e natural la cartea asta, iar citind-o, ai impresia ca, de fapt, iti vorbeste un prieten foarte bun, pe care il stii de o viata.

Textul curge de la sine, la fel ca si povestea. Nu a existat nimic fortat, nimic care sa ma faca sa vreau sa pun carte jos si sa iau o pauza. Totul e limpede, natural, exact asa cum o carte buna ar trebui sa fie.

Vocea lui Leonard este foarte naturala, iar limbajul folosit de Matthew este exact cel pe care un adolescent l-ar folosi: deloc copilaresc, poate un pic mai matur decat ar fi normal, extrem de trist, dar totusi plin de viata, inteligent si deloc vulgar, chiar daca Leonard obisnuieste sa injure din cand in cand.

Ce face cartea asta atat de speciala, in afara de Leonard, despre care vom vorbi un pic mai tarziu, este tonul pe care il foloseste autorul. Da, e o carte trista, “intunecata”. Dar nu am plans, oricat de tragica ar fi situatia lui Leonard. Matthew Quick a reusit sa imbine tristul cu umorul, si, pe alocuri, cu speranta. Leonard este un tip usor sarcastic, si uneori, dramatismul combinat cu sarcasmul este ingredientul magic pentru o carte reusita.

Un alt lucru placut la povestea asta sunt personajele. Quick a dat viata unor personaje foarte diferite, usor ticnite, dar cu siguranta speciale. Nu cred ca povestea ar fi fost la fel fara  Herr Silverman (un tip foarte inteligent si grijuliu!), Lauren (ce tipa fanatica!), Walt (un batran foarte simpatic), Linda (careia i-as fi luat drepturile maternale) si Leonard. In afara faptului ca sunt extrem de bine create, personajele sunt si foarte reale. Citind “Forgive me, Leonard Peacock”, am simtit ca mi-am gasit prieteni noi. Fiecare personaj a adaugat ceva la poveste si a facut-o mai speciala.

O parte fascinanta a cartii asteia au fost scrisorile din viitor. Prima scrisoare mi s-a parut ciudata si m-a plictisit, dar dupa, abia asteptam sa mai citesc inca una. Viitor inchipuit de Leonard este, cu siguranta, unic si diferit de tot ce am mai citit pana acum. Ideea in sine, de a-ti scrie scrisori din viitor, mi s-a parut geniala si poate ca, intr-o zi, o voi face si eu.

A fi in mintea lui Leonard Peacock mi s-a parut fascinant. M-am bucurat ca am avut ocazia sa citesc o carte atat de interesanta, cu un personaj principal foarte destept si interesant.

Desi un baiat cu probleme, cu o familie ciudata, si un trecut intunecat, Leonard Peacock este un baiat destept. Viziunile lui asupra religiei, a adolescentilor, a vietii si a lumii, in general, mi s-au parut briliante si m-au facut sa privesc lumea cu alti ochi si sa ma uit mai atenta in jurul meu. Adoram momentele in care Leonard se hotara sa isi expuna parerile despre un anumit aspect al vietii si am fost extrem de surprinsa cand am inteles ca eu si Leo avem aceleasi pareri despre religie, adolescenti si despre lume. Doar ca eu nu sunt la fel de violenta ca el.  J

Leonard e un baiat de 18 ani, extrem de matur pentru varsta lui si foarte diferit. Nu il intereseaza nici un sfert din activitatile pe care le practica alti adolescenti de varsta lui si nici nu e la fel de superficial si orb la lumea de imprejur ca ceilalti. Leonard este un pusti cu totul si cu totul special! E confuz, si chiar daca o parte din el vrea sa moara, o alta parte, o parte mai mare, mai zgomotoasa, vrea ca el sa fie salvat, pentru a-si putea trai viata. E singuratic, chiar daca e inconjurat de lume. Mi-e greu sa il descriu, dar daca veti citi cartea asta – si sper sa o faceti – veti intelege despre ce vorbesc.

Oricat de deosebit ar fi Leonard, e clar, inca de la prima pagina, ca are o truma, poate chiar mai multe.  Inca de la prima pagina, el ne tot spune ca “il va ucide pe Asher”, “cat de mult o merita”, “cat de rau i-a facut Asher lui Leonard”, dar niciodata nu ne spune exact ce i-a facut, iar asta ofera suspansul necesar cartii. Pana pe la sfarsitul cartii, cand Leonard dezvaluie motivul din spatele dorintei lui de a il ucide pe cel care o data i-a fost cel mai bun prieten.

Motivul m-a socat. Am ramas cu gura cascata si am vrut sa il impusc eu pe Asher. Nu ma asteptam la asa ceva. Chiar nu. Leonard avea dreptate sa vrea sa il ucida pe Asher, dar nu cred ca era lucrul corect de facut. Aser merita sa putrezeasca undeva departe, fara prieteni sau familie.

Felul in care reuseste Matthew sa puna punctul pe I si sa arate lumii cum este, de fapt, lumea si care e treaba cu omenirea din ziua de azi este rar intalnit printre autori. Nu e nimic vulgar, el nu jigneste pe nimeni, dar te face sa vezi lumea prin alti ochi, cu delicatete si maniere speciale.

Leonard este genul de personaj care devine centrul atentiei tale, fara sa vrei. Am fost captivata de el, de poveste, de cartea asta, pur si simplu. E o carte relativ usor de citit, dar care spune multe. E o carte scurta, dar totusi uriasa.

“Forgive me, Leonard Peacock” este o carte speciala, brilianta, geniala, frumoasa,trista, socanta, un adevarat roman care iti va deschide ochii. Mi-a pasat atat de mult Leonard, incat, la final, am zambit, chiar daca eram trista sa ma “despart” de el.

Nu citesti o carte in fiecare zi cu o poveste ca asta, asa ca va sfatuiesc sa puneti mana sa o cititi. Va va schimba, macar putin, viata. Veti vedea lumea asa cum e si va veti pune anumite intrebari. O carte cum rar intalnesti. Cu siguranta, trebuie citita de toata lumea! “Forgive me, Leonard Peacock” e o carte importanta si consider ca ar trebui introdusa in lista de lectura obligatorie din scoli. Daca veti citi cartea, veti intelege de ce.

Tot ce va mai pot spune este… “Cititi-o!! Merita!”

Rate: 6 stele din 5

Currently reading… (49)

Acum ca m-am eliberat de scoala, concerte si de o parte din examenele de la conservator, am un pic mai mult timp de citit, de care incerc sa profit la maxim. Saptamana asta am citit deja 2 carti! *So proud*. Nu am mai facut asta… de prin Septembrie. Acum, am inceput-o pe a treia, care imi place extrem de mult.

Prima carte pe care am citit-o a fost “Th1rteen R3asons why” (“Cele 13 motive”) de Jay Asher. Am scris deja recenzia, pe care o puteti citi aici. Ideea e ca a fost o carte buna!

2813153 (1)

 

Apoi, am inceput sa citesc (sau sa recitesc)  o carte pe care am inceput-o acum vreo luna de zile, dar am apuc sa citesc numai 10%: “Forgive me, Leonard Peacock” de Matthew Quick.

13477676

Damn it, ce carte buna! Mi-a placut la nebunie! E plina de citate frumoase, mesaje importante si opinii despre viata, lume si adolescenti. Am adorat personajul principal, povestea mi s-a parut geniala, vocea m-a impresionat si subiectul abordat face parte dintre favoritele mele. Incerc sa scriu recenzia in seara asta, dar nu promit nimic. Oricum, sa stiti ca e geniala!

Acum, dupa multe dezbateri, citesc “Every Day” de David Levithan.

13262783

Am citit vreo 28% si OMG! Tot ce vreau sa fac e sa citesc pana cand dau ultima pagina. GE-NI-ALA e putin spus! ❤

Voi ce cititi?

Citite in carti! (15)

Ieri am terminat una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta, si pentru ca azi nu mai am rabdarea necesara sa ii scriu recenzia, dar totusi vreau sa va fac sa o puneti pe lista, am sa va arat citatele mele preferate din ‘Forgive me, Leonard Peacock’.

Sunt multe, pentru ca romanul lui Matthew Quick este plin de citate frumoase, reale, despre viata, adolescenti si nu numai. E o carte plina de mesaje si opinii si teorii despre oameni si despre viata.

So, here we go! 🙂

“You’re different. And I’m different too. Different is good. But different is hard. Believe me, I know.” 

 ‘Don’t do it. Don’t go to that job you hate. Do something you love today. Ride a roller
coaster. Swim in the ocean naked. Go to the airport and get on the next flight to anywhere just for the fun of it. Maybe stop a spinning globe with your finger and then plan a trip to that very spot; even if it’s in the middle of the ocean you can go by boat. Eat some type of ethnic food you’ve never even
heard of. Stop a stranger and ask her to explain her greatest fears and her secret hopes and aspirations in detail and then tell her you care because she is a human being. Sit down on the sidewalk and make pictures with colorful chalk. Close your eyes and try to see the world with your nose—allow smells
to be your vision. Catch up on your sleep. Call an old friend you haven’t seen in years. Roll up your pant legs and walk into the sea. See a foreign film. Feed squirrels. Do anything! Something! Because you start a revolution one decision at a time, with each breath you take. Just don’t go back to thatmiserable place you go every day. Show me it’s possible to be an adult and also be happy. Please. This is a free country. You don’t have to keep doing this if you don’t want to. You can do anything you want. Be anyone you want. That’s what they tell us at school, but if you keep getting on that train and going to the place you hate I’m going to start thinking the people at school are liars like the Nazis who told the Jews they were just being relocated to work factories. Don’t do that to us. Tell us the truth. If adulthood is working some death-camp job you hate for the rest of your life, divorcing your secretly criminal husband, being disappointed in your son, being stressed and miserable, and dating a poser and pretending he’s a hero when he’s really a lousy person and anyone can tell that just by shaking his slimy hand — if it doesn’t get any better, I need to know right now. Just tell me. Spare me from some awful fucking fate. Please.” 

“I feel like I’m broken—like I don’t fit together anymore. Like there’s no more room for me in the world or something. Like I’ve overstayed my welcome here on Earth, and everyone’s trying to give me hints about that constantly. Like I should just check out.” 

“There’s a lot for you to live for. Good things are definitely in your future, Leonard. I’m sure of it. You have no idea how many interesting people you’ll meet after high school’s over. Your life partner, your best friend, the most wonderful person you’ll ever know is sitting in some high school right now waiting to graduate and walk into your life – maybe even feeling all the same things you are, maybe even wondering about you, hoping that you’re strong enough to make it to the future where you’ll meet.” 

“That’s basically the mantra of Herr Silverman’s teaching – think for yourself and do what’s right for you, but let others do the same.” 

“Did you ever think about all of the nights you lived through and can’t remember The ones that were so mundane your brain just didn’t bother to record them. Hundreds, maybe thousands of nights come and go without being preserved by our memory. Does that ever freak you out? Like maybe your mind recorded all of the wrong nights?” 

“The bullies are always popular.
Why?
People love power.” 

“So the key is doing something that sets you apart forever in the minds of regular people.
Something that matters.” 

“But it makes me laugh every time because I don’t wear and of that name-brand crap, don’t play or follow popular sports at all, and wouldn’t be found dead wearing our shitty school mascot. I’m not a follower. Not a joiner. I’m not even on Facebook.” 

“And I understood why he didn’t need friends or to be accepted at our shitty racist high school, because he had his music, and that was so much better than anything we had to offer.” 

 

“Although once when we were talking after class, Herr Silverman told me that when someone rises up and holds himself to a higher standard, even when doing so benefits others, average people resent it, mostly because they’re not strong enough to do the same.” 

“You believe in the future now. It’s easy for you, because you love the present.” 

When people have awful ideas about your identity, that’s just the way it will stay no matter what you do.” 

“I can tell you get it — you’re different. And I know how hard being different can be. But I also know how powerful a weapon being different can be. How the world needs such weapons. Gandhi was different. All great people are. And unique people such as you and me need to seek out other unique people who understand — so we don’t get too lonely and end up where you did tonight.” 

“You think someone is really important and different, but then you get to know them and it ruins everything.” 

Cineva sa ma opreaaaasca!! Daca ar fi sa va dau, intr-adevar, fiecare citat pe care l-am gasit in cartea asta si care mi-a placut, mi-ar lua zile intregi si cred ca ar fi ilegal sa va dau toata cartea. :))

Cititi cartea asta. Nici n-aveti idee cat puteti gasi in ea! 🙂

Currently reading… (46)

Saptamana asta am profitat de vacanta la maxim si am citit cat de mult am putut. Adica, aproape doua carti. Mi-a facut bine sa citesc cum citeam cand eram mica si aveam timp si cand mintea imi statea numai la carte. Acum, la 16 ani, imi fuge mintea imediat daca nu sunt atenta si daca nu citesc o carte buna, si nici nu mai am acelasi timp. De-asta incerc sa citesc doar cand sunt odihnita si am chef, pentru ca altfel, degeaba citesc.

Saptamana trecuta, cam Marti, m-am apucat de ‘Divergent’, in timp ce eram in drum spre locul de munca a lui tata. Nu citesc in masina foarte des, pentru ca prefer sa ascult muzica si sa admir imprejurimile, dar de data asta nu am putut rezista si am citit aproape 50 de pagini in jumatate de ora.

‘Divergent’ e una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Dar mai bine cititi recenzia , ca acolo explic mai bine ce si cum.

1451481_827377543971929_300617572_n

Inainte de a incepe ‘Divergent’ am citit vreo 10% din ‘Forgive me, Leonard Peacock’ de Matthew Quick. Cand am deschis-o, am avut intentia sa citesc numai o pagina, dar m-a prins atat de mult incat am citit 10%, chiar daca mi se inchideau ochii.

Mai citesc din cand in cand, inainte de a ma culca, o pagina sau doua, dar o voi putea citi complet cand termin seria ‘Divergent’.

13477676

Dupa ce am terminat ‘Divergent’, am zis ca voi termina ‘Forgive me, Leonard Peacock’, dar nu am rezistat sa incep ‘Insurgent’, asa ca vineri dimineata stateam in pat si citeam ‘Insurgent’.

‘Insurgent’ e cartea pe care am vrut sa o citesc de mult timp, dar nu apucam. Asa ca acum, ca o citesc si mai am mai putin de o suta de pagini pana sa o termin, mi se pare putin ireal.

‘Insurgent’ mi se pare un pic mai slabuta decat ‘Divergent’, dar tot o ador. Tot nu ma pot opri din citit, chiar daca unele lucruri nu fac logica. Mi se pare ca, de data asta i-au scapat cateva detalii importante Veronicai. Sunt cateva chestii la care nu a fost atenta, chestii ce te fac sa pui intrebari.

Dar e una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit. Transmite mesaje si emotii. Mi-e efectiv frica de momentul in care voi termina seria, de capitolul acela din ‘Allegiant’ si de reactia mea de dupa.

10153961_851787581530925_6433154582321360768_n

Probabil ca in seara asta voi termina ‘Insurgent’ si maine, daca am timp, ma apuc de ‘Allegiant’. Offf….

Voi ce mai cititi?

OMG!Books (37)

Mai tineti minte rubrica asta? Nu i-am dat foarte mula atentie in ultima vreme, pentru ca vreau sa ma concentrez pe alte lucruri. Astazi nu am cum sa o ignor, pentru ca am gasit o carte pe care trebuie neaparat sa v-o arat! Si trebuie sa o am si s-o citesc! Sunt ataaat de bine! Si are si un personaj care este violonist! Ha! Perfecta, cartea asta e perfecta!

“Forgive me, Leonard Peacock” de Matthew Quick!

13477676

How would you spend your birthday if you knew it would be your last?

Eighteen-year-old Leonard Peacock knows exactly what he’ll do. He’ll say goodbye.

Not to his mum – who he calls Linda because it annoys her – who’s moved out and left him to fend for himself. Nor to his former best friend, whose torments have driven him to consider committing the unthinkable. But to his four friends: a Humphrey-Bogart-obsessed neighbour, a teenage violin virtuoso, a pastor’s daughter and a teacher.

Most of the time, Leonard believes he’s weird and sad but these friends have made him think that maybe he’s not. He wants to thank them, and say goodbye.

Nu-i asa ca suna extrem de bine? VREAU! ❤

Vreau sa vad… (3)

N-am reusit sa vad On The Road, pentru ca nu am avut timp. Dar asta nu inseamna ca nu am sa il vad. Inca e in mintea mea acolo, si astept sa il vad. Dar trebuie sa am timp….

Binenteles, intre timp mai am si alte filme pe care vreau sa le vad. Unul dintre ele este ‘Silver Linings Playbook’ (2012).

Cred ca toti ati auzit de el, nu? Mai ales ca Jennifer Lawrence e in rolul princial. 🙂

Sper sa reusesc sa il vad cat de curand si sper sa reusesc sa citesc si cartea cat mai repede. Suna taaaaare interesanta!! Asta e coperta:

13539044

A HEARTWARMING DEBUT NOVEL, NOW A MAJOR MOTION PICTURE!

Meet Pat. Pat has a theory: his life is a movie produced by God. And his God-given mission is to become physically fit and emotionally literate, whereupon God will ensure a happy ending for him — the return of his estranged wife Nikki. (It might not come as a surprise to learn that Pat has spent time in a mental health facility.) The problem is, Pat’s now home, and everything feels off. No one will talk to him about Nikki; his beloved Philadelphia Eagles keep losing; he’s being pursued by the deeply odd Tiffany; his new therapist seems to recommend adultery as a form of therapy. Plus, he’s being hunted by Kenny G!

In this enchanting novel, Matthew Quick takes us inside Pat’s mind, showing us the world from his distorted yet endearing perspective. As the award-winning novelist Justin Cronin put it: “Tender, soulful, hilarious, and true, The Silver Linings Playbook is a wonderful debut.”

GoodReads: https://www.goodreads.com/book/show/13539044-the-silver-linings-playbook?from_search=true

Nu-i asa ca suna bine?

Iar asta e afisul filmului:

silver_linings_playbook

Dap, coperta si afisul sunt la fel! Binenteles, exista si coperta originala a cartii, dar mie personal imi place mai mult asta. 🙂

Cu un search pe  IMDb, putem afla intregul cast a filmului:

Bradley Cooper Bradley Cooper
Jennifer Lawrence Jennifer Lawrence
Robert De Niro Robert De Niro
Jacki Weaver Jacki Weaver
Chris Tucker Chris Tucker
Anupam Kher Anupam Kher
John Ortiz John Ortiz
Shea Whigham Shea Whigham
Julia Stiles Julia Stiles
Paul Herman Paul Herman
Dash Mihok Dash Mihok
Matthew Russell Matthew Russell
Cheryl Williams Cheryl Williams
Patrick McDade Patrick McDade
Brea Bee Brea Bee
Nikki
Mary Regency Boies Mary Regency Boies
Regina (as Regency Boies)
Phillip Chorba Phillip Chorba
Jordie
Anthony Lawton Anthony Lawton
Dr. Timbers
Patsy Meck Patsy Meck
Nancy (High School Principal)
Maureen Torsney-Weir Maureen Torsney-Weir
Older Waitress (as Maureen Torsney Weir)
Jeff Reim Jeff Reim
Jeffrey
Fritz Blanchette Fritz Blanchette
Fritzy
Rick Foster Rick Foster
Dance Competition Announcer
Bonnie Aarons Bonnie Aarons
Ted Barba Ted Barba
Doug Culpepper
Elias Birnbaum Elias Birnbaum
Matthew Michels Matthew Michels
Pete Postiglione Pete Postiglione
Lawyer at Bar
Richard Eklund III Richard Eklund III
Fighting Eagle Fan
Sanjay Shende Sanjay Shende
Indian Invasion #1
Mihir Pathak Mihir Pathak
Indian Invasion #2
Ibrahim Syed Ibrahim Syed
Indian Invasion #3
Madhu Narula Madhu Narula
Samantha Gelnaw Samantha Gelnaw
Jake’s Fiancée
Tiffany E. Green Tiffany E. Green
Tanya (as Tiffany Green)
Tal Livshitz Tal Livshitz
Dancer Santos
Vlada Semenova Vlada Semenova
Dancer Aguilar
Zhan Paulovich Zhan Paulovich
Dancer Makarov
Svetlana Roosiparg Svetlana Roosiparg
Dancer Tretiak

Filmul a aparut in 2012, dureaza app. 122 de minute si e incadrat in romance, comedy si drama.Un film perfect, ce sa mai.  De asemenea, a fost produs de Weinstein Company. 🙂

Acesta este descrierea de pe IMDb:

After a stint in a mental institution, former teacher Pat Solitano moves back in with his parents and tries to reconcile with his ex-wife. Things get more challenging when Pat meets Tiffany, a mysterious girl with problems of her own.

Iar asta e trailer-ul:

De ce mi-ar placea sa vad filmul?

Ei bine, in primul rand pentru ca joaca Jennifer Lawrence. Sunt o mare fana a ei. E geniala tipa. GENIALA. Joaca extrem de bine, e frumoasa si are o personalitate de milioane. Iar noua ei tunsoare e awesome! Plus ca, mi-ar placea sa o vad si in alt rol decat cel a lui Katniss. Intr-un rol mai serios si mai real. Nu ca Katniss nu ar fi reala. Ei, intelegeti ce vreau sa zic, nu?

Apoi, povestea suna extreeeeeem de bine. Sunt innebunita dupa genul asta de povesti si sunt sigura ca asta nu ma va dezamagi. Trebuie mai intai sa fac rost de carte. Filmul e usor sa il vad. Imi trebuie doar timp. 🙂

Si bineneles ca am auzit o multime de lucruri bune si despre carte, dar si despre film. Asa ca normal ca vreau sa il vad si sa o citesc.:))

Ah da, ca sa nu mai spun ca toti actorii sunt niste actori geniali, nu numai Jennifer. Si daca un film are un cast ca asta, nu pot decat sa ma astept la ce-i mai bun. 🙂

Voi ati vazut “Silver Linings Playbook”? Dar cartea ati citit-o? 🙂