Recenzie: ”Chimista” de Stephenie Meyer

chimista_1_fullsize

Descriere:

A fost „arma“ secreta a uneia dintre agentiile-fantoma ale guvernului american. Cand a devenit incomoda, au decis sa o lichideze. Ca sa ramana in viata, s-a transformat intr-un cameleon care jongleaza cu identitatile si adresele. L-au ucis pe singurul om in care avea incredere, insa ea reprezinta in continuare o amenintare. Vor s-o vada moarta, si asta cat mai repede. Cand fostul sef ii ofera o cale de iesire, realizeaza ca ar fi singura sansa de a-si reinventa destinul. Dar pentru asta va trebui sa accepte o ultima misiune. Constata insa ca informatiile pe care le obtine o pun intr-o situatie si mai primejdioasa. Hotarata sa infrunte direct amenintarea, se pregateste pentru cea mai dificila lupta din viata ei, dar se indragosteste de un barbat. Noua pasiune nu poate decat sa-i micsoreze sansele de supravietuire. Aflata in impas, isi valorifica talentele unice in feluri pe care nu si le-a imaginat niciodata. In acest roman cu o intriga bine incheiata, Stephenie Meyer creeaza o noua eroina apriga si fascinanta, cu abilitati iesite din comun. Ne arata inca o data de ce este una dintre cele mai bine vandute autoare din lume.

„Felul cum Meyer gestioneaza curiozitatea cititorului, intretinand si controland fluxul informatiilor, demonstreaza o maiestrie de virtuoz… Oamenii nu vor doar sa citeasca romanele lui Meyer; ei vor sa patrunda in interiorul lor si sa traiasca acolo.“ — Lev Grossman, Time

„Meyer scrie cu o claritate luminoasa, fara sa se interpuna nicio clipa intre cititor si ceea ce isi imagineaza acesta. Originalitatea ei este incontestabila.“ — Orson Scott Card, autorul seriei Jocul lui Ender

„Meyer este mai interesata de relatii decat de conventiile superficiale ale genului… Lectia ei de viata pozitiva este dezarmanta.“ — Jeff Giles, Entertainment Weekly

„Nu citesti un roman de Stephenie Meyer, ci il traiesti, alaturi de personajele vii si convingatoare pe care le-a creat. Meyer are modul sau special de a-l implica pe cititor in viata personajelor ei.“ — Ridley Pearson, autorul bestsellerului White Bone

Detalii tehnice:

Autor: Stephenie Meyer

Nr. de pagini: 608

Titlul original: The Chemist
Limba originală: engleză
Traducere de: Constantin Dumitru-Palcus
Anul apariţiei: 2016
Format: 130 x 200 mm, paperback cu clape

Cartea aceasta mi-a foarte oferită de librăria online Librex pentru recenzie. Mulțumesc!

Recenzie:

Stephenie Meyer este autoarea a căror cărți m-au făcut să iubesc lectura. Ați ghicit, probabil, că vorbesc despre seria Amurg, care mi-au arătat cât de bine este să te pierzi în lumea cărților. După ce am citit-o în mai puțin de o săptămână, am știut că voi fi dependentă de cărți toată viața și că seria respectivă îmi va rămâne la suflet orice se va întâmpla. La Amurg mă întorc mereu cu mare drag, și tocmai datorită dragostei mele pentru seria aceasta am fost atât de entuziasmată când am aflat de Chimista. Am fost foarte curioasă să văd cum s-a dezvoltat Meyer ca autoare și cum se descurcă cu cărțile pentru adulți și cu  poveștile fără vampiri și vârcolaci.

Bineînțeles, mi-a plăcut. Chiar mai mult decât mă așteptam, dacă stau bine să mă gândesc. Deși Stephenie Meyer îmi va fi mereu dragă pentru faptul că mi-a oferit dragostea pentru lectură prin cărțile ei, crescând, mi-am dat seama că nu este autoarea cea mai potrivită pentru cititoarea din mine, care caută altceva de la cărți. Stephenie Meyer este autoarea pe care o voi citi atunci când voi simți nevoia de o poveste antrenantă și în același timp relaxantă. Pentru că poveștile ei chiar așa sunt: destul de bine scrise încât să fie extrem de captivante, dar nu consider că pot găsi ceva mai mult la ele.

În ultima vreme am citit destul de multe cărți din genul thriller încât să îmi pot da seama atunci când citesc un roman de acest gen bun. Din fericire, romanul de față este un thriller bun, având toate elementele necesare. Este bine scris, are o idee originală, personaje interesante, intrigă, schimbări de situație din plin și este destul de captivant încât să te facă să te gândești la poveste chiar și în momentele în care nu ar trebui, cum ar fi în timpul unei teze. Am avut mari probleme de concentrare la teza la engleză pentru că dădusem de o întorsătură de situație care m-a lăsat cu gura căscată și trebuia să știu imediat cum se va rezolva.

Stephenie Meyer va fi mereu o maestră în a crea povești reale. M-a surprins într-un mod plăcut, desigur, modul în care personajele ei, la fel ca și dialogurile și anumite scene, par să prindă viața, pur și simplu. Foarte rar mi se întâmplă să simt că mă uit la un serial în timp ce citesc, dar lecturând Chimista, cu siguranță am experimentat această impresie. Povestea ei este plină de dramatism, scene care te șochează și te fac să citești cu și mai mult interes, iar combinația aceasta de expunere de sentimente și acțiune care ar putea fi confundată cu un film cu James Bond te face să te implici în poveste mai mult decât ai vrea.

Mi-a plăcut extrem de mult ideea poveștii. Am fost întotdeauna fascinată de afacerile ascunse ale guvernului și de oamenii care se află în spatele lor. Încă de la primele pagini, personajul principal are un aer de mister accentuat, ceea ce face ca povestea să îți trezească interesul. La început, am fost captivată de roman pentru că voiam să aflu care este povestea acestei Chimiste-Camaleon. Apoi, pe măsură ce descopeream secretele ei și intram tot mai adânc în intrigă, mă gândeam din ce în ce mai des la carte pentru că, la fel ca toate cărțile lui Meyer, aceasta are puterea de a te învălui fără să îți dai seama. Atașamentul meu pentru personaje m-a făcut, de asemenea, să vreau să citesc cât mai repede, pentru a afla ce se întâmplă în continuare și care este deznodământul poveștii lor.

Intriga, deși pe alocuri mult prea complicată, mi s-a părut foarte interesantă și m-a ținut cu sufletul la gură. Autoarea oferă cititorului destule informații pentru a-l face să citească mai departe, dar nu îndeajunse pentru a-l face să își piardă interesul. De asemenea, atmosfera generală a cărții este exact cea la care mă așteptam și speram. Romanul te face să te uiți peste umăr noaptea când mergi pe stradă, invocându-ți un sentiment de paranoia nefiresc și o dorință enormă fie de a ajuta personajele, fie de a deveni și tu un camaleon care se poate păzi de toți dușmanii.

Un alt atu al romanului sunt, cu siguranță, personajele. Spre deosebire de celelalte cărți scrise de Meyer, de data aceasta ea a reușit să portretizeze o eroină foarte puternică, extrem de independentă și de deșteaptă, cu o poveste de viață cât se poate de tristă. Celelalte două personaje principale, Daniel și Kevin, au caracteristici foarte interesante, care se potrivesc exact cu povestea. Chiar dacă Daniel nu se numără printre personajele care mi-au stârnit un deosebit  interes sau afecțiune, mi-a plăcut felul în care acesta influențează ritmul acțiunii.

Dialogurile dintre personaje mi-au cauzat emoții contradictorii. Unele dintre ele erau foarte bine scrise, cu voci reale și cu puncte de vedere care se mulau extraordinar de bine pe poveste și contribuiau la dinamica acțiunii. În schimb, am întâlnit destul de des schimburi de replici care m-au făcut să îmi dau ochii peste cap. Anumite pasaje ale romanului mi s-au părut fie puerile, fie atât de dramatice, încât îmi aduceau aminte de telenovelele la care se uita bunica mea și de care era atât de impresionată. Ceea ce mă aduce la un alt punct.

Nemulțumirea mea cea mai mare legată de această carte a fost partea de romance, adică povestea de dragoste dintre Chimistă și Daniel. Mi s-a părut complet nepotrivită cu mesajul pe care am simțit că romanul încearcă să îl transmită și m-a făcut să îmi dau ochii peste cap în exasperare de multe ori. Pentru mine, un roman thriller adevărat nu apelează la aceste tertipuri pentru a impresiona cititorul. Nu este nevoie de nici o poveste de dragoste imposibilă pentru a emoționa cititorul, chiar dacă uneori poate fi benefică pentru dinamica acțiunii. De data aceasta, însă, am simțit că elementele acestea romantice au intrerupt firul naratic atât de antrenant și au redus sentimentul de pericol pe care ți-l induce situația în care se află personajele. Aș fi preferat ca lucrul care le leagă pe personaje să nu fie o poveste de dragoste. De altfel, dacă ar fi fost scrisă într-un alt fel, nu m-ar fi deranjat atât de tare, însă am găsit multe dialoguri și scene mult prea siropoase pentru acest gen de roman.

Una peste alta, Chimista este o carte pe care cu siguranță trebuie să o citiți. Este o poveste pentru adulți reușită, cu personaje reale, situații la limită, o idee extrem de interesantă și un deznodământ care te va face să zâmbești și să oftezi în același timp. O reușită pentru Meyer și o bucurie pentru toți cititorii ei.

Notă: 3.5 stele din 5

Recenzie: ”Chemarea îngerului” de Guillaume Musso

chemarea-ingerului

Descriere:

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă povestea a două vieți legate de un secret uluitor, o comedie romantică ce se transformă pagină cu pagină într-un thriller care te ține cu sufletul la gură. 

New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră până atunci şi n-ar fi trebuit să se revadă vreodată. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna…

„O poveste care te face să visezi cu ochii deschişi. Guillaume Musso este un autor care îşi cunoaşte foarte bine cititorii.“ – Paris Match

„Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.“ – Terra Femina

„Un romancier care și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții.” – Le Figaro littéraire

„Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină.” – Direct Soir

Detalii tehnice:

Numar pagini: 336
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-973-724-635-6
Data publicatie: 12.06.2012
Colectie: Guillaume Musso

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii All, cărora țin să le mulțumesc pentru copia de recenzie pe care mi-au oferit-o!

Recenzie:

Cred că nu mai trebuie să vă spun că sunt complet îndrăgostită de romanele lui Musso, de la care nu mă văd să fac o pauză prea curând. În special după Chemarea îngerului, care mi-a demonstrat din nou că Musso este un autor briliant și care, așa cum mă așteptam, mi-a plăcut la nebunie. De fapt, aș putea spune că este a doua cea mai bună carte scrisă de el pe care am citit-o până acum, prima fiind Central Park.

Chemarea îngerului este un roman superb, care m-a cucerit de la primele pagini, povestea fiind de o frumusețe și  de o originalitate aparte. Intriga pornește de la o întâmplare cât se poate de banală: doi străini se ciocnesc în aeroportul Kennedy și, din greșeală, fac schimb de telefoane. După câteva încercări nereușite de a și le recupera, cei doi se lasă pradă curiozității și încep să caute în telefonul celuilalt. Madeline este o florăreasă din Paris, iar Jonathan este un fost chef și deținător al unui lanț de restaurante care i-a adus faima. Săpând din ce în ce mai adânc în viața celuilalt, ambii descoperă secrete care, până la urmă, îi vor aduce împreună, cel mai important fiind și cel mai tragic: Madeline și Jonathan sunt uniți de o întâmplare dramatică din trecut, fără ca măcar să o știe. Astfel, destinele celor doi se unesc și o aventură plină de situații imprevizibile începe.

Deși începutul cărții are accente de romance foarte puternice, Chemarea îngerului este orice, dar numai romance siropos nu. De fapt, cartea are de toate: suspans, mister, dramă, aventură și romance. Toate într-o măsură numai bună să îți mulțumească fiecare nevoie de cititor. Mi-a plăcut enorm complexitatea poveștii, pentru că am putut găsi absolut tot ce căutam la ea. Am urmărit parcursul personajelor cu sufletul la gură, în același timp sperând la un miracol care îi va aduce împreună. Desigur, datorită tuturor răsturnărilor de situație de pe parcursul anchetei pe care ajung să o desfășoare Madeline și Jonathan, nu am putut fi niciodată sigură de nimic și am fost mereu într-o constantă stare de alertă, iar acesta a fost aspectul meu preferat al cărții. Atmosfera imprevizibilă care m-a ținut cu sufletul la gură, dezvăluirile care m-au făcut să citesc cu mai multă curiozitate și dramatismul poveștilor celor două personaje principale.

În acest roman, Musso oferă cititorului o perspectivă specială asupra sentimentelor și a trăirilor personajelor,evidențându-le prin fiecare gest și vorba a acestora.  De la începutul romanului până la sfârșit, simți un amalgam de sentimente: curiozitate, adrenalină, tristețe, speranță, teamă, confuzie, suferință și un ciudat sentiment de drag față de personaje. M-am simțit complet absorbită de poveștile de viață a lui Madeline și a lui Jonathan, ambele fiind cât se poate de interesante și de triste. Mi-a plăcut mult modul în care autorul dezvăluie încetul cu încetul trecuturile celor doi, astfel trezindu-ți curiozitatea și făcându-te să te atașezi de ei.

Merită menționat faptul că personajele sunt de o complexitate aparte, chiar și pentru Musso. El le construiește personalități puternice și povești cât se poate de reale. Un atu al cărți este faptul că cititorul are ocazia de a descoperi secretele din trecut a personajelor o dată cu acestea, astfel încât intriga devine din ce în ce mai captivantă cu fiecare dezvăluire. Secretele sunt dezvăluite pe încetul cu încetul, unele dintre ele șocându-te, altele întristându-te și altele făcându-te să vrei să citești mai repede. Cert este că nu poți rămâne indiferent față de întâmplările din carte.

Am adorat-o pe Madeline, care este un personaj pe cinste. Este o femeie puternică, echilibrată, deșteaptă și ambițioasă, dar cu un trecut deloc plăcut, peste care încă încearcă să treacă. Jonathan este un fost chef care a picat de pe culmile succesului într-un bar bistro din San Francisco. Înșelat de soția pe care o adora și lăsat fără afacerea care i-a adus recunoașterea mondială, acesta încearcă să își găsească drumul în viață. Mi-a plăcut mult modul în care autorul dezvăluie personalitățile adevărate ale personajelor pe parcurs, acestea fiind un adevărat mister la începutul cărții.

Intriga este extraordinar de complexă și de captivantă. Personajele trec prin situații cât se poate de neobișnuite și de imprevizibile și  dezvăluirile care se ivesc pe parcursul acțiunii îți trezesc mereu tot mai multe întrebări. Misterul te învăluie rapid, iar atașamentul față de personaje și încercarea lor de a afla adevărul în legătură cu trecutul care i-a zbuciumat sunt două elemente care te fac să te gândești încontinuu la poveste și să pui cartea jos cu greu.

Ritmul acțiunii este alert încă de la primele pagini, diversitatea scenelor nu te lasă să te plictișești nici măcar o secundă, iar scrisul autorului superb. Cred că este deja un aspect pe care nu mai trebuie să îl menționez, dar am să o fac, pentru că mi se pare fascinant modul în care cuvintele lui mă vrăjesc și mă fac să uit de lumea din jurul meu. De data aceasta, în combinație cu povestea frumoasă și personajele fascinante, rezultatul a fost o zi în care nu am putut face nimic altceva în afară de a citi. Sfârșitul a venit mult prea repede și a fost o adevărată explozie de suspans, situații la limită, emoții și dramatism.

Chemarea îngerului este un roman pe care trebuie să îl citiți! Are o poveste superbă, care te va emoționa și te va ține cu sufletul la gură în același timp. Personajele îți vor deveni rapid buni prieteni, iar partea polițistă a romanului nu te va lăsa să pui romanul jos, fiind excelent scrisă. Un thriller incredibil, o poveste de viață fascinantă și un romance superb!

Notă: 5 stele din 5

Recenzie: ”Și am privit cu toții spre cer” de Tommy Wallach

si-am-privit-cu-totii-spre-cer_1_fullsize

Descriere:

Se spune ca liceul e cea mai frumoasa perioada din viata unui tanar.

Peter, unul dintre cei mai buni jucatori de baschet din liceul lui, isi face griji ca aceasta afirmatie s-ar putea sa fie adevarata. Intre timp, Eliza numara orele pana ce va putea scapa de Seattle, orasul natal – si de reputatia ei. Anita, o fata cu o viata aparent perfecta, se intreaba din ce in ce mai des daca merita sa-si abandoneze adevaratele vise pentru a intra la o universitate de prestigiu. Iar Andy nu intelege de ce oamenii se agita in ceea ce priveste facultatea si cariera – viitorul mai poate sa astepte.

Sau nu? Caci se pare ca viitorul ,,se apropie” cu repeziciune din spatiu – un asteroid se indreapta direct catre Pamant –  si exista posibilitatea de a sterge orice urma de viata de pe fata planetei. In vreme ce acesti patru viitori absolventi – impreuna cu restul omenirii – asteapta sa vada ce daune va produce asteroidul, sunt totodata nevoiti sa-si abandoneze gandurile legate de viitor si sa se decida cum isi vor petrece ceea ce mai ramane din prezent.

Inainte de asteroid, le-am permis oamenilor sa ne eticheteze: sportivul, proscrisa, ratatul si tocilara.

Dar apoi am privit cu totii spre cer si totul s-a schimbat.

Oamenii de stiinta spun ca va sosi in doua luni. Ne-au oferit doua luni pentru a renunta la stereotipuri. Doua luni pentru a ne transforma in ceva ce va dainui chiar si dupa sfarsitul lumii.

Doua luni pentru a trai cu adevarat.

„Si am privit cu totii spre cer e un debut triumfator – Apocalipsa lui Stephen King pentru aceasta generatie. Este deopotriva tulburator, optimist, inspaimantator si induiosator, scris cu enorm de multa compasiune pentru felul in care prezentul ne scapa printre degete. Un roman glorios, minunat si de neuitat” – Andrew Smith, autorului bestsellerului Grasshopper Jungle

„Wallach a creat o distributie realista de adolescenti care se lupta cu probleme de identitate, familie si loialitate. Fanii povestilor apocaliptice nu vor fi dezamagiti.” – School Library Journal

„In acest debut remarcabil, Wallach strapunge intunericul sau cu sensibilitate si umor. O poveste incitanta, care va scoate la iveala filosofii din cititori.” – Kirkus Reviews

Detalii tehnice:

Produs publicat in 2016 de Epica
Colectia EpicWave
Traducator: Shauki Al-Gareeb
Format: 140×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 400

Am privit această carte spre recenzie de la librăria Librex, de unde și puteți comanda romanul cu un simplu click aici. Mulțumesc!

Recenzie:

Patru adolescenți a căror vieți nu sunt cum ar vrea ei să fie. Un asteroid care produce panică și amenință să distrugă pământul. O poveste absolut fascinantă, care te face să reflecți la propria viață și la alegerile pe care le faci.

Și am privit cu toții spre cer este o carte absolut minunată. Chiar dacă nu mai sunt de mult o împătimită a cărților Young Adult, cartea aceasta mi-a amintit de ce mi-au plăcut atât de mult la un moment dat. Romanul lui Wallach este plin de surprize, de substraturi și de personaje pe care nu poți decât să le adori. Este una dintre cărțile care te fac să treci printr-un roller coaster de emoții, iar când ajungi la final, după ce ai râs, ai plâns, ai suspinat și aproape că ai aruncat cu ea de pereți datorită tristeții, vrei să o iei de la capăt și să o citești cu mai multă atenție.

Chiar dacă este o carte despre adolescenți, nu ar trebui să vă lăsați păcăliți de aspectul acesta. Și am privit cu toții spre cer are o parte filozofică mai puternică și mai pătrunzătoare decât multe cărți de specialitate. Datorită faptului că romanul abordează subiecte destul de rar discutate din viața reală (probleme adolescentine, loialitate, curaj și găsirea sinelui, dragoste și prietenie), autorul oferă multe ideologii și opinii, iar citind cartea, nu ai cum să nu reflecți asupra tuturor acestor lucruri. Personal, atunci când am închis cartea, am simțit că am trecut printr-o experiență care m-a învățat multe și am vrut să dau cartea tuturor prietenilor mei să o citească, pentru că fiecare va găsi ceva valoros în ea.

Un aspect care mie mi-a plăcut extraordinar de mult la această carte este scrisul lui Wallach. Scriitor și muzician, Tommy Wallach este unul dintre cei mai talentați autori la ora actuală. Nu numai că scrie cu substanță, însă o face și cu o frumusețe aparte. Scrisul lui are o muzicalitate și un lirism care te fac să fii puțin gelos pe abilitatea lui de a-ți ajunge direct la inimă cu metaforele potrivite. În plus, nu numai că scrie minunat, ci este și un cântăreț de nota 10. Vă recomand să ascultați albumul lui, intitulat We all looked up,pe care îl puteți găsi aici.

Un alt atu al romanului? Cu siguranță personajele. Peter, Anita, Eliza și Andy sunt patru adolescenți cu vieți nu tocmai strălucite și cu o dorință arzătoare de a nu-și irosi viețile. Cei patru ajung să se împrietenească în împrejurări destul de deprimante, însă prietenia lor va trece de toate încercările la care va fi supusă. Tehnic vorbind, personajele sunt excelent create, cu voci puternici și cu caracteristici aparte. Am îndrăgit toate personajele, cu bune și cu rele, și mi-au intrat atât de adânc la inimă, încât la o săptămână de la terminarea acestui roman, simt că îmi este dor de ei la fel cum îmi este dor de cea mai bună prietenă. Este imposibil să rămâi indiferent față de cei patru adolescenți din rolurile principale și să nu te atașezi de ei de la primele capitole.

Povestea poate fi descrisă în multe feluri. Oricum ar fi, este frumoasă. Datorită personajelor, a scrisului autorului, dar și a scenelor și a felului în care intriga și fiecare schimbare de situație te afectează, este aproape imposibil să nu fii impresionat și captivat de poveste. M-am trezit de multe ori fiind complet absorbită de poveste, uitând de realitatea din jurul meu. Intensitatea și emoțiile pe care povestea o transmit te fac să intrii cu totul în ea și să nu mai vrei să ieși de acolo.

Una peste alta, Și am privit cu toții spre cer este o carte pe care cu siguranță trebuie să o citiți. Veți fi absolut impresionați de frumusețea și de intensitatea poveștii, iar toate substraturile vor scoate la iveală filozofii din voi. Un roman absolut răvășitor!

Notă: 4.5 stele din 5

Recenzie: Lupta mea – Moartea unui tată de Karl Ove Knausgard

moartea-unui-tata

Detalii tehnice:

Data apariției: septembrie 2015

Tip copertă: Broșată

Format: 107 x 177

Nr. pagini: 448

Editura: Litera

Descriere:

Oare putem reînvia copilăria?

Devenit părinte, Karl Ove Knausgard se regăsește în fața propriului eu, un puști sensibil, care crește în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente și a unui tată cu accese de mânie imprevizibile. Maturizarea lentă a sentimentelor, flirturile neliniștite, pasiunea pentru rock și dificultatea de a-l pronunța pe „r“ care îi îngreunează existența… creionează romanul unui adolescent hipersensibil.

O calătorie afectivă de o fidelitate absolută, cu accente de lumină pură, o poveste deopotrivă intimă și universală, care pune problema capacității literaturii de a descrie viața, nimic altceva decât viața, dar viața în toate aspectele ei.

„… extrem de sincer, Knausgard… vrea să ne intro – ducă în cotidianul vieții, care este uneori vizionar, alteori banal, alteori profund semnificativ, dar, prin forța lucrurilor, absolut obișnuit pentru că ni se întâm – plă pe tot parcursul vieții și tuturor…“        (The New Yorker)

„O reușită rară. Nici un scriitor din generația sa nu egalează combinația lui Karl Ove Knausgard de talent, stil, spirit de observație și originalitate…“        (Dagens Naeringsliv)

Volumul acesta mi-a fost oferit spre recenzie de librăria online Librex, de unde îl și puteți achiziționa cu un simplu click aici.

Recenzie:

Am terminat Lupta mea: Moartea unui tată acum două zile, dar încă stau și mă gândesc cum aș putea scrie o recenzie care să fie la fel de convingătoare ca și romanul. Mi se pare că orice aș scrie pălește în fața adevăratei grandori a cărții lui Knausgard și parcă mi-aș dori să nu trebuiască să scriu această recenzie. În același timp trebuie să spun tuturor cât de bună este această carte și cât de mult mi-a plăcut.

Sinceră să fiu, nu sunt o împătimită a cărților scrise de norvegieni și suedezi pentru că nu le înțeleg pasiunea pentru natură și simbolistica acesteia. Mă obosesc îngrozitor descrierile lor mult prea mari și, în general, mi se pare că un pic din atmosfera ”grea” a țărilor respective se reflectă și în literatura lor. Însă am ales să citesc romanele lui Knausgard pentru că mi-au fost recomandate de o persoană în care am încredere și pentru că am fost  atrasă de ideea unei cărți care spune adevărul despre lumea unei persoane simple. Ne-am făcut un obicei din a căuta adevărurile despre lucruri mărețe, însă uităm că lumea este compusă din oameni simpli, care au o lume a lor, complet diferentă pentru fiecare persoană.

În definiție, cartea nu are nimic special. Nu are o intrigă extrem de captivantă, care nu te lasă să respiri. Nu are nici măcar prea mult suspans. Este doar viața unui om simplu, care își urăște tatăl abuziv și care, în același timp dorește să îl facă mândru și să îl mulțumească. Chiar dacă nu m-am așteptat, am fost captivată de carte de la început și a fost, practic, tot timpul cu mine pe parcursul întregii săptămâni în care am citit-o. Mi s-a părut fascinant modul în care Knausgard își dă jos toate măștile, lasă în urmă orice rușine și temere și spune tot lumii. El spune adevărul, unul comun, pe care poate că îl trăim toți, dar despre care ne este rușine să vorbim. Acesta este lucrul grozav la Lupta mea. Spune adevărul de zi cu zi al oamenilor obișnuiți, pe care cu greu îl găsim în literatură.

Cred că această serie a prins atât de bine la public pentru că Knausgard abordează subiecte din viața de zi cu zi, cum ar fi familia, adolescența și schimbările pe care aceasta le aduce, dragostea și cariera. Cititorul se poate regăsi în trăirile autorul, făcându-l să se simtă înțeles. Este bine să știi că a mai trecut cineva prin ce treci tu și că a reușit să treacă peste. Fie că este vorba despre relația cu părinții, probleme cu prietenii, schimbările pe care adolescența le aduce sau emoțiile vârstei, fiecare cititor găsește ceva în care să se regăsească.

Încă de la primele capitole m-am conectat cu personajele și le-am simțit apropiate mie, ca și cum ar fi fost buni prieteni de-ai mei. Chiar dacă sunt persoane reale, tot m-a uimit exactitatea cu care Karl Ove i-a conturat, astfel făcându-mă să mă atașez foarte repede de ei. Acum, la două zile de la terminarea lecturii, am un ciudat sentiment de dor și mă tot întreb ce fac și ce vor face în următoarele volume, pe care aștept cu mare nerăbdare să le citesc.

Deși un personaj destul de controversat, mie mi-a plăcut la nebunie de Karl. Mi se pare genul de persoană plină de mistere și surprize, cu care aș putea foarte ușor să ies la o cafea. Sinceritatea cu care recunoaște că viața lui nu a fost mereu roz și că uneori s-a abătut de la drum m-a impresionat și m-a făcut să îl simpatizez și mai mult. În general, mi s-a părut un om cu demnitate, deștept, sensibil și foarte talentat, complet diferit de restul lumii.

Scrisul lui… Ei bine, chiar dacă nu mă așteptam, mi-a plăcut la nebunie! Este simplu, ușor de urmărit și elegant, iar în același timp debordează de emoție. Lupta mea este un roman plin de emoție și de sensibilitate, pe care autorul nu încearcă să le ascundă și de care nu se rușinează. El arată lucrurile așa cum au fost, iar asta te atinge mai mult decât o carte care încearcă să emoționeze în mod intenționat. Un atu al cărții este, cu siguranță, talentul lui Knausgard de a crea o atmosferă reală, aproape apăsătoare, care te face să ai impresia că te găsești acolo și trăiești totul o dată cu el.

Una peste alta, Lupta mea este o serie pe care trebuie să o citiți. Spune emoționanta și reala poveste a unui băiat cu un tată abuziv și, mai apoi, a unui adult care este pus în fața morții aceluiași bărbat care i-a terorizat tinerețea. Scrisă cu o doză de adevăr aproape izbitoare, cartea impresionează, emoționează și captivează, iar Karl Ove va deveni în scurt timp un personaj de care veți fi fascinați. De neratat!

Notă: 6 stele din 5

Recenzie: ”Mozart se trezește” de Eva Baronsky

 

mozart-se-trezeste

Detalii tehnice:

Format carte: b5 130×200
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-724-610-3
Data publicatie: 30.09.2013
Colectie: Strada Fictiunii Contemporan

Descriere:

În ajun era încă pe patul de moarte. A doua zi se trezește într-un loc necunoscut. Paradis? Infern? Nu, este Viena zilelor noastre. Rătăcind pe străzile cândva familiare ale unui oraș în care toată lumea îl cunoaște, dar nimeni nu îl recunoaște, Wolfgang se confruntă la tot pasul cu minunile lumii contemporane, de la trăsurile fără cai și muzica fără orchestră până la cluburile de jazz, magazinele universale și celebrele bomboane Mozartine. Înfricoșătoarea călătorie în timp nu și-o poate explica decât printr-un mandat din partea lui Dumnezeu: trebuie să ducă la bun sfârșit misteriosul Requiem. Dar ce soartă îl așteaptă după aceea?

„O carte care nu are nevoie de girul marilor publicaţii ca să ajungă la cititori şi să îi captiveze.“
  Frankfurter Rundschau

„Romanul Evei Baronsky ne vorbeşte în primul rând despre noi.“
literaturkritik.de

Cartea aceasta mi-a fost oferită de cătra editura All spre recenzie, de unde și puteți comanda cartea cu un click aici. Mulțumesc!

Recenzie:

Viena, muzică clasică și unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al 18-lea. O premiză perfectă pentru mine, o violonistă îndrăgostită de lumea muzicii clasice. Mozart se trezește mi-a atras atenția cu descrierea intrigantă, dar și cu coperta amuzantă și mă bucur enorm că am hotărât să citesc această carte.

Mozart se trezește este un roman care e imposibil să nu îți placă. Este, în primul rând, o lectură în același timp ușoară și solicitantă, încărcată de atmosfera boemă a Vienei și de frumusețea artei. Am citit romanul Evei cu mare plăcere, având mereu impresia că m-am aventurat într-o călătorie interesantă pe străzile Vienei împreună cu unul dintre compozitorii mei preferați.

Povestea este interesantă și originală. Aceasta se concentrează pe Mozart și pe compozițiile lui, în special pe Requiem-ul pe care nu l-a terminat niciodată. Am fost complet fascinată de ideea unui Mozart care trăiește în secolul 21 și care aduce muzica epocii lui înapoi la viață într-o eră digitală. Bineînțeles, asta are de-a face și cu faptul că sunt violonistă și am crescut, practic, cântând compozițiile lui.

La începutul cărții, ne este prezentat un Mozart pe patul de moarte, apoi unul confuz, cât se poate de viu într-o lume pe care nu o cunoaște, deși îi pare foarte cunoscută. După ce moare în secolul 18, acesta se trezește în Viena zilelor noastre și nu are habar cum a ajuns acolo sau  cum funcționează această lume a ”trăsurilor fără cai”. Confuz, singur și fără bani, acesta îl întâlnește pe Piotr, un violonist care îl ia sub aripa lui și cu care începe să cânte în baruri. Astfel, Mozart începe să se adapteze la această lume neobișnuită. Dând dovadă de un talent nemaiîntâlnit și de o abilitate de a compune pe loc, faima ciudatului pianist crește pe zi ce trece. Astfel, cititorul este martor la încercarea lui Mozart de a se adapta la secolul 21, dar și la toate extravaganțele unui geniu.

Merită menționat faptul că autoarea a reușit să îl întruchipeze pe Mozart extraordinar de bine! Citind cartea, caracterul copilăros și totuși profund al acestuia iese dintre pagini, la fel ca și în cazul compozițiilor lui. Eva Baronsky îl conturează pe Mozart exact cum istoria ne spune că a fost. De o copilărie și o veselie molipsitoare, acesta cucerește lumea din jurul lui cu entuziasmul și cu geniul lui muzical. În același timp, dă dovadă de profunzime atât sentimentală, cât și muzicală. Pentru mine a fost fascinant să citesc despre un muzician pe care îl studiez de mică. Am ajuns să mă atașez de el ca de un prieten și să îmi pese de soarta lui, indiferent de imaturitatea ușor agasantă de care putea da dovadă uneori.

Un alt aspect al cărții care mi-a plăcut foarte mult a fost cel istoric. Autoarea reușește să scoată în evidență diferențele dintre secolul 18 și 21, demonstrând cât de mult a evoluat omenirea. Mi s-a părut briliantă ideea de a arăta cum se poate adapta un om al secolului 18 în era digitală. Autoarea construiește o atmosferă incredibilă , iar citind simți că te plimbi pe străzile Vienei și că auzi muzica plutind în aer. Am fost captivată de carte și uneori aveam impresia că lumea din jurul meu dispare. Foarte mult mi-a plăcut și scrisul Evei. Are ceva foarte elegant, iar metaforele pe care le-a folosit mi-au arătat cât de mult iubește muzica. Am apreciat-o și pentru exactitatea informațiilor muzicale și pentru felul în care descria procesul de compunere a unei piese muzicale.

Unul dintre aspectele la care consider că s-ar fi putut lucra mai mult este dezvoltarea intrigii. Pe alocuri, dinamica acțiunii mi s-a părut lentă și am simțit că nu există o intrigă bine stabilită. Mi-ar fi plăcut să existe mai mult suspans, iar acțiunea să aibă și un punct culminant. Consider, de asemenea, că povestea de dragoste dintre Mozart și Anju a fost grăbită, fără o bază reală și nu mi s-a părut că ar contribui cu ceva la intrigă și la adevărata semnificație a cărții. O altă nemulțumire a fost chiar finalul, care a fost mult prea grăbit și brusc. Mi-ar fi plăcut să aibă mai mult legătură cu muzica lui Mozart decât cu orice alți factori externi.

Una peste alta, Mozart se trezește este o călătorie fascinantă în lumea muzicii clasice. Scrisă foarte elegant, cartea cucerește cititorul cu aventurile fascinante ale unui muzician geniu ca Mozart. Recomand cu căldură!

Notă: 4 stele din 5 

 

 

Recenzie: ”Nerve. Adevăr sau provocare” de Jeanne Ryan

nerve-carte

Detalii tehnice:

AUTOR(I): JEANNE RYAN
TIP COPERTĂ: HARDCOVER
ISBN: 9786067930429
FORMAT: 13 X 20 CM
EDITURA: CORINT
AN APARIȚIE: 30/08/2016
NUMĂR PAGINI: 304
TRADUCERE: LIVIU SZOKE

Descriere:

Colecția Leda Edge vă aduce o nouă analiză a vieții sociale de astăzi și a puterii tehnologiei prin cartea Nerve: Adevăr sau provocare de Jeanne Ryan, destinată segmentului young adult și ecranizată în 2016.

Când Vee este aleasă pentru a juca în NERVE, un joc anonim de provocări transmis live online, ea descoperă că jocul o cunoaşte. O tentează cu premii luate din pagina ei AstaSuntEu şi o pune să facă echipă cu băiatul perfect, Ian cel super-sexy. La început este palpitant ― fanii lui Vee şi Ian îi încurajează să răspundă unor provocări tot mai riscante, cu mize tot mai mari. Dar jocul ia o întorsătură malefică atunci când sunt trimişi într-un loc secret împreună cu cinci alţi jucători pentru runda Marelui Premiu. Dintr-odată, este un joc de totul sau nimic, cu însăşi viaţa lor pusă la bătaie. Oare cât de departe va merge Vee înainte să cedeze, înainte să piardă NERVE?

„Un roman original şi alert, care ne oferă o felie de viață în care cultura pop dă un înţeles cu totul nou televiziunii de tip reality-show la modă.” VOYA

„Comentariul asupra societăţii de azi, în care viaţa a devenit un spectacol public, este corect şi profund. Tempoul este neobosit, iar cititorii vor da înnebuniţi paginile, până la ultima.” KIRKUS REVIEWS

Am primit această carte spre recenzie de la librăria online Librex. Mulțumesc!

Recenzie:

 

Am aflat de Nerve. Adevăr sau provocare prin prisma filmului, care s-a lansat în România în septembrie și care a înnebunit toți cinefilii. Bineînțeles, în momentul în care filmul a fost lansat, cartea a început să fie foarte citită și pentru o lună am văzut-o pe rafturile tuturor. Am adăugat-o la un moment dat pe lista de cărți de citit, fără a-i da, însă, prea multă atenție. Asta până am văzut filmul, care mi-a plăcut la nebunie și care m-a convins că trebuie să citesc cartea cât mai repede.

Da, ați citit bine. Am văzut filmul înainte de a citi cartea. Nu știu dacă a fost o greșeală sau nu, dar sunt convinsă că într-un fel mi-a influențat părerea despre roman. Probabil că dacă nu aș fi văzut ecranizarea mai întâi, aș fi notat-o cu cinci stele din cinci, dar aceasta mi s-a părut mult mai captivantă și mai în ton cu ideea jocului Nerve. Totuși, și cartea mi-a plăcut foarte mult și m-a făcut să o recomand unei prietene care voia o carte de aventuri pentru o duminică liniștită în casă.

Nerve este un roman numai bun de citit atunci când vrei o lectură captivantă pentru weekend. Nu este vorba nici despre o carte foarte complexă, care îți dă de gândit, nici de un thriller care nu te va lăsa să dormi și nici de o poveste de dragoste care te va face să plângi și să râzi în același timp. Este pur și simplu o poveste extrem de captivantă, ușor de citit și destul de originală pentru a stârni o isterie printre cititorii genului young adult.

Premiza este foarte originală și mi-a plăcut mult. Nerve este un joc care te face să îți încalci limitele, să treci peste orice frică și să faci lucruri nebunești, în același timp fiind urmărit de milioane de Observatori și câștigând bani sau bunuri materiale. Sună destul de amuzant, nu? Problema este că provocările oferite de Nerve îți pot pune viața, demnitatea și viitorul în pericol. În afară de asta, jocul ajunge încet-încet să te controleze, pentru că el îți poate afla toate datele personale și toate secretele. Prin șantaj emoțional și psihic, jocul acesta ajunge să îți controleze întreaga viață până în punctul în care cedezi. De fapt, Nerve nu are limite și te face să le uiți și pe ale tale.

nerveVee este o adolescentă destul de normală, însă de o timiditate aparte. Ei îi place să stea în umbra celei mai bune prietene ale ei, Sydney, și nu este o adeptă al pericolului sau al senzațiilor tari. Însă în noaptea în care o vede pe Sydney sărutând băiatul de care îi place acesteia, Vee simte că trebuie să facă o schimbare și astfel ajunge să se înscrie la Nerve, unde îl primește ca partener pe Ian, un tip de care, bineînțeles, va ajunge să se îndrăgostească. Aceștia sunt adorați de Observatori și sunt puși să îndeplinească provocări care mai de care mai nebunești.

Ideea mi s-a părut foarte interesantă și executată excelent. Conceptul este foarte bine explicat cititorului și complexitatea jocului atrage și impresionează. Provocările primite de personajele principale m-au captivat, pentru că mereu voiam să văd cum vor ieși Ian și Vee din încurcături și ce alte provocări vor mai primi. Pe măsură ce înaintezi în poveste, atmosfera devine din ce în ce mai tensionată, iar provocările mai nebunești și mai periculoase ca oricând. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că în spatele acestei idei fanteziste a jocului se ascund mesaje importante despre generația noastră și puterea pe care tehnologia, popularitatea și banii o au asupra noastră.

Un alt atu al cărții a fost atmosfera foarte bine creată. Citind cartea, m-am simțit de multe ori urmărită și am simțit pe pielea mea starea de surescitare, adrenalină și pericol. De asemenea, faptul că toată acțiunea se întâmplă noaptea a dat un farmec aparte poveștii și a făcut-o, parcă, mai misterioasă și mai periculoasă.

Suspansul provine din provocări și din zbuciumul interior al personajului principal, Vee. Transformarea ei dintr-o fată timidă într-una care își învinge temerile și face ce trebuie pentru a supraviețui nu este ușoară, iar chinul ei interior este foarte bine transmis cititorului. Ceea ce mă aduce la un alt punct forte al cărții.

Intrigă este foarte bine pusă la punct și te ține cu sufletul la gură. În același timp, suspansul este foarte bine gradat, astfel că simți adrenalina pulsându-ți în vene, dar și o mulțime de emoții foarte puternice.Am simțit pe pielea mea teama și disperarea lui Vee, dar și dorința ei de a fi mai curajoasă și de a-și ieși din zona de confort. Lucrul grozav la Nerve este că transmite foarte multe, de la emoții până la mesaje, astfel că romanul nu este numai un thriller foarte intrigant, ci și o lecție pentru adolescenți despre generația noastră.

Lucruri care m-au nemulțumit la carte au existat, însă nu au fost multe. În primul rând, personajele mi s-au părut destul de fade și slab conturate. Deși le-am simpatizat și mi-a păsat de soarta lor, nu pot spune că au fost cele mai reale sau mai bine create personaje despre care am citit vreodată. De asemenea, chiar dacă sunt specifice adolescenților, problemele lor mi s-au părut superficiale, iar modul lor de a le trata ușor copilărești. Provocările primite de ei sunt captivante și au un anumit farmec, dar cele din film mi s-au părut mult mai antrenante și mai amuzante. Cât despre relația dintre Ian și Vee, aceasta a fost de-a dreptul previzibilă și a evoluat mult prea repede.

Una peste alta, Nerve. Adevăr sau provocare este o carte numai bună de citit atunci când cauți o poveste antrenantă, care să nu te lase să o pui jos până la final, în același timp fiind foarte ușor de citit și foarte originală. O recomand pentru weekend-urile care par prea lungi fără o poveste bună! Apoi vă recomand și filmul, care sigur vă va ține cu sufletul la gură până la final.

Notă: 4 stele din 5 

nerve-3

Recenzie: ”Me before you” de Jojo Moyes

me-before-you

Descriere în limba engleză:

Lou Clark knows lots of things. She knows how many footsteps there are between the bus stop and home. She knows she likes working in The Buttered Bun tea shop and she knows she might not love her boyfriend Patrick.

What Lou doesn’t know is she’s about to lose her job or that knowing what’s coming is what keeps her sane.

Will Traynor knows his motorcycle accident took away his desire to live. He knows everything feels very small and rather joyless now and he knows exactly how he’s going to put a stop to that.

What Will doesn’t know is that Lou is about to burst into his world in a riot of colour. And neither of them knows they’re going to change the other for all time.

Versiunea în limba română poate fi comandată de pe site-ul librăriei online Librex, iar versiunea în engleză de pe site-ul Bookdepository.

Recenzie:

Am citit Me before you la sfârșitul lunii Iulie, adică acum trei luni. De atunci vreau să scriu această recenzie, dar până acum nu am fost pregătită. Această carte și-a pus atât de tare amprenta asupra mea, încât mi-a luat luni întregi să ies de sub ”vraja” ei, să nu mă mai gândesc obsesiv la ea și să încerc să scriu o recenzie. Bineînțeles, sunt convinsă că orice aș spune eu aici nu va descrie adevărata valoare a cărții.

Înainte de a o citi, cartea aceasta era pur și simplu peste tot. La televizor, în librării, în reviste, pe Facebook, pe toate blog-urile de carte, în cinematograf. Romanul a stârnit o adevărată nebunie în rândul iubitorilor de carte, așa că am știut că trebuie să citesc romanul lui Jojo Moyes și că îmi va plăcea la nebunie. Lucru care s-a și întâmplat.

Am citit Înainte te cunosc în aproximativ două zile, în condițiile în care treceam printr-o fază în care îmi era greu să citesc și cea mai ușoară carte din lume. M-am îndrăgostit iremediabil de ea încă de la primele capitole și cu greu am putut-o lăsa din mână pentru a face treburile necesare. Când am terminat-o, nu am vrut nicidecum să scriu recenzia. Nu am vrut nici măcar să citesc altă carte. Voiam doar să o recitesc la nesfârșit. Mi-a luat mult timp să mă ”desprind” de ea, dar cartea va rămâne pentru totdeauna în inima mea.

Mi-a plăcut absolut tot la acest roman. Îmi este greu să mă hotărăsc dacă aspectul meu preferat au fost personajele, povestea sau scrisul autoarei. Cartea este bună ca un total, fiind construită din elemente care, la rândul lor luate separat sunt excepționale. Cum ar fi, spre exemplu, personajele, de la care consider că pornește totul.

Personajele lui Moyes sunt puternice și atât de bine conturate, încât simți că ies din paginile cărții și că devin oameni reali. Cea mai bună caracteristică a personajelor sunt imperfecțiunile lor și faptul că nici Lou, nici Will nu sunt tipicii eroi perfecți, care nu fac greșeli și care încearcă să aibă o viață exemplară. Ambii au imperfecțiunile lor, iar asta îi face extrem de reali și ușor de plăcut. M-am conectat incredibil de ușor cu ambele personaje principale și m-am îndrăgostit de ele de la început, astfel că am urmărit povestea lor cu foarte mult interes și compasiune. Will mi s-a părut un personaj fenomenal, iar pe Lou am adorat-o cu tot cu neîndemânarea ei.

me-before-you-loyLou este o tânără de 26 de ani care încă nu și-a găsit chemarea, nesigură de forțele proprii și prea puțin interesată de tot ce are legătură cu viața din afara orașului în care trăiește. După ce cafeneaua la care a lucrat ani întregi s-a închis, ea este pusă în fața faptului împlinit: pentru a-și ajuta familia, trebuie să își găsească un alt job. Astfel îl cunoaște pe Will, un bărbat de 35 de ani, împlinit în ceea ce privește cariera, extrem de atrăgător și foarte inteligent. Spre deosebire de Lou, Will știe ce vrea de la viață. Problema este că, după un accident grav, el a rămas paralizat de la gât în jos și are nevoie de cineva pentru a-și desfășura activitățile zilnice. După un interviu destul de amuzant, Lou este angajată de mama lui Will pentru a avea grijă de acesta și așa începe frumoasa noastră poveste.

După accidentul care l-a lăsat dependent de un scaun cu rotile, Will este nefericit și nemulțumit cu viața lui. Obișnuit cu o viață activă, acesta nu se poate împăca cu rutina și cu faptul că are nevoie de asistență în permanență. Atunci când o cunoaște pe Lou, acesta încearcă să o înspăimânte cu grosolănia și personalitatea lui dificilă, însă Lou nu se dă bătută. Încet-încet, aceasta îi intră sub piele, așa că de la o antipatie profundă, cei doi trec la o prietenie bazată pe încredere, loialitate și mici certuri. La rându-i, această prietenie se va dezvolta într-o tragică poveste de dragoste.

Povestea mi s-a părut superbă. Mi-a plăcut ideea și modul în care a fost spusă, scenele fiind de o diversitate foarte mare. De la scene dramatice, până la unele la care râdeam cu lacrimi, cartea nu m-a lăsat să mă plictisesc niciodată. Am adorat relația dintre Lou și Will, care s-a dezvoltat cu pași mici, dar siguri, și care mi s-a părut de o frumusețe rară cu toate certurile lor și cu felul în care se protejau unul pe celălalt. Partea cea mai frumoasă a acestei relații a fost modul lor de a învăța unul de la altul. Will a învățat-o pe Lou să trăiască și să își ia zborul, în timp ce Lou i-a oferit bucurie și dragoste lui Will, astfel învățându-l să se bucure de lucrurile mici.

La fel ca personajele principale, cele secundare sunt foarte bine conturate și dau un plus dinamicii poveștii. Familia lui Lou mi-a plăcut la nebunie. Deși nu fac parte din înalta societate, toți membrii familiei ei se ajută și se iubesc cu bune și cu rele și sunt fericiți cu lucrurile pe care le au. Familia lui Will, pe de cealaltă parte, are parte de tot ce vrea material, în afară de câteva lucruri esențiale: înțelegere, loialitate, prietenie, iubire și fericire. Citind cartea, realizezi că banii nu aduc fericirea și că lucrurile cele mai importante pe lumea aceasta sunt dragostea și sănătatea. me-before-you-will

Me before you nu este un roman pe care îl recomand celorlalți doar datorită poveștii frumoase de dragoste, ci și datorită mesajelor pe care le transmite. Cartea aceasta conține câteva lucruri pe care toți trebuie să le învățăm și mi-a arătat anumite lucruri de care aveam nevoie la vremea respectivă. În primul rând, este bine să te gândești la tine și să te pui pe tine pe primul loc. Viața ta îți aparține și este dreptul tău să o schimbi dacă nu te face fericit/ă. În același timp, am descoperit cât de frumos este altruismul și cât de multe lucruri bune poate aduce. Un alt mesaj important pe care cartea îl transmite este faptul că trebuie să ne trăim viața. Aceasta este frumoasă, dar prea scurtă și extrem de imprevizibilă, așa că trebuie să o trăim la maxim și să o facem pe placul nostru. Romanul acesta, deși cu un deznodământ morbid și o poveste tristă, este plin de viață și de învățături importante.

Citind cartea, de foarte multe ori am simțit că sunt sub o vrajă. Pur și simplu uitam de lumea din jurul meu și intram cu totul în poveste. Uneori, uitam să mai respir și schimbam paginile cu o plăcere de-a dreptul dureroasă, pentru că știam că sfârșitul îmi va frânge inima și mă va face să îmi blestem zilele. Cu toate acestea, efectul pe care cartea îl are asupra ta este greu de ignorat. Cuvintele lui Jojo, deși simple și deloc pretențioase, transmit o puternică emoție și iți intră în inimă prin frumusețea lor. Cel mai mare avantaj al cărții este felul în care transmite toate aceste emoții. Te face să te îndrăgostești de personaje, să trăiești povestea pe propria piele, să plângi, să râzi și să trăiești alături de Will.

Nu am să vă dezvălui de ce povestea este atât de tristă și emoționantă, pentru că v-aș răpi din plăcerea lecturii. Pot, însă, să vă spun că în spatele sfârșitului se ascunde o lecție importantă: faptul că uneori dragostea nu este de ajuns pentru a ne vindeca.

Așa cum ați înțeles, Me before you are pachetul complet. Personaje incredibile, de care te atașezi, emoție cât încape, diversitate în scene, umor, dramă, dragoste, un scris superb și o poveste cu un final care îți va frânge inima. Da, cu siguranță recomand, este un must-read! 🙂

Notă: 6 stele din 5 

me-before-you-will-and-lou-dancing

Recenzie: ”Maestra” de L.S. Hilton

maestra romaână

Detalii tehnice:

Autor: L.S. Hilton

Editura: Litera

Data aparitie: Aprilie 2016

Pagini: 304

Format: 130 x 200

Acest volum mi-a fost oferit spre recenzie de către librăria Librex, de unde puteți comanda cartea cu un simplu click aici.

Recenzie:

Maestra este noul roman pe care îl vezi în toate librăriile în ultima vreme. Este citit de milioane de oameni din întreaga lume, fiind considerat un thriller extrem de captivant. Bineînțeles că a trebuit să îl citesc și eu, având în vedere că am citit câteva recenzii favorabile, dar unele și mai puțin favorabile. Am înțeles încă dinainte de a o citi, că Maestra este una dintre cărțile pe care ori le adori, ori le urăști. Acum sunt și mai convinsă de acest fapt, chiar dacă eu mă găsesc pe undeva pe la mijloc.

Am sentimente ușor confuze în legătură cu acest roman. Nu l-am urât, asta este sigur. L-am citit cu plăcere, m-a captivat și m-a făcut să stau trează până la trei dimineața pentru a afla ce se întâmplă mai departe. Însă în același  timp nu pot spune că l-aș reciti sau că se numără printre romanele mele preferate de anul acesta.

Un lucru este sigur: nu este o carte proastă. Pornește de la o premiză bună, are mult potențial și un fir narativ destul de captivant. Nu cred, totuși, că este pentru oricine. Maestra se adresează unui anumit grup de cititori, iar dacă ai norocul de a face parte dintre ei, atunci ți-ai găsit noua carte favorită.

Începutul a fost lent. Nu puteam intra în poveste și îmi era greu să mă conectez cu personajul principal. Când lucrurile au început să se precipite un pic, interesul mi-a fost trezit. Deși nu pot spune că mă gândeam mereu la carte sau că citeam în orice moment liber pe care îl aveam, o dată ce puneam mâna pe carte, îmi era greu să o las jos. Chiar dacă de multe ori dădeam ochii peste cap la ușoarele absurdități și situații fantastice din carte, aceasta avea puterea de a mă vrăji.

Mi-a plăcut foarte mult ideea cărții. Este diferită și cât se poate de originală. Cu siguranță nu am mai citit niciodată până acum despre o eroină care taie și spânzură, scăpând de fiecare dată. Cred, însă, că acțiunea a fost slab dezvoltată. Intriga mi s-a părut o idee efemeră, ceva ce autoarea încerca mai mult să transmită decât să pună în scenă și să arate cititorului. Cartea nu a avut acel element de surpriză, acel ceva care să te facă să stai cu inima la gură.

l.s. hiltonȘi ideea personajului principal mi-a plăcut. M-a captivat mult ideea de femme fatale care se descurcă singură și care calcă pe cadavre (la propriu) pentru a ajunge unde vrea ea. Cred, totuși, că evoluția personajului a fost slab exploatată. Din nou, mi s-a părut doar o ideea a autoarei, nu ceva concret, palpabil. Nu am simțit că citesc despre o persoană reală, așa cum mi se întâmplă atunci când citesc despre un personaj bine dezvoltat. M-a deranjat foarte mult că nu există o poveste din trecut a personajului. Autoarea uită să ne spună de unde provine personajul principal și cum a ajuns să fie persoana din prezent. Astfel, i-aș fi putut înțelege motivele mai bine. Cred cu tărie, însă, că Judith ar fi putut deveni eroina unei noi generații.

Ce m-a nemulțumit pe mine la această carte a fost, de fapt, slaba dezvoltare a acțiunii și evoluția destul de precară a personajului principal. De foarte multe ori aveam impresia că totul este o idee slab dezvoltată a autoarei pusă simplu pe hârtie, fără temei și fără o intrigă bine definită. Lipsește elementul surpriză, lipsește suspansul și evoluția corectă a intrigii.

Maestra este un roman cu foarte mult potențial, care ar putea cuceri o lume întreagă. Eu zic să îi dați o șansă, pentru că vouă s-ar putea să vă placă mult mai mult. Cu siguranță o recomand, în special iubitorilor de romane erotice și thriller.

Recenzie: ”Războiul nu are chip de femeie” de Svetlana Alekievici

razboiul-nu-are-chip-de-femeie-3126-4

Detalii tehnice:

Data aparitiei: Mar 8, 2016

Tip coperta: Cartonată

Format: 107 x 177

Nr. pagini: 400

Editura: Litera

Puteți comanda cartea de aici.

Descriere:

Razboiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici, câștigătoarea premiului Nobel pentru Literatură 2015.

Războiul nu are chip de femeie este o carte despre viața femeilor din URSS în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate.

Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist.

Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă.

Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit. „Svetlana Aleksievici este unul dintre cei mai valoroşi scriitori ai vremurilor noastre. Proza ei nu este feminină, ci aspră precum războiul […], dar, prin expresivitatea ei, devine artistică, palpabilă, profund emoţionantă.” — Vladimir Voinovici

Cărţile Svetlanei Aleksievici au fost sau vor fi publicate în 43 de limbi şi în 47 de ţări. Războiul nu are chip de femeie s-a vândut în peste 2 milioane de exemplare.

Cartea mi-a fost oferită de librăria Librex pentru recenzie. Mulțumesc! 🙂

Recenzie:

Am fost întotdeauna o împătimită a cărților de război, deci credeam că voi fi pregătită pentru această carte. Însă cum poți fi pregătit pentru o astfel de carte? Și, mai ales, cum pot vorbi despre această carte astfel încât recenzia mea să se ridice la nivelul cărții? Cum vă pot face să înțelegeți cât de bună este cartea și cât de mult mi-aș dori să o citiți toți?

Războiul nu are chip de femeie nu este o carte care se poate descrie ușor. Este greu să vorbești despre ea, la fel cum este greu să o citești. Uneori îmi este, parcă, frică să mă gândesc la ea și la toate lucrurile care se ascund între paginile ei. Și totuși, aș citi-o din nou chiar acum, în acest moment.

Nu, nu mi-a plăcut. Experiența mea cu romanul Svetlanei nu se poate descrie în acest fel. Am trăit cartea, am simțit-o pe piele, am iubit-o și am urât-o în același timp. Mi-a dezvăluit lucruri despre omenire, despre război, despre brutalitate și despre umanitate pe care nu mi le-aș fi putut imagina niciodată. După lectura aceasta, simt că am trăit o mie de ani și că am primit cea mai bună lecție pe care mi-ar fi putut-o oferi o carte.

Scrisă într-un mod extrem de frumos, cartea te captivează de la început. Vocea Svetlanei te acaparează, pur și simplu. Autoarea cu singuranță scrie într-un mod convingător, iar cuvintele ei te afectează într-un mod ciudat. Deși stilul ei este superb, este la fel de șocant ca și lucrurile pe care le povestesc martorii acesteia în carte. Eu am fost atât de captivată de felul în care scrie și de întâmplările povestite în roman, încât rândurile zburau pe lângă mine și prin mine, lăsând urme în urma lor. Urme care îmi vor trece greu, nu neapărat urme. Un lucru este sigur. Nu îmi va fi ușor să uit cartea aceasta.

Războiul nu are chip de femeie este o carte cât se poate de tulburătoare. Svetlana nu ascunde nimic. Încă de la început suntem avertizați că autoarea vrea să scoată în evidență partea umană a războiului – lucrurile care nu se văd cu ochiul liber, care uneori sunt ignorate din cauza eroismelor și a faptelor mari. Nu există nimic care să te apere de duritatea cuvintelor și a întâmplărilor povestite. Nu poți decât să accepți faptul că, oricât de șocante și tulburătoare ar fi, lucrurile acestea chiar s-au întâmplat. Au fost momente reale, trăite de niște oameni care încă stau drepți, cu capul sus, și povestesc cum le-a schimbat cel de-al doilea Război Mondial viața. Cred că acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai tare. Faptul că toți martorii Svetlanei încă au puterea de a vorbi despre cele întâmplate. Că, în ciuda a ceea ce credem noi, războiul a fost trăit  de femei în același fel în care a fost trăit de bărbați – pe front, cu un curaj nebun.

Am fost impresionată de fiecare povestire în parte. Am simțit totul pe piele, de parcă aș fi fost eu cea care lupta pe front. Uneori simțeam că povestesc eu, alteori simțeam că stau într-o cameră cu una dintre femeile care au luptat în război și că îmi povestește totul mie. Mi-a plăcut, totuși, faptul că prezența Svetlanei se face simțită și că își spune sentimentele, astfel dezvăluind cititorului cât de mult au afectat-o cercetările pe care le-a făcut.

Am avut o discuție despre carte cu profesoara mea de rusă, rusoaică get-beget. O citise și ea mai de mult. I-a plăcut, dar este de părere că arată numai partea urâtă a războiului, iar eu cu asta nu sunt de acord. Până la urmă, acesta este războiul. Urât, terifiant, șocant. Și totuși, mărturiile femeilor ascund o frumusețe și o umanitate imensă în spatele cruzimii evenimentelor. Fiecare femeie-soldat în parte a încercat să ajute cum a putut. Au uitat de ele și de natura lor pentru patrie, pentru o cauză comună: victoria. Au ajutat, au ucis, au supraviețuit, au învins. Povestirile lor sunt încărcate de umanitate, bunătate, altruism și curaj. Datorită acestui fapt nu cred că romanul lui Alexievich arată numai partea urâtă a războiului.

În concluzie, Războiul nu are chip de femeie este o carte fascinantă, tulburătoare și incredibil de captivantă. Superb scris, romanul vorbește despre război, dar și despre omenie, curaj, dragostea de patrie și camaraderie. O carte fenomenală, ce va dăinui multă vreme de-acum încolo în inima mea!

Notă: 5 stele din 5

 

 

Recenzie: ”Miss Peregrine” de Ransom Riggs

bookpic-5-miss-peregrine-85021

Detalii tehnice:

– Publicată în noiembrie 2013
– Traducere din limba engleză şi note de Gabriella Eftimie
– hardcover, 392 p, 140×205
– ISBN 978-973-124-773-1
– Bestseller, Recomandată, Ilustrată
– Domenii: Beletristică 14+, Young Art
– Tematici: carti ilustrate, Young Art
 Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Young Art.
Mulțumesc libăriei online Librex pentru șansa de a citi cartea!
Recenzie:

Miss Peregrine” a fost pe lista mea de cărți de citit timp de mai bine de un an. Am vrut să o citesc imediat ce am citit descrierea și câteva recenzii favorabile. Mă bucur enorm de mult că am avut în sfârșit ocazia să o citesc!

M-am îndrăgostit de carte din primele secunde în care am ținut-o în mâini. Design-ul incredibil de frumos și de elegant dă cărții o notă foarte misterioasă, dar totodată te lasă să îți faci o idee despre poveste. Mi-au plăcut la nebunie pozele foarte ciudate și ușor înfricoșătoare. Pur și simplu, cartea aceasta este atât de frumoasă, încât am vrut să mă laud cu ea întregii lumi.

Totuși, ”Miss Peregrine” este mult mai mult decât o carte cu un design frumos. Romanul lui Ransom Riggs este o lume magică, în care intrii fără să știi că te vei îndrăgosti de ea și că vei deveni dependent de cuvintele autorului. Este o poveste unică, care te va urmări mult timp după ce ai citit-o. Mi-a plăcut extraordinar de mult, iar în timp ce citeam, aveam minunatul sentiment că descopăr ceva nou, dar că în același timp mă întorc la ceva de care mi-a fost foarte dor.

În primul rând, cartea este extrem de bine scrisă. Vocea personajului principal este foarte reală, intriga bine construită, iar atmosfera este de-a dreptul magică și răpitoare. La începutul cărții, cititorul este introdus în lumea cât se poate de reală a lui Jacob. Intriga apare în momentul în care bunicul lui moare, iar Jacob, alături de cititor, ajunge să descopere o lume nouă, una care este în afara granițelor ”normalului”. Acțiunea devine din ce în ce mai palpitantă pe măsură ce descoperi mai bine lumea lui Miss Peregrine și a Copiilor Deosebiți.

Miss Peregrine” este genul de carte plină de aventuri, care îți aduce la fiecare pagină o surpriză și o întorsătură de situație. Spre sfârșitul cărții, exact ca în basmele cu care am crescut, intriga devine mult mai complicată, iar bătălia finală este explozivă.

Mi-a plăcut mult vocea personajului principal, dar și felul în care acesta este portretizat. Deși la început pare un adolescent normal, pe măsură ce citești, ajungi să îl cunoști mult mai bine și realizezi că Jacob este un băiat deștept, curajos, amuzant, șarmant, grijuliu și loial. Mi-a plăcut foarte mult de el. De fapt, pot spune că m-am îndrăgostit puțin de el.

În general, personajele sunt foarte bine conturate, dar și foarte unice. Am îndrăgit mult copii Deosebiți. Sunt într-adevăr așa cum îi prezintă numele: deosebiți. Nu umai din cauza puterilor lor, dar și al comportamentului și al caracteristicilor lor speciale. Pur și simplu, n-ai cum să nu îi îndrăgești. M-a fascinat faptul că autorul și-a creat personajele pe baza unor fotografii ciudate, dar cât se poate de reale. Asta da creativate!

Povestea este superbă. Are o atmosferă de basm, în acelați timp având ceva întunecat și misterios. Mi-a plăcut mult ideea unei lumi paralele, a unor Copii Deosebiți trăind aceeași zi din nou și din nou, parcă într-un basm. Când citești aventurile lor, simți că ești și tu în poveste și că trăiești aceste experiențe o dată cu ei. Mi-a plăcut, de asemenea, combinația aceasta de vechi și modern pe care lumea lui Miss Peregrine și cea a lui Jacob o scoate în evidență.

Cât despre autor, dacă ar fi în fața mea, l-aș îmbrățișa. Pentru că mi-a oferit o poveste atât de frumoasă, scrisă într-un stil diferit, cu personaje geniale și o intrigă captivantă.

”Miss Peregrine” este o carte superbă și de-abia aștept să citesc continuarea. M-am îndrăgostit definitiv de Jacob și de lumea lui și cu greu pot aștepta momentul în care îi voi întâlni din nou. O carte magică, un must read!

Notă: 5 stele din 5