Recenzie: ”Povestea asasinilor mei” de Tarun J. Tejpan

povestea-asasinilor-mei_1_fullsize

Descriere:

Roman inspirat din biografia autorului

Cu accente de thriller și ecouri kafkiene, presărată cu umor negru, suspans și erotism, „Povestea asasinilor mei” este un roman despre putere, identitate și echitate.

Într-o duminică dimineața, un jurnalist de investigație faimos în presa din New Delhi află de la televizor că tocmai a fost salvat de la moarte. Complotul de asasinare a fost dejucat de poliție, iar cei cinci ucigași plătiți să îl elimine au fost arestați. Înainte să își dea seama despre ce este vorba, jurnalistul este pus sub supravegherea permanentă a guvernului până la finalizarea procesului. În câteva ore, viața i s-a schimbat radical. Cu toate că este păzit zi și noapte de indivizi bine înarmați, încearcă să își desfășoare activitățile obișnuite. Se străduiește să găsească o sursă de finanțare pentru revista pe care o conduce, îi face vizite regulate unui guru faimos și își continuă relația extraconjugală, tumultuoasă și plină de pasiune, cu Sara. o intelectuală activistă pentru egalitatea de gen, emanciparea marginalilor și o societate echitabilă. Deranjată de pasivitatea amantului său și sceptică față de buna-credință a autorităților în soluționarea cazului, Sara demarează propria investigație. Așa vor ieși la lumină poveștile cutremurătoare ale celor cinci suspecți. Cu toții provin din clase sociale defavorizate și au fost victime ale violenței extreme, mizeriei și abuzurilor. O Indie brutală, nemiloasă, îi ia astfel locul Indiei fascinante din discursurile occidentale, sub a cărei strălucire exotică se ascunde o realitate crudă.
„O carte care îți dă fiori pe șira spinării […] scrisă cu măiestrie și o luciditate mușcătoare.“ – The New Yorker

„De acum înainte nu vom mai putea vorbi despre India fără să fi citit acest roman.“ – L’Express

„Tarun J. Tejpal este genial. Povestitor autentic, scriitura sa este presărată cu detalii grafice atât de năucitoare, că îți taie respirația.“-  New York Journal of Books

„Unul dintre cei mai seducători scriitori indieni de limbă engleză ai generației sale.“ – The Times Literary Supplement

„Inteligent și inventiv […]. În cel mai profund sens, Tejpal scrie pentru India.“ – V. S. Naipaul

Detalii tehnice:

Format carte: b5 130×200
Numar pagini: 568
ISBN: 978-973-724-736-0
Data publicatie: 02.09.2016
Colectie: Strada Fictiunii Bestseller

Comanda se poate efectua de pe site-ul editurii All, cu un simplu click aici. Țin să le mulțumesc pentru copia de recenzie oferită!

Recenzie:

Am evitat mult timp literatura indiană. După o încercare eșuată de a citi o carte scrisă de un scriitor indian, am decis că acest gen nu este pentru mine. Multă vreme l-am asociat cu descrierile lungi și plictisitoare, cu poveștile complicate și cu o atmosferă în care nu mă puteam regăsi. Cu toate acestea, am ales să citesc Povestea asasinilor mei pentru că descrierea m-a atras incredibil de mult și am sperat că îmi va schimba părerea despre tot ce înseamnă cultura indiană. Am făcut o alegere minunată, nu numai pentru că într-adevăr mi-a schimbat viziunea asupra literaturii indiene, dar mi-a oferit șansa să călătoresc pe tărâmuri fascinante și să cunosc o cultură complet diferită de cele cu care sunt obișnuită. Am terminat de citit romanul acum o zi și simt că am trăit fiecare capitol pe pielea mea, că am fost martoră la acte de violență tulburătoare și că am primit una dintre cele mai bune lecții din viața mea.

Sunt multe de spus despre cartea lui Tejpan. Îmi este greu să îmi adun gândurile, pentru că sunt încă sub influența romanului și a lumii pe care o dezvăluie acesta. Cert este că, pentru mine, Povestea asasinilor mei a fost o adevărată revelație. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult și cu atât mai puțin să mă influențeze. În timpul lecturii, m-am gândit de multe ori că este imposibil ca o carte să fie atât de puternică și ca un scriitor să aibă talentul de a transmite cititorului toate viziunile lui asupra lumii și a omenirii într-un mod atât de unic. Cartea aceasta mă surprindea plăcut încontinuu și adorația mea pentru ea creștea la fiecare capitol.

Povestea asasinilor mei este o carte bogată și puternică. Bogăția constă în infinitele informații despre India, despre cultura și sistemul corupt al acestei țări, dar și despre mentalitatea și traiul poporului indian. Cantitatea de informații poate fi ușor copleșitoare, dar felul în care acestea sunt puse în poveste îți trezește interesul și te face să citești cu o curiozitate care crește la fiecare pagină.

Un alt aspect care m-a surprins plăcut a fost felul în care autorul analizează și înțelege psihologia umană. Citind cartea, realizezi că Tejpan are abilitatea de a vedea în adâncul psihologiei și a sufletului unui om, înțelegând cum funcționează acestea și care sunt lucrurile care le modelează și le influențează. De asemenea, scriitorul oferă o importanță destul de mare relațiilor dintre oameni și a modului în care funcționează acestea.

Nu consider că Povestea asasinilor mei este o carte pentru toată lumea. O mare parte din senele din carte sunt de o violență tulburătoare, aproape prea greu de acceptat. Tejpan nu ascunde nimic și spune lucrurilor pe nume, arătând lumii că India este o țară răscolită încă de brutalitate, crime, violuri și corupție. Anumite scene sunt greu de conceput, pentru că sunt de o violență despre care îți vine greu să crezi că încă mai există. Un lucru pe care l-am înțeles datorită acestui roman este că poporul indian se află încă sub puternica influență a tradițiilor lor, prinși undeva între trecut și prezent.

Chiar dacă pare că prin expunerea tuturor acestor lucruri, autorul încearcă să își denigreze țara, eu am simțit că în spatele cuvintelor ironice se ascund un drag imens de țară, o dorință de a lupta pentru binele acesteia și un regret enorm față de neputința acestuia de a schimba mentalitatea conaționalilor lui.

Povestea este de un realism izbitor. Cu toate acestea, are o atmosferă aproape magică, care te fură din realitatea ta și te face să călătorești alături de personaje în locuri fermecătoare. Am experimentat o mulțime de lucruri citind cartea: frică, tristețe, furie, tulburare, uimire, fascinație și un ciudat atașament față de personaje. Atmosfera Indiei este transmisă excelent, iar citind, poți simți soarele dogoritor, străzile arhipline și aerul plin de miresme. Mi-a plăcut mult felul în care poveștile asasinilor au fost spuse. De multe ori aveam impresia că citesc un basm indian modern de un realism rar întâlnit. De asemenea, intriga este foarte bine creată, fiind bazată pe mister, suspans și atmosfera aceasta care aproape că îți intră în vene și de care devii dependent.

Tejpan acordă o atenție minuțioasă poveștilor asasinilor, astfel creând niște personaje foarte puternice, de care ajungi să te atașezi. Chiar dacă cei cinci asasini nu sunt definiția bunătății și a corectitudinii, autorul îi pune într-o lumină umană, arătându-ne mereu ce a provocat acest comportament mai puțin normal. Romanul încearcă să dovedească că la bazele răului stă întotdeauna un motiv real, o traumă profundă.

Aspectul meu favorit al acestui roman este, cu siguranță, scrisul autorului. Rar am întâlnit o voce atât de reală și puternică, un fir narativ îndeosebi de cursiv și o ușurință atât de mare în a transmite mesaje și sentimente. El scrie cu o energie incredibilă, dramatism, voci diferite și un umor fermecător. Scopul romanului este să arate lucrurile ascunse, cărora nu le dăm atenție, reușind în același timp să emoționeze și să înfioare.

În concluzie, Povestea asasinilor mei este un roman fascinant, cu arome și peisaje indiene, din care poți afla o mulțime de lucruri despre această cultură, despre oameni, dar și despre lumea în care trăim în general. Nu voi uita niciodată experiența aceasta și cred cu adevărat că este una dintre cărțile pe care toți trebuie să o citească o dată în viață. De neratat!

Notă: 5 stele din 5

Recenzie: ”Central Park” de Guillaume Musso

central-park

Descriere:

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil cu două personaje memorabile puse în situații incredibile. „Central Park” s-a vândut în 75.000 de exemplare în primele 3 zile de la lansare și a fost tradus în 19 limbi.

Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând… Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna.

„Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.” – Le Parisien

„Guillaume Musso își reconfirmă extraordinarul talent de povestitor.” – TV Mag/Le Figaro

„Guillaume Musso reușește să ne surprindă încă o dată… Aventura care durează mai puțin de 24 de ore implică o serie de flashback-uri și un final total neașteptat.” – France Info

„Imprevizibil și tulburător, un thriller psihologic cu un deznodământ incredibil, care te ține cu sufletul la gură până la final.” – Métro


Detalii tehnice:

Format carte: b5 130×200
Numar pagini: 360
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-606-783-026-2
Data publicatie: 25.04.2016

Am primit romanul acesta spre recenzie de la editura All, de unde puteți comanda cartea, cu un simplu click aici.

Recenzie:

Guillaume Musso este un autor pe care îl aveam de mult timp în vedere, iar Central Park a fost primul meu contact cu literatura lui. Voi recunoaște faptul că nu sunt o expertă a literaturii franceze, dar după experiența aceasta, mă voi asigura că voi citi mai des cărți scrise de francezi.

Încă de la primele pagini ale romanului am știut că Musso va fi unul dintre autorii de care voi deveni rapid obsedată și că îi voi citi toate romanele. După ce am terminat Central Park, am intrat rapid să văd care dintre romanele lui sunt publicate în România și mi-am făcut deja o listă cu aceastea, pe care sper să o primească Moșul. Talentul lui Guillaume și abilitatea lui de a te captiva de la primele pagini m-au fascinat și m-au convins că este un autor exact pe gustul meu.

Pe pagina în care ne este prezentată biografia autorului, acesta spune că ”scrie întotdeauna cărțile pe care i-ar plăcea să le citească”. Cred că a reușit să își atingă scopul cu Central Park, care este un roman cum nu am mai citit până acum. Nu numai că mi-a plăcut la nebunie, dar consider că este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Și, dacă nu printre cele mai bune, cu siguranță printre cele mai potrivite mie.

Central Park este un thriller demențial, cu o notă de dramatism care te face să stai lipit de carte de la început până la final. Primele pagini ale cărții sunt extrem de misterioase, pentru că cititorul, la fel ca și personajele principale, habar nu are ce se întâmplă și care este situația. Pe măsură ce acțiunea înaintează și te afunzi în lectură, intriga devine din ce în ce mai captivantă și ajungi la un punct în care simți că nu mai suporți și că trebuie neapărat să afli adevărul. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să citesc o carte care să mă facă să simt că pur și simplu nu mai pot și că trebuie să citesc mai repede. Tocmai de-asta mi-a plăcut și atât de mult. E un thriller bun, o dramă emoționantă și o carte extrem de bine scrisă.

Mi-a plăcut tot la cartea aceasta, dar partea mea favorită a fost, cu siguranță, povestea. Are un pic din orice: acțiune, dramă, mister, suspans, romance și o intrigă care te lasă cu răsuflarea tăiată. Acțiunea are dinamica potrivită, astfel că autorul dezvăluie totul la timpul potrivit, creând un suspans care ajunge la cote maxime după jumătatea cărții. Atunci toată povestea devine mai complicată și mai complexă, iar cititorul nu poate fi sigur de nimic. La un moment dat, ajunsesem să fiu atât de nesigură de personaje, încât mă îndoiam chiar și de Alice. Mi s-a părut genial felul în care autorul reușește să se joace cu mintea cititorului!

Romanul a fost, de asemenea, de o imprevizibilitate aparte. Datorită tuturor întorsăturilor de situație care sunt de-a dreptul șocante și neașteptate, nu puteam niciodată să ghicesc care este adevărul. Apropierea de final aduce din ce în ce mai multe situații care te fac să exclami surprins și să dai paginile mai repede. Finalul, deși necaracteristic thriller-elor, mi-a plăcut la nebunie, fiind încărcat de emoție și de înțelesuri. Mi-a demonstrat că viața merge mai departe și că a renunța la luptă nu este o rezolvare.

Personajele, Alice și Gabriel, mi-au plăcut la nebunie. Alice este polițista tipică din romanele thriller din ultimii ani. Dură, inteligentă, independentă, sarcastică, dar cu un trecut care nu îi dă pace și care o face să aibă o parte foarte întunecată. Gabriel, pe de cealaltă parte, este un personaj misterios, pe care cu greu îl poți desluși. Cu toate acestea, simți o apropiere și un drag față de ambele personaje și aștepți deznodământul poveștii cu sufletul la gură.

Un alt atu al cărții este emoția puternică pe care o transmite. În ciuda acțiunii captivante, cartea debordează de o emoție intensă, care îi dă o notă necesară de realism. Emoția provine din poveștile de trecut a celor două personaje, care sunt dezvăluite încetul cu încetul și care îți frâng inima. Pentru mine, combinația de suspans, dramatism și mister a fost absolut genială.

Scrisul lui Musso mi-a plăcut foarte mult. Deși relativ simplu și ușor de urmărit, are o intensitate rar întâlnită, păstrându-și, în același timp, naturalețea și realismul. Guillaume scrie cu emoție și cu foarte mult substrat, iar poveștile lui te lasă absolut răvășit și dornic de mai mult.

Nu vă mai pot spune decât că trebuie să citiți cartea aceasta. Este o capodoperă a literaturii contemporane și a genului thriller. Central Park este cartea cu care trebuie să începeți noul an, iar Guillaume este un autor pe care trebuie să îl aveți mereu în vedere. Recomand tuturor, pentru că fiecare va găsi ceva pe gustul lui la acest roman.

Notă: 6 stele din 5

Este povestea unei fete triste și solitare care nu și-a găsit niciodată locul nicăieri. O bombă umană pe punctul de a exploda. O oală sub presiune în care fierb de prea mult timp resentimente, insatisfacții, dorința de a fi în altă parte.”

central-park-1

Recenzie: ”Regina Roșie” de Victoria Aveyard (”Regina Roșie” #1)

regina roșie

Descriere:

Lumea lui Mare Barrow este impartita in doua, dupa culoarea sangelui: cei cu sangele comun, rosu, ii servesc pe cei cu sange argintiu, elita societatii, cei care sunt dotati cu puteri supraumane. Mare face parte din rosii si-si duce traiul de pe o zi pe alta, ca hot intr-un mic sat de la tara, pana cand destinul o aduce in fata regelui, a reginei si a tuturor nobililor, unde ea descopera ca este si rosie, dar si argintie, cu puteri nebanuite.

Ca sa ascunda adevarul, regele o obliga sa minta si sa joace rolul unei doamne dintr-o Inalta Casa pierduta, cu o putere impresionanta, si o promite de mireasa unuia dintre fiii lui, astfel devenind o printesa argintie. Pe masura ce patrunde si mai adanc in lumea argintiilor, Mare risca totul si isi foloseste noua pozitie pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli rosii. O miscare gresita ii poate aduce moartea, dar in jocul periculos in care a intrat singura certitudine este tradarea.

„O lume volatila si o eroina fara egal.“ – Booklist

„Un thriller plin de imaginatie, in care iubirea si revolutia se ciocnesc, iar puterea si dreptatea sunt intr-o lupta pe viata si pe moarte. N-o veti putea lasa din mana.“ – USA Today

Detalii tehnice:

Autor: Victoria Aveyard

Editura: Nemira

Pagini: 472

Format: 130 x 200 mm

Cartea poate fi comandată de pe site-ul librăriei online Librex, de unde mi-a fost oferită copia aceasta pentru recenzie. Mulțumesc!

Recenzie:

Cred că știți deja despre ce carte voi vorbi astăzi. Regina Roșie a creat o adevărată isterie pe blog-urile din România și nu numai. Cartea aceasta se găsește în bibliotecile și pe blog-urile a milioane de cititori din întreaga lume. Mie mi-a luat ceva să o citesc (să știți că deobicei nu întârzii la petreceri, decât dacă vorbim de cele literare), dar mă bucur tare mult că am adăugat-o la lista cărților pe care le-am citit și care mi-au plăcut la nebunie.

Regina Roșie (Red Queen în engleză) vine cu un pachet complet: o copertă superbă, un titlu neobișnuit, o descriere ucigător de intrigantă și o autoare cu o perspectivă originală. Sinceră să fiu, nu aș regreta dacă aș numi-o cartea anului, pentru că își merită titlul cu siguranță. Cartea aceasta pur și simplu impresionează de la primele pagini!

În primul rând, povestea este absolut genială. Deși mi-a amintit ușor de Jocurile foamei la început, am fost imediat absorbită de lumea fascinantă creată de Victoria, una în care oamenii sunt împărțiți după culoarea sângelui. Cei cu sânge roșu fac parte din clasa de jos, cea care trudește și o duce foarte greu. Cei cu sânge argintiu sunt cei privilegiați, talentați, care nu muncesc o singură zi în viața lor. Apoi este Mare, care are sânge roșu, dar puterile unui argintiu. Aici se complică toată povestea. Printr-o serie de întorsături de situație și scene grozave, autoarea reușește să captiveze cititorul de la început. Conceptul acestei cărți este destul de original, chiar dacă uneori te poate duce cu mintea la alte povești deja citite. Toate acestea se dau uitării în momentul în care pătrunzi mai bine în lumea lui Mare și te atașezi de personaje.

victoria aveyardUn alt aspect ce merită menționat este felul în care intriga este construită. Autoarea nu dezvăluie totul de la început, fiecare secret fiind scos la suprafață la momentul potrivit, printr-o întorsătură de situație care te va face să închizi cartea pentru un minut, să te uiți la perete cu o privire pierdută și apoi să deschizi din nou cartea, cu o sete de lectură incredibilă. Victoria detonează bombă după bombă, ce să mai! Intriga crește în intensitate până la sfârșit, unde au loc niște scene pur și simplu explozibile, care te vor face să dai paginile cu și mai multă nerăbdare.

Personajele sunt, de asemenea, foarte bine create, chiar și cele secundare. Mare este un personaj rar întâlnit. Este genul de fată care își dezăluie adevărata natură încă de la început. Curajoasă, ironică, sălbatică, frumoasă, deșteaptă, greu de stăpânit. Și foarte guralivă. Am adorat-o de la început.

Maven este și el un personaj foarte interesant. Deși la început poate părea destul de plictisitor, pe parcursul acțiunii acesta dă dovadă de niște contradicții în personalitatea lui care te vor ține mereu cu sufletul la gură. Eu una nu am știut niciodată la ce să mă aștept de la el și cu siguranță nu mă așteptam la respectiva lovitură, care m-a făcut să pierd stația de autobuz. Chiar dacă mulți cititor îl displac, mie Maven mi s-a părut absolut genial.

Pe de cealaltă parte, Cal nu m-a impresionat aproape deloc. Mi s-a părut genul de personaj pe care autoarea trebuia să îl pună în carte pentru a crea un sentiment de familiaritate cititorului. Cal este clișeic, previzibil și foarte anost, după părerea mea. Tare aș vrea să se schimbe în volumul doi.

Triunghiul amoros este destul de plăcut și mi-a plăcut foarte mult faptul că autoarea nu a pus mult accent pe acesta. Victoria s-a concentrat mai mult pe partea fantasy al romanului și pe acțiune, dar combinația dintre dragoste și război mi-a plăcut la nebunie și m-a făcut să citesc cu mai mare interes și plăcere. Și adevărul este că eu am sperat până în ultima clipă că Mare și Maven se vor îndrăgosti nebunește unul de celălalt. Oh, it broke my heart!

Cea mai bună parte a cărții este, cu siguranță, sfârșitul. Am citit ultimele 50 de pagini în autobuz, în drum spre orele de vioară și mi-aș fi dorit ca autobuzul să nu mai ajungă niciodată la destinație, pentru că pur și simplu nu puteam lăsa cartea la o parte atunci. Am ratat stația de autobuz, am întârziat un pic, dar nu mi-a păsat deloc, pentru că sfârșit ca acesta mai rar găsești în cărți. Este plin de întorsături de situație incredibile, dramă, acțiune și situații din care crezi că personajele nu vor reuși să iasă niciodată. Am stat cu sufletul la gură până la sfârșit și m-am blestemat pe mine pentru că nu am avut inspirația de a cumpăra al doilea volum, Glass world, atunci când am avut ocazia.

Plină de acțiune, întorsături de situație care te vor face să citești cu o viteză uluitoare și personaje incredibile, Regina Roșie este un adevărat deliciu literar. Mi-a plăcut la nebunie și aștept cu mare nerăbdare să citesc volumul doi. Atât lumea lui Mare, cât și ea însăși m-au fermecat la culme! Cred cu tărie că aceasta este una dintre cărțile pe care nici un pasionat de fantasy nu ar trebui să o rateze, așa că dacă nu ați citit-o încă, nu mai așteptați. Cu siguranță nu veți regreta!

Notă: 5 stele din 5

Recenzie de film: Southpaw (2015)

southpaw 11

Sunt multe de spus despre acest film, iar postarea asta va fi una lunga. Voi incepe, totusi, cu distributia filmului.

 

Jake Gyllenhaal Jake Gyllenhaal
Rachel McAdams Rachel McAdams
Forest Whitaker Forest Whitaker
Tick Wills
Oona Laurence Oona Laurence
50 Cent 50 Cent
Jordan Mains
Skylan Brooks Skylan Brooks
Hoppy
Naomie Harris Naomie Harris
Victor Ortiz Victor Ortiz
Ramone
Beau Knapp Beau Knapp
Jon Jon
Miguel Gomez Miguel Gomez
Miguel ‘Magic’ Escobar
Dominic Colón Dominic Colón
Mikey
Jose Caraballo Jose Caraballo
Eli Frost
Malcolm M. Mays Malcolm M. Mays
Gabe
Aaron Quattrocchi Aaron Quattrocchi
Keith ‘Buzzsaw’ Brady
Lana Young Lana Young
Gloria

Trailer:

Recenzie:

southpaw12

Aseara am vizionat un film pe care il aveam de mult timp in vizor. Este vorba despre Southpaw, filmul ce a fost lansat luna August al anului acesta. In rolurile principale se afla Rachel McAdams si Jake Gyllenhaal, dar in distributie puteti intalnit nume ca si Forest Whitaker, Oona Laurence si 50 Cent.

Sincera sa fiu, chiar daca trailer-ul mi-a lasat o impresie foarte buna, nu eram sigura de ce sa ma astept de la film. Nu ma intelegeti gresit. Ador dramele. Urmaresc drame cu cel mai mare… entuziasm, sa spunem. Insa trailer-ul filmului „Southpaw” mi-a dat de inteles ca asta e un alt nivel de drama, pe care nu eram sigura ca il pot suporta. Ca sa va fac sa intelegeti, dramele bune intotdeauna ma emotioneaza si ma fac sa imi dea lacrimile. Chestia e ca urmarind trailer-ul, mi-a dat lacrimile. Deci da, nu eram sigura ca ma pot uita la film fara o perna in care sa plang si multe, multe servetele. Am incercat sa ma pregatesc mintal, iar aseara in sfarsit mi-am luat inima in dinti, am selectat filmul si l-am urmarit, fiind sigura ca la sfarsit voi avea fata rosie de plans.

As vrea tare mult sa va pot oferi o recenzie coerenta. O recenzie care sa va faca sa intelegeti cat de bun este acest film, insa nu pot. E imposibil sa imi calmez sentimentele si sa imi pun gandurile in ordine. Inca de cand s-a sfarsit filmul, aseara pe la ora 12, mintea mea se invarte in jurul filmului si sunt pur si simplu incapabila sa mi-l scot din minte si sa vin cu un fel de parere coerenta. De ce? Pentru ca Southpaw a fost cel mai genial film pe care l-am vazut vreodata si l-am adorat, l-am adorat, l-am adorat. Fucking brilliant!

Nu m-am asteptat niciodata sa iubesc un film despre un boxeur. Ca sa fiu sincera, nu am inteles niciodata sportul acesta. Boxul mi s-a parut intotddeauna un sport stupid. De ce sa incasezi pumni? Unde e distractia in asta? Urmarind filmul asta am inteles. Am inteles ca nu este numai despre pumni, nu numai despre distractie. Am inteles ca asta este modul anumitor oameni de a se exprima. Si ce m-a impresionat si mai tare a fost durerea pe care oamenii astia o indura, determinarea de care dau dovada, ambitia care ii impinge de la spate chiar si cand nu mai pot. Si totul pentru pasiunea lor.

Cred, totusi, ca ce m-a facut sa iubesc filmul asta atat de tare este felul in care ma pot regasi in el. „This movie speaks to me on a level that amazes me.” Asta am spus cuiva care m-a intrebat ce e cu filmul asta. Si este adevarat. Am dansat de cand ma stiu cu ambitia, determinearea, durerea si puterea. Am trecut printre multe lucruri care m-ar fi putut darama. Am avut momente de sovaire, au fost dimineti in care ma intrebam de ce trebuie sa ma trezesc, m-am intrebat mereu daca voi reusi si am incercat mereu sa fiu mai determinata si mai ambitioasa pe zi ce trece. Am incercat sa ma put mereu singura pe picioare. Ceea ce si personajul principal din Southpaw, Billy Hope, este nevoit sa faca. Sa isi adune toata ambitia, toata puterea si toata determinarea, sa ignore durerea si sa se puna pe picioare. Sa fie un luptator. Sa fie fenomenal, asa cum spune cantecul lui Eminem de pe soundtrack-ul filmului. Sa nu se dea batut. Cred ca de-asta am simtit ca filmul asta este perfect pentru mine. Pentru ca, intr-o masura mica, m-am regasit in personajul principal si in povestea lui.

southpaw 4

Filmul asta este al naibii de impresionant si de emotionant, iar daca nu ia un Oscar, imi pierd toate sperantele in premiul asta. Southpaw impresioneaza prin poveste, prin personaje, prin mesaj. Poate ca nu este cel mai bun film ever. Nu stiu. Insa stiu sigur ca este singurul film care m-a facut sa pierd notiunea timpului. De obicei, cand ma uit la un film, stiu mereu cat mai este pana se termina filmul. De data asta, insa, mi s-a intamplat un lucru surprinzator. Am pus filmul pe pauza si am vazut ca mai ramasesera doar 30 de minute! Pentru prima data de cand ma stiu, am fost atat de absorbita de un film, incat nu vroiam sa se termine. Am ajuns la generic si vroiam sa il iau de la capat, sa ma uit din nou la fel si sa repet asta pana cand ma voi satura de el. Insa n-am facut-o, pentru ca eram mult prea impresionata. Eram, asa cum ar spune prietenii nostri englezi, speechless. Nu imi puteam lua mintea de la film si inca nu o pot face. Sunt sigura ca nu va trece mult pana voi viziona filmul din nou si mai stiu ca Southpaw va ramane mereu un film de referinta pentru mine, o sursa de inspiratie si de putere.

Povestea este, asa cum am zis mai sus, foarte impresionanta. La inceputul filmului ne este prezentat Billy Hope, un orfan care a ajuns un Campion in box alaturi de sotia lui, Maureen, pe care a cunoscut-o la orfelinat. Maureen si Billy au crescut impreuna si au fost mereu impreuna, traind o poveste de dragoste impresionanta. Impreuna au si un copil. Pe Leila, care este o pustoaica careia nu i-a lipsit niciodata nimic, tocmai din cauza ca Maureen si Billy incearca sa ii ofere tot ce nu au avut ei.

Maureen si Billy au construit impreuna un imperiu. Au o casa impresionanta, masini la care unii doar viseaza si au o cariera fulminanta. Zic „au”, pentru ca in ciuda faptului ca Billy este cel care urca in ring si incaseaza pumnii, cariera lui Billy nu ar fi putut exista fara sotia lui. Maureen este cea care l-a sustinut mereu, cea care face planurile, care semneaza contractele, care are grija de el. Billy depinde de Maureen la fel de tare pe cat Maureen depinde de Billy. Iubirea lor pur si simplu radiaza prin ecran.

southpaw3

Insa, mai presus de toate, Billy si Maureen au o familie frumoasa. Impreuna cu Leila, reprezinta una dintre familiile pe care multi le invidiaza. Acestia sunt mereu unul langa altul, iar iubirea lor fata de micuta lor fata este pur si simplu coplesitoare.

Inceputul filmului este promitator. Billy este pe culmile succesului, scenele in care el si Maureen o alinta pe Leila sunt absolut adorabile, iar iubirea dintre ei doi este pur si simplu palpabila. Viata lor este, aparent, perfecta. Insa Billy face greseala de a lupta cum nu trebuie. El castiga meciurile de box intr-un mod in care i-ar putea pune sanatatea in pericol. In ring, Billy se hraneste din furia pe care a acumulat-o de-a lungul anului, iar asta il face sa isi piarda capul si sa lupte intr-un mod aproape salbatic. Asta o ingrijoreaza pe Maureen, care il roaga sa o lase mai usor. Bineinteles, pentru ca regii nu mor niciodata, Billy refuza, iar Maureen trebuie sa se impace cu ideea.

Viata lui Billy continua sa fie perfecta pana intr-o seara, cand un alt boxeur il provoca. O lupta se isca intre el, celelalt boxeur si garzile de copr ale acestora. In mijlocul bataii, Maureen este impuscata. Ea moare in bratele lui Billy si jur ca asta a fost cea mai emotionanta scena pe care am vazut-o vreodata. Felul in care Jake si Rachel joaca in acele momente este briliant. Emotiile lor sunt aproape reale, atat de reale incat lacrimile iti tasnesc din ochi fara nici un avertisment. Scena aceea m-a lasat fara cuvinte!

Simtindu-se pierdut fara sotia lui, Billy cade intr-o depresie adanca, periculoasa, care il face sa incerce sa se sinucida intr-o zi. Fetitia lui, Leila, il gaseste pe podeaua de la intrarea casei, plin de sange, il duce la spital, de unde autoritatile preiau cazul. Fiind intr-o stare deplorabila, Billy reprezinta un pericol pentru Leila, iar autoritatile decid sa i-o ia timp de o luna. In acea luna el trebuie sa se puna pe picioare. Insa ca sa se puna pe picioare, Billy trebuie sa ajunga la zero. El isi pierde casa, ramane fara prieteni, fara bani, fara fata, fara nimeni. De-abia dupa ce il intalneste pe Tick Wills, Billy incepe sa se puna pe picioare. Tick Wills este un antrenor cu care acesta formeaza o conexiune mult prea intima pentru a o intelege.

southpaw

Deznodamantul filmului nu v-o spun, pentru ca ar fi o prostie din partea mea.

Dupa cum cred ca ati inteles deja, povestea este extraordinar de emotionanta. Scenariul este foarte bine scris, iar scenele pe care le vezi ca si spectator sunt dure, reale, triste, emotionante, dureroase. Conflictul pe care il duce Billy cu el insusi si cu destinul lui, barierele pe care acesta le intalneste, scenele dintre el si fetita lui, sentimentele pe care aceasta le inspira spectatorului… totul iti frange inima. Apoi ti-o pune la loc, iar la final simti ca ai trecut prin toate astea cu personajele. Simti ca ai invatat ceva de la viata.

O latura foarte buna este felul in care ajungi sa cunosti personajele, sa formezi o conexiune cu ei si sa intelegi cat de mult Billy, Maureen si Leila se iubeau. Ce familie perfecta aveau. Apoi, totul se destrama, iar inima ta se frange alaturi de cea a personajelor.

Ca sa nu mai vorbesc de felul in care actorii si-au interpretat rolurile! De la mic la mare, fiecare actor a transmis emotie, intelepciune, nebunie… toti au transmis emotiile potrivite pentru a face din filmul asta o capodopera. Jake, Rachel, Oona, Forest, absolut toti au fost atat de implicati in filmul asta si au facut o treaba incredibila.

Sincera sa fiu, filmul asta este greu de descris. Nu prea se poate descrie. Cred ca fiecare persoana ar trebui sa il vada, macar pentru mesaj, daca nu pentru toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus.

Mesajele pe care acest film le transmite sunt multe. In primul rand, furia nu aduce nimic bun. Apoi, faptul ca trebuie mereu sa iti asumi responsabilitatile care iti sunt „inmanate”. Ca trebuie mereu sa lupti, sa nu te dai batut. Niciodata nu este prea tarziu pentru a repara o situatie. Familia este mai importanta decat orice. Iubirea ne poate vindeca si ne poate distruge. Sunt atat de multe mesaje pe care filmul asta mi le-a transmis, insa cred ca Southpaw inseamna ceva diferit pentru orice persoana. Consider ca este imposibil sa nu fii miscat de povestea lui Billy, pentru ca are ceva pentru oricine si cred ca toata lumea se poate regasi, mai mult sau mai putin, in poveste.

southpaw 5

Nu am sa va vorbesc despre chestiile tehnice, pentru ca nu stiu chestii de-astea despre filme. Scenele de box mi-au placut mult, pentru ca au fost filmate in asa fel incat sa fie reale.

Cred ca v-am vorbit destul despre film. Mi-as dori sa va fi convins. Southpaw este un film care cu siguranta merita vizionat, macar pentru distributie, daca nu pentru povestea emotionanta si pentru felul in care este realizat. Este un film atat de real, de impresionant si de emotionant, incat e greu sa ti-l scoti din minte. Da, cu siguranta recomand!

Nota: 10 stele din 10

Pentru ca mi-a placut coloana sonora, mai jos va las cele doua melodii ale lui Eminem care sunt incluse pe soundtrack si care, de altfel, se numara printre melodiile mele preferate acum. Este vorba despre ‘Phenomenal’ si ‘Kings Never Die’.


Vizionare placuta! 🙂

Recenzie: “The Retribution of Mara Dyer” de Michelle Hodkin (‘Mara Dyer’ #3)

15768409

 

Detalii tehnice:

  • Publisher: Simon & Schuster Childrens Books
  • Format: Paperback | 480 pages
  • Dimensions: 130mm x 198mm x 35mm | 327g
  • Publication date: 6 November 2014
  • Publication City/Country: London
  • ISBN 10: 147112200X
  • ISBN 13: 9781471122002
  • Sales rank: 877

Descriere:

Mara Dyer wants to believe there’s more to the lies she’s been told.
There is.

She doesn’t stop to think about where her quest for the truth might lead.
She should.

She never had to imagine how far she would go for vengeance.
She will now.

Loyalties are betrayed, guilt and innocence tangle, and fate and chance collide in this shocking conclusion to Mara Dyer’s story.

Retribution has arrived.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Gandindu-ma ca acum o luna nu citisem nici macar un cuvant din aceasta serie… mi se pare incredibil. La momentul acest, ‘Mara Dyer’ este una dintre seriile mele preferate, de care sunt complet obsedata si dependenta.  Sunt intr-o stare de… plictiseala de cand am terminat aceasta serie si parte din mine nu vrea sa creada ca s-a terminat atat de repede. Mi s-a frant inima in momentul in care am inchis Kindle-ul la sfarsitul acestei cartii. Seria ‘Mara Dyer’ mi-a capturat inima inca de la inceput, mi-a frant-o la sfarsit si inca nu vrea sa ii dea drumul. Vara asta planuiesc sa imi cumpar seria in paperback si sa o recitesc. Nu stiu exact cand, dar ce stiu sigur este ca nu voi uita aceasta serie niciodata.

‘The Retribution of Mara Dyer’ este ultima carte care spune povestea Marei Dyer.  Scriind aceste cuvinte, retraiesc sentimentul pe care l-am trait atunci cand am terminat cartea. Ma simteam… socata, trista, disperata si foarte, foarte… melancolica. Am simtit, deci, toate sentimentele pe care cineva le simte in momentul in care termina o serie in jurul careia I s-a invartit toata lumea timp de doua saptamani.  Dar sunt si foarte fericita pentru ca am avut ocazia sa citesc o serie atat de buna. Binenteles, imi fac deja planurile pentru o lectura completa a seriei in vara. Pana atunci, imi voi aminti in fiecare zi de Mara, de Noah si de frumoasa lor poveste.

In primele doua parti ale seriei am avut parte de doua carti explozive. Perfecte. Captivante. Doua carti care nu te lasau in pace si care te bantuiau chiar si atunci cand nu aveai timp nici sa te gandesti la ele. Nu ma asteptam la nimic mai putin de la ultimul volum. Michelle mi-a dovedit ca este o autoarea demna de lauda si nu imi era frica ca o va da in bara cu ultimul volum al seriei. Si intr-adevar, asa a fost. Ultimul volum al acestei serii este o incheiere perfecta, un volum captivant, plin de actiune si un pic din orice are nevoie un cititor pentru a adora ce citeste. “The Retribution of Mara Dyer” este o incheiere pentru care merita sa astepti ani.

Din fericire, eu nu a trebuit sa astept nici o secunda. Dupa ce am terminat volumul doi, am putut incepe imediat volumul trei. Cred ca faptul ca am citit fiecare volum din serie unul dupa altul m-a ajutat sa inteleg mai bine seria, personajele, dar si povestea.

Oricat de bune sunt primele doua volume, cred ca nimic nu te poate pregati pentru ultima carte. Michelle a pregatit niste surprize de milioane cititorilor si credeti-ma cand va zic ca nu m-as fi asteptat niciodata la 5% din lucrurile care s-au intamplat in acest volum. Va spun, cartea asta este geniala.

Cred ca nu mai trebuie sa zic ca mi-a placut.

Asa cum am zis, acest volum a avut un pic din orice. Actiune, drama, comedie, dragoste, thriller.  Este un pachet complet, care te lasa fara suflare si te face sa vrei sa citesti numai aceasta carte pentru tot restul vietii tale. Tot ce am citit in primele doua volume se intensifica, iar rezultatul este magnific. O carte ce merita, cu siguranta! O serie ce merita. 😉

Nu stiu daca as putea alege care este cea mai buna parte la acest volum, dar cred ca actiunea este cea care nu te lasa sa inchizi cartea de aceasta data. Actiunea este atat de captivanta si de palpitanta, iar ritmul atat de alert, incat nu ai timp sa respiri, pur si simplu. Se intampla atat de multe chestii (unele dintre ele atat de socante), incat uneori te intrebi daca ce ai citit este adevarat sa este doar o iluzie.Intriga este atat de captivanta si de instensa, iar fiecare raspuns starneste alte zece intrebari. Mi s-a parut genial felul in care Michelle a reusit sa isi captiveze cititorul cu noi schimbari de situatie si cu o carte cu mult mai multa actiune.

Nu exista secunda in care sa te plictisesti in aceasta cartea, iar asta se datoreaza intrigii, asa cum am spus. Adevarul este ca “The Retribution of Mara Dyer” este genul de volum final care iti ofera fiecare raspuns dorit, dar intre timp te mai face sa iti mai pui cateva intrebari. Niciodata nu te saturi de informatiile pe care le primesti si mereu vrei mai mult, chiar daca uneori este un pic de coplesitor. Se primesc atat de multe raspunsuri si informatii despre povestea si despre situatia personajelor, incat uneori este coplesitor. Dar asta este parte farmecul cartii. Faptul ca de autoarea nu iti da nici un moment de respiro si iti ‘arunca’ mereu teorii, informatii si raspunsuri este incredibil.

Ritmul cartii este, deci, foarte alert. De asemenea, se gasesc atat de multe schimbari de situatie in carte aceasta, multe dintre ele la care nici nu te astepti. Personajele sunt mereu in miscare, situatiile si peisajele se schimba mereu, raspunsurile nu sunt mereu raspunsuri, iar cartea te tine pe ghimpi. Au fost cateva plot twist-uri care m-au lasat, practic, cu gura cascata!! In special mai spre sfarsit… nici nu vreau sa imi aduc amitne de acele doua plot twist-uri. Mi s-a oprit inima pentru cateva secunde. Zau.

Un punct forte al acestei carti este ca nu stii niciodata la ce sa te astepti. Cartea nu este deloc  predictibil. Autoarea reuseste mereu sa te surprinda cu schimbari de situatie, informatii surprinzatoarea si revelatii uluitoare. Nu poti ghici sfarsit, iar la un momentdat te astepti ca aceasta cartea sa  nu se termine niciodata.

In acest volum isi fac aparitia personaje secundare din celelalte volume si isi “castiga” locuri de personaje foarte importante. Ca Jamie, de exemplu. Jamie devine un personaj foarte important in aceasta poveste si fara el, cartea nu ar mai fi fost la fel. Tipul e genial, sincer. Amuzant, charmant, gandeste liber si face ce trebuie. Mi-a placut mult de el, iar legatura pe care a creat-o cu Mara este foarte dulce!

In general, personajele s-au transformat mult pe parcursul acestui volum, iar cea mai mare transformare a avut-o Mara. In acest volum, Mara este altfel. Mai… hotarata, mai puternica, mai rece, mai calculata si mult mai determinata. Mara nu mai este un copil. Mara este o femeie care incearca sa isi protejeze persoaneje iubite. Vorbim de Noah si de familia ei. Ea nu se da niciodata batuta si face tot ce ii sta in putinta sa reuseasca.

Personajul care este foarte absent in aceasta carte este… Noah. El apare de-abia pe la 70%, dar si cand apare… face multe!! Mi-ar fi placut, totusi, sa fie mai prezent in carte, dar sunt constienta ca nu ar mai fi fost la fel cu el. Ah, dar scenele alea de la sfarsit. GE-NI-ALE!!

De asemenea, capitolele povestite de el au fost extraordinare. Mi-au placut tare mult. Vocea lui este diferita de cea a Marei, lucru foarte bun pentru autoare. Aceste capitole m-au ajutat sa inteleg povestea si mai bine si mi-au oferit cateva informatii pretioase.

Atmosfera in aceasta carte este schimbata. Paranoia si nesiguranta din primele doua volume nu mai sunt chiar atat de intense, dar acest volum este mai intunecat si mai “periculos” decat primele doua. “The Retribution of Mara Dyer” este un thriller adevarat si atat de captivant, incat simti ca traiesti totul cu personajele.

Vreau sa vorbim un pic despre sfarsit. Nu va ingrijorati, nu voi dezvalui nimic. Cred, insa, ca a fost un sfarsit foarte bun, dar nu perfect. A fost plin de actiune, drama si schimbari de situatie, iar ultimele paginii au fost foarte dragute. Am ras, am plans, am zambit. Insa de ce nu spun ca este perfect? Pentru ca multe personaje nu si-au primit finalul. Ca si tatal lui Noah. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Poate ca nu am citit eu bine, sau poate ca el chiar nu si primeste sfarsitul. Oricum ar fi, cred ca o carte ar fi buna, pentru a ne spune exact ce s-a intamplat cu personajele si ce s-a ales de ele. De toate.

In concluzie, “The Retribution of Mara Dyer” a fost o carte geniala. Un sfarsit genial. Plin de emotie, extrem de captivant si socant, totul se rezolva si ajunge la un sfarsit. Noah si Mara vor ramane mereu in inima mea si de-abia astept sa imi pot cumpara seria in paperback, ca sa o citesc din nou.

Seria asta imi va ramane mereu in minte. Mi-a placut la nebunie. Este exact ce imi place mie si sper ca o veti citi toti. Merita, credeti-ma! Numai pentru Noah si tot merita sa o cititi. Inca nu pot sa trec peste aceasta serie, la o saptamana de cand am terminat-o. Si nici nu vreau, pentru ca a fost o experienta incredibila, plina de emotie si actiune. De neuitat!

Nota: 6 stele din 5

Recomandarea saptamanii (11)

Credeati ca va trece saptamana fara sa va ofer o recomandare? Binenteles ca nu! Saptamana asta aduce o noua recomandare, una pe care chiar nu ma asteptam sa o fac. Este vorba despre serialul ‘How to get away with murder‘, pe care am vrut sa vi-l recomand inca din primele minute ale primului episod.

Inainte de a intra in mai multe detalii, vreau sa aflam cateva informatii despre serial de pe IMDb.

how to get away with murder poster

 

Distributie:

Viola Davis Viola Davis
 Annalise Keating (15 episodes, 2014-2015)
Billy Brown Billy Brown
 Nate Lahey (15 episodes, 2014-2015)
Alfred Enoch Alfred Enoch
 Wes Gibbins (15 episodes, 2014-2015)
Jack Falahee Jack Falahee
 Connor Walsh (15 episodes, 2014-2015)
Katie Findlay Katie Findlay
 Rebecca Sutter (15 episodes, 2014-2015)
Aja Naomi King Aja Naomi King
 Michaela Pratt (15 episodes, 2014-2015)
Matt McGorry Matt McGorry
 Asher Millstone (15 episodes, 2014-2015)
Karla Souza Karla Souza
 Laurel Castillo (15 episodes, 2014-2015)
Charlie Weber Charlie Weber
 Frank Delfino (15 episodes, 2014-2015)
Liza Weil Liza Weil
 Bonnie Winterbottom (15 episodes, 2014-2015)
Tom Verica Tom Verica
 Sam Keating (11 episodes, 2014-2015)
Conrad Ricamora Conrad Ricamora
 Oliver (9 episodes, 2014-2015)
Megan West Megan West
 Lila Stangard (6 episodes, 2014-2015)
Arjun Gupta Arjun Gupta
 Kan (5 episodes, 2014-2015)
Lenny Platt Lenny Platt
 Griffin O’Reilly (5 episodes, 2014-2015)
Jessyka Finnøy Jessyka Finnøy
 Law Student (5 episodes, 2015)
Alysia Reiner Alysia Reiner
 D.A. Wendy Parks (4 episodes, 2014-2015)
Marcia Gay Harden Marcia Gay Harden
 Hannah Keating (4 episodes, 2015)

Storyline:

A sexy, suspense-driven legal thriller about a group of ambitious law students and their brilliant, mysterious criminal defense professor. They become entangled in a murder plot that will shake the entire university and change the course of their lives.

Mai multe detalii tehnice despre serial puteti gasi pe IMDb.

Trailer:

Acum ca am vazut actorii si trailer-ul, as vrea sa va vorbesc un pic despre opinia mea asupra acestui serial.

Stiam de mult timp despre acest serial, doar ca de-abia Sambata trecuta m-am gandit sa vad si eu despre ce e vorba. Am intrat pe YouTube si am cautat trailer-ul. In cinci minute ma uitam la primul episod. Serialul m-a cucerit de la trailer. Dupa primul episod am fost complet dependenta. Cred ca in acea zi m-am uitat la vreo trei – patru episoade la rand.

In primul rand, ador personajul principal si povestea ei. Annalise este un avocat care nu pierde niciodata un caz si care preda la scoala de avocati un curs pe care ea il numeste “How to get away with Murder”. Mi-a placut de Annalise din primele secunde. Este extraordinar de puternica (cel putin in tribunal), calca peste cadavre pentru a salva o persoana si isi face meseria cu sfintenie. Multa lume se teme de Annalise, dar si mai multa lume o respecta si o admira. Eu am adorat-o imediat, chiar daca pe parcursul primului sezon, Annalise isi arata fata, care este un pic diferita de fata pe care o vedem in primele episoade. Chiar si asa, ea este unul dintre cele mai bune personaje pe care le-am intalnit intr-un serial.

how to get away with murder1

Foarte multe imi place si celelalte personaje si situatia in care se afla ei. Imi place ideea ca ei lucreaza toti la biroul lui Annalise si imi place la nebunie faptul ca acestia nu devin prieteni foarte usor sau foarte repede. Imi place mediul in care ei lucreaza, atmosfera dintre ei, replicile pe care si le dau.

Cred ca cel mai mult imi place de Connor, care in ciuda faptului ca este gay, este extrem de charmant, foarte destept, talentat in ceea ce face si are un fel nepasator care nu are cum sa nu te cucereasca.

how to get away with murder4

In general, cred ca acest serial exceleaza la capitolul personaje, pentru ca avem parte numai de personalitati interesante, cu povesti inedite si care se implica in poveste in mod diferit. Cat despre actori… nu am ce spune. Fiecare actor, incepand de la Viola Davis pana la ultimul actor secundar, este exceptional. Distributia este de milioane, actorii facandu-si treaba cu o maiestrie aparte.

how to get away with murder2

Un al punct forte al serialului este felul in care producatorii reusesc sa te captiveze de la primul episod. Actiunea se invarte in jurul unei crime, pe care toti avocatii din serial se chinuiesc sa o descluseasca. In paralel, acestia trebuie sa se mai ocupe de cateva cazuri la fel de captivante si de interesante. Ce mi se pare interesant la acest serial este faptul ca te surprinde mereu. Niciodata nu poti ghici cine este criminalul sau cum se va incheia un episod. Producatorii au multe surprize pentru fanii lor, lucru care este foarte apreciat de toti cei care urmaresc acest serial.

how to get away with murder 3

In acelasi timp, povestile si vietile personale ale personajelor se intercaleaza cu cazurile captivante din biroul de avocatura a lui Annalise, chestie care mie personal mi-a placut mult. M-a ajutat sa cunosc personajele mai bune, sa ma atasez de ele, dar si sa nu ma plictisesc de partea criminalistica a serialul.

Finalul sezonului a fost exploziv! A adus multe schimbari de situatie, la fel ca si raspunsuri, dar si noi intrebari! Ultima scena m-a lasat fara cuvinte si abia astept sa vina toamna, sa vad ce naiba se intampla!!

Pana apare sezonul doi, va sfatuiesc sa urmariti acest serial. Nu veti regreta! Eu l-am vazut in 3 zile si mai ca imi vine sa ma reapuc de el. 😀

 

Recomandarea saptamanii (9)

Saptamana asta am o recomandarea pe care toti ar trebui  sa o luati in considerare, pentru ca sunt sigura ca multi se vor bucura si vor adora recomandarea pe care urmeaza sa v-o fac.

In weekend-ul ce a trecut am vazut un film pe care am asteptat sa il vad multa vreme si pentru care am fost entuziasmata inca de cand au aparut primele zvonuri ca respectiva carte va fi transformata intr-un film. Este vorba despre “If I stay” sau ‘Daca as Ramane’.

if i stay poster 2

Va aduceti aminte toate acele postari in care va spuneam cat de entuziasmata sunt pentru acest film? Cred ca stiti deja ca romanul este unul dintre preferatele mele, din multe motive. Iubesc povestea si faptul ca personajul principal este violoncelista.

Normal, filmul trebuia sa iasa pe 9 Octombrie in Grecia. Imi notasem data pe telefon si asteptam cu multa nerabdare momentul cand voi pasi in cinema pentru a viziona ecranizarea ce se anunta a fi atat de speciala. Insa, ce sa vezi?! Filmul nu a avut prea multe cereri in Salonic, asa ca… nu a fost lansat in nici un cinema. Dintre zecile de cinematografe care se gasesc in acest oras imens, nici unul  nu a facut efortul de a-l aduce si fanilor din Thessaloniki.

Va puteti imagina cat de dezamagita am fost. Mai aveam un pic si plangeam, pentru ca, dupa The Fault in our Stars, ‘If I stay’ era filmul pe care il asteptam cu cea mai mare nerabdare anul asta. Pana la urma, m-am obisnuit cu ideea si am inteles ca nu am nimic altceva de facut decat sa astept sa apara pe internet.

Ei bine, uite ca a venit momentul. Sambata trecuta mi-am luat patura, ceaiul si laptop-ul si am dat drumul la film.

if i stay 2

Tin sa va spun, dragilor, ca ‘If I stay’ mi-a intrecut fiecare asteptare. Mi-a placut atat de mult, incat nici nu imi pot descrie sentimentele. La momentul asta, cred ca este filmul meu favorit. Nu ma asteptam sa imi placa atat de tare, sincer va spun.

if i stay

In primul rand, consider ca filmul a respectat cartea foarte mult. 70% din scenele importante din carte se gasesc si in film. E adevarat ca romanul nu are o lungime foarte mare, dar nu ma asteptam sa gasesc atat de multe scene si in film. Am adorat sa vad, in sfarsit, scenele mele preferate pe ecran! M-am bucurat, in special de doua trei scene pe care intotdeauna am vrut sa le vad in ‘realitate’.

Mi-au placut extrem de mult si actorii. Nu numai ca se potrivesc cu personajele lui Gayle Forman, dar sunt si niste actori foarte buni. Absolut toti mi-au placut, dar am o slabiciune pentru Chloe Moretz. M-a emotionat mult la cateva scene si nu cred ca ar fi existat o alegere mai buna pentru Mia.

if i stay 3

Acelasi lucru as putea spune despre Jamie Blakely, care a fost Adam-ul perfect. Mi-a placut mult cum a jucat, pentru ca, la fel ca si Chloe, a transmis emotii si a facut experienta filmului si mai reala.

De asemenea, chimia dintre Jamie si Chloe mi s-a parut reala. Se potrivesc tare bine si nu cred ca filmul ar fi fost la fel fara ei doi. Sunt facuti pentru rolurile astea doua!

Scenele dintre ei doi au fost favoritele mele. Sunt ATAT de draguri, iar povestea lor de dragoste este chiar mai romantica decat in carte. Ugh, am adorat scenele lor! Nu va puteti imagina de cate ori am exclamat ‘awww’ sau ‘omg!’. It melted my heart.

Dar mi-a si frant-o. Adevarul este ca e si un film trist. Combinatia asta de scene vesele si scene triste nu are cum sa nu te lase cu un sentiment de melancolie. Uneori simteam tristete, pur si simplu.

if i stay poster

Foarte mult mi-a placut si soundtrack-ul. Mi-au placut atat melodiile clasice, cat si cele mai moderne. Preferata mea este ‘Halo’ de Ane Brun.

Mi-a placut mult, de asemenea, faptul ca Chloe parea ca stie ce face cu violoncelul si avea gratia pe care o are un violoncelist. Este adevarat ca ea a invatat sa cante la violoncel pentru acest rol, dar nu ma asteptam sa inteleaga atat de bine ce inseamna sa canti la un instrument atat de… elegant. Si-a intrat foarte bine in rol si cred ca l-a inteles pe deplin.

Consider ca filmul a reusit sa cuprinda esenta cartii si sa transmita mesajul pe care cartea il transmite. In… povestea aceasta, este vorba despre iubirea adolescentina si cum ne poate schimba aceasta viata, de diferentele dintre oameni, de pasiunile noastre si despre visele pe care trebuie intotdeauna sa ni le urmam, dar si despre cum tragedia ne poate schimba viata.

Da, “If I stay” a transmis multe emotii, asa cum am mai spus. Nu am plans, dar mi s-a ridicat parul de multe ori. Este un film emotionant, in mare parte din cauza actorilor, dar si povestea, care este pusa in scena foarte bine.

‘If I stay’ este o ecranizare foarte buna, dupa parere mea! Si un film extraordinar. Mie, personal, mi-a venit sa ma apuc din nou de el cand ma uitam la generic. Sunt sigura ca il voi revedea cat de curand. De preferat, nu singura. 😉

Da, il recomand! Cred ca trebuie sa il vedeti, chiar daca ati citit cartea sau nu! Este un film bun pentru toate varstele. O poveste de dragoste frumoasa, dar si o drama realista si o lectie de viata care va va face parul sa se ridice. Este un must!!

Nota: 10 stele din 10!

Distributie:

Chloë Grace Moretz Chloë Grace Moretz
Mireille Enos Mireille Enos
Jamie Blackley Jamie Blackley
Joshua Leonard Joshua Leonard
Liana Liberato Liana Liberato
Stacy Keach Stacy Keach
Gabrielle Rose Gabrielle Rose
Jakob Davies Jakob Davies
Ali Milner Ali Milner
Liz
Aisha Hinds Aisha Hinds
Nurse Ramirez
Gabrielle Cerys Haslett Gabrielle Cerys Haslett
Young Mia
Lauren Lee Smith Lauren Lee Smith
Willow
Adam Solomonian Adam Solomonian
Henry
John Emmet Tracy John Emmet Tracy
Surgeon
Chelah Horsdal Chelah Horsdal
Liddy

Trailer:

Daca ati vazut acest film, astept parerile voastre! Sper ca v-am convins sa il vedeti, pentru ca merita! 🙂

Currently reading… (57)

Daca va aduceti bine aminte, in prima postare “Currently reading…” am spus ca aceasta rubrica va fi saptamanala si o voi posta in fiecare duminica. Binenteles, din cauza a mai multor factori, nu am reusit sa ma tin de cuvant. Insa azi este duminica si m-am plictisit sa gasesc motive sa nu postez. 🙂

Ultima data va spuneam ca citesc “Catching Fire” de Suzanne Collins.

6472227

Asta a fost a treia oara cand am citit cartea aceasta. Nu, seria aceasta. Binenteles ca nu imi mai aduceam aminte multe lucruri din actiune, asa ca am simtit ca citesc seria din nou. “Catching fire” mi-a placut foarte mult. Voi incerca sa ma uit si la film din nou pana sa iasa ‘Mockingjay’. 🙂

Dupa ce am terminat “Catching fire”, binenteles ca m-am apucat de…

‘Mockingjay’.

mockingjay 1

Ei bine, aici se schimba ideea. Am multe de spus despre cartea asta, asa ca luati un loc. Vreti si o cafea sau un ceai? O prajitura?

Tin sa mentionez ca “Mockingjay” nu o mai recitisem. Au trecut mai bine de 3 ani de cand am citit cartea aceasta pentru prima data, in romana. 3 ani si sute de carti. Sute de povesti, sute de personaje. Va puteti imagina, cred, ca nu prea imi mai aminteam eu ce si cum. Aveam o idee despre actiune si stiam si finalul, dar nu imi aminteam nimic cu exactitate. A fost ca si cum am citit “Mockingjay” pentru prima data.

Mi-a placut. Oh da, mi-a placut mult! Nu ma indoiesc de nota mea de 5 stele pe care am dat-o acum 3 ani. Este un final glorios.

Dar nu straluceste.

Au fost multe lucruri care m-au nemultumit la cartea asta. Dupa ce am discutat-o cu una dintre cele mai bune prietene ale mele ( care, culmea, a citit-o in acelasi timp cu mine), am stat jos si am facut o scurta lista cu toate nemultumirile pe care le-am avut legata de aceasta carte.

Pe tot parcursul cartii, Katniss a fost intr-o stare de… moleseala, daca imi permiteti. A fost drogata mai tot timpul, nu prea a avut momentele ei de stralucire, de-abia de stia ce e cu ea si tot timpul se plangea de cate ceva. Cand am inchis cartea pentru ultima data, ma tot gandeam cum Katniss s-a transformat, intr-un fel in mama ei. Adica cum traia intr-o stare de letargie continua.

Mi s-a parut, de asemenea, ca Suzanne a construit intriga in jurul unor evenimente importante, ne-a dat speranta ca vom avea parte de o scena care sa ne faca sa ne pierdem mintile, insa marea scena era, in realitate, un paragraf sau doua. Adica o dezamagire. Pe toate durata cartii aveam impresia ca Suzanne nu a stiut cum sa isi puna in valoare ideile si cum sa scrie un final reusit pentru una dintre cele mai bune serii de pe piata.

Cea mai mare nemultumire a mea a fost finalul. Consider ca aceasta carte, aceasta serie, ar fi putut avea un final mult mai briliant. Pentru mine, felul in care Suzanne a incheiat aceasta serie a fost o dezamagire enorma.

Mi s-a parut mult prea brusc si deloc stralucitor. Inca de la inceputul cartii am asteptat momentul in care Katniss va intra in casa lui Snow si il va captura. In schimb, am primit cu totul altceva. Cred ca ar fi fost mult mai bine pentru serie daca Katniss ar fi fost cea care l-a capturat pe Snow. Nici scena executarii lui nu m-a impresionat. Snow a murit intr-un mod mult prea…banal. Am avut sentimentul ca Suzanne a vrut sa-si ia de grija cu cartea si a scris un final numai asa, sa fie.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca Gale si Katniss nu au avut parte de un sfarsit normal. Am fost profund nemultumita de lucrul asta, pentru ca relatia dintre ei a fost un punct foarte important pentru serie.

Oh da, am uitat sa mentionez despre cum intr-o pagina Katniss si Peeta nici nu vorbeau, iar in urmatoarea pagina sunt casatoriti. Si felul in care a povestit Suzanne despre toate personajele si cum au sfarsit acestia m-a calcat pe nervi. Cred ca fiecare personaj isi merita scena de final, impreuna cu Katniss.

Suzanne a trecut cu vederea multe detalii importante in aceasta serie, facand ca “Mockingjay” sa ma dezamageasca un pic. Sper ca filmul sa aiba finalul pe care aceasta serie il merita.

Dupa “Mockingjay”, nu prea stiam ce sa citesc. Am deschis Kindle-ul ca sa ii fac un update si am dat peste urmatoarea mea lectura, pe care nici macar nu am planuit-o.

Love Letters to the Dead.

love letters to the dead

Dupa cum spuneam si ieri in recenzie, aceasta carte mi-a placut foarte mult. Este o poveste trista, dar frumoasa si realista, iar personajele au fost originale si au dat si mai mult farmec cartii. Cu siguranta recomand aceasta carte! 🙂

Dupa ce am terminat “Love letters to the Dead”, am inceput o carte pe care de mult o aveam in plan: ‘Crucea’ de F.M. Cercel, carte ce mi-a fost oferita de catre autoare spre recenzie.

CIMG1299

Nu stiam la ce sa ma astept in momentul in care am deschis cartea, dar ma bucur ca am citit-o si regret ca mi-a luat atat de mult sa o iau din biblioteca si sa o citesc. “Crucea” este o carte captivanta, usor de citit, palpitanta, cu multe intorsaturi de situatie si cu foarte multa actiune. Mi-a placut mult povestea, dar nici personajele principale nu au fost mai prejos. Cred ca merita sa cititi “Crucea” si sper sa o faceti. Mie, personal, mi-a placut.

Acum citesc o carte pe care vroiam de mult sa o citesc si a carei ecranizare mi-a placut extraordinar de mult. Este vorba despre “Nick & Norah’s infinite playlist” de Rachel Cohn & David Levithan.

nick

Hm…. sincera sa fiu, nu sunt foarte incantata. Este o carte scurta (am parcurs deja 50%), dar nu ma innebunesc. Mi se pare lipsita de farmecul pe care l-a avut filmul, Norah ma enerveaza, Nick este simpatic, Tris imi place (huh!), dar povestea ma cam plictiseste pentru ca nu pot sa gasesc specialul ala care l-a avut filmul. Stilul de scriere ma face foarte confuza. Ce vreau sa zic ?Ei bine, ambii autori au obiceiul de a incepe o propozitie acum si sa o termine peste doua paragrafe. Se incepe de la o idee si se povesteste despre unchiul nu stiu cui, despre  nu stiu ce serial, despre nu mai stiu cate alte subiecte. Pierzi sirul la un momentdat.

Insa vom vedea. Poate imi voi schimba parerea pana la sfarsit. Desi ma indoiesc ca voi da mai mult de 3.5 stele acestei carti.

Asa, dragilor! Vreau sa aud totul despre ce carti v-au mai trecut prin maini! Ce ati mai citit, ce mai cititi si ce veti mai cititi? 🙂

Recomandarea saptamanii (8)

Recomandarea saptamanii care a cam devenit recomandarea lunii. Desi am ceva de recomandat in fiecare zi, timpul nu imi permite sa o fac. Voi incerca sa va recomand saptamanal cate ceva, pentru ca am de recuperat. Am vazut destul de multe filme in ultimul timp si pe toate vreau sa vi le recomand. Insa tin sa incep cu unul care mi-a placut extraordinar de mult. Este vorba despre Neighbors, care a iesit anul asta si care il are in rol prim-plan pe  Zac Efron. My dear, dear Zac Efron. 🙂

Asa cum ati ghicit, recomandarea saptamanii acesteia este Neighbors. 

neighbors

Distributie:

Seth Rogen Seth Rogen
Rose Byrne Rose Byrne
Elise Vargas Elise Vargas
Stella
Zoey Vargas Zoey Vargas
Stella
Brian Huskey Brian Huskey
Bill Wazowkowski
Ike Barinholtz Ike Barinholtz
Carla Gallo Carla Gallo
Zac Efron Zac Efron
Dave Franco Dave Franco
Halston Sage Halston Sage
Christopher Mintz-Plasse Christopher Mintz-Plasse
Scoonie
Jerrod Carmichael Jerrod Carmichael
Garf
Craig Roberts Craig Roberts
Assjuice
Ali Cobrin Ali Cobrin
Whitney
Kira Sternbach Kira Sternbach
Brittany

Trailer:

Cu siguranta recomand acest film! Este o comedie extraordinar de relaxanta si de buna, potrivita pentru oricine. Mi-a placut foarte mult, in special pentru ca joaca Zac Efron.Oh da, sunt o mare fana a lui! Ochii aia… haha!

Mi-a placut mult filmul si pentru ca, desi este o comedie, abordeaza si subiecte mult mai adanci si mai complicate decat petrecerile si toate nebuniile din tinerete. In primul rand, acest film accentueaza diferentele dintre oamenii mai tineri si cei care au deja un copil. De asemenea, ‘Neighbors’ mi-a aratat din nou cum influenteaza un copil viata unui cuplu. Insa filmul acesta pune accentul, in primul rand, pe prietenie, pe dragoste si pe incredere. Mi-a placut foarte mult combinatia asta de comedie, in spatele caruia se ascund multe mesaje importante.

De asemenea, pentru fiecare fana a lui Zac care saliveaza de fiecare data cand il vede, exista cateva scene numai bune pentru ele! Hm…. 😉

In general, actorii mi-au placut mult, iar scenariul mi s-a parut genial si foarte bine realizat.

Consider ca ‘Neighbors’ este un film potrivit pentru toata lumea si chiar merita vazut! Personal, mi-a placut foarte mult si sper sa il revad cat mai curand. I-as da 5 stele, cu siguranta! Daca nu aveti ce face intr-o zi, nu exista mod mai bun de-a va petrece timpul decat vizionand ‘Neighbors’. 🙂

Recenzie: “Between shades of Gray” de Ruta Sepetys

7824322

Descriere:

Lina is just like any other fifteen-year-old Lithuanian girl in 1941. She paints, she draws, she gets crushes on boys. Until one night when Soviet officers barge into her home, tearing her family from the comfortable life they’ve known. Separated from her father, forced onto a crowded and dirty train car, Lina, her mother, and her young brother slowly make their way north, crossing the Arctic Circle, to a work camp in the coldest reaches of Siberia. Here they are forced, under Stalin’s orders, to dig for beets and fight for their lives under the cruelest of conditions.

Lina finds solace in her art, meticulously–and at great risk–documenting events by drawing, hoping these messages will make their way to her father’s prison camp to let him know they are still alive. It is a long and harrowing journey, spanning years and covering 6,500 miles, but it is through incredible strength, love, and hope that Lina ultimately survives.Between Shades of Gray is a novel that will steal your breath and capture your heart.

Puteti comanda cartea in engleza de pe BookDepository, iar in romana de pe site-ul editurii Epica.

coperta_Printre-tonuri-cenusii_EPICA

Recenzie:

Cele doua razboaie mondiale si tot ce tine de ele reprezinta un mare interes pentru mine in ultima perioada. Nu numai ca citesc si urmaresc filme despre nazisti, razboaie, evrei, Stalin, Hitler si asa mai departe, dar am inceput sa ma documentez din ce in ce mai mult. Nu imi dau seama exact ce ma atrage la acea perioada, insa pur si simplu nu ma pot abtine sa nu imi hranesc curiozitatea.
“Between shades of gray” am descoperit-o cand unul dintre recenzatorii mei preferati a recomandat-o. Imediat dupa ce am citit descrierea am stiut ca trebuie sa o am si sa o citesc! Am asteptat cateva luni pentru a o citi, dar a meritat!
“Printre tonuri censuii” m-a impresionat de la inceput. Dupa ce am luat-o si am rasfoit-o un pic in mod corespunzator, am citit primul capitol, de curiozitate. Dar eu de unde sa stiu ca primul capitol ma va duce la al doilea, apoi la al treilea, pana cand a trebuit sa mi-o dezprind din maini, pentru ca citeam altceva si nu vroiam sa ii stric farmecul. Am pus-o pe noptiera pentru cateva zile.
Am inceput sa o citesc ieri, in autobuz, in drum spre librarie. Am fost fermecata de ea atat de tare, incat atunci cand am ridicat prima data capul sa mai vad ce se intampla in jur, am realizat ca trebuia sa cobor! Nu am realizat cand si cum a trecut timpul! Nu mi s-a intamplat niciodata asta si sunt sigura ca ratam statia daca nu aveam inspiratia de a ridica capul la timp.
Am terminat-o acum jumatate de ora, deci sunt inca sub influenta ei. Nu stiu daca voi termina recenzia asta tot azi, pentru ca nu imi pot aduna gandurile foarte bine.
“Printre tonuri cenusii” a avut un succes imens in toata lumea si acum inteleg de ce. Pe parcursul timpului a fost descrisa in multe feluri. Emotionanta, trista,realista, socanta, frumoasa. Eu as descri-o in toate aceste feluri, insa nu cred ca toate adjectivele din lume ar putea-o descrie. E o carte incredibila! Imi este foarte greu sa o descriu, pentr ca nu imi pot aduna cuvintele. Cartea asta mi-a dus mintea in o mie de locuri si m-a frant in cinci mii de bucati.
Consider ca asta e una dintre cartile pe care toate lumea ar trebui sa le citeasca, dar in special adolescentii. In afara faptului ca e o fascinanta lectie de istorie pe care toti ar trebui sa o primeasca, e si o importanta lectie de viata. Cartea asta iti arata ce inseamna o tragedie, ce inseamna sa ai o viata rea si te face sa iti pretuiesti altfel viata. Oricat de suparata ai fi in timp ce o citesti sau inainte, dupa ce intorci si ultima pagina, sunt sigura ca, deodata, viata ta nu va mai parea chiar atat de gri. De ce? Simplu. “Printre tonuri cenusii” iti arata ce inseamna sa ai o viata gri, sa ai parte de o tragedie si sa iti fie furata toata viata fara sa ai ce face sau fara a sti de ce.
Imediat ce am deschis coperta si am inceput-o, am stiut ca nu o voi lasa din mana pana nu o voi termina. Initial, am fost foarte atrasa de capitolele scurte si la obiect. Genul asta de capitole ma captiveaza extraordinar de mult si uneori imi fac lectura mai usoara. Dar ce se intampla cand sunt si captiole scurte si actiune dementiala?! Va spun eu ce se intampla. Citesti toata ziua, non-stop, pana cand termini cartea. Asa mi s-a intamplat mie cu “Between shades of Gray”. Am terminat-o in mai putin de o zi, chiar daca voiam sa mai dureze, sa fie mai lunga si sa ma pot “bucura” mai mult de aceasta carte incredibila.
Chiar daca multe lume spune ca este emotionanta, nu am plans. Emotionanta este! Dar eram mult prea socata si terifiata de tot ce citeam pentru a avea timp sa plang. Va spun, nu cred ca am citit niciodata o carte mai socanta si mai realista decat asta in viata mea. Toate chinurile prin care au trecut personajele si cruzimea de care au avut parte sunt pur si simplu… tulburatoare. Cand tu stai si citesti cartea de undeva, din caldura patului, sau de pe plaja, cu un ceai sau un pahar de vin langa si cu toata viata ta –aparent- in mainile tale, e greu de imaginat si socant ca lumea putea sa treaba prin asa ceva. Mai ales ca toata cartea este bazata pe fapte reale. Si cand stai sa te gandesti… de ce? Ce drept a avut Stalin sa le ia vietile unor oameni inocenti? De ce?!
Ce este si mai socant e felul in care sunt prezentate toate chinurile prin care trec personajele, cu o nonsalanta si cu o naturalete incredibila. Autoarea nu incearca sa te impresioneze prin metafore sau discursuri emotionante, pentru ca este constienta ca povestea este si-asa destul de impresionanta. Totul ti-e servit simplu, fara cenzor.
Scrisul autoarei, totusi, mi-a placut extraordinar de mult! E o combinatie reusita intre simplicitate si metafore care iti ajungeau la inima. Am gasit foarte multe citate superbe si pasaje pe care le-am notat in carnetelul meu cu citate. Stilul de scriere, citatele, metaforele, amintirile Linei care te faceau sa iti dai seama de diferenta izbitoare si de reala gravitate e situatiei… totul a facut cartea si mai emotionanta.
Ruta este o autoara foarte talentata, care stie sa scrie si sa puna punctul pe i. Stie sa transmita mesaje si sa scrie o poveste buna. Sunt sigura ca voi citi si celelalte carti ale ei!
Cartea are un ritm alert inca de la inceput. Ruta nu iroseste timp si pagini pe descrieri inutile. Ea spune totul la obiect, avand grija in acelasi timp sa transmita tot ce vrea si sa emotioneze cititorul. Fiecare pagina aduce un nou plot twist care impresioneaza si emotioneaza cititorul pana la lacrimi. M-au impresionat, in mod special, amintirile Linei din vremurile bune. Numai atunci poti sa iti dai seama cat de socant trebuie sa fie pentru ea tot ce se intampla si de gravitatea situatiei. Exista foarte multe schimbari de situatie total neasteptate, care te vor face sa iti smulgi parul din cap de disperare. De multe ori, eram atat de trista si de disperata, incat mai ca plangeam! Cum e posibil sa le faca atat de mult rau?!
Pe parcursul cartii mor multe personaje si fiecare moarte e dureroasa, chiar daca nu este mereu vorba despre un personaj principal. Doua morti m-au afectat mai tare decat toate, dar nu am sa va spun despre cine este vorba pentru ca ar fi niste spoilere mult prea mari.
Cartea nu se concentreaza numai pe Lina si familia ei, ci pe toate familiile cu care Lina a impartit un vagon de tren cand i-au luat prima data. Fiecare personaj are un rol important in poveste si ajungi sa te atasezi de ei la fel de mult ca si de Lina. Ce m-a afectat foarte mult a fost felul in care toti s-au ajuat intre ei si au format o mica comunitate, probabil incerc sa isi faca o “viata” noua.
Lina este un personaj extraordinar de bine conturat, iar cititorul ajunge sa se ataseze foarte mult de ea. Desi are numai 16 ani, maturitatea, curajul, altruismul, intelepciunea si inteligenta ei m-au dat gata. Mi-a placut enorm de ea, la fel cum mi-a placut de Jonas si de mama ei. M-a impresionat felul in care tinea la arta ei, chiar si cand situatia nu era convenabila, la fel cum determinarea lui de a-I lasa mesaje ascunse tatal ei m-a afectat. Am realizat ca, daca as fi fost in aceeasi situatie, si eu as fi incercat sa tin macar la atat: la arta mea.
Dar personajul meu a fost, fara doar si poate, Andrius. Doamne, l-am adorat de la inceput si da, am facut o mica pasiune pentru el. Mi s-a parut… genial. Grijuliu, cu un aer de tragedie, amuzant, iubitor, curajos, altruist, intelept, destept, l-am placut de la inceput. M-a facut sa zambesc, sa ma incrunt, sa oftez. Mi-ar fi placut mai mult scene cu el, dar sunt bucuroasa ca am putut citi despre un personaj atat de interesant.
Pe parcursul cartii am observat, cu stupoare, modul in care copii si adolescentii se maturizau. Nu numai ca se maturizau, dar deveneau adulti. Nu va puteti imagina cat de tulburata am fost de lucrul asta si cat de important este pentru poveste. A facut-o sa para si mai reala.
Sfarsitul mi s-a parut un pic cam brusc. Recunosc ca mi-ar placea o continuare, pentru ca vreau cu disperare sa mai petrec timp cu Lina si cu Andrius si sa vad cum s-au reintalnit, cum au scapat de acolo, cum au trait dupa. Consider ca “Between shades of Gray” nu e completa fara o continuare, orica de perfecta ar fi.
Fiecare om are o perceptie diferita asupra romanului acesta. Unii o iau ca pe un roman de istorie, altii ca pe un roman despre iubire, altii ca pe un roman despre familie s.a.md. Eu cred ca are un pic din fiecare, dar cel mai mult vorbeste despre cat de importanta e bunatatea, familia, speranta si iubirea. “Between shades of gray” iti arata ca niciodata nu trebuie sa te dai batut!
Nu ai cum sa nu te lasi afectat de o astfel de carte. Este imposibil. Nu va pot descrie cat de incredibila este si cat de mult o iubesc. Pur si simplu, are tot ce-I mai bun din orice carte pe care am citit-o pana acum. E perfecta! Este, cu siguranta, una dintre favoritele mele si o voi mai reciti. Trebuie neaparat sa o cititi. Veti fi impresionati pana la lacrimi, va garantez! De asemenea, e o buna metoda de a afla mai multe despre trecut fara a invata istorie. Asa cum am mai zis, “Between shades of Gray” este o importanta lectie despre viata si o tragedie ce iti va ramane in minte multa vreme dupa ce ai terminat-o!
Rate: Cu siguranta nu pot da numai cateva stele unei asemenea carti.