Recenzie: “Nick & Norah’s Infinite Playlist” de David Levithan & Rachel Cohn

nick

Descriere:

It all starts when Nick asks Norah to be his girlfriend for five minutes. He only needs five minutes to avoid his ex-girlfriend, who’s just walked in to his band’s show. With a new guy. And then, with one kiss, Nick and Norah are off on an adventure set against the backdrop of New York City – and smack in the middle of all the joy, anxiety, confusion, and excitement of a first date.

This he said/she said romance told by YA stars Rachel Cohn and David Levithan is a sexy, funny roller coaster of a story about one date over one very long night, with two teenagers, both recovering from broken hearts, who are just trying to figure out who they want to be – and where the next great band is playing.

Told in alternating chapters, teeming with music references, humor, angst, and endearing side characters, this is a love story you’ll wish were your very own. Working together for the first time, Rachel Cohn and David Levithan have combined forces to create a book that is sure to grab readers of all ages and never let them go.

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository si in romana de la editura Trei.

2679_56ae9c4d

Recenzie:

Am aflat de “Nick & Norah’s Infinite Playlist” in urma cu mult timp. Si cand zic ‘mult timp’, ma refer la cel putin doi ani. Inca de cand am citit descrierea, am pus-o pe lista de citit. Dintr-un motiv oarecare, am tot tot evitat-o. Desi mi se parea foarte interesanta descrierea si subiectul ma atragea, aveam un sentiment ciudat despre carte.

Acum cateva saptamani, insa, am decis sa ma uit la film. Pentru ca mi-a placut extraordinar de mult, mi-am promis mie sa citesc cartea cat mai repede posibil. Am inceput, in sfarsit, cartea intr-o zi de marti parca. Eram entuziasmata, pentru ca aveam impresia ca va fi exact tipul de carte care imi place mie. De asemenea, David Levithan este unul dintre autorii care imi place foarte mult, asa ca am fost foarte entuziasmata la gandul unei noi carti scrise de el.

Ei bine, pe cat de mare a fost entuziasmul meu cand am inceput cartea, pe atat de mare a fost dezamagirea mea pe parcursul lecturii. Sincera sa fiu, nu m-am dat in vant dupa carte, iar asta m-a dezamagit profund. Ma asteptam la mult mai mult de la ‘Nick & Norah’s Infinite Playlist’. Ma asteptam la altceva.

La inceputul cartii am vrut, chiar, sa o las balta. Nu glumesc. Pur si simplu mi se parea ca imi pierd vremea cu ea. Citeam si tot citeam si ma intrebam “Unde este cartea a carei ecranizare am vazut-o acum cateva zile?! Unde este toata genialitatea aceea din film?”. Tot cautam pentru acel ceva care m-a fermecat in film dar, din pacat, nu l-am gasit.

Cel mai deranjant aspect al cartii mi s-a parut stilul de scriere, adica felul in care a fost scrisa cartea. Recunsc ca nu stiu care capitole au fost scrise de David si care de Rachel, dar banuiesc ca cele din punctul de vedere a lui Nick au fost scrise de David.

Cu stilul lui David sunt familiara, pentru ca am mai citit doua carti scirse de el inainte. Nu pot spune acelasi lucru despre Rachel, pe care am cunoscut-o in acelasi timp in care i-am cunoscut pe Norah si pe Nick. Nu mi-am putut da seama daca imi place cum scrie, pentru ca nu sunt sigura ce a scris ea exact. Insa mi-ar face parere sa mai citesc lucrari de-ale ei, pentru ca sunt sigura ca are abilitati foarte bune de autor.

Banuiesc ca ideea unei carti scrise de doi autori este ca stilurile lor sa se contopeasca intr-o singura carte. Cred ca David si Rachel au reusit acest lucru. Insa nu am fost extraordinar de multumita de rezultat.

In primul rand, scrisul mi s-a parut extrem de haotic. Imaginati-va ca exista multe propozitii care tin un paragraf intreg. Una dintre regulile de baza pe care profesoara noastra de literatura ne-a invatat-o anul asta a fost chiar asta. Propozitiile lungi plictisesc si obosesc. Am inteles ce vrea sa spuna cand am citit “Nic & Norah’s Infinite Playlist”. Sa citesc o propozitie care tine un paragraf intreg mi s-a parut cel mai obositor lucru pe care a trebuit sa il fac in acea perioada.

Insa nu ar fi fost si cea mai mare problema, daca propozitiile de acel gen ar fi avut sens. Insa nu, nu au avut nici sens. Vreti sa va explic cum arata o propozitie in aceasta carte?

Okay.

Se incepe de la un gand care nu prea are sens si se continua cu o mica povestioara ce are legatura cu acel gand, dar in timp ce autorul/autoarea vorbea despre acea intamplare, se povestea si despre o ruda/un prieten si se mai povestea si o intamplare prin care a trecut acea persoana si OH! Serialele da,da serial si OH! Ce dragut e Nick.

Cam asa. Doar ca mai rau.

Ideea mea este ca nu am inteles 80% din cartea asta pentru ca propozitiile erau atat de lungi si de haotice, incat te pierdeai la un momentdat, oricat de mult ai fi incercat sa tii pasul.

Metaforele, de asemenea, mi s-au parut greoaie si fara nici o legatura cu subiectul cartii sau cu subiectul care se discuta si pentru care a fost folosita metafora respectiva.

In general, cartea mi s-a parut fara sens. Nu am inteles ce au incercat autorii sa transmita cu ea si care a fost substanta cartii. O poveste de dragoste? Hm… O poveste despre adolescenti? Eh, nu prea. O poveste si-atat.

Tot ce imi vine in minte acum este haos haos haos nimic n-are sens haos ce-a fost asta haos haos haos.

Cam asta mi-a transmis cartea.

De asemenea, am avut o mare problema cu personajele.

Nick. Vreti sa va zic adevarul? Okay.

M-a calcat pe nervi. Nu cred ca am mai intalnit vreodata un personaj mai pampalau ca el. Oh, jesus, buddy, am inteles ca esti indragostit de tipa, dar ai si tu mandria ta de barbat. Sincera sa fiu, Nick mi s-a parut un personaj foarte ireal, pentru ca este, parca, prea perfect. Are mult prea multe calicati. Si haideti sa vorbim serios acum. Arati-mi un baiat care sa sufere atat de mult si atat de rau dupa o fata. Puteti? Nu, nici eu. M-a enervat, de asemenea, pentru ca tot timpul era nemultumit de ceva.

Norah. Am urat-o. Zau ca da. Am urat faptul ca se credea mai buna decat toti. Nu va puteti imagina cat de mult m-a calcat pe nervi faptul ca se uita la toata lumea de sus. De asemenea, chiar daca ea spunea mereu ca nu este un copil rasfatat, Norah chiar asta era. Un copil rasfatat, care nu stie ce vrea, care nu are habar cu ce se mananca viata si care se plange mereu de ceva. Vocea ei a fost atat de aroganta si atat de enervanta, incat imi venea sa ii dau cu cartea in cap!

Okay, cred ca ati inteles deja ca nu mi-a placut nici Nick, dar nici Norah. Ambii mi s-au parut prost creati si extraordinar de… ireali. Parca erau prea perfecti unul pentru altul. Se potriveau mult prea mult, lucru ce m-a nemultumit profund.

In rest, personajele mi-au placut. Stiu ca va suna ciudat, dar foarte mult mi-a placut de Tris. Tipa mi s-a parut de-a dreptul geniala.

Filmul a avut o atmosfera aparte, iar majoritatea scenelor mi s-au parut geniale. Cartea nu mi-a oferit acelasi sentiment si nici atmosfera aceea speciala nu am gasit-o. Cartea m-a lasat indiferenta.

Stiu ca de-acum va intreati de ce am dat 3 stele cartii. Ei bine, pentru ca au existat si cateva scene dragute, care mi-au placut. De asemenea, am gasit si cateva citate care mi-au placut, iar sfarsitul m-a convins sa dau mai mult de 1.5 stele cartii.

In concluzie, “Nick & Norah’s Infinite Playlist” a fost o carte draguta, dar care nu m-a impresionat. Ma asteptam la mai mult, dar poate sunt doar eu. Va recomand cartea pentru o lectura de seara. S-ar putea ca voi sa gasiti mai multe in aceasta carte decat am gasit eu, asa ca daca va atrage, cititi-o! J

Nota: 2.5 stele din 5

Currently reading… (57)

Daca va aduceti bine aminte, in prima postare “Currently reading…” am spus ca aceasta rubrica va fi saptamanala si o voi posta in fiecare duminica. Binenteles, din cauza a mai multor factori, nu am reusit sa ma tin de cuvant. Insa azi este duminica si m-am plictisit sa gasesc motive sa nu postez. 🙂

Ultima data va spuneam ca citesc “Catching Fire” de Suzanne Collins.

6472227

Asta a fost a treia oara cand am citit cartea aceasta. Nu, seria aceasta. Binenteles ca nu imi mai aduceam aminte multe lucruri din actiune, asa ca am simtit ca citesc seria din nou. “Catching fire” mi-a placut foarte mult. Voi incerca sa ma uit si la film din nou pana sa iasa ‘Mockingjay’. 🙂

Dupa ce am terminat “Catching fire”, binenteles ca m-am apucat de…

‘Mockingjay’.

mockingjay 1

Ei bine, aici se schimba ideea. Am multe de spus despre cartea asta, asa ca luati un loc. Vreti si o cafea sau un ceai? O prajitura?

Tin sa mentionez ca “Mockingjay” nu o mai recitisem. Au trecut mai bine de 3 ani de cand am citit cartea aceasta pentru prima data, in romana. 3 ani si sute de carti. Sute de povesti, sute de personaje. Va puteti imagina, cred, ca nu prea imi mai aminteam eu ce si cum. Aveam o idee despre actiune si stiam si finalul, dar nu imi aminteam nimic cu exactitate. A fost ca si cum am citit “Mockingjay” pentru prima data.

Mi-a placut. Oh da, mi-a placut mult! Nu ma indoiesc de nota mea de 5 stele pe care am dat-o acum 3 ani. Este un final glorios.

Dar nu straluceste.

Au fost multe lucruri care m-au nemultumit la cartea asta. Dupa ce am discutat-o cu una dintre cele mai bune prietene ale mele ( care, culmea, a citit-o in acelasi timp cu mine), am stat jos si am facut o scurta lista cu toate nemultumirile pe care le-am avut legata de aceasta carte.

Pe tot parcursul cartii, Katniss a fost intr-o stare de… moleseala, daca imi permiteti. A fost drogata mai tot timpul, nu prea a avut momentele ei de stralucire, de-abia de stia ce e cu ea si tot timpul se plangea de cate ceva. Cand am inchis cartea pentru ultima data, ma tot gandeam cum Katniss s-a transformat, intr-un fel in mama ei. Adica cum traia intr-o stare de letargie continua.

Mi s-a parut, de asemenea, ca Suzanne a construit intriga in jurul unor evenimente importante, ne-a dat speranta ca vom avea parte de o scena care sa ne faca sa ne pierdem mintile, insa marea scena era, in realitate, un paragraf sau doua. Adica o dezamagire. Pe toate durata cartii aveam impresia ca Suzanne nu a stiut cum sa isi puna in valoare ideile si cum sa scrie un final reusit pentru una dintre cele mai bune serii de pe piata.

Cea mai mare nemultumire a mea a fost finalul. Consider ca aceasta carte, aceasta serie, ar fi putut avea un final mult mai briliant. Pentru mine, felul in care Suzanne a incheiat aceasta serie a fost o dezamagire enorma.

Mi s-a parut mult prea brusc si deloc stralucitor. Inca de la inceputul cartii am asteptat momentul in care Katniss va intra in casa lui Snow si il va captura. In schimb, am primit cu totul altceva. Cred ca ar fi fost mult mai bine pentru serie daca Katniss ar fi fost cea care l-a capturat pe Snow. Nici scena executarii lui nu m-a impresionat. Snow a murit intr-un mod mult prea…banal. Am avut sentimentul ca Suzanne a vrut sa-si ia de grija cu cartea si a scris un final numai asa, sa fie.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca Gale si Katniss nu au avut parte de un sfarsit normal. Am fost profund nemultumita de lucrul asta, pentru ca relatia dintre ei a fost un punct foarte important pentru serie.

Oh da, am uitat sa mentionez despre cum intr-o pagina Katniss si Peeta nici nu vorbeau, iar in urmatoarea pagina sunt casatoriti. Si felul in care a povestit Suzanne despre toate personajele si cum au sfarsit acestia m-a calcat pe nervi. Cred ca fiecare personaj isi merita scena de final, impreuna cu Katniss.

Suzanne a trecut cu vederea multe detalii importante in aceasta serie, facand ca “Mockingjay” sa ma dezamageasca un pic. Sper ca filmul sa aiba finalul pe care aceasta serie il merita.

Dupa “Mockingjay”, nu prea stiam ce sa citesc. Am deschis Kindle-ul ca sa ii fac un update si am dat peste urmatoarea mea lectura, pe care nici macar nu am planuit-o.

Love Letters to the Dead.

love letters to the dead

Dupa cum spuneam si ieri in recenzie, aceasta carte mi-a placut foarte mult. Este o poveste trista, dar frumoasa si realista, iar personajele au fost originale si au dat si mai mult farmec cartii. Cu siguranta recomand aceasta carte! 🙂

Dupa ce am terminat “Love letters to the Dead”, am inceput o carte pe care de mult o aveam in plan: ‘Crucea’ de F.M. Cercel, carte ce mi-a fost oferita de catre autoare spre recenzie.

CIMG1299

Nu stiam la ce sa ma astept in momentul in care am deschis cartea, dar ma bucur ca am citit-o si regret ca mi-a luat atat de mult sa o iau din biblioteca si sa o citesc. “Crucea” este o carte captivanta, usor de citit, palpitanta, cu multe intorsaturi de situatie si cu foarte multa actiune. Mi-a placut mult povestea, dar nici personajele principale nu au fost mai prejos. Cred ca merita sa cititi “Crucea” si sper sa o faceti. Mie, personal, mi-a placut.

Acum citesc o carte pe care vroiam de mult sa o citesc si a carei ecranizare mi-a placut extraordinar de mult. Este vorba despre “Nick & Norah’s infinite playlist” de Rachel Cohn & David Levithan.

nick

Hm…. sincera sa fiu, nu sunt foarte incantata. Este o carte scurta (am parcurs deja 50%), dar nu ma innebunesc. Mi se pare lipsita de farmecul pe care l-a avut filmul, Norah ma enerveaza, Nick este simpatic, Tris imi place (huh!), dar povestea ma cam plictiseste pentru ca nu pot sa gasesc specialul ala care l-a avut filmul. Stilul de scriere ma face foarte confuza. Ce vreau sa zic ?Ei bine, ambii autori au obiceiul de a incepe o propozitie acum si sa o termine peste doua paragrafe. Se incepe de la o idee si se povesteste despre unchiul nu stiu cui, despre  nu stiu ce serial, despre nu mai stiu cate alte subiecte. Pierzi sirul la un momentdat.

Insa vom vedea. Poate imi voi schimba parerea pana la sfarsit. Desi ma indoiesc ca voi da mai mult de 3.5 stele acestei carti.

Asa, dragilor! Vreau sa aud totul despre ce carti v-au mai trecut prin maini! Ce ati mai citit, ce mai cititi si ce veti mai cititi? 🙂

Beta-Rachel Cohn

In a world constructed to absolute perfection, imperfection is difficult to understand—and impossible to hide.

Elysia is a clone, created in a laboratory, born as a sixteen year old girl, an empty vessel with no life experience to draw from. She is a Beta, an experimental model of teenaged clone. She was replicated from another teenage girl, who had to die in order for Elysia to be created.

Elysia’s purpose is to serve the inhabitants of Demesne, an island paradise for the wealthiest people on earth. Everything about Demesne is bioengineered for perfection. Even the air there induces a strange, euphoric high that only the island’s workers—soulless clones like Elysia—are immune to.

At first, Elysia’s new life on this island paradise is idyllic and pampered. But she soon sees that Demesne’s human residents, the most privileged people in the world who should want for nothing, yearn. And, she comes to realize that beneath its flawless exterior, there is an undercurrent of discontent amongst Demesne’s worker clones. She knows she is soulless and cannot feel and should not care—so why are overpowering sensations clouding Elysia’s mind?

If anyone discovers that Elysia isn’t the unfeeling clone she must pretend to be, she will suffer a fate too terrible to imagine. When Elysia’s one chance at happiness is ripped away from her with breathtaking cruelty, emotions she’s always had but never understood are unleashed. As rage, terror, and desire threaten to overwhelm her, Elysia must find the will to survive.