Recenzie: “Eleanor & Park” de Rainbow Rowell

wpid-eleanor-park-new-uk-editionsmall-300x464.jpg

Descriere:

Two misfits.
One extraordinary love.

Eleanor… Red hair, wrong clothes. Standing behind him until he turns his head. Lying beside him until he wakes up. Making everyone else seem drabber and flatter and never good enough…Eleanor.

Park… He knows she’ll love a song before he plays it for her. He laughs at her jokes before she ever gets to the punch line. There’s a place on his chest, just below his throat, that makes her want to keep promises…Park.

Set over the course of one school year, this is the story of two star-crossed sixteen-year-olds—smart enough to know that first love almost never lasts, but brave and desperate enough to try.

Cartea poate fi comandata de pe Bookdepository.

Recenzie:

Dupa mai bine de o saptamana jumatate de cand am terminat de citit aceasta carte, iata-ma acum, scriind recenzia. Nu stiu daca voi reusi sa scriu ce trebuie. Chiar daca a trecut atat de mult timp de cand am terminat cartea, gandurile si sentimentele mele sunt inca imprastiate. Sunt sigura, insa, ca aceasta va fi una dintre recenziile in care nu vorbesc despre carte, ci despre tot ce m-a facut sa simt.
Cand am gasit cartea la librarie, am insfacat-o de pe raft imediat.Nu stiam la ce sa ma astept, dar stiam ca trebuie sa o citesc. In momentul in care doi dintre autorii tai preferati – John Green & Stephanie Perkins – o recomanda, nu ai cum sa iesi din librarie fara ea.
Pot spune cu mana pe inima ca “Eleanor & Park” este una dintre cele mai frumoase si mai ravasitoare povesti de dragoste din cate am citit. Mi-a placut enorm de mult si cred ca este cartea mea favorita de anul acest. Va spun sincer ca nu ma asteptam sa imi placa atat de mult! Toate sentimentele si gandurile pe care mi le-a adus aceasta carte m-au luat prin surprindere. “Eleanor & Park” a fost o surpriza, dar una placuta.
M-am indragostit iremeadiabil de povestea de dragoste dintre Eleanor si Park. Am adorat fiecare scena dintre ei, fiecare cuvant rostit de unul dintre ei, fiecare sarut si imbratisare. Am adorat inocenta dintre ei si felul lor pur de-a se iubi. De asemenea, diferenele dintre si toate piedicile din calea dragostei lor fac povestea lor mult mai reala si mai impresionanta. Mi-a placut felul in care ei s-au iubit, netinand cont de nimeni si de nimic. E genul de dragoste pe care fiecare adolescent si-ar dori sa o aiba.
Am adorat fiecare pagina, fiecare cuvant, fiecare dialog, fiecare scena. Asta e definitia mea de carte perfecta: ‘Eleanor & Park’. Nu am gasit nimic care sa nu imi placa. Am adorat rasetele, sarcasmul, drama, inima franta pe care ti-o lasa cartea, substraturile. Tot.
“Eleanor & Park” arata si demonstreaza multe. In primul rand, iti arata cum e sa fii tanar si indragostit. Iti arata cum e sa traiesti. M-a facut sa vreau sa ma indragostesc. Apoi, iti demonstreaza ca iubirea nu cunoaste limite. Ea nu tine cont de culoarea pielii, de situatia financiara, de imbracaminte. Dragostea e dragoste, chiar si cand nimic nu merge bine pe lume.
“Eleanor & Park” este o carte pe care nu numai cat o citesti. O traiesti, o respiri si devii dependenta de ea. Usoarele urme de drama din carte te vor face sa nu vrei sa o lasi din mana.
Cartea a inceput intr-un ritm mai lent, dar totusi vroiam sa citesc in continuu. Mi-a placut foarte mult modul in care s-au cunoscut Eleanor si Park si felul in care au ajuns sa fie iubiti. Mai intai buni prieteni, apoi, cand s-au cunoscut si s-au placut, au trecut la un alt nivel. Nu e genul de insta-iubire de care suntem atat de satui zilele astea. E o poveste de iubire clasica adolescentilor, tipica anilor ’80.
Personajele mi-au placut foarte mult, pentru ca sunt reale. Nici Eleanor si nici Park nu sunt eroi si nu au o viata perfecta. Ei fac greseli, au parte de greutati pe care nu pot sa le invinga si nu castiga intotdeauna. Asta ii face pe ei atat de reali. Reali pana in punctul in care ii poti simti in camera, cu tine, citind povestea lor peste umarul tau.
Mi-a placut mult si de Eleanor, si de Park. Park mi s-a parut genul de iubit foarte grijuliu si iubitor, iar Eleanor este fata care nu a fost niciodata iubita sau imbratisata. Citind, nu ai cum sa nu iti para rau pentru ea. Fiecare moment pe care il traieste acasa este o teroare. Are un tata vitreg care o uraste, o mama care nu stie sa puna piciorul in prag, cativa frati si surori cu care doarme in aceasi camera de 3×4 si in care nu poate avea incredere. Singurele momente in care Eleanor se simte in viata sunt momentele cu Park, care incearca sa aiba grija de ea sis a o iubeasca cum poate.
Oricat de frumoasa ar fi povestea de dragoste, nu pot sa nu amintesc si celelalte aspecte ale cartii. “Eleanor & Park” este o poveste despre bullying, despre muzica si comics-uri, despre cum iubirea ne poate salva si despre adolescent si problem acestora. Cred ca multi adolescenti se pot regasi in aceasta carte, pentru ca personajele principale se confrunta cu problem tipic adolescentilor. ‘Eleanor & Park’ este o carte despre adolescent pentru toata lumea, dar in special pentru adolescent. Daca as putea, i-as da-o mamei sa o citeasca. Sa speram ca va aparea si in Romania si o va putea citi si ea.
‘Eleanor & Park’ este o carte… bogata. Complexa. Are de toate, pentru toti. Daca cauti dragoste, o primesti. Daca cauti drama, e din plin! Personaje bine create? Le gasesti aici! Probleme existentiale? Da, si de-astea sunt! Problema rasismului? Din plin!
De asemenea, ‘Eleanor & Park’ vorbeste despre diferentele dintre oameni si cum ne pot influenta acestea viata, dar si cum le putem depasi. Atat Eleanor, cat si Park au infruntat probleme cu rasismul.
Nu am putut remarca cat de diferita este “Eleanor & Park” de “Fangirl”. Ambele mi-au placut, dar ‘Eleanor & Park’ mi-a placut de doua ori mai mult! Insa, oricum ar fi, Rainbow Rowell este o autoarea brilianta! Imi place modul in care abordeaza probleme zilnice din viata adolescentilor, imi place scrisul ei, imi plac personajele ei, povestile ei, tot! Sunt foarte fericita ca am descoperit-o si sunt sigura ca ii voi citi toate cartile.
Un alt punct alb pentru carte este faptul ca actiunea a fost povestita din doua puncte de vedere: cea a lui Park si cea e lui Eleanor. Astfel, am putut intelege povestea mai bine si am putut vedea ce simt ei cu adevarat.
Sfarsitul m-a facut sa vreau sa ma apuc din nou de carte. Mi-a frant inima, dar totusi zambeam multumita. ‘Eleanor & Park’ te lasa cu o senzatie de pace si te face sa vrei sa iesi afara sis a descoperi lumea asta. O poveste care nu cunoaste limitele.
Cartea asta a fost un adevarat roller coaster emotional. Am simtit tot, de la furie pana la fericire, de la ura pana la dragoste, de la tristete pana la bucurie. M-a facut sa oftez sis a zambesc in acelasi timp.
Daca nu ati citit-o inca, nu stiu ce mai asteptati. Va veti indragosti de lumea lui Rainbow Rowell si veti vrea sa nu se mai termine. Astept cu mare nerabdare momentul cand voi putea recite cartea, pentru ca sunt sigura ca voi descoperi ceva nou. De asemenea, sunt sigura ca asta este una dintre cartile care ma va insoti in viata.
Of, ce recenzie inutila! Orice as spune despre aceasta carte ar fi de prisos! ‘Eleanor & Park’ e o carte pe care nu o poti descrie. Trebuie sa o citesti si sa o experimentezi tu. Recenzia asta nu exprima nici 5% din ce simt pentru carte si nici din ce e cartea. Doar… cititi-o!
Rate: 6 stele din 5.

Advertisements

Recomandarea saptamanii (7)

A mai trecut o saptamana de vara. Si uite asa, ne apropiem de sfarsitul verii si de sfarsitul vacantei. Incep a 10-a, incep liceul, ore mai multe, mai grele, oamei noi, imprejurari noi, trairi noi. Dar vara asta am sa mi-o amintesc, pentru ca e probabil printre ultimele veri in care am putut face ce vrea.

Seara e sfanta pentru mine si mama. Ne uitam la un episod din “The Mentalist” si la unul din “Castle” in fiecare seara, fara exceptie. Duminica e pentru filme. Pana acum am vazut “Lista lui Schindler”, “Pearl Harbor” si “Sub aceeasi stea”. Mai urmeaza, ca vacanta mai este.

Saptamana asta vreau sa va recomand un film care m-a emotionat profund: Pearl Harbor. 

pearl harbor

Cast:

Ben Affleck Ben Affleck
Josh Hartnett Josh Hartnett
Kate Beckinsale Kate Beckinsale
William Lee Scott William Lee Scott
Greg Zola Greg Zola
Ewen Bremner Ewen Bremner
Alec Baldwin Alec Baldwin
Jaime King Jaime King
Nurse Betty Bayer (as James King)
Catherine Kellner Catherine Kellner
Jennifer Garner Jennifer Garner
Jon Voight Jon Voight
Cuba Gooding Jr. Cuba Gooding Jr.
Michael Shannon Michael Shannon
Matthew Davis Matthew Davis
Joe (as Matt Davis)
Mako Mako

Trailer:

“Pearl Harbor” este unul dintre cele mai bune si mai impresionante filme pe care le-am vazut pana acum si cu siguranta unul dintre preferatele mele.

In ultima vreme, m-am inconjurat de carti si filme cu si despre razboi, asa ca ‘Pearl Harbor’ a reprezentat un mare interes pentru mine si m-am bucurat mult sa ma uit la el, in sfarsit. Mama mi-a vorbit mult despre cat de bun e si mi-a si aratat o scena care m-a convins ca trebuie sa il vad. Mai exact, scena cu sampania si cu Raf, in care el aproape ca isi rupe nasul incercand sa o impresioneze pe Evelyn. Daca as spune ca am ras cu lacrimi ar fi o subestimare. La un momentdat imi era frica ca voi muri de ras.

“Pearl Harbor” este mai mult decat un film de razboi. Este o poveste despre prietenie, loialitate, curaj si sacrificiu. Mi-a placut extraordinar de mult si l-am trecut pe lista de filme pe are vreau sa le revad in viitorul apropiat.

M-a impresionat inca de la prima scena. De-atunci mi-a fost clar ca nu ma voi plictisi deloc in cele 3 ore de film.

In primul rand, prietenia dintre Danny si Rafe mi s-a parut nepretuita. Ei au fost cei mai buni prieteni inca din copilarie, de cand au pilotat un avion pentru prima data, din greseala. Modul in care se apara unul pe altul, au grija unul de altul si sunt loial, dar stiu si sa se distreze si sa se sicaneze este deliciul filmului. Am iubit fiecare scena cu ei doi impreuna, pentru ca afectiunea dintre ei radia.

Ca si personaje, ambii mi-au placut. Ambii curajosi, ei si-ar fi dat si viata pentru patrie si pentru prietenie si iubire. Unul dintre ei chiar  facut-o si a fost un moment tragic. Scena aceea cu Danny… De nedescris!

pearl harbor 2

Povestea – sau povestile – de dragoste din filmul asta m-au dat pe spate. In realitat, consider ca una singura a fost iubire adevarata, iar asta a fost intre Evelyn si Rafe. Au fost facuti unul pentru altul, inca de la inceput. Nu mi-a venit sa cred cand acel lucru s-a intamplat. Durerea parca radia din ecran.Danny cred ca a fost mai mult un mod de a trece peste Rafe pentru Evelyn. Dar totusi, au fost simpatici si ei. Pana la urma erau tineri si sufereau.

Totusi, alegerea lui Evelyn mi s-a parut aproape imposibila.

Scenele de razboi m-au impresionat extraordinar de mult. De-abia acum am realizat drama prin care au trecut milioane de oameni in Pearl Harbor si tot ce s-a intamplat acolo. Efectele speciale au fost geniale, insa cel mai mult m-a emotionat modul in care au aratat totul, fiecre bomba si fiecare om ranit. Scenele din spital erau atat de reale si au avut un impact major asupra mea.

Impresionant a fost si curajul pilotilor si devotamentul lor fata de patrie si de toata lumea ce ii inconjura. Eu nu as fi avut curajul sa fac ce au facut ei si de-asta am ales sa ma lupt cu o vioara, nu cu un avion.

pearl harbor 3

Fiecare scena a avut ceva special. E un film extraordinar, sincer! Are drama (si inca cat!), dragoste, putina istorie, un pic de actiune si multe, multe scene frumoase. Imi va ramane in inima si in minte pentru multa vreme, iar daca inca nu l-ati vazut, luati-va inima in dinti si uitati-va la el. Merita!

Nu mai stiu ce sa va mai spun ca sa va conving ca merita si ca e un film extraordinar. E greu sa-l descrii, pentru ca e mai presus de fiecare adjectiv si cuvant pe care as putea sa-l folosesc pentru a va face sa vreti sa il vedeti.

 

Recenzie: “Inca o dorinta” de Andres

inca o dorinta

Descriere:

O lectură uşoară, agreabilă, incitantă. O carte ce răspândeşte, cumva, prin filele ei, un aer de destin.
Ana, prietenele ei şi personajele masculine care li se alătură acestora pe parcurs conturează, de fapt, o poveste de viaţă, ţesută simplu şi captivant prin toate gândurile, replicile vii şi întâmplările aproape incredibile prin care trec cu toţii.
Multă dragoste, coincidenţe frumoase sau dureroase, un eveniment foarte nefericit urmat îndeaproape de un accident, suferinţa şi rătăcirea aduse de moartea celui iubit, întâlniri spectaculoase, dorinţe şi speranţe nerostite, o căutare neobosită a iubirii şi nenumăratele întrebări, mai mult retorice, care o însoţesc, locuri exotice, iar apoi Bucureştiul cu nopţile lui seducătoare — toate sunt parte din acest roman ce se remarcă în special prin spiritul lui antrenant şi prin caracterul real al întâmplărilor. O carte plină de surprize, la fel ca viaţa însăşi!
“Cât de oarbă e, uneori, dragostea! Cineva ar trebui să ne arate drumul, pentru că, de cele mai multe ori, suntem incapabili să-l vedem singuri.” – Ana

Recenzie:

*Am primit o copie de la autoare spre recenzie. Multumesc!*
Am foarte extrem de surprinsa cand am fost contactata de autoarea acestei carti pe Facebook. Stiam de carte, ii vazusem coperta, dar nu stiam nici descrierea si nici cine e, de fapt, autoarea nu stiam. Asa ca am fost placut surprinsa sa aflu si cine e autoarea si descrierea cartii, dar si sa aflu, de fapt, ce e cu cartea.
Am inceput-o cu mare entuziasm. Dupa cum stiti, rar citesc carti scrise de romani, pentru ca nu am multe ocazii. Dar cand gasesc ocazia, profit de ea, pentru ca sunt extrem de curioasa de ce ne aduce noua generatie de autori romani.
Uneori sunt dezamagita, alte ori surprinsa. De data asta, am fost surprinsa.
“Inca o dorinta” mi-a placut tare mult! Sincera sa fiu, am fost surprinsa. Placut.
Nu ma asteptam la mare ce de la cartea asta, chiar daca eram curioasa si entuziasmata. Nu stiam ca Andreea scrie, nu mai citisem niciodata ceva scris de ea, nu intelesesem foarte bine descrierea, dar chiar si asa eram extrem de intrigata de descrierea misterioasa, care lasa putine de inteles.
Asa ca am inceput-o imediat, dar nu am fost captivata de la inceput.
Inceputul mi s-a parut un pic grabit. Intr-un moment era la munca, in celelalt era in Bora Bora. Gandurile Anei mi se pareau prea rapide si prea capricioase. Starile si ideile ei se schimbau de la o secunda la alta, dar cred ca autoarea a vrut sa spuna ceva cu asta. Doar ca nu mi s-a parut potrivit sa o faca chiar de la inceput.
Treaba cu Brian mi s-a parut si ea grabita la inceput. Cred ca autoarea a incercat sa ni-l arate pe Brian intr-un fel misterios, dar pe mine, la inceput nu m-a convins. Mi s-a parut ca totul se intampla prea repede, ca nu a dat destula atentie detaliilor importante si ca intriga nu a fost construita bine. Andres a incercat sa ne arate ca e atractie intre ei, ca Brian e misterios, ca sunt sortiti sa ramana impreuna, dar la inceput nu a reusit.
Din caua asta, am avut probleme sa intru in poveste si sa ma “leg” de Ana. Da, recunosc ca, la inceput, am avut ceva probleme sa continui sa citesc, pentru ca parca nu ma prindea, dar dupa ce am trecut de 30 de pagini, am fost bucuroasa ca am continuat.
“Inca o dorinta” e genul de carte care incepe intr-un ritm rar, dar intriga creste si creste pe masura ce povestea inaineaza, pana explodeaza la punctul final, apogeul povestii, paginile acelea pe care ti le vei aminti mereu. Sunt bucuroasa ca am citit cartea, zau.
Stilul lui Andres mi s-a parut liric si foarte natural. E usor sa citesti ce scrie ea, pentru ca stie cum sa scrie in asa fel incat lumea sa se simta aproape de ea si de personajele ei. Textul e cursiv si deloc pretentios, lucru pe care l-am apreciat. E bine sa iei o pauza, din cand in cand, de la lucrurile complicate.
Cred ca Andres e o valoare pentru lumea literara a Romaniei. Cu un pic de mult, sunt sigura ca, in viitor, adolescentii vor scrie despre ea la BAC.
Actiunea cartii e foarte captivanta dupa cam 30 de pagini. E o poveste tare frumoasa! Si nu as descri-o doar ca pe o poveste de dragoste. “Inca o dorinta” este o poveste complexa: Andres a scris despre dragoste, prietenie, dorintele ascunse ale fiecaruia si despre viata, in general. Mi-a placut mult combinatia asta, pentru ca a rezultat in multe citate frumoase. Am subliniat cateva, dar nu am sa vi le arat inca. Puteti fi siguri, insa, ca Andres v-a pregatit multe citate frumoase despre dragoste si despre viata. Le veti adora, sunt sigura!
De Ana mi-a placut foarte mult. E inteligenta, hotarata si stie sa ia atitudine atunci cand trebuie. Escapada ei de la inceputul cartii mi s-a parut extrem de curajoasa si nechibzuita, exact cum imi place mie.
Mi-au placut dialogurile dintre personaje, pentru ca sunt naturale si reale. Ca si relatiile dintre personaje, de altfel. Totul e natural si bine scris la cartea asta, lucru pe care eu, personal, il caut intr-o carte.
Cartea e impanzita de surprize, dar poti gasi si cateva momente triste, dupa parerea mea. Emotiile Anei sunt descrise extraordinar de bine. Un alt lucru care mi-a placut. Autoarea a reusit sa transmita multe emotii.
La inceputul descrierii scrie “O lectura usoara, agreabila, incitanta”. Nu puteam fi mai de acord cu aceasta afirmatie! ‘Inca o dorinta’ e mai mult decat agreeabila, extrem de incitanta si foarte usor de citit. E perfecta pentru o lectura de vara, pe plaja sau pe terasa, cu o bautura rece in mana. “Inca o dorinta” este cartea verii pentru toti cei indragostiti, care o pot ‘savura’ la plaja.
Cu siguranta recomand “Inca o dorinta” tuturor, dar in special indragostitilor. Sunt sigura ca voi veti intelege mult mai bine prin ce trece Ana decat inteleg eu.
Felicitari, Andres! Ai facut o treaba minunata!
Rate: 4 stele din 5

Detalii tehnice: 
Titlu: Încă o dorință
Autor: Andres
Nr. Pagini: 269
An apariție: 2014
Formate disponibile: epub, mobi, pdf

Situl cărții: http://incaodorinta.com
Pagina cărții: https://www.facebook.com/incaodorinta
Proiect susținut de Serial Readers.

Recenzie: “Jumatatea Rea” de Sally Green (“Half Bad”)

18621194Descriere in engleza:

Half Bad by Sally Green is a breathtaking debut novel about one boy’s struggle for survival in a hidden society of witches.

You can’t read, can’t write, but you heal fast, even for a witch.

You get sick if you stay indoors after dark.

You hate White Witches but love Annalise, who is one.

You’ve been kept in a cage since you were fourteen.

All you’ve got to do is escape and find Mercury, the Black Witch who eats boys. And do that before your seventeenth birthday.

Easy.

Recenzie:

Daca imi urmariti blogul, probabil ca stiti ca in ultima vreme nu am mai citit fantasy. Nu sunt o mare fana a vrajitoarelor sau a cartilor fantasy, dar ceva m-a atras la “Half Bad”. Nu stiu daca coperta geniala sau descrierea intriganta, ar, imediat ce am vazut-o, am stiut ca vreau sa o citesc. In momentul in care am vazut-o la librarie, am stiut ca trebuie sa mi-o iau.

Ce alegere buna! Ma bucur extrem de mult ca am cumparat-o si ca am citit-o.

“Haf Bad” a fost una dintre cele mai bune carti fantasy pe care le-am citit vreodata si unul dintre cele mai ciudate romane pe care le-am citit de ceva vreme. Dar, OMG, cat de buna a fost!

Nu sunt sigura ce face “Jumatatea Rea” o carte atat de buna. Un lucru stiu sigur: romanul de debut a lui Sally Green este urmatorul hit.

Desi exista o multime de carti bune cu vrajitoare, nimic din ce am citit pana acum nu m-a captivat la fel de mult ca si “Half Bad”. Totul este diferit la cartea asta, chiar daca, la inceput, iti poate da un sentiment de deja-vu. Oricum ar fi, “Half Bd” este o carte unia si adunca, incet incet, un fanbase numeros.

Am terminat-o acum cateva zile si deja mi-e dor de atmosfera ciudatica si de Nathan, doua aspecte ale cartii pe care le-am adorat.

Atmosfera cartii a fost, inca de la inceput, ciudata. Magica. Exact atmosfera pe care am cautat-o, intotdeauna, la o carte cu vrajitoare. Este ciudata, intunecata, terifianta. Lumea lui Nathan si stilul aparte al autoarei te invaluiesc si te fac sa uiti de tot ce e in jurul tau.

Nathan e unul dintre cele mai fascinante personaje despre care am citit in ultima vreme. Nu e genul de super oreo cu o mie si una de puteri, dar cu siguranta este un pusti interesant. Si un pic ciudatel, dar hei! Face parte din farmecul cartii. Evolutia lui pe parcursul cartii m-a uimit. La inceput cartii este doar un copil incapatanat, uneori rautacios, impulsiv, dezinteresat de tot ce inseamna viata si viitor.

Pana la sfarsitul cartii, Nathan se transforma foarte mult. Devine mai calculat, mai puternic, mai experimentat, iar dorinta de a trai il face sa faca lucruri pe care Nathan, copilul de 10 ani, nu le-ar fi facut niciodata. M-a impresionat loialitatea lui fata de Marcus si indarjirea lui sa-si salveze tatal.

Oricat de dificil ar fi caracterul lui uneori, Nathan e un personaj usor de placut. Nu ai cum sa nu ii adori inteligenta si intelepciunea (atunci cand si le foloseste), sarcasmul, loialitatea fata de persoanele dragi. Mi-a fost extrem e mila de el si, o data ce am aflat prin ce trece, nu l-am putut judeca. Nuthan a fost haituit si batjocorit toata viata lui, iar faptul ca parintii nu ii sunt alaturi nu e deloc un lucru benefic. Un lucru fantastic mi s-a parut faptul ca autoarea a reusit sa faca cititorul sa inteleaga faptul ca Nathan nu e de vina pentru comportamentul lui, ci cei din jurul lui si mediul in care creste. Faptul ca vreo cateva capitole sunt povestite din copilaria lui, ajuta foarte mult. E important sa citesti si sa intelegi toata istoria lui Nathan, iar toate caracteristicile negative, iesirile si mofturile se explica.

Sally a reusit sa scrie o poveste in care toate caracteristicile de baza ale unei povesti cu vrajitoare pe care le stim noi sunt pe dos. Raul nu e chiar rau; binele (a.k.a. conducerea) nu e bine; inamicul nu e foarte clar. Deci, originalitatea e la cote maxime. Bravo, Sally!

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca dragostea nu e in prim plan. Povestea dintre Nathan si Annalise se dezvolta incet, intr-un ritm normal. Annalise e mereu acolo, in mintea lui Nathan, dar nu era prioritatea lui.  Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu exista niciun triunghi amoros!

Cartea are un ritm alert inca de la inceput si nu ai cum sa nu fii captivat. Primele capitole sunt extrem de captivante si te fac sa vrei sa te pui intr-un loc linistit si sa o citesti dintr-un foc. Cartea e plina de actiune, intriga, pericol, situatii ciudate, lalimita, scene tulburatoare, dar nici un moment de plictiseala. Fiecare cuvant, fiecare pagina este exploatata la maxim.

Si chiar daca “Jumatatea rea” este un YA fantasy exista multe scene de o cruzime tulburatoare. Autoarea nu are bariere si nu se sfieste sa arate ca lumea in care traim e o lume nebuna. Cred ca Sally si romanul ei ies in evidenta tocmai prin lucrul asta: “Jumatatea Rea” nu e un roman tipic YA.

Faptul ca, de multe ori, autoarea foloseste persoana a II-a, nu te lasa sa ramai indiferent povestii. La un momentdat, simti ca tu esti cel din actiune, ca tu esti, de fapt, personajul principal, ca pe tine te tine cineva captiv. Asta te ajuta foarte mult sa te implici in poveste si da, la un momentdat, uiti de tine.

Actiunea se precipita spre sfarsit, iar finalul te lasa cu un cliffhanger de toata frumusetea.  Ceea ce imi aduce aminte… Martie 2015?! Cum ar trebui sa astept atatea luni pentru continuare, huh?

Asa cum am mai spus si probabil stiti deja, “Half Bad” este un roman fantasy. Dar mi se pare gresit sa il cataloghezi doar ca pe un roman fantasy, cu vrajitoare.

Sally Green abordeaza teme mult mai importante decat lupta dintre bine si rau. In spatele tuturor aparentelor de roman fantasy, se ascund multe mesaje si lectii de viata.

In primul rand, cred ca cel mai important lucru este faptul ca sangele apa nu se face. Loialitatea lui Nathan pentru Marcus mi-a demonstrat, inca o data, ca parintii nostrii vor fi intotdeauna ai nostrii.

Apoi, chinurile si batjocora prin care trece Nathan ca si copil, dar si ca adolescent, arata doua lucruri. Primul ar fi  influenta pe care bullying-ul o are asupra oamenilor, dar in special asupra copiilor, iar al doilea, ca societatea in care traim este nebuna. Judecam fara sa stim. Judecam si categorizam oamenii dupa trecutul lor (la care, de multe ori, nu au avut niciun cuvant de spus), dupa infatisarea lor si dupa lucrurile pe care le auzim despre ei, fie ca sunt adevarate sau nu.

Un alt lucru important este amprenta pe care si-o lasa lipsa unui parinti (sau a parintilor) asupra unui copil. Oricat de mult ar incerca altcineva sa-i inlocuiasca, copiii au nevoie de parintii lor. Asta se vede clar din comportamentul lui Nathan.

Dragilor, nu-mi mai ramane nimic de spus decat…

Cititi-o!! Merita fiecare minut! “Half bad” nu este numai un roman fantasy, ci e mult mai mult. Sunt siura ca in scurt timp vom vedea un film dupa cartea de debut a lui Sally Green.

Astept cu mare nerabdare continuarea, dar intre timp, sper ca v-am convins sa o cititi.

“Half Bad” este o carte magica, despre magie, scrisa intr-un mod magic. De neuitat!

Rate: 5 stele din 5

Nu uitati ca “Half bad” a aparut si la Editura Trei, sub titlul “Jumatatea Rea”. Coperta si descrierea in romana le puteti vedea, respectiv citi, mai jos.

2631_d2c282df

Jumătatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.

E pe jumătate Vrăjitor Alb… pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare… tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea… Toţi îl vânează.

Noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.

Periculos de captivantă! — Time Magazine

În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi. — Publishers Weekly

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune… să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.
Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de ţări. Fox 2000 a achiziţionat drepturile de ecranizare.

O puteti comanda in romana de pe site-ul editurii Trei si in engleza de pe Bookdepository.

Citite in carti! (15)

Ieri am terminat una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta, si pentru ca azi nu mai am rabdarea necesara sa ii scriu recenzia, dar totusi vreau sa va fac sa o puneti pe lista, am sa va arat citatele mele preferate din ‘Forgive me, Leonard Peacock’.

Sunt multe, pentru ca romanul lui Matthew Quick este plin de citate frumoase, reale, despre viata, adolescenti si nu numai. E o carte plina de mesaje si opinii si teorii despre oameni si despre viata.

So, here we go! 🙂

“You’re different. And I’m different too. Different is good. But different is hard. Believe me, I know.” 

 ‘Don’t do it. Don’t go to that job you hate. Do something you love today. Ride a roller
coaster. Swim in the ocean naked. Go to the airport and get on the next flight to anywhere just for the fun of it. Maybe stop a spinning globe with your finger and then plan a trip to that very spot; even if it’s in the middle of the ocean you can go by boat. Eat some type of ethnic food you’ve never even
heard of. Stop a stranger and ask her to explain her greatest fears and her secret hopes and aspirations in detail and then tell her you care because she is a human being. Sit down on the sidewalk and make pictures with colorful chalk. Close your eyes and try to see the world with your nose—allow smells
to be your vision. Catch up on your sleep. Call an old friend you haven’t seen in years. Roll up your pant legs and walk into the sea. See a foreign film. Feed squirrels. Do anything! Something! Because you start a revolution one decision at a time, with each breath you take. Just don’t go back to thatmiserable place you go every day. Show me it’s possible to be an adult and also be happy. Please. This is a free country. You don’t have to keep doing this if you don’t want to. You can do anything you want. Be anyone you want. That’s what they tell us at school, but if you keep getting on that train and going to the place you hate I’m going to start thinking the people at school are liars like the Nazis who told the Jews they were just being relocated to work factories. Don’t do that to us. Tell us the truth. If adulthood is working some death-camp job you hate for the rest of your life, divorcing your secretly criminal husband, being disappointed in your son, being stressed and miserable, and dating a poser and pretending he’s a hero when he’s really a lousy person and anyone can tell that just by shaking his slimy hand — if it doesn’t get any better, I need to know right now. Just tell me. Spare me from some awful fucking fate. Please.” 

“I feel like I’m broken—like I don’t fit together anymore. Like there’s no more room for me in the world or something. Like I’ve overstayed my welcome here on Earth, and everyone’s trying to give me hints about that constantly. Like I should just check out.” 

“There’s a lot for you to live for. Good things are definitely in your future, Leonard. I’m sure of it. You have no idea how many interesting people you’ll meet after high school’s over. Your life partner, your best friend, the most wonderful person you’ll ever know is sitting in some high school right now waiting to graduate and walk into your life – maybe even feeling all the same things you are, maybe even wondering about you, hoping that you’re strong enough to make it to the future where you’ll meet.” 

“That’s basically the mantra of Herr Silverman’s teaching – think for yourself and do what’s right for you, but let others do the same.” 

“Did you ever think about all of the nights you lived through and can’t remember The ones that were so mundane your brain just didn’t bother to record them. Hundreds, maybe thousands of nights come and go without being preserved by our memory. Does that ever freak you out? Like maybe your mind recorded all of the wrong nights?” 

“The bullies are always popular.
Why?
People love power.” 

“So the key is doing something that sets you apart forever in the minds of regular people.
Something that matters.” 

“But it makes me laugh every time because I don’t wear and of that name-brand crap, don’t play or follow popular sports at all, and wouldn’t be found dead wearing our shitty school mascot. I’m not a follower. Not a joiner. I’m not even on Facebook.” 

“And I understood why he didn’t need friends or to be accepted at our shitty racist high school, because he had his music, and that was so much better than anything we had to offer.” 

 

“Although once when we were talking after class, Herr Silverman told me that when someone rises up and holds himself to a higher standard, even when doing so benefits others, average people resent it, mostly because they’re not strong enough to do the same.” 

“You believe in the future now. It’s easy for you, because you love the present.” 

When people have awful ideas about your identity, that’s just the way it will stay no matter what you do.” 

“I can tell you get it — you’re different. And I know how hard being different can be. But I also know how powerful a weapon being different can be. How the world needs such weapons. Gandhi was different. All great people are. And unique people such as you and me need to seek out other unique people who understand — so we don’t get too lonely and end up where you did tonight.” 

“You think someone is really important and different, but then you get to know them and it ruins everything.” 

Cineva sa ma opreaaaasca!! Daca ar fi sa va dau, intr-adevar, fiecare citat pe care l-am gasit in cartea asta si care mi-a placut, mi-ar lua zile intregi si cred ca ar fi ilegal sa va dau toata cartea. :))

Cititi cartea asta. Nici n-aveti idee cat puteti gasi in ea! 🙂

Recenzie: “The Spectacular Now” de Tim Tharp

3798703 (1)

Descriere:

This National Book Award Finalist is now a major motion picture — one of the most buzzed-about films at Sundance 2013, starring Shailene Woodley and Miles Teller.

SUTTER KEELY. HE’S the guy you want at your party. He’ll get everyone dancing. He’ ll get everyone in your parents’ pool. Okay, so he’s not exactly a shining academic star. He has no plans for college and will probably end up folding men’s shirts for a living. But there are plenty of ladies in town, and with the help of Dean Martin and Seagram’s V.O., life’s pretty fabuloso, actually.

Until the morning he wakes up on a random front lawn, and he meets Aimee. Aimee’s clueless. Aimee is a social disaster. Aimee needs help, and it’s up to the Sutterman to show Aimee a splendiferous time and then let her go forth and prosper. But Aimee’s not like other girls, and before long he’s in way over his head. For the first time in his life, he has the power to make a difference in someone else’s life—or ruin it forever.

Recenzie:

Am terminat cartea asta acum o zi, deci e inca ‘proaspata’ in mintea mea si mi-e putin greu sa imi adun gandurile, in special dupa sfarsitul pe care ni l-a oferit Tim.

‘The Spectacular Now’ a fost (ei bine, este) o carte buna, mai buna decat ma asteptam. Dar nu e o carte pe care o voi reciti sau care imi va ramane in minte pentru totdeauna. Nu si-a lasat amprenta asupra mea atat de ‘adanc’ incat sa nu o pot uita. Nu mi s-a parut ‘spectacular’, asa cum ma asteptam sa fie, dar mi-a placut.

Un punct foarte al cartii sunt substraturile. La prima vedere, ‘The Spectacular Now’ e o carte destul de usoara, cateodata chiar superficiala. Dar daca citesti printre randuri, cu atentie, iti vei da seama ca, de fapt, e o carte plina de mesaje. E o carte menita sa transmita ceva.

Citind ‘The Spectacular Now’ am avut impresia ca Tim e unii dintre oamenii care inca tin la anii de adolescenta, dar sunt destul de trecuti prin viata incat sa scrie o carte care sa transmita mesajele care trebuie. Felul in care Tim relateaza toate experientele si sentimentele prin care trec adolescentii ma face sa ma gandesc la doua lucruri:

  1. Isi aminteste exact de anii lui de adolescenta. Iar asta ma face sa ma gandesc la un alt lucru.
  2. Si-a pus toata inima in cartea asta. Cred ca s-a folosit de toate amintirile si de sentimentele lui din perioada adolescenti pentru a face o carte cat mai reala, in care adolescentii sa se poata regasi.

In mai putin cuvinte… Tim de un autor foarte bun. A reusit sa scrie o carte in care mai toti de regasim, un personaj real, cu sentimente reale, normale si cu substraturi. Stilul lui de scriere este perfect pentru o carte YA. Am adorat vocea pe care a folosit-o,  de adolescent nepasator, dar care are un trecut care l-a lasat cu urme. Am adorat nepasarea si usurinta din scrierea lui, dar totusi profunzimea cu care aborda anumite subiecte.

Un alt lucru care mi-a placut extrem de mult la cartea asta sunt personajele.

Incepem cu Sutter, care, la prima vedere, e adolescentul nostru tipic. Are multe probleme de care nu isi da seama, nu ii pasa de multe lucruri, petrece si bea in continuu si nu se intelege bine cu parintii. Dar inaintand in poveste si afland mai multe despre el, ne dam seama ca Sutter e orice numai un adolescent tipic nu. Cea mai mare calitate a lui este inima lui imensa. Sutter e genul de persoana care vorbeste frumos, se poarta frumos cu toata lumea si incearca sa ajute pe toata lumea. E genul de adolescent pe care rar il intalnim acum. Cel care s-ar duce la bal cu o fata doar pentru a-I da incredere in ea.

Dar e si al naibii de complicat, cateodata. Zau ca existau dati cand se contrazicea si nu il puteam intelege, dar asta dadea o anumita doza de mister cartii. Incercam sa il “descurc”, lucru care ma facea sa vreau sa citesc mai mult si mai mult.

Aimee. Ei bine, Aimee nu e personajul meu favorit.

Mi s-a parut, sincera sa fiu, un pic exagerata ca si personaj. Ok, inteleg ca asta e ideea si ca Aimee trebuia sa fie in felul asta pentru ca altfel povestea nu ar mai fi fost ce este, dar cateodata facea sau spunea niste lucruri pe care nici copiii nu le-ar fi facut.

E o persoana simpatica, totusi, de care ti-e mila la inceput, dar ajungi sa o simpatizezi din ce in ce mai mult pe parcursul cartii. E o tipa tare desteapta, dar foarte naiva. Dupa ce il cunoaste pe Sutter, incepe sa aiba mai multa incredere in ea, dar asta nu e mereu un lucru bun.

Relatia dintre Sutter si Aimee are o parte buna, dar si un proasta.

Partea buna  e ca i-a ajutat pe ambii sa se schimbe si sa isi ‘invinga’ unele frici.

Partea rea este pentru Aimee. Sutter nu e o influenta mereu buna pentru ea. Am urat felul in care il lasa sa o distraga de la scoala, sau felul in care bea, fara sa-si dea seama ce prostie face. Mi-ar fi placut sa il confrunte, din cand in cand, si pe Sutter.

Totusi, n-am putut sa nu-I ador. Nu am putut sa nu il plac pe Sutter in momentul in care ii lua apararea lui Aimee in fata oamenilor care nu o simpatizau foarte mult, sau atunci cand ii spunea cuvinte frumoase. Am adorat modul in care se vindecau reciproc. Sunt un cuplu tare dragut!

Dar nu numai Sutter si Aimee sunt personajele reale a acestei povesti. Cassidy, sau Ricky, sau parintii lui Aimee si a lui Sutter… in general, personajele lui Tim sunt extrem de bine conturate si foarte reale. In timp ce citesti, ai senzatia aceea ca sunt oameni adevarati, pe care chiar ii cunosti.

Activitatile si situatiile in care se afla Sutter par reale si deloc exagerate pentru un adolescent care termina liceul. Sutter nu face nimic ce nu ar trebui sa faca la varsta lui, dar nici nu e un sfant. Situatiile in care intra sunt, de cele mai multe ori, amuzante (Sutter e un timp amuzant si charmant), dar uneori, povestea lui te face sa iti para rau pentru el.

Toate intamplarile si experientele prin care trece Sutter captiveaza cititorul si te fac sa te simti ca si cum te uiti la serialul tau preferat. Eu eram mereu curioasa sa vad prin ce va mai trece el si ce va mai trai.

Mi-a placut extrem de mult amestecul de comedie, romance si drama, totul cu urme de YA. Am gasit mai tot ce cautam intr-o lectura pentru vacanta. Cred, de asemenea, ca e o carte foarte potrivita pentru vacanta, pentru ca iti ofera un sentiment de relaxare si e combinatia perfecta: e relaxanta, dar nu plictiseste si nici nu e superficiala.

Sfarsitul a fost diferit fata de sfarsitul pe care il stiam din film si la care ma asteptam. Sincera sa fiu, m-a dezamagit un pic, pentru ca m-a lasat in aer, fara o continuare. Dar, pe cat de trist e, pe atat de real. Iti dai seama ca nu primim ce vrem intotdeauna. Chiar daca stiu ca asta nu se va intampla, vreau o continuare la povestea lui Sutter, pentru ca mi-ar placea sa vad ce s-a intamplat cu el.

In concluzie, ‘The Spectacular Now’  o carte pe care o recomand! Perfecta pentru adolescenti, dar si pentru adultii care vor sa isi aduca aminte de anii adolescentei, cartea asta va va captiva prin originalitatea ei si prin vocea puternica, dar reala a personajului principal, dar mai ales prin Sutter, un personaj diferit. Sunt sigura ca Sutter va va impresiona cu alegerile lui, dar cred ca veti vrea sa ii bagati mintile in cap cateodata.

Daca cautati o lectura de vacanta sau ceva care sa va relaxeze, ati gasit cartea porivita!

Rate: 4 stele din 5

Recenzie: “Looking for Alaska” de John Green

1779197_731007380252545_242067012_n

Descriere:

Before. Miles “Pudge” Halter’s whole existence has been one big nonevent, and his obsession with famous last words has only made him crave the “Great Perhaps” (François Rabelais, poet) even more. He heads off to the sometimes crazy, possibly unstable, and anything-but-boring world of Culver Creek Boarding School, and his life becomes the opposite of safe. Because down the hall is Alaska Young. The gorgeous, clever, funny, sexy, self-destructive, screwed-up, and utterly fascinating Alaska Young, who is an event unto herself. She pulls Pudge into her world, launches him into the Great Perhaps, and steals his heart.

After. Nothing is ever the same.

Recenzie:

“Looking for Alaska” e una dintre cartile pe care le-am citit, in mare parte, din cauza autorului. John Green e unul dintre autorii mei preferati si o persoana pe care o apreciez si o respect enorm de mult. Desi am inceput sa il urmaresc de prin august 2013, ca si autor l-am ‘cunoscut’ odata cu ‘Sub aceeasi Stea’, pe care am citit-o prin octombrie si care, dupa doar cateva capitole, a devenit cartea mea preferata.

In momentul in care am pus mana pe Kindle, pe 4 martie, am fost entuziasmata si nerabdatoare sa vad ce ne-a pregatit John, dar si putin sceptica. Am auzit ca pe unii i-a dezamagit, si nu vroiam sa fie si cazul meu.

Din fericire, n-a fost. Am adorat ‘Looking for Alaska’. Am adorat fiecare pagina, fiecare cuvint si fiecare moment petrecut ‘alaturi’ de cartea asta. E o carte briliant, care-si merita toate laudele.

Mi se pare complet gresit sa comparam ‘Looking for Alaska’ cu ‘The Fault in our Stars’. Da, sunt scrise de acelasi autor si ambele au un event tragic in le. Dar, personal, consider ca sunt 2 carti total diferite. In timp ce ‘The Fault in Our Stars’ se axeaza un pic mai mult pe povestea de dragoste dintre doi adolescenti care s-au nascut sunt o stea gresita, ‘Looking for Alaska’ este o carte cu si despre adolescenti, despre un pusti timid, care incepe sa descopere viata o data cu plecarea lui la un liceu departe de casa. Cred ca toti ne putem regasi in Pudge sau in carte, pentru ca toti am trecut sau trecem prin jenantele etape ale adolescentei. ‘Looking for Alaska’ ne arata transformarea unui pusti timid, pasionat de ultimele cuvinte a personalitatilor, intr-un adolescent  cu viata inainte, indragostit si mai experimentat dinainte.

Personal, iubesc cartile de genul asta. Mi se pare ceva fascinant in atmosfera cartilor astea, dar imi place, mai ales, felul in care se transforma personajele. Imi place sa citesc despre aventurile lor si, de multe ori,dupa ce termin cartea,  imi place sa citesc primul capitol si ultimul, ca sa imi dau seama mai bine de schimbare. Sa fiu sincera, dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc, pe timpul facultatii, intr-un internat, sa am o colega de camera cu care sa ma inteleg foarte bine si sa traiesc toata experienta asta. Ei, am trait-o, intr-un fel, citind ‘Looking for Alaska’.

Cartea asta iti arata tot ce se intampla in scoala, te face sa traiesti toata experienta asta de liceu. Te face, practic, sa traiesti, fiorii primei dragoste, gustul primului fum de tigara, sentimentul primei betii. Am adorat sentimentul asta de entuziasm si de nerabdare pe care mi l-a adus cartea asta. Eram  mereu curioasa sa vad prin ce mai trec personajele, ce mai spune Alaska si Colonelul. Am adorat felul in care m-am ‘transpus’, intr-un fel, in carte, cum uitam de mine si de lumea din jurul meu si, pentru cateva ore, eram alaturi de Pudge si de Colonel, ascultand-o pe Alaska si incercand sa o deslusesc. E o carte care se simte foarte… reala. John Green are un fel special de a-si aduce cartile si personajele la realitate, de a le face sa para reale. Green stie cum sa faca lumea din jurul tau sa dispara si toata atentia ta sa se concentreze la carte.

Trebuie sa recunsc ca, desi eram foarte nerabdatoare sa parcurg cartea asta, la inceput mi-a fost putin greu sa ma atasez de personaje si de carte. Nu stiu daca era din cauza cartii sau din cauza mea, din cauza ca eram prea speriata sa fiu trista pentru zile intregi din cauza unei carti. Am facut si o pauza de cateva zile, ca sa citesc altceva, dar imediat ce am citit respectiva carte, am revenit la ‘Looking for Alaska’. O lasasem la 15%, dar imediat ce m-am apucat din nou de citit, am fost extrem de prinsa de actiune si de personaje.

Stiti, e un pic greu de crezut ca asta e prima carte a lui John Green. Adica, vocea lui are o nota de siguranta in ea si e atat de frumoasa si de… sincera, incat e un pic greu de crezut ca asta e prima carte a unui autor. Am gasit in ‘Looking for Alaska’, tot  ce il reprezinta pe John Green: umor, sarcasm, citate inteligente, lectii de viata, drama, personaje extrem de destepte si o tragedie.

Pudge este un pusti timid, penibil uneori si extrem de neexperimentat. Nu stie cum sa sarute o fata, nu stie cum sa fumeze, cum sa bea, cum sa se furiseze. Dar, este extrem de destept si de simpatic. Mi-a placut extrem de mult de el, pentru ca mereu avea ceva destept de spus si mereu avea cate o remarca interesanta. Pana la sfarsitul cartii, Pudge se transforma extrem de mult. Devine mult mai activ social, invata cum sa trateze o fata (ei, cat de cat!), fumeaza, mai si injura, dar ramane la fel de destept si poate mult mai interesant. Am citit multe recenzii in care Pudge era descris ca un personaj plictisitor. Personal, cred ca el esste unul dintre cele mai interesante personaje despre care am citit vreodata. Are o personalitate foarte interesanta si spune niste lucruri care trebuie notate in jurnal.

Cat despre Alaska… nu citesti despre o fata ca ea in fiecare zi. Desi este extrem de misterioasa, mi-a placut de ea de la inceput. E ceva fervmecator la ea, ceva ce te face sa citesti in continuu, in dorinta de a o cunoaste mai bine. Alaska e un mister, unul extrem de greu de deslusit. Este frumoasa, desteapta, ironica, dramatica, si face tot ce un adolescent cu inima franta ar face.

Cartea este extrem de bine scrisa si cred ca toti adolescentii ar trebui sa o citeasca. Transmite un mesaj important: niciodata nu e prea tarziu pentru un nou inceput. Intotdeauna putem trece mai departe. Viata merge inainte. Intotdeauna exista o salvare.

Desi cartea asta este pentru adolescenti, nu cred ca adultii nu ar putea sa o citeasca. Dimpotriva. Sunt sigura ca mamei mele i-ar placea de Pudge si de Alaska la fel de mult cat i-a placut de Hazel si de Gus.

Nu e o carte usor de descris. Va spun sincer, nu pot descrie ce inseamna ‘Looking for Alaska’, sau cat de frumos e scrisul, sau cat de frumoase sunt citatele. E o carte pe care trebuie sa o citesti, sa o experimentezi si sa o simti pe piele singur. Toti trebuie sa o citim. Sunt sigura ca ne poate ajuta pe toti, ca ne poate invata cate ceva.

Am fost extrem de intrigata de titlurile capitolelor. Cartea e impartita in doua parti: inainte, si dupa. Titlurile capitolelor arata ceva de genul: “zece zile inainte” (in prima parte) si “zece zile dupa” (in a doua parte). In prima parte, eram extrem de curioasa sa vad ce se va intampla si, desi incercam sa ghicesc ce va urma, nu am ghicit. Ei, am ghicit doar o parte din Intamplare.  Dar Intamplarea, asa cum am numit eu tragedia, am asteptat-o. Eram sigura ca se va intampla ceva de genul asta, dar tot m-a luat pe nepregatite, tot a durut ca un pumn in stomac.

Sentimentele personajelor, de dupa Intamplare, sunt extrem de bine creeate si redate. Simteam, practic, tristetea din aer si sentimentele de durere ale lui Pudge. Aproape ca mi-a venit sa plang, deci va sfatuiesc sa va pregatiti de asta daca vreti sa citit cartea.

Personajele sunt extrem de bine conturate, specifice lui John Green. Sunt interesante, tragice, amuzante, destepte. Te atasezi repede de ei si te simti foarte apropiat/a de toti imediat. Lara. Am adorat-o pe Lara. Mi s-a parut extrem de interesant faptul ca John a ales sa creeze un personaj roman, iar toate referirile la Romania m-au facut sa zambesc.

Am adorat totul la ‘Looking for Alaska’, de la coperta, pana la ultimul personaj. Actiunea e extrem de captivanta, plina de momente amuzante, de scene profunde si de tragedie. Sunt sigura ca toti veti fi captivati de aventurile lui Pudge si de incercarea lor de a descoperi ce e cu Alaska si ce s-a intamplat cu ea.

Recomand “Looking for Alaska” pentru frumusetea ei, pentru lectiile pe care toti le putem invata, pentru personajele interesante si pentru… ei bine, pentru John Green. Daca va place vocea lui, atunci sunt sigura ca ‘Looking for Alaska’ este o carte care va va placea. As putea descrie cartea asta ca pe o carte brilianta, pentru ca  este. Cred ca asta este un must-read, pentru ca sunt atat de multe lectii de viata, incat e greu sa nu spui ca nu ai ramas cu nimic din ea, oricat de putin ti-ar fi placut.

“Looking for Alaska” spune povestea captivanta a unei gasti de adolescenti si ne arata toate dramele prin care unii pot trece. O carte din care putem invata si in care ne putem regasi. Cu siguranta, o recomand!

Nota: 6 stele din 5

Recenzie: “Jurnalul unei iubiri” de Nicholas Sparks

565945

Detalii tehnice:

Cod: RAO978-606-609-262-3

An aparitie: 2012

Autor: Nicholas Sparks

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Format: 13×20 cm

Nr. pagini: 192

Traducator: Madalina Gavrila

Comdana de pe Libris.

Descriere:

Acest roman incearca sa ne demonstreze ca miracolele inca mai sunt posibile, ca viata inca mai poate fi traita sub semnul iubirii.  El este un maestru al cuvintelor si un mare iubitor al naturii, iar ea, o pictorita celebra in stare sa vada frumusetea acolo unde altii nu o vad. Povestea lor tulburatoare ii va fermeca pe cei care s-au indragostit de stilul lui Nicholas Sparks.

Recenzie:

“The Notebook”, sau “Jurnalul unei iubiri”, este o carte pe care mai toti am citit-o o data in viata. Este un fel de carte de referinta pentru romantici si pentru fanii genului romantic. Aceasta carte se numara printre cartile favorite a milioane de oameni, iar de film dai cu ochii oriunde te-ai duce. Este o carte care, desi a fost publicata in 2004, este inca pe buzele multor cititori si o carte, parca, nemuritoare. “Jurnalul unei iubiri” este o legenda in lumea literara.

Binenteles ca, cititor inrait fiind, nu poti sa fii imun la toata valva si la toate recomandarile facute de prietenii tai. Unde mai pui ca te uiti si la film si filmul iti place atat de mult, incat ai fi in stare sa iti dai ultimii bani din casa pe o carte pe care vrei sa o citesti dintr-o suflare. Asa mi s-a intamplat mie. Am vazut filmul prin 2010/2011, dar am citit cartea de-abia in 2014. Desi eram foarte curioasa de ea, intotdeauna alte carti au avut prioritate. Trebuie sa intelegeti ca nu sunt cea mai mare fana romance – prefer, intotdeauna,o carte a carei poveste de dragoste sa fie pusa in plan secund.

Mi-am cumparat-o joi, si, pentru ca in aceeasi zi am terminat cartea pe care o citeam in momentul respectiv, n-am putut rezista tentatiei de a citi “The Notebook”. Am inceput-o Vineri, si am terminat-o Sambata. E o carte scurta si usor de citit, dar, daca e sa ne luam dupa altii, impresionanta. Daca e sa ne luam dupa mine, nu foarte impresionanta.

“Jurnalul unei iubiri” are un aer de carte clasica. Actiunea se petrece in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial. Mi-a placut extrem de mult mult atmosfera asta. Totul are un aer de natural, de vechi si de clasic, iar felul in care descrie Sparks ‘doamnele in rochii’, ‘masinile vechi’, ‘drumurile nu foarte populate’, iti ofera o imagine foarte clara a periodei in care e situata actiunea cartii.

Desi atmosfera si personajele au fost foarte placute si m-au castigat de la inceput, cartea nu m-a impresionat decat la sfarsit. Inceputul a fost un pric greoi si plictisitor, dar am citit si am incercat sa trec de partea cu plictiseala pentru ca vroiam sa aflu mai multe despre Noah si vroiam sa vad ce se intampla cu Allie. Inceputul mi-a dat impresia de o continuare a unei carti, nicidecum de un roman stand alone. Mi s-ar fi parut mult mai bine si cumva necesar sa mai fie un volum, precedent romanului de fata, care sa ne arate intamplarile din vara petrecuta de Noah si de Allie impreuna.

Nu ma intelegeti gresit. Povestea de dragoste dintre Noah si Allie mi s-a parut extrem de frumoasa si romantica. Cat de romantic e sa iti reintalnesti iubirea vietii tale dupa 14 ani in care credeai ca nu ai s-o mai vezi? Si cat de romantic e sa petreci o vara perfecta cu cineva de care esti complet indragostit/a? Da, e frumoasa si romantica, dar nu m-a atins, si nici nu am simtit tristetea sfasietoare de care vorbesc multi in recenziile lor. Mi-a facut placere sa citesc o carte ca asta, dar nu m-a lasat fara cuvinte, asa cum ma asteptam.

Nu as caractiza-o drept o carte trista. Exista parti triste, parti care iti sterg zambetul de pe fata. Dar exista si multe parti care te fac sa zambesti si care iti redau buna dispozitie. Scenele dintre Allie si Noah sunt foarte frumoase, in cea mai mare parte a cartii. Scene romantice, triste, cu subinteles si substrat si scene amuzante.

Un lucru la care Nicholas Sparks exceleaza? Sa-ti transmita sentimentele personajelor . Iubirea dintre Allie si Noah era evidenta, iar chimia dintre ei putea fi taiata cu un cutit. Era evident ca Noah si Allie au fost dintotdeauna si vor fi mereu suflete pereche. Mi-a placut extrem de mult lucrul asta.

Cea mai buna parte? Ultima, in care Noah si Allie imbatranise. De o sensibilitate si de o frumusete aparte, partea asta aproape ca m-a facut sa plang. Mi s-a parut extrem de trist, iar sfarsitul m-a impresionat profund, ca si atunci cand am vazut filmul.

Pentru gustul meu, stilul de scriere a autorului e frumos, dar un pic cam prea siropos. Nu m-am dat in vant dupa metaforele pe care le-a folosit Sparks pentru a descriere, de exemplu, frumusetea lui Allie, sau scena de dragoste dintre ei.  Probabil ca inraitilor de romance le vor placea aceste metafore, dar eu una as fi preferat sa fie mai putine metafore. J

Noah este un personaj plin de charm, iar Allie este o adevarata doamna. Cartea nu are prea multe personaje, iar actiunea este povestita din perspectiva lui Noah. De asemenea, fiecare scena ii are in prim plan pe Noah si pe Allie, sau pe Noah sau Allie, separat.

La un momentdat (acea scena, inainte de a se termina jurnalul), am fost extrem de dezamagita de Allie si foarte trista. Din fericire, am fost dezamagita degeaba.

“Jurnalul unei iubiri” de Nicholas Sparks este o carte frumoasa, cu o oveste de dragoste romantica si trista. Va veti indragosti de charm-ul lui Noah si veti astepta finalul cu sufletul la gura. Daca sunteti fani al acestui gen literar sau nu, tot va recomand sa cititi “The Notebook”. Sunt sigura ca veti gasi ceva care sa va faca sa exclamati “Da! Imi place!”.

Rate: 3.5 stele din 5

Recenzie: “It’s kind of a funny story” de Ned Vizzini

248704

Descriere:

 

 

 

A humorous account of a New York City teenager’s battle with depression and his time spent in a psychiatric hospital…

The book was inspired by Vizzini’s own brief hospitalization for depression in November 2004.

Recenzie:

“It’s kind of a funny story” m-a atras inca de cand am vazut coperta, pentru ca este extrem de interesanta si diferita. Imi place foarte mult ideea copertii, si acum, dupa ce am citit catea, pot spune ca se potriveste perfect cu povestea si cu personajul principal. In afara de coperta, filmul mi s-a parut excelent si am trecut imediat catea pe lista cu cati pe care vreau sa le citesc.

Am citit-o, in sfarsit, in drum spre Romania deci, in aproape 2 zile. Am citit aproape nonstop, pentru ca…

Mi-a placut la nebunie! Este o carte care te captiveaza complet prin poveste, prin personajul principal si prin stilul de scriere a autorului. Dar, sincera sa fiu, nu mi s-a parut o carte de 5 stele. M-a dezamagit un pic; ma asteptam, totusi, la mai mult. Ceva a lipsit, dar nu stiu ce.

“It’s kind of a funny story” m-a captivat inca de la inceput. Am fost atrasa, in principal, de poveste. Este diferita, cu accente dramatice, dar totusi extrem de amuzanta, asa cum spune si titlul. Si chiar daca abordeaza un subiect trist, delicat, are elemente care te fac sa razi si care iti aduc un zambet pe fata. Am gasit mai tot ce cautam in povestea lui Craig: drama, probleme adolescentine, romance, comedie si, uneori, intriga. Chiar si actiune, dar nu genul de actiune pe care o gasesti in thrillere, ci genul de actiune din care inveti si care te captiveaza.

Povestea lui Craig este, la inceput, trista. Craig ste un adolescent care sufera de despresie. El vede lumea in alb si negru, iar presiunea pe care o simte din cauza scolii il face, la un momentdat, sa vrea sa se sinucida. In schimb, Craig actioneaza cu desteptaciune si se interneaza intr-un spital pentru probleme mentale. Acolo intalneste multa lume cu probleme, inclusiv o fata cu taieturi pe fata, Noelle. Craig invata multe lucruri de la Humble si Bobby si de la toti oamenii din Six North (parca asa ii spune spitalului), iar cele 6 zile petrecute in acest spital ii vor schimba viata lui Craig.

Am gasit scene de tot felul in cartea asta: scene care m-au intristat, scene care m-au facut sa rad, scene la care am oftat si, in principal, scene din care am invatat ceva. “It’s kind of a funny story” este o carte plina de lectii de viata si citate care iti pot arata multe despre viata. Cand am inchis cartea (sau mai bine spus, Kindle-ul), mi-am dat seama ca am invatat ceva din ea: ca viata merge inainte si ca mereu exista ceva care te poate schimba. Ca viata e frumoasa si ca intotdeauna exista ceva sau cineva care o poate face si mai frumoasa. Mi-a prins bine sa citesc o carte ca asta, pentru ca mi-am dat seama ca intotdeauna exista o salvare, chiar si atunci cand crezi ca nu mai poti fi salvat.

Dialogurile din aceasta carte sunt… WOW! Extrem de amuzante, dar totusi pline de intelepciune si de inteligenta. Din dialogurile dintre personaje mi-a fost usor sa vad ca personajele nu sunt tocmai normale si ca au trait multe la viata lor. De asemenea, autorul vorbea si ne transmitea lucruri prin dialogurile pe care le-a creat. Am adorat scenele si dialogurile dintre Craig si Noelle, pentru ca sunt flirty, amuzante, dar totusi destepte.

Ca veni vorba de Noelle… mi-a placut extrem de mult de ea. Mi-a placut felul in care reactiona in situatii dificile, felul in care vorbea despre boala ei si despre trecutul ei si felul in care se purta cu Craig. Este un personaj puternic, de care nu poti sa nu te atasezi. M-a impresionat povestea ei. Totusi, mi-ar fi placut sa fie un pic mai prezenta in carte, pentru ca e un personaj important, dar nu a aparut in extrem de multe scene. La fel si cu Bobby. Mi s-a parut ca nu a fost destul de prezent, desi filmul m-a facut sa cred ca e unul dintre cele mai importante personaje din toata povestea. Si mi-ar fi placut sa il “intalnesc” de mai multe ori, pentru ca e un personaj destept si amuzant.

Am urat-o pe Nia! UGH! Atat de plina de aere! Nu mi-a placut deloc cum s-a jucat cu Aaron si cu Craig!

De-abia dupa ce am citit cartea am aflat ca e inspirata din intamplari reale, traite chiar de autorul cartii, Ned Vizzini. In timp ce citeam cartea, am fost uimita de cat de bine a reusit autorul sa ne descrie sentimentele lui Craig si gandurile lui negre. De asemenea, m-a surprins, intr-un mod placut, realismul si credibilitatea povestii. Ned Vizzini a reusit ce nu multi autori pot sa reuseasca: si-a relatat povestea de viata prin fantezie, dar cu un realism extraordinar.

Toate personajele create de Vizzini sunt speciale; extrem de bine conturate, pacientii de la Six North te vor cuceri si te vor face sa ii indragesti cu desteptaciunea, nebunia, amuzamentul si povestile lor. Mi-a placut fiecare personaj si m-am atasat, intr-o masura mai mare sau mai mica, de prietenii lui Craig de la clinica.

Oh, dar tocmai mi-am dat seama ca nu v-am vorbit despre Craig! Ei bine, Craig e, cu siguranta, special! E foarte vorbaret, extrem de destept, amuzant si are un spirit care te cucereste si care atrage lumea in jurul lui. M-a impresionat cu talentul lui de a creea harti mai speciale. Finalul m-a incantat si m-a facut sa zambesc. Mi-ar fi placut o continuare in care sa ni se vorbeasca despre Craig, dar, din pacate, asta nu mai este posibil, de vreme ce autorul s-a sinucis intr-un mod neasteptat si trist. L

Stilul de-a scriere al autorului este fascinant si mi-a placut la nebunie. E simplu, fara prea multe metafore, dar complet captivant! Ned Vizzini e un autor cum rar intalnesti, iar imaginatia lui nu are sfarsit.

Asa cum am zis, actiunea m-a intrigat si m-a captivat. Eram mereu curioasa sa aflu mai multe despre Craig si sa vad prin ce peripetii va mai trece, lucru care m-a facut sa schmb paginiile cu o rapiditate care m-a uimit si pe mine. Ok, e si o lectura usoara, din cauza dialogurilor, care sunt multe si captivante.

Hm… despre cat de captivanta e povestea am vorbit. Despre personajele geniale v-am spus, despre autor v-am zis, ce m-a nemultumit v-am zis, despre actiune am vorbit… deci v-am zis tot ce aveam e zis.

Cu siguranta recomand “It’s kind of a funny story”. ‘Este un fel de poveste amuzanta’ cu multe elemente ce fac cartea si povestea complexa. Mi-a facut placere sa citesc o carte amuzanta ca asta, cu niste personaje atat de speciale ca si astea. Cu siguranta o voi reciti cand voi mai creste. Si va recomand si voua sa o cititi, pentru ca aveti ce invata si, mai mult ca sigur va veti distra cu Craig si a lui poveste.

Rate: 4 stele din 5

Recenzie: “nymphette_dark99” de Cristina Nemerovschi

18113376

Descriere:

“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

O puteti comanda de aici.

Recenzie:

*Am primit cartea “nymphette_dark99” de la editura Herg Benet, pentru recenzie. Multumesc!*

Am terminat cartea asta acum 50 de minute, deci imi este inca proaspata in minte.  M-am grabit sa scriu recenzia asta in aceeasi zi in care am terminat -o pentru ca nu vreau sa uit nimic din ce vreau sa spun.

“nymphette_dark99” este o carte pe care am vrut sa o citesc inca dinaintea lansarii. Pentru ca, well, suna foarte diferit si este scrisa de Cristina Nemerovschi. Dintotdeauna mi-am dorit sa citesc o carte scrisa de ea, si uite ca, in sfarsit, am reusit sa o fac.

Sunt impresionata de ‘nymphette_dark99’. Mi-a placut extrem de mult si, sincera sa fiu, cand am primit-o si am rasfoit-o, nu credeam ca ma voi innebuni dupa ea! Dar da, mi-a placut foarte mult!

Ok, haideti sa facem ceva clar. Exista multe injuraturi in cartea asta. Si scene care probabil ca nu sunt potrivite cu varsta protagonistei. Sex, bautura, crime (ei, nu chiar!), droguri, injuraturi si situatii socante. So what?! Pe mine, personal, nu m-au deranjat nici injuraturile, nici scenele un pic mai… hai sa spunem, diferite. Pentru ca, pana la urma, asta e Nymphette si din asta e facuta cartea. E ca si cum ai lua elementele romantice din Shakespeare. Asta e, pur si simplu, felul in care autoarea isi spune cuvantul. Daca te deranjeaza cuvintele mai colorate, atunci nu o citi. E simplu ca buna ziua!

Am citit pe undeva ca “nymphette_dark99” a fost scrisa ca sa socheze. Da, a fost scrisa si de-asta. Dar a fost scrisa si ca sa transmita un mesaj. Un mesaj despre adolescenti mileniului 3, despre Romania si despre oameni, in general. Si sincera sa fiu da, consider ca ne trebuia o carte ca asta in lumea literara din Romania. Ne trebuia o carte care sa spuna lucrurilor pe nume, care sa ne arate cat de murdara e lumea si Romania. Cati fraieri si incuiati avem. Da, poate ca e o carte, deci o poveste cu personaje imaginare, dar e bazata pe un adevar pe care il vedem in fiecare zi. E inspirata din intamplarile pe care le vedem in fiecare zi la televizor si  de oamenii care ne inconjoara in Romania. Este atat de mult realism si adevar in cartea asta incat cred ca toata lumea ar trebui sa o citeasca.

Vicky (nu Victoria, va rugam!) este o adolescenta de 13 ani. Oh, am zis adolescenta? Am vrut sa zic fata. Sau chiar femeie. Pentru ca Vicky e orice numai adolescenta nu. Da, poate ca are 13 ani, poate ca e mai mica decat mine chiar, dar e mai desteapta decat multe femei in varsta. Stie sa se distreze, asta e clar. Stie sa faca ce-i place, cand vrea, cu cine vrea. Si asta e clar. Da stie sa gandeasca. Stie sa iasa din cutia in care sunt blocati majoritatea adolescentilor zilele astea. Stie sa fie diferita, sa gandeasca pentru ea, sa traiasca, sa se bucure de viata, chiar si dupa Intamplare. Stie sa se foloseasca de atuu-urile ei si nu se sfieste sa isi faca cunoscuta parerea. Nu e guraliva, ci ironica si stie ce sa spuna. E chiar politicoasa, daca nu ne gandim la briceagul pe care il ascunde si care probabil ca are putin din Gigel sau Gigu sau Giani pe el.  Vicky e, pe departe, unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-am intalnit pana acum. E extrem de complexa si exista  o diferenta izbitoare intre varsta, actiunile si mintea ei. Are o minte diabolica, obosita, inteleapta, “dirty”, si uneori complicata. Da, fumeaza si face sex pentru ca ii place. Are un prieten cu 5 ani mai mare decat ea, iar frate-sau a invatat-o multe dintre smecheriile pe care le stie. Dar e desteapta si stie sa gandeasca singura. Mi-a placut extrem de mult felul in care gandeste, pentru ca se cunoaste ca isi foloseste creierul cu adevarat.

Hai sa trecem la Tedy.

Tedy e un personaj extrem de important in povestea noastra. E fratele lui Vicky si tipul care o initeaza in multe chestii. El a invatat-o sa fumeze, sa bea si sa se drogheze din cand in cand. Bine, ca sa nu mai vorbim de unele “jocuri” pe care Tedy i le-a aratat lui Vicky.

Tedy e, la randul lui, extrem de destept, foarte matur, simpatic, amuzant, complex si complicat. Are ganduri de-a dreptul periculoase. E unul dintre personajele acelea pe care le placi instantaneu, desi nu participa direct in actiune decat la sfarsitul cartii. In rest, Vicky e cea care ne face sa il indragim pe Tedy, prin amintiri si povestiri. Mi-a placut extrem de mult de el, din cauza ca, in ciuda faptului ca are un nume de-a dreptul… moale, e un tip dur.

Relatia dintre Tedy si Vicky are un element mai twisted in el. Nu e o relatie de frate-sora normala. Tedy si Vicky nu se sfiesc din a face anumite lucruri impreuna. De fapt, fac cam orice impreuna. Sunt de nedespartit. Am adorat relatia dintre ei.

Dev. E un tip interesant. Mi-ar placea sa aflu mai multe despre el. Nu m-a impresionat la fel de mult ca si Tedy, din cauza ca nu e la fel de… impresionant. 😉

Cartea asta e una dintre cartile acelea in care personajele fac aproape toti banii. Fiecare personaj are ceva inedit, nebunesc. O alta chestie si mai buna? Autoarea a creeat niste personaje care arata Romania si poporul din tara asta. A stiut cum sa ii introduca in poveste si, poate ca a exagerat uneori, dar a facut-o pentru a putea arata cum sunt, de fapt, majoritatea Romanilor.

Tedy, Dev, Vicky si Coco sunt gasca nebuna. Mai vreau o carte cu ei! Desi nu as spune nu la o carte povestita mai mult din prezent decat din trecut, mi-a placut extrem de mult modul in care autoarea a imbinat prezentul cu trecutul. Mi-a placut ca ne-am putut bucura atat de prezent si de peripetiile lui Vicky spre Bucuresti, cat si de intamplari traznite din trecutul ei.

Actiunea cartii se intampla intr-o noapte si cam o jumatate de  zi. Si nu, cartea nu e grabita! E de-a dreptul captivanta, are un ritm numai potrivit si nu e deloc plictisitoare. La inceput, m-am intrebat ce naiba e Intamplarea. Cand am aflat, am ramas socata. Apoi, am inceput sa ma concentrez mai mult pe peripetiile lui Vicky. Intamplarile prin care ea trece ca sa ajunga la Dev, la Bucuresti, sunt twisted si socante, dar de-a dreptul amuzante si palpitante. Nu ai cum sa nu razi: de Vicky si de ironia lui, de Gigu sau Gigel, de Iepure sau de Vanessa, eventual si de oligofren, sau de Tedy si de capra.

Ca veni vorba de capra… e de-a dreptul capra! Imi venea sa arunc cu ceva dupa ea.

In cartea asta gasesti mai orice, in afara de romance-ul ala siropos. E foarte hardcore nymphette. De-asta imi si place. E diferita si nu a fost scrisa pe baza unor siroposenii care ar fi prins la un public mai incuiat la minte.

Cred ca Nymphette ar trebui sa fie interzisa prostilor, incuiatilor si oamenilor religiosi. Pentru ca sigur vor fi ofensati sa citeasca tot adevarul din cartea asta si, mai mult ca sigur, o vor improsca cu noroi, fara sa o fi inteles cu adevarat.

Cristina Nemerovschi este, probabil, cea mai valoroasa autoare din Romania in prezent. Are un talent si un stil aparte. Cristina nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume. Nu se foloseste de strategii de marketing si nu scrie povesti banale. Stilul ei de  scriere e extrem de captivant si addicting! Da, mai vreau sa citesc ceva de la ea! Deja mi-am scos pe noptiera “Sange Satanic” si ma voi apuca de ea cat de repede pot.

Cred ca Cristina si-a pus toate nemultumirile despre oamenii din Romania si despre Romania in cartea asta. Si nu numai. Am gasit niste pasaje care se vedeau clar ca sunt opiniile autoarei despre, sa spunem, religie, batrani sau adolescenti. Lucru care mi-a placut extrem de mult!

Banuiesc ca multa lume nu o place pe Cristina din cauza ca spune lucrurilor pe nume si nu se sfieste sa scrie despre sex, atei si subiecte mai “delicate”. Eu chiar nu vad ce e rau in asta! Pana la urma, cand scrii o carte, o scrii ca sa transmiti un mesaj si ca sa iti expui sentimentele, nu? Ce, toate cartile trebuie sa fie despre fete cuminti si tipi aratosi?!

“nymphette_dark99” este o carte cu substanta. Cu mesaje. Cu pasiune. Cu personaje misterioase. O carte care nu e pentru toata lumea. O carte care nu m-a dezamagit si nici nu m-a plictisit. O carte impresionanta pentru cei care stiu sa o inteleaga. Daca vreti sa cititi ceva inedit, ceva socant, ceva care sa va lase fara cuvinte, cititi “nymphette_dark99”.

Rating: 5 stele din 5.