Recenzie: “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote

trumancapoteDescriere:

Traducere de Constantin Popescu
Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal.
 
Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cind locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica si misteri­oasa, care locuia in aceeasi cladire. In scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci si fata aceasta ciudata, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare”, devin prie­teni apropiati, iar opiniile si modul de viata neconven­tional, precum si lucrurile neobisnuite pe care le afla despre trecutul si aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote sa-si rafineze stilul caracteristic minimalist, intr-o forma vie si proaspata, care i-a adus un succes masiv la cri­tica si public.
 
„Truman Capote, omuletul acesta plin de curaj, este cel mai implinit scriitor al unei generatii din care fac si eu parte. Frazele lui sint perfecte pina la detaliu, ritmul povestilor lui este impenetrabil. N-as schimba o virgula in Mic dejun la Tiffany.” (Norman Mailer)
 
„Cartea lui Truman Capote poate fi citita ca o variatiune a povestii Cenusaresei: destinul unei tinere ale carei aspiratii o ajuta sa treaca printr-o adolescenta tulbure, dar care nu-i aduc si fericire pina la adinci batrineti. Este, cu alte cuvinte, o imagine a formarii, care sugereaza oricarei cititoare – si, de ce nu, oricarui cititor – ca orice schimbare de sine, orice scop, oricit de greu de atins, e la indemina oricui, chiar cind totul pare imposibil.” (The Guardian)
 
„Aparitia in anii ‘60 a unei carti ca Mic dejun la Tiffany a schimbat fata literaturii mondiale si a dat posibilitatea culturii pop americane sa-si reevalueze posibilitatile.” (USA Today)
Cartea se poate comanda in romana de pe site-ul editurii Polirom sau in engleza de pe Bookdepository.
Recenzie:
Am asteptat cu mare nerabdare sa citesc “Mic dejun la Tiffany”. Am auzit o multime de lucruri minunate despre cartea aceasta, dar, din pacate, pentru mine nu a fost la fel de buna si nici la fel de “must-read”.
Recenzia asta va fi mai scurta decat deobicei, pentru ca nu am multe de spus despre “Mic dejun la Tiffany”.
De fiecare data cand ma gandesc la “Mic dejun la Tiffany”, imi vin in cap o propozitie si un cuvat: “Nu mi-a placut” si m-am plictisit.
Initial, am notat cartea cu 3 stele, dar pe masura ce scriu recenzia asta si ma gandesc tot mai mult la carte, imi dau seama ca, defapt, cartea nu mi-a placut aproape deloc.
‘Mic dejun la Tiffany’ mi s-a parut o carte anosta, fara niciun farmec. Inca din primul moment, m-a plictisit. Am citit-o doar in speranta ca ceva se va schimba si voi gasi, in sfarsit, cartea pe care a citit-o toata lumea aceea de pe Facebook care a notat-o cu 5 stele. Dar nu am gasit-o niciodata.
“Breakfast at Tiffany’s” este o carte scurta, de vreo 180 de pagini, cu litere mari, usor de citit. In mod normal, as citi o carte de genul asta in doar cateva ore. De data asta, mi-a luat doua zile.
Ca sa va fac sa intelegeti mai bine de ce m-am plictisit citind cartea asta, trebuie sa o luam de la inceput. Adica, de la personajul principal, Holly.
Holly mi s-a parut o tipa fara haz, si nicidecum spectaculoasa, asa cum mi-a fost descrisa de altii. Nu m-a impresionat nimic din ce a spus sau a facut. Personajul ei este, cu siguranta, overrated. Nu mi s-a parut nimic briliant la ea. Nici personalitatea ei nu m-a impresionat, nici povestea ei. Da, tipa e tragica si adora drama, dar asta nu m-a facut sa o ador. M-a plictisit enorm de mult felul in care incerca sa fie cine nu este.
Cartea nu are, de fapt, nicio actiune. Pana pe la pagina 160 totul e incet, iar autorul s-a hazardat cu un pic de actiune in ultimele 20 de pagini. Dar chiar si atunci, nu am fost captivata. Nu m-a atras deloc actiune, nu am simtit absolut deloc atmosfera aceea de anii ’40 pe care o simt cand citesc o carte din vremea aia.
Chiar nu inteleg ce e asa de special la ea. Pentru mine, atat ‘Mic dejun la Tiffany’, cat si Holly, au fost o mare dezamagire. Ma asteptam la o carte scurta, usoara, rapida, dar nu ma asteptam sa imi ia doua zile sa o citesc pentru ca m-a plictisit enorm.
In schimb, modul de a povesti a autorului mi s-a parut foarte bun, dar nu captivant. Are o naturalete in a povesti rar intalnita.
Desi stilul mi-a placut, povestea mi s-a parut un pic haotica. Uneori, autorul sarea de la un subiect la altul, fara sa exista o legatura intre subiecte. Lucrul asta m-a derutat si m-a facut sa pun cartea jos.
Ma bucur ca am citit-o, pentru ca mi-am satisfacut curiozitatea, dar nu e o carte ce va ramane cu mine. In cateva saptamani sunt sigura ca o voi uita. Sau daca nu, imi voi aduce aminte de ea, dar nu intr-un mod placut.
Nici nu mai stiu ce sa va zic. Zau. Nu mi-a placut cartea, nu o voi reciti, Holly m-a enervat la maxim, povestea nu m-a impresionat si asta e o dezamagire, mai ales pentru ca mi-a fost recomandata de multi prieteni. Nu m-am putut conecta cu Holly sau cu alte personaje din carte (majoritatea personajelor mi s-au parut usor ridicole) si nici nu am putut sa fiu captivata de carte.
Nu stiu daca sa v-o recomand sau nu. O puteti citi pe tren, in autobuz, intr-un sezlong, dar va sfatuiesc sa nu va asteptati la ceva spectaculos, pentru ca veti fi dezamagiti.
Rate: 1.5 stele din 5

Currently reading… (50)

Nici nu imi aduc aminte de cand nu am mai vazut pagina asta. De cateva zile, maxim o saptamana, dar se simte ca o eternitate. Da, sunt gata sa ma intorc, dar deocamdata nu pot. Mai am doua saptamani de foc si gata, pot sa imi dedic timpul mie si cartilor si viorii si blogului. Abia astept! Mi-e dor de blog, mi-e dor sa citesc cu orele, sa studiez “strasnic”, sa fiu libera sa fac ce vreau eu.

Zilele astea sunt nebune. N-am timp de nimic si totusi mi se pare ca nu fac nimic. Am reusit, totusi, sa termin o carte, si asta a fost…

“An abundance of Katherines” de John Green.

17188744

“An abundance of Katherines” a fost o carte buna. Dar nu cred ca e cea mai buna scrisa de John Green. Da, mi-a placut mult, dar nu am iubit-o. A fost un pic ciudata, dar l-am putut simti pe John Green si geialitatea lui in spatele personajelor speciale creeate de acesta. Ideea e ca mi-a placut mult. Mai multe va spun in recenzie, pe care sper sa reusesc sa o scriu zilele astea.

Mi-a luat ceva timp sa intru in carte, ce-i drept, dar, la un momentdat, citeam si dadeam paginile fara sa imi dau seama.

Am terminat-o joi sau miercuri,iar de atunci am citit “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote.

trumancapote

Sincera sa fiu… nu ma impresioneaza cu nimic. E una dintre cartile pe care le citesti, dar, oricat de mult te-ai stradui, te simti ca si cum ai trece prin ea ca si gasca prin apa. Adica nu are nimic care sa ma intereseze. O citesc doar pentru ca am inceput-o si vreau sa o termin. Sunt la pagina 123 si, imi pare rau sa o zic, dar nu-mi sta mintea la nimic altceva decat la alte carti. Poate ca. pana la sfarsit, se schimba situatia.

Miercuri am examen la vioara, si dupa ma mai eliberez de examene si ore, asa ca voi avea mai mult timp de citit dupa 13. Sau, cel putin sper.

Va ce mai faceti? Ce-ati mai citit, ce mai cititi? ❤

 

In my mail! (14)

Nu-i asa ca va era dor de rubrica asta?  Mie intotdeauna mi-e dor de rubrica asta, pentru ca mi-ar placea sa o postez in fiecare zi. :))

Dupa cum bine stiti, saptamana trecuta am fost in Romania. Unul dintre locurile pe care am tinut sa il vizitez a fost libraria mea preferata de acolo.  Abia asteptam sa prind putin de timp liber si sa ma duc acolo. Imi era dor de mirosul ala, de doamna librar care intotdeauna vorbea cu mine si imi recomanda cele mai ieftine si mai bune titluri pe caare le are. Ma asteptam sa fie ceva schimbat, de vreme ce s-a transformat si in tipografie. Cand am intrat pe usa librariei, m-a intampinat acelasi clopotel pe care mi-l aminteam si acelasi miros de carti si de hartie. Si doua pisici, una neagra si alta gri, extrem de frumoase, dar si rusinoase! Asta e singura schimbare din librarie: cele doua pisici care se invart pe la picioarele tale si fug imediat ce le observi si incerci sa te apropii de ele. Anyway, cand am intrat, o cautam din priviri pe doamna librar, dar nu am gasit-o. Trecand peste asta, am intrat la carti, si am observat ca, uimitor, totul era aranjat la fel! Cartile erau in aceeasi ordine: cartile de copiii se aflau tot acolo unde se aflau cand am plecat eu, contemporanele la contemporane si tot asa. Am fost surprinsa de lucrul asta, dar intr-un mod placut. Am inceput sa ma invart acolo si, in in mai putin de 5 minute, imi alesesem 2 carti. Ei, bine, mai multe, dar nu am avut bani atunci pe loc, asa ca am cumparat numai doua, si am mai vizitat, apoi, libraria de vreo 3 ori. Si, intr-un final, a aparut si doamna librar. Un lucru care m-a surprins a fost ca si-a amintit de mine si m-a intrebat unde am fost, pentru ca nu m-a mai vazut de mult. Am schimbat cateva vorbe, i-am zis unde sunt si ce fac si mi-a spus ca se bucura sa ma vada. Mi-a povestit despre librarie si ultimele schimbari, despre pisici si despre ultimele titluri si reduceri. A fost extrem de placut sa o vad si sa vorbesc cu ea. Am vizitat libraria aia de 4 ori si, de fiecare data, librarul mi-a recomandat titluri noi.

Am fost surprinsa de titlurile oferite de Polirom si Rao. Am gasit aproape toata colectia Top 10+, la preturi extrem de mici! Si mi-am cumparat cateva titluri. Iar la Rao a fost aceeasi poveste. Am gasit carti pe care le vroiam de mult, dar, din pacate, nu am putut sa mi le cumpar pe toate. Am facut o selectie la sange, si m-am intors in Grecia cu mai bine de 10 carti. 😀

Vizitele la librarie au fost experiente foarte frumoase, de care imi voi aminti mereu. Multe titluri bune, preturi ieftine si o librarie foarte frumoasa. ❤

Anyway, acum ca am terminat de relatat intamplarile de la librarie, va pot arata cartile. Here they are:

CIMG1345 CIMG1329 CIMG1331 CIMG1332 CIMG1333 CIMG1335 CIMG1336 CIMG1337 CIMG1339 CIMG1342 CIMG1343

 

UHHHH! Lolita, Marele Gatsby, Portretul lui Dorian Gray, Inferno, Jurnalul unei iubiri, Simbolul pierdut, …Sa ucizi o pasare cantatoare,Necunoscuta de la Wildfell Hall, Mic dejun la Tiffany,VIOLONISTA (!!), Cititorul….!!! Sunt atat de fericita ca am titlurile astea si nerabdatoare sa le citesc! Deja am citit “Jurnalul unei iubiri” si pregatesc recenzia. Abia astept sa citesc toate titlurile astea, dar le las penttru vacantele ce urmeaza, ca sa pot sa le citesc in liniste, pe plaja sau acasa. Dar totusi…Mai vreau carti, mai vreau!! :))

Voi ce v-ati mai cumparat sau ce ati mai primit in ultima vreme? 🙂