Recenzie: ”Lupta mea: Un bărbat îndrăgostit” de Karl Ove Knausgard

un-barbat-indragostit

Descriere:

Roman autobiografic de o forță literară neobișnuită, cartea a doua a seriei Lupta mea a dat naștere unei polemici virulente și a primit încă de la apariție numeroase premii. După ce a abordat în primul volum tema doliului, Knausgard descrie cu aceeași vigoare și exactitate îndrăgostirea, uniunea și separarea, toate etapele sentimentului de iubire. Experiența de a fi tată dă peste cap totul în jurul lui și se reflectă în încercările cotidiene ale vieții de familie, în vacanțele care sfârșesc prost, în disputele cu vecinii, în tensiunile apărute cu ocazia aniversărilor copiilor… în acțiunea de a plimba un cărucior prin Stockholm când singurul lucru pe care dorește să-l facă este să scrie. Viața scriitorului-narator se desfășoară sub ochii siderați ai cititorului cu toată furia și sinceritatea ei frustă: un om cu o dorință de neoprit de a scrie, pentru care arta este o nevoie fizică, un om care oscilează permanent între energia vitală și impulsurile morbide. O capodoperă.

Detalii tehnice:

Editura: Litera

Data apariției: martie 2016

Tip copertă: Cartonată

Format: 107 x 177

Nr. pagini: 688

Cartea mi-a fost oferită spre recenzie de către librăria online Librex. Mulțumesc!

Recenzie:

Mi se pare aproape imposibil să recenzez cărțile lui Karl Ove Knausgard așa cum se cuvine. Am știut, încă de la lecturarea primului volum din cele șase, că seria Lupta mea îmi va rămâne pentru totdeauna în minte și în suflet, devenind un fel de Biblie personală. De Knausgard sunt profund fascinată, având aproape o relație personală cu el. Este unul dintre oamenii care nu vor înceta niciodată să mă uimească, atât datorită abilităților lui scriitoricești, cât și datorită personalității lui, atât de vastă și de plină de substraturi și culori.

Lupta mea: Un bărbat îndrăgostit este al doilea volum din seria de șase volume autobiografice a autorului norvegian Karl Ove Knausgard. Dacă în primul volum, Moartea unui tată, scriitorul ne-a vorbit despre anii lui de copilărie și despre teroarea pe care tatăl lui i-a indus-o, în această carte autorul pune accent pe anii de adult, în care se îndrăgostește și își face o familie. Tumultul adus de dragoste, suferința cauzată de rutina atât de nedorită de acesta, dar și nevoia lui acută de singurătate și dorința de a obține ceva mai mult de la viață sunt câteva dintre subiectele centrale din carte.

Așa cum ne-a obișnuit, Knausgard scrie cu atât de multă substanță încât devine de-a dreptul copleșitor. Dacă citind primul volum am crezut că nu se poate ca celelalte volume să fie mai bune, m-am înșelat. În comparație cu Un bărbat îndrăgostit, Moartea unui tată este doar o introducere în viața și mintea unui om care are atât de multe de spus. Romanul de față, cu un impresionant număr de 685 de pagini, debordează, pur și simplu, de emoție, substanță, esență și viață.

Încă de la primele pagini, Karl Ove intră direct în miezul lucrurilor, analizând fiecare experiență, nelăsând nimic la voia întâmplării. Am fost complet uluită de felul lui de-a aborda fiecare trăire cu o ferocitate aproape înfricoșătoare. Knausgard caută esența și semnificația oricărui lucru, mai apoi punând totul în carte pentru cititorii lui. Însă, de foarte multe ori am avut impresia că el nu a scris o carte pentru alții, ci pentru el însuși. Așa cum însuși autorul a spus în nenumărate rânduri, seria Lupta mea a fost modalitatea lui de a se confrunta cu aspectele dificile ale vieții și de a se înțelege în raport cu realitatea. Nu pot decât să mă bucur că el a ales calea literaturii pentru a-și contempla trăirile, pentu că rezultatul este o serie plină de filozofii prețioase, poveși captivante, substraturi incredibile și un stil de scriere care te farmecă pur și simplu.

Îmi este deja clar că Knausgard este unul dintre scriitori despre care vom auzi mult timp de-acum încolo. În ciuda faptului că el nu si-a dorit nici o secundă faima de care se bucură acum, mi se pare imposibil ca un om ca el să nu fie în centrul atenției. Talentul lui scriitoricesc este nemărginit, iar modul în care prezintă totul, chiar și cea mai mică întâmplare din viața lui, este captivant. De fapt, sunt mai captivată de cărțile lui decât de orice thriller pe care l-am citit vreodată. Dincolo de poveștile lui atât de interesante, aspectul care atrage cititorul este, cu siguranță, emoția cu care sunt scrise acestea. Citind romanul de față, am trecut printr-o mie de stări, de la euforie și extaz, la tristețe și o profundă depresie pe care este imposibil să nu o simți atunci când înțelegi cât de tare își dorește acest om să fie un scriitor bun, un om cu virtuți, un tată ireproșabil și un soț iubitor și grijuliu.

Există atât de multe pasaje de o frumusețe izbitoare în romanul de față, încât cartea mea este plină de sublinieri. Scena nașterii primului copil a scriitorului îmi va rămâne mereu în minte. Fericirea care reiese dintre respectivele rânduri te lasă mut. Dragostea pentru Linda, dar și exasperarea care urmează în primii ani de paternitate, cauzată de rutina și de așteptările soției, sunt două sentimente mereu prezente și pe care le poți simți și tu, ca spectator a poveștii lui. Am avut de foarte multe ori impresia că sunt exact acest lucru: un spectator la viața unui om cât se poate de normal, dar care are o minte și un suflet atât de profunde. Faptul că seria aceasta îți oferă șansa să fii martor la o viață aproape banală, să intrii în mintea unui om și să te regăsești în trăirile lui este o raritate și un aspect care nu va înceta niciodată să mă face să iubesc aceste volume autobiografice.

Descrierile care se întind pe zeci de pagini și detaliile în care se pierde uneori autorul reușesc să surprindă toate aspectele vieții, nefiind deloc plictisitoare sau agasante. De la muzică, prietenie, familie, dragoste, copii, relațiile dintre oameni și influențele pe care anumite figuri le-au avut asupra lui Knausgard, cele aproape 700 de pagini reușesc să curpindă tot ce înseamnă viață, artă și literatură. Personajul principal este, firește, scrisul, la un loc cu dorința de a scrie în fiecare moment al zilei și suferința autorului că nu se poate dedica complet pasiunii lui.

În concluzie, Lupta mea este una dintre seriile pe care toți trebuie să le citim măcar o dată în viață, iar Un bărbat îndrăgostit este un excepțional roman care arată banalitatea vieții de părinte într-un mod captivant, plin de emoție și substanță. O călătorie cu suișuri și coborâșuri, la care trebuie neapărat să luați parte!

Notă: 6 stele din 5

Recenzie: ”Ghici ce-i în cutie” (”Helen Grace” #2) de M.J. Arlidge

ghici-ce-i-in-cutie

Detalii tehnice:

Autor: M.J. Arlidge

Nr. de pagini: 408

ISBN: 978-606-719-397-8

Titlul original: Pop Goes the Weasel

Limba originală: engleză
Traducere de: Lucian Niculescu
Anul apariţiei: 2015

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Această carte mi-a fost oferită de către librăria online librex.ro, de unde o și puteți cumpăra, cu doar un simplu click aici. Mulțumesc! 🙂

Recenzie:

Ghici ce-i în cutie de M.J. Arlidge. Volumul doi din seria Helen Grace, continuarea cărții ”Ghici cine moare primul”, pe care am așteptat-o luni de zile.

Înainte de a începe această recenzie, trebuie să înțelegeți că m-am îndrăgostit de Helen Grace, dar și de scrisul autorului de la primul volum. Eu sunt foarte pretențioasă atunci când vine vorba despre cărți polițiste, însă această serie m-a cunvins de la primele pagini. Pur și simplu ador personajul principal, mă dau în vânt după cazurile pe care le creează autorul și îmi place felul în care intriga mă captivează. După ce am terminat primul volum, eram sigură că voi citi fiecare carte scrisă de M.J. Arlidge care va apărea, și nu mică mi-a fost bucuria atunci când am văzut că volumul doi din seria Helen Grace a fost publicată la editura Trei.

Aveam multe așteptări, ce-i drept. După un prim volum fenomenal, nu aveam cum să nu mă aștept la o continuare care să se ridice la nivelul acestuia. Din fericire, nu am fost dezamăgită. Dimpotrivă. Ghici ce-i în cutie mi-a plăcut la nebunie și m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai tare de seria aceasta specială.

După întâmplările din prima carte, Helen încearcă să treacă peste tot ce s-a întâmplat. Însă viața ei nu mai este la fel, cu siguranță. Lumea știe cine este ea acum și are așteptări de la un inspector atât de curajos. Charlie, la fel de afectată ca și Helen, încearcă să își continue viața, însă nehotărârea și durerea pierderii nu o lasă să se liniștească. O nouă inspectoare-șef își face apariția în divizia la care lucrează Helen, dându-i acesteia mult de furcă. Însă nu există timp pentru of-uri și păreri de rău. Un nou criminal a apărut în oraș, iar de data aceasta sunt vizați soții infideli, cărora li se taie o parte din corp, ca mai apoi să le fie trimisă familiilor. Sub presiunea presei și a noii șefe, Helen se confruntă cu un criminal mai deștept și mai viclean ca oricând. Prostituție, crimă, orori, șantaj și multe secrete. Cam așa arată acum viața lui Helen Grace.

Ideea este… genială! Deși poate fi ușor tulburător, felul în care sunt produse crimele mi s-a părut de o deșteptăciune infinită, iar suspansul următoarei crime m-a lăsat de foarte multe ori cu respirația tăiată. Un Jack Spintecătorul în formă feminină? Cu siguranță nu întâlnești asta peste tot!

Cartea aceasta dezvăluie o lume ascunsă, una de-a dreptul murdară și înfricoșătoare. Cea a prostituției. Deși am fost oripilată de detaliile vieților pe care le duc prostituatele, am fost impresionată de faptul că autorul mi-a dat impresia că știa foarte bine despre ce vorbește, ca și cum ar fi cercetat totul în realitate. Mi-a plăcut, de asemenea, atmosfera de pericol și de mister pe care tot acest scenariu ți-l oferă și felul în care a fost creată aceasta, cu exactitate și cu un dramatism incredibil.

Intriga mi s-a părut atât de captivantă, încât uneori îmi era greu să o suport. Suspansul este mereu la cote maxime, iar citind, aștepți ca mereu să se întâmple ceva care să schimbe cursul acțiunii. Un lucru care îmi place foarte mult la cărțile lui M.J. Arlidge este faptul că niciodată nu poți ghici care este cheia misterului și care este adevărul. Autorul îți oferă câteva indicii, dar nu te lasă niciodată să ajungi aproape de deslușirea misterului.

Spre deosebire de prima carte, Ghici ce-i în cutie transmite mult mai multe emoții necontrolate, absolut omenești. După tragedia prin care au trecut, atât Helen, cât și Charlie, simt o mulțime de durere, mânie, deznădejde și vinovăție. Cititorului îi sunt transmise aceste emoții foarte bine, astfel că el poate să simtă tot și să aibă parte de o experiență mult mai reală și mai umană.

De fapt, lucrul grozav la acest volum este faptul că ajungi să vezi personajele într-o lumină mult mai umană. În spatele fiecărui aspect din carte stă un motiv cât se poate de uman, chiar și în spatele prostituției și a crimei. M.J. Arlidge creează personaje cu trecuturi tumultoase, fapt care le oferă o justificare pentru acțiunile lor din prezent. La rândul lui, acest lucru îi pune într-o lumină mult mai umană. M-am trezit de multe ori gândindu-mă cât de rău îmi pare pentru personajele rele și pentru toate lucrurile prin care au trecut.

Ghici ce-i în cutie este o continuare care merită cu siguranță citită și care se ridică la așteptările pe care primul volum le-a stabilit. Misterul și suspansul sunt la cote maxime, trădările și secretele la ordinea… capitolelor, iar acțiunea te ține în priză pe toată durata lecturii. Scrisă cu dramatism și emoție, povestea inspectoarei Helen Grace te va captiva încă o dată și te va face să uiți de lumea din jurul tău!

Notă: 5.5 stele din 5 

Cover reveal: ”Marker of hope” (Creatura #3) by Nely Cab

Joia aceasta vine cu o veste bună pentru toți fanii seriei ”Creatura” de Nely Cab. După ce autoarea a finalizat manuscrisul celui de-al treilea volum, ieri a fost lansată și coperta. Volumul se numește Marker of Hope și urmează să apară vara aceasta la editura Cleen Teen Publishing. Această carte încheie povestea lui Isis și a lui David, poveste ce a fermecat sute de cititori din întreaga lume. Inclusiv pe mine. Am avut norocul de a citi fiecare capitol din Marker of Hope chiar după ce erau scrise, așa că știu că finalul poveștii nu va dezamăgii cititorii care îl așteaptă. Vă pot asigura că volumul final din serie este cel mai bun și cel mai palpitant, iar ultimele pagini vă vor lăsa cu un rânjet pe față și cu lacrimi în ochi.

Până va apărea cartea, vă propun să vedem coperta și să urmărim trailer-ul primului volum, ”Creatura”, care a apărut ieri, o dată cu coperta cărții Marker of Hope. Deși trailer-ul a apărut pentru prima dată în Aprilie, cel final a fost lansat de-abia ieri și este mai convingător ca oricând!

Vă reamintesc că primul volum din serie a fost publicat în România la editura Leda în 2013. Puteți comanda cartea cu un simplu click aici.

marker of hope

Cover design: Phatpuppyart Studios
Photographer: Grace Hill Images at GracefullyWicked Studios
Cover Model: Riley Carter
Font: Marya Heiman, Clean Teen Publishing

Nu-i așa că arată foarte bine? Cred că se potrivește de minune cu conținutul cărții, lucru pe care sper să îl realizați și voi când veți citi cartea. Pentru că trebuie să o citiți, de vreme ce este genială!

Iar acum, haideți să urmărim trailer-ul:

Deși sunt tristă că una dintre seriile mele preferate a ajuns la final, sunt extraordinar de încântată de copertă și de trailer. Abia aștept să țin cartea Marker of Hope în mâini și să o citesc de la un cap la altul într-o singură noapte.

Ce părere aveți de copertă și de trailer? Aveți de gând să citiți cartea? Aștept opiniile voastre în comentarii! 🙂

Recenzie: “The Unbecoming of Mara Dyer” de Michelle Hodkin (“Mara Dyer” #1)

11408650 (1)

 

Detalii tehnice:

  • Publisher: Simon & Schuster Books for Young Readers
  • Format: Paperback | 456 pages
  • Dimensions: 142mm x 210mm x 36mm | 399g
  • Publication date: 23 October 2012
  • Publication City/Country: New York
  • ISBN 10: 1442421770
  • ISBN 13: 9781442421776
  • Edition statement: Reprint
  • Sales rank: 4,099

Descriere:

Mara Dyer believes life can’t get any stranger than waking up in a hospital with no memory of how she got there.
It can.

She believes there must be more to the accident she can’t remember that killed her friends and left her strangely unharmed.
There is.

She doesn’t believe that after everything she’s been through, she can fall in love.
She’s wrong.

Cartea poate fi comandata de pe Bookdepository.

Recenzie:

Pentru foarte mult timp, “The Unbecoming of Mara Dyer” a fost cartea pe care o vedeam peste tot. Am vrut sa o citesc din primul moment in care am auzit de ea si cu timpul, dorinta mea a devenit din ce in ce mai apriga. Toata lumea mi-o recomanda, toata lumea o citea, vedeam perfecta coperta peste tot, iar Noah Shaw era mereu idolatrizat pe blogurile pe care le urmaream. Trebuia sa o citesc, punct. Insa nu am avut ocazia sa o citesc pana acum… o saptamana. Cand insfarsit mi-a auns in maini, chiar si in format electronic (thank you, Amazon!), am fost incredibil de fericita. A doua zi, a mea era. Am inceput sa o citesc cat de repede am putut si nu m-am oprit pana cand nu am terminat-o. Sau asa vroiam. Viata a stat in calea mea si acestei carti de cateva ori, dar nu conteaza. Important este ca am citit-o intr-un final.
Chiar nu stiu cum sa descriu cartea aceasta. Nu va ingrijorati. Mi-a placut. Mi-a placut la nebunie, de fapt. Am adorat fiecare cuvant. Insa nu stiu exact ce cuvinte pot folosi pentru a o descrie. Este una dintre cartile acelea care pur si simplu te lasa fara cuvinte. “Mind-blowing” este cea mai buna expresie care poate descrie “The Unbecoming of Mara Dyer”.
Voi lua fiecare aspect in parte si imi voi spune parerea despre el. Cred ca acesta este cel mai bun mod de a scrie recenzia acestei carti.
Povestea + Intriga
Povestea este complicata, dar in acelasi timp frumoasa si captivanta.
Mara Dyer se trezeste intr-un spital, fara sa stie cum sau de ce a ajuns acolo. Nu are nici o amintire a accidentului care a pus-o pe ea intr-un spital si care i-a omorat iubitul, sora iubitului si, cel mai important, prietena cea mai buna. Moartea lui Rachel, prietena ei cea mai buna, a afectat-o atat de mult, incat Mara si familia ei se muta din orasul in care s-a petrecut tragedia. Mara este batuita de moartea prietenei ei si incearca in acelasi timp sa treaca peste, dar si sa isi aduca aminte ce s-a intamplat in seara aceea. Toate acestea in timp ce ea este eleva noua la un liceu din Miami. Acolo, Mara il va cunoaste pe Noah, cel care va intra in viata ei fara voia Marei.
Povestea incepe intr-un ritm mai linistit, iar intriga devine din ce in ce mai captivanta pe masura ce te adancesti in carte. Cartea incepe exact ca si o sonata de vioara – in pianissimo, iar pe parcursul cartii se “canta” in crescendo, iar la sfarsit se ajunge la un fortissimo care va lasa cititorul ametit si uluit. Intriga se acumuleaza si se construiesti atat de frumos, iar cand povestea ajunge la punctul culminant, este un pic coplesitor. Ridici capul din carte, te uiti imprejur, observi ca deja cerul are alta culoare decat atunci cand ai deschis cartea. Te intrebi ce naiba s-a intamplat in carte si te intorci repede la lectura.
Povestea Marei Dyer este cu siguranta foarte intunecata, extrem de incuracata, dar foarte captivanta si cu siguranta te va bantui. De asemenea, povestea este si foarte misterioasa. La fel ca si Mara, cititorul se intreba pe toata durata romanului ce naiba se intampla. Misterul ce o invaluie pe Mara nu te va lasa sa pui cartea jos.
In general, cred ca Michelle a stiut foarte bine cum sa dezvolte aceasta poveste, cum sa o scrie. Intriga este bine construita, misterul captiveaza cititorul, iar povestea este trista, dar totusi foarte frumoasa si foarte unica.
Un lucru pe care l-am apreciat a fost faptul ca povestea de dragoste nu este pe planul principal. Da, intre Mara si Noah se infiripa o frumoasa poveste de dragoste, dar nu aceasta este partea pe care se axeaza autoarea.
“What would you do if I kissed you right now?”
I stared at his beautiful face and his beautiful mouth and I wanted nothing more than to taste it. “I would kiss you back.
Personajele
Michelle a creat niste personaje cu totul si cu totul speciale. Incepand de la Mara, pana la parintii lui Noah, absolut toate personajele au cate o poveste de spus si ajungi sa le cunoasti foarte bine. Personajele lui Michelle sunt reale si foarte bine construite. Este drept ca nu mi-a placut de toate si cred ca lucrul acesta este perfect normal. Ca si in viata, nu toate personajele trebuie sa ne placa. Cred ca cele mai dezagreabile personaje sunt mama Marei si Anna.
Mara este un personaj care se dezvolta mult pe parcursul romanului. La inceput, ea este doar o fata foarte convuza, banuita de moartea prietenilor ei (la propriu) si foarte speriata. Ea nu stie ce vrea de la viata, dar incearca sa isi construiasca o noua viata in locul pe care l-a ales dupa tragedia prin care a trecut. Macinata de vina si extrem de frustrata din cauza ca nu isi poate aminti, Marei ii este foarte greu sa isi traiasca viata. In majoritatea timpului, ea este nervoasa, obosita, panicata si foarte, foarte speriata. Pana la sfarsitul cartii se va forma o schimbare evidenta, care o va transforma intr-o luptatoare care incearca sa isi protejeze familia si prietenii.
Noah ne este prezentat ca fiind un baiat care schimba iubitele ca sosetele. Cel putin la inceputul cartii, cand Noah este doar un baiat foarte atragator, dar extraordinar de enervant, cel putin in ochii Marei. Ura asta pe care i-o purta Mara lui Noah mi s-a parut un pic exagerata si nedreapta, sincera sa fiu. Nu intelegeam de ce il displace atat de mult, cand Noah chiar nu ii facuse nimic. Din fericire, pe parcursul cartii Noah isi va arata adevara fata de baiat grijuliu, care nu se rusineaza sa fie el insusi si sa spuna clar si raspicat ce vrea, foarte destept, dar clar in suferinta. Nu ai cum sa nu te indragosteti de el, doar un pic. Baiatul asta clar stie cum sa se comporte cu o fata.
Relatia dintre Mara si Noah este geniala. Replicile sarcastice pe care si le arunca reciproc, atractia evidenta dintre ei si felul in care au grija unul de altul… toate astea sunt lucruri incredibile si m-au facut sa ma indragostesc de ei imediat.
“You want me as much as I want you. And all I want is you.”
My tongue warred with my mind. “Today,” I whispered.
Noah stood slowly, his body skimming mine as he rose. “Today. Tonight. Tomorrow. Forever.”
La fel de mult mi-a placut si de Daniel. Daniel este al treilea personaj favorit al meu din carte. Tipul este un fratele perfect: grijuliu, iubitor, saritor si foarte destept. Imi plac mult scenele cu el.
Scrisul autoarei
Scrisul lui Michelle este foarte frumos. Desi simplu, este foarte frumos si autoarea stie cum sa transmita sentimentele care trebuie cu ajutorul scrisului ei. Cartea este usor de citit, iar scrisul “curge”, parca, de la sine. Paginile zboara de la sine si te trezesti la sfarsitul cartii ca vrei sa faci doua lucruri: sa scrii o carte la fel de buna ca asta si sa incepi volumul doi.
Citatele le stiti deja. Vi le-am aratat in postarea de aici. Sunt superbe si cred ca ati inteles-o deja.
Sfarsitul
Sfarsitul cartii este punctul culminant. Toata intriga, tot misterul si toate sentimentele personajelor se aduna acolo si carte explodeaza, pur si simplu. Ca si cititor, sfarsitul te va lasa fara cuvinte si te va face sa vrei sa citesti volumul doi imediat. Asta am si facut eu. Am fost norocoasa ca am reusit sa imi cumpar toata seria, asa incat am putut incepe volumul doi imediat ce am terminat volumul unu.
In concluzie, “The unbecoming of Mara Dyer” este o carte intunecata, care te va bantui. Citind cartea, te vei gasi complet fascinat/a de lumea creata de Michelle Hodkin si vei vrea sa citesti cat mai mult posibil. Misterul si intriga te vor face sa iti pui foarte multe intrebari, iar pentru a afla raspunsurile, va trebui sa citesti pana la sfarsitul. Cartea nu iti va da pace, iar pe masura ce te adancesti mai mult in carte, vei fi din ce in ce mai indragostit/a de Mara Dyer si lumea ei intunecata. De personaje te vei indragosti iremediabil, iar seria asta va ajunge printre seriile tale preferate. O recomand cu mare caldura!
Nota: 5 stele din 5

Trailer:

O melodie care imi aduce aminte de Mara & Noah si de povestea lor este Monster a lui Eminem cu Rihanna. Versul “you’re trying to save me, stop holding your breath” imi aduce aminte mult de cum se simte Mara in marea majoritate a timpului.

Recenzie: “Gabriel’s rapture” de Sylvain Reynard (‘Gabriel’s inferno #2)

16136439

Descriere:

Professor Gabriel Emerson has embarked on a passionate, yet clandestine affair with his former student, Julia Mitchell.

Sequestered on a romantic holiday in Italy, he tutors her in the sensual delights of the body and the rapture of sex. But when they return, their happiness is threatened by conspiring students, academic politics, and a jealous ex-lover.

When Gabriel is confronted by the university administration, will he be forced to share Dante’s fate? Or will he fight to keep Julia, his Beatrice, forever?

Cartea poate fi comandata de pe Bookdepository.

Recenzie:

In urma cu o luna am cumparat primul volum al seriei, “Gabriel’s inferno”. In mai putin de o luna am citit atat primul, dar si al doilea volum din aceasta serie minunata si in curand ma pregatesc sa il incep pe al treilea. Binenteles, asa planuiesc eu, dar scoala si vioara si rusa si tot ce fac la momentul asta nu stiu daca ma vor lasa sa imi indeplinesc dorintele.

Revenind la “Gabriel’s rapture”… mai, de trei zile tot incerc sa scriu recenzia, sa citesc altceva, dar zau daca pot! Am un bookhangover masiv dupa aceasta carte. E atat de mare, incat nici de ultimul volum din serie nu-mi vine sa ma apuc. Groaznic, dar nu pot uit o asa carte!

S-au intamplat atat de multe in doar 413 pagini incat mi-e greu sa ‘absorb’ tot si mi se pare un pic ireal. Adica… ce naiba! Inceputul, mijlocul, finalul, fiecare pagina din cartea asta este umpluta cu ceva important. Sunt atat de multe evenimente importante si e dificil sa faci un rezumat al cartii. “Gabriel’s rapture” este una dintre cartile enorme. Si totusi, nu m-am plictisit o secunda. Nu ma voi plictisi niciodata de Gabriel, de toata povestea asta minunata, de cat ma regasesc in ea, de atmosfera, de toata frumusetea cartii.

Pot spune cu inima pe inima ca asta este una seria mea preferata, dupa ‘Shatter me’. Ador totul la ea, iar ‘Gabriel’s rapture’ mi-a ‘intarit’ si mai mult dragostea mea pentru seria scrisa de Sylvain Reynard. Trebuie sa recunosc ca s-au schimbat multe de la primul volum si, dupa ce inchizi al doilea volum, iti dai seama cat de mult au evoluat personajele dar, in primul rand, cat de mult a evoluat autorul. Inchizi cartea, te uiti in jur si te intrebi “Whoa. Ce-a fost asta?!” si “Ce fac acum?!”. Cum zic americani… it blew me away. Literally. Dupa ce am terminat ultima pagina, eram nauca. Dupa cum v-am spus, nu ma pot atinge de nici o carte inca de Sambata. Este o carte… extraordinara, superba, brilianta, emotionanta, diferita, nemuritoare. Voi incerca sa va spun cate ceva despre carte, dar sunt atat de haotica cand vine vorba despre seria asta, incat nu stiu daca voi reusi. La inceputul cartii, un lucru m-a nemultumit. Oricat de vrajita as fi fost de Gabriel si de situatia romantica in care se aflau cei doi indragostiti, nu am putut sa nu ma las enervata de toate discutiile “Oh nu te-am satisfacut, ba da m-ai satisfacut, esti frumoasa, dar totusi parca nu te-am satisfacut’ si tot asa. Inteleg ca ideea era ca nesiguranta Juliei sa fie accentuata si scoasa in evidenta pentru ca duh, este foarte importanta. Dar totusi, as fi preferat sa fie mai putine discutiile de cat de satisfacut a fost Gabriel dupa prima lor noapte de dragoste. De asemenea, un alt lucru care m-a uimit – dar care, de-abia acum realizez ca a fost foarte important pentru carte si pentru personaj – a fost gelozia lui Gabriel si felul posesiv cu care o trata pe Julia. Insa, spun din nou, realizez ca lucrul asta a fost foarte important pentru carte si pentur a arata, la final, cat de mult s-au dezvoltat personajele. Daca in “Gabriel’s inferno” Julia este o tipa timida, care nu se putea descurca sau apara, in “Gabriel’s rapture” este foarte schimbata. In primul rand, nu mai este la fel de timida. In al doilea rand, se apara si nu se mai lasa calcata in picioare de absolut nimeni. Nici chiar de Gabriel. Mi-a placut tare mult de ea in volumul asta, tocmai pentru ca nu il mai lasa pe Gabriel sa faca ce vrea din ea. Am vrut sa dau plama cu ea de multe ori, pentru ca a invatat, in sfarsit, sa se apere si sa fie mandra de ea. Evolutia ei fata de primul volum m-a uimit. Dintr-o fata inchistata, fricoasa, timida, Julia s-a transformat intr-o femeie increzatoare (cu exceptii, binenteles), curajoasa, mai vorbareata, mai… activa. E cu totul alta persoana. Vedeti, dragostea chiar te schimba! Gabriel s-a transformat si el mult in acest volum, dar nu stiu cat de fericita sunt de schimbarea asta. Imi placea Gabriel cel impulsiv, cu laturi intunecate, foarte sexy si cel ateu. Binenteles, aceasta este ideea cartii, dar imi va lua ceva timp pana ma voi obisnui cu noul Gabriel, desi nu stiu cat de diferit este intr-adevar. Nu am sa va spun ce s-a intamplat cu el sau in ce fel s-a schimbat, pentru ca v-as da cateva spoilere. La capitolul evolutiei personajelor, “Gabriel’s rapture” sta excelent. Scrisul lui Sylvain m-a dat gata din nou. Nu stiu cum e posibil ca cineva sa scrie atat de… perfect. Cu siguranta, Sylvain este un exemplu pentru mine si my my, ce n-as da sa pot scrie si eu macar 5% la fel de frumos. Stilul lui de scriere imi aduce aminte de Dante si de multi, multi autori clasici. Am gasit o eleganta si ceva atat de clasic in scrisul lui. E uimitor! “Gabriel’s rapture” este extraordinar de captivanta. Nu va voi spune nimic despre actiune, pentru ca fiecare eveniment e prea important ca sa nu fie spoiler. Dar acea situatie in care s-au afla Julia si Gabriel… my god! Cat de captivant!! Sylvain te tine in suspans si nu iti da nici un indiciu despre ce se va intampla in continuare si stai cu inima la gura. De fapt, am stat cu inima la gura pe tot parcursul cartii, pentru ca… Sunt atat de multe rasturnari de situatie in cartea aceasta! Fiecare capitol aduce ceva nou si nu ai cum sa plictisesti. Pfu, e coplesitor. S-a schimbat atat de mult situatia si s-au intamplat atat de multe lucruri complet neasteptate. Mi s-a parut uimitor. Felul in care Sylvain a schimbat atat de mult situatia si totusi nu a pierdut esenta cartii. Intriga este la cote maxime. Secrete din trecut sunt dezvaluite, trecutul nu vrea sa se dea plecat, Paulinele si Simonii nu le dau pace personajelor principale, colegiul este impotriva iubirii celor doi iubiti, uneori chiar cei doi sunt impotriva dragostei lor. Tot ce s-a intamplat in cartea aceasta mi-au oferit atat de multe emotii! Am fost suparata, nervoasa, bucuroasa, fericita, in al noulea cer, uimita, surprinza, fericita. Finalul… nu ma asteptam la el! Dar mi-a placuuuut muuuult!! E exact finalul potrviti pentru o astfel de carte. “Gabriel’s rapture” a fost un roller coaster emotional. Fiecare pagina imi aduce o noua emotie, dar nimic nu s-a comparat cu acele capitole in care am simtit ca mi se frange inima. Nu ma asteptam la asta si incercam sa citesc mai repede, sa vad daca situatia ramane asa.

In carnetelul meu de recenzii am scris “better than any thriller”. Adevarul asta e. ‘Gabriel’s rapture’ mi-a oferit atat de multa curiozitate si adrenalina, incat m-a dus cu mintea la thrillere.Apoi, am mai scris ca “so much happens”. Inca nu-mi vine sa cred ca jumatate din to ce s-a intamplat a fost real.

In timp ce citesti, nu esti constient de cat de mult timp trece, de cat de departe esti in carte, de cat de repede dai paginile. Esti aproape de final si te intrebi cum naiba ai ajuns acolo. Parca ieri erai la inceput. Cartea te absoarbe intre paginile ei si nu te lasa sa pleci decat la final. Esti un ostatic al cartii. E de-a dreptul magic. Cartea este lipsita de clisee sau de puncte moarte, plicitisitoare, in care nimic nu se intampla.

OMG! Mi-am adus aminte. Paulina. My my, am vrut sa o omor! Nu mi-a venit sa cred cat de… cat de scorpie a putut fi! UGH! Nici Paul nu mi-a placut mai mult, dar macar nu am vrut sa il omor. “Gabriel’s rapture” vorbeste despre cat de important este sa te ierti si sa treci mai departe, dar si sa iti accepti sinele si tot ce vine cu asta. De asemenea… desire can’t be denied.

Ce sa mai zic… as dori ca toata lumea sa citeasca aceasta serie. Este extraordinara! Gabriel e perfect, atmosfera e perfecta, povestea e perfecta, emotiile sunt perfecte, textul e perfect, totul e perfect! Nu-mi vine sa cred cat de buna a fost cartea aceasta.

O continuare care mi-a depasit asteptarile! Da,da, recomand! Thanks, Sylvain, for the beautiful moments with Gabriel and Julia!

Rate: Ah… probabil 6 din 5.

Recenzie: “Allegiant” de Veronica Roth (“Divergent” #3)

allegiant

Descriere:

The faction-based society that Tris Prior once believed in is shattered—fractured by violence and power struggles and scarred by loss and betrayal. So when offered a chance to explore the world past the limits she’s known, Tris is ready. Perhaps beyond the fence, she and Tobias will find a simple new life together, free from complicated lies, tangled loyalties, and painful memories. 

But Tris’s new reality is even more alarming than the one she left behind. Old discoveries are quickly rendered meaningless. Explosive new truths change the hearts of those she loves. And once again, Tris must battle to comprehend the complexities of human nature—and of herself—while facing impossible choices about courage, allegiance, sacrifice, and love. 

Told from a riveting dual perspective, Allegiant, by #1 New York Times best-selling author Veronica Roth, brings the Divergent series to a powerful conclusion while revealing the secrets of the dystopian world that has captivated millions of readers in Divergent and Insurgent.

Recenzie:

Am terminat “Allegiant” duminica, 4 Mai. Nu am avut nici teimpul necesar, nici dispozitia pentru o recenzi. Nu imi pot adune gandurile intr-o recenzie coerenta, pentru ca oricand ma gandesc la cartea asta, ma inunda o tristete care nu ma lasa sa scriu o recenzie buna.

“Allegiant” face parte din finalurile mele preferate. Nu e cea mai buna carte pe care am citit-o, dar emotiile pe care te ace sa le simti si tragedia din ea o aduce printre volumele mele preferate.

Nu inteleg de ce “Allegiant” este atat de criticata. In timp ce o citeam, am citit o multime de recenzii negative care m-au socat. M-a uimit cum unii aleg sa critice o autoare si cartea ei doar din cauza ca a ales sa fie diferita. Am ramas cu gura cascata cand am citit o recenzie care spunea ca ‘Veronica Roth si-a tradat/dezamagit fanii si cititorii’ si ca tipa respectiva ‘e extrem de dezamagita’.

Serios?! De cand trebuie toate cartile sa urmeze un tipar, sa aiba toate un final fericit? De ce nu putem sa o apreciem pe Veronica pentru curajul de a face ce vrea cu cartea ei si cu personajele ei? De ce, in loc sa o laudam pentru curajul de a scris un final riscant si pentru faptul ca e adiferita, o criticam?

Finalul lui Veronica este trist. Da, mi-au dat lacrimile, am fost si sunt trista, dar mi-a placut enorm. E extrem de real. Inca o data, Veronica s-a remarcat prin originalitatea ei si a dat dovada de talent si curaj. Ca de fiecare data, Roth a trimis un mesaj.

Nu toata lumea are parte de un final fericit. Tragedii se intampla oricand, oricui, chiar si eroilor, care nu sunt pe cat invincibili pe cat par. Dar totusi, trecem peste.

Oameni buni, chestiile astea se intampla in viata reala! De ce trebuie sa nu le intalnim si in carti?

Viata e plina de tragedii. Inteleg ca citim ca sa evadam, sa uitam, dar uneori, trebuie sa ne amintim si de viata reala.

Asa ca da, mi-a placut finalul, chiar daca mi-a frant inima de cititoare. E real, socant, trist, frumos. Daca inainte o apreciam pe Veronica Roth enorm de mult, acum o respect si o apreciez de o mie de ori mai mult.

Nu multe autoare au curajul sa faca un pas ca asta. Cand scrii un final ca al Veronicai, iti asumi multe riscuri. Dovada ca nu multi apreciaza finalurile mai triste o putem vedea pe GoodReads, dand un search cartii ‘Allegiant’ si cititnd toate recenziile de acolo. Totusi, Veronica nu s-a gandit la ce ar prinde, ci la ce s-ar potrivi cu seria ei si la ce vrea sa transmita.

Ce-I drept, inceputul cartii nu ma prindea. Actiunea nu a fost la fel de alerta ca deobicei, dar am primit multe raspunsuri pe care le cautam si am aflat mai multe despre lumea Veronicai. Cu toate astea, nu ma prindea. Poate din cauza ca era ultimul volum, poate pentru ca stiam ce se va intampla si nu vroiam sa citesc acel capitol, sau poate lipa actiunii antrenante cu care ne-a obisnuit Veronica a fost de vina.

“Allegiant” ne explica lumea Veronicai mult mai bine decat celelalte doua volum din serie. Am aflat o multime de lucruri desprue societatea din ‘Divergent’ si mi s-au lamurit o multime de nelamuriri. O singura intrebare nu si-a primit raspunsul: De ce vroia Evelyn sa stapaneasca orasul?

Modul detaliat in care si-a explicat Veronica lumea m-a uimit. Totul e pus la punct, bine gandit si explicat cum trebuie. E usor sa intelegi lumea Veronicai, caci o explica cum trebuie si se vede ca a gandit orice detaliu inainte de a asterne povestea pe hartie. Daca ‘Divergent’ si ‘Insurgent’ m-au lasat cu cateva nelmauriri si intrebari, ‘Allegiant’ ofer toate explicatiile necesare.

Tris a devenit personajul remarcabil pe care il cautam toti in carti. S-a dezvoltat enorm de mult, si-a invins fricile si a infruntat toate barierile care I s-au pus cu intelapciune si curaj. Beatrice a incercat mereu sa gandeasca ca mintea, nu cu inima. Chiar si cand venea vorba de Caleb, tot cu mintea gandea.

Despre Tobias, nu stiu ce sa zic. Sa fiu sincera… nu a fost la fel de impresionant ca in celelalte volume. Deciziile pe care le-a luat mi s-au parut impature si nesabuite. Semana cu un adolescent care nu reuseste sa treaca peste anumite impasuri din viata lui, si se comporta cu o imprudenta socanta, doar pentru a arata lumii ca e ranit.

La sfarsit si-a revenit si a devenit Tobias, cel pe care il cunoastem noi. Curajos, intelept, cu capul pe umeri.

Personajele secundare mi-au placut enorm de mult. Uriah, oh, Uriah! Uriah este, probabil, personajul meu preferat, dupa Tris.  Christina, si ea mi-a placut. Peter m-a surprins, dar l-am apreciat pentru curajul de a face un pas ca asta. Caleb…hm. Caleb e tot Caleb.

Ce mi se pare admirabil la personajele Veronicai e ca se comporta ca oameni reali. Fac greseli, au activitati normale, usor banale, se confrunta cu probleme adolescentine, in timp ce incearca sa salveze lumea.

Nu numai Tris m-a intristat, ci si celelalte personaje din “Allegiant”. Nu va zic despre ce vorbesc sau despre cine, pentru ca v-as da un spoiler imens, dar pot sa va spun ca mi s-a frant inima de multe ori pe parcursul cartii.

Relatia dintre Tobias si Tris evolueaza, dar nu mereu intr-o directie buna. Pe parcursul cartii apar multe ‘divergente’ intre ei, din motive mai mult sau mai putin importante, dar reusesc intotdeauna sa le treaca.

“Allegiant” a fost o inchiere pe masura, numai buna pentru o serie ca ‘Divergent’. Sunt extrem de trista ca am terminat seria si astept sa citesc nuvelele lui Tobias.

‘Divergent’ va avea mereu un loc special in inima mea. Nu voi uita niciodata cum am stat cu inima la gura pentru Tobias si Tris, cum am luptat alaturi de ei sau cum am oftat de bucurie la fiecare reusita a lor. Nu voi uita nici cum mi-au dat lacrimile (lucru rar) la sfarsit. Nu-l voi uita pe Tobias, pe Uriah, pe Peter, pe Caleb. Nu o voi uita pe Tris, pe Christina, pe Tori, pe Evelyn, pe Cara. Nu voi uita seria asta, punct.

Daca nu ati citit-o inca… nu stiu ce mai asteptati!

Rate: 5 stele din 5

 

Currently reading… (47)

Din pacate, am terminat seria ‘Divergent’.

And I’m heartbroken.

allegiant

‘Divergent’ e una dintre seriile  care te fac sa vrei sa o citesti mereu. As vrea sa ma intorc in timp si sa citesc din nou ‘Divergent’, dar, din pacate, nu pot.

Macar am cartile si le voi putea lua peste tot cu mine si le voi putea citi oricand, dar tot nu se va compara cu prima data. Oricum, amintirile si cartile raman.

“Allegiant” a fost o carte buna. Un pic plictisitoare, la inceput, dar extrem de interesanta. Explica mult mai bine lumea din ‘Divergent’ si te face sa intelegi majoritatea intamplarilor din toata seria. Unele lucruri mi-au ramas neclare, dar, in concluzie, ‘Allegiant’ a fost un final bun.

Dar trist.

Atat de trist.

La final mi-au dat lacrimile, nu numai din cauza mortii neasteptate, ci din cauza ca am terminat seria. Si din cauza citatelor superbe, a capitolelor scurte de dupa acel capitol atat de sfasietor!

Ok, gata, gata, mai multe in recenzie. 🙂

Dupa doua zile in care nu am putut citi nimic, m-am apucat de o carte care e de mult pe lista mea de citit.

“Lolita’ de Vladimir Nabokov.

7607

“Lolita” e cartea pe care am vrut sa o cites de la 10 ani. Si uite ca, la 16 ani, cand inteleg ce inseamna 80% din poveste, am ajuns sa o citesc. Sunt sigura ca o voi mai citi, pentru ca, dupa doar 52%, imi place la nebunie.

E o poveste diferita, tulburatoare, frumoasa. Stilul mi se pare un pic greoi, dar acum chiar nu dau atentia la asta.

Si nu, nu mi se pare atat de revoltator. Sunt genul de persoana care considera ca dragostea nu are varsta. Si, sa fim seriosi. ‘Lo’ nu e genul de fata care are 12 ani. Poate ca atat scrie in certificat, dar mental si fizic, nu are numai 12.

Sper sa am timp sa citesc mai mult saptamana asta, desi ma indoiesc.

Dar v-o recomand de pe-acum!

In weekend voi face o postare ‘In my mailbox’, pentru ca am o gramada de carti sa va arat! So stay close! 🙂

Currently reading… (40)

Ok, guys. E vremea sa va mai spun ce mai citesc.

Saptamanile astea nu sunt extrem de bune pentru citit. Am multe teze, mult de invatat, multe de facut, mult de studiat etc. Pana pe 21 Martie, cam asa sta treaba. Nu ma fortez cu cititul, pentru ca nu vreau sa imi fac mai mult rau. Prefer sa citesc mai putin, dar mai bine.

Recent, dupa ce am citit recenzia unei bloggerite foarte dragi mie la “Ignite me” si dupa ce am muuuuriiiiit de curiozitate, am hotarat sa continui (in sfarsit!) seria “Shatter me” de Tahereh Mafi.

Nu stiu cati dintre voi stiu, dar seria “Shatter me” este seria mea preferata. Are ceva genial, care ma atrage si care ma face sa cred ca mi-am gasit seria de suflet. Nicio serie nu poate egala seria “Shatter me”, cel putin in inima mea.

Cea mai buna parte la seria asta este stilul de scriere a autoarei. Ma face sa fiu extrem de geloasa! Mi-as dori sa pot scrie asa, cu nebunia si frumusetea asta!

Mi-am propus sa termin seria pana la sfarsitul lui Martie. Sunt extrem de curioasa si nerabdatoare sa vad ce ne-a pregatit Tahereh! Vreau sa imi petrec timpul liber cu Juliette, Adam si Warner! Pana acum am citit “Destroy me” (GENIALA! Recenzia e aici.), si sambata seara m-am apucat de “Unravel me”.

Mi-a fost dor de Juliette, dar ma enerveaza un pic. Se acta foarte imatur si complet fara ratiune. Totusi, inteleg ce mesaj vrea sa transmita autoarea: ca Juliette nu poate fi controlata. Sper sa isi revina, atat ea, cat si situatia.

Adam ma surprinde putin. Pare diferit cumva, dar nu imi dau seama cum.

Vocea pe care o foloseste autoarea este, la randui ei, un pic diferita. Are aceeasi sclipire de nebunie, dar e un pic mai lipsita de poezia aia care m-a innebunit in primul volum.

Ah, ah, abia astept sa vad ce se intampla mai departe! Hai, examenelor, treceti odata!

Nu ma grabesc deloc cu lectura acestei serii. Vreau sa ma bucur de ea si sa o savurez cat mai mult. Stiu ca imi va fi dor, asa ca lungesc clipele pana la momentul despartirii cat mai mult.

13623150

GoodReads:https://www.goodreads.com/book/show/13623150-destroy-me

Deci, la “currently reading”, saptamana asta e trecuta “Unravel me”, momentan la 25%.

13104080

GoodReads: https://www.goodreads.com/book/show/13104080-unravel-me

Voi ce mai cititi? 🙂

Currently reading… (16)

In sfarsit am timp de citit! Asa cum v-am mai spus, mi-am propus ca vara asta sa citesc 50 de carti. Acum, daca asta o sa devina realitate depinde numai de mine. Deja weekend-ul asta am citit o carte. Ce carte? Una pe care am asteptat-o de mult timp! ‘Broken Wings’ de Cameo Renae, continuarea cartii ‘Hidden Wings’. Am asteptat cartea asta 5 sau 6 luni, dar a meritat. E geniala cartea, mi-a placut enorm! Seria devine din ce in ce mai buna cu fiecare carte!

Si Ethon… hell yeah! Dar stiti ce? Mai bine nu va mai zic nimic acum. Mai bine cititi recenzia mea care va veni pe 1 Iulie, ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc.

Ce citesc acum? Eh, cine mai stie? Incerc sa incep ‘Chameleon’ de Kelly Oram, carte pe care o am pentru blog tour. Am citit vreo cateva pagini si pare interesanta. Sper sa imi placa. Nu va pot da prea multe detalii acum, pentru ca nici eu nu le am, din moment ce am citit doar 2 %. :))

perf5.250x8.000.indd

For small-town rebel Dani Webber magic and monsters are no more real than the Easter Bunny… until the day she accidentally stops time. Dani quickly discovers that not only do supernaturals exist, but she herself is one of them. This is great news for her life-long best friend Russ, who can finally come clean about his own supernatural status and his undying love for her. Before the two can start to enjoy the long overdue relationship, Dani is taken by a powerful council of supernaturals who believe she is the Chosen One destined to save them from extinction. 

As if being kidnapped and expected to save the world isn’t bad enough, an ancient prophecy warns of the Chosen One’s dark nature: “Only the truest love will keep her an agent for good.” The council believes they know who this “true love” is and, unfortunately, that person isn’t Russ. The mysterious, powerful and devastatingly handsome Seer is the last person Dani wants in her life, but when she starts having visions of a horrific future, she has no one else to turn to for help. 

Soon Dani finds herself torn between two very different boys with two very different opinions of whom she can trust. With the visions getting worse and time running out, Dani is forced to put aside her feelings and work with both the Seer and Russ before an ancient evil is unleashed upon the earth.

Imi mai propun ca saptamana asta sa citesc ‘The End of Athens’ de Anthony Karakai , al treilea volum din ‘Oceans of Red’ de Willow Cross  si ‘Identified: The Maya Price Story’ de Faith A. Rice-Mills. Sper sa reusesc sa le citesc pe toate. 🙂

Voi ce cititi? Ce ati mai citit? 🙂

Same title, different books! (1)

Rubrica noua! Pam Pam! Ideea mi-a venit in timp ce cautam o carte astazi pe GoodReads si mi-au aparut mai multe carti cu acelasi titlu. Si mi s-a parut amuzant sa va arat diferite carti care au acelasi titlul. 🙂

Vreau sa inaugurez rubrica aceasta cu titlul “Ember”. Am gasit o multime de carti cu titlul acesta, dar 3 mi-au atras atentia: “Ember” de Madison Daniel, “Ember” de Bettie Sharpe si “Ember” Jessica Sorensen. Toate trei au acelasi titlu, coperti frumoase, dar sunt complet diferite. 🙂

ember

 

Love never dies…but it can kill.

Ember is the story of Max Valentine, a teenager with secret abilities and many inner demons. His life revolves around music and his love for it. When his father dies he seeks answers with his last living relative, his fathers brother Frank. Frank lives on the island of Maui and eagerly takes Max in as his own. Max soon learns that healing his past will be more difficult than he could have ever believed. Two major complications will tempt and torment him as he tries to make sense of his abilities.

The first temptation comes in the form of a mysterious island girl. Asia Lyn Michaels is rich, spoiled, angry and beautiful. Her path crosses with Max on the beach one afternoon, forever changing both of their lives. Max saves her life and she discovers his secret. From that moment on they are connected, no matter how much they fight it.

The second temptation will test Max’s very soul. Samantha Ann Summers is sweet, artistic, smart and confident. She will help Max find his smile again and maybe even heal his past mistakes. She is possibly his soul mate and Max will fight that with every fiber of his being.

Max’s temper and indecision with the girls will send in motion events that will cost him dearly. He will test the limits of his powers and the new relationship with his protective uncle. He will gain a powerful love and lose another.

ember 1

Charm is a curse. Love is a fire. This story is no fairytale.

Everyone loves Prince Charming. They have to—he’s cursed. Every man must respect him. Every woman must desire him. One look, and all is lost.

Ember would rather carve out a piece of her soul than be enslaved by passions not her own. She turns to the dark arts to save her heart and becomes the one woman in the kingdom able to resist the Prince’s Charm.

Poor girl. If Ember had spent less time studying magic and more time studying human nature, she might have guessed that a man who gets everything and everyone he wants will come to want the one woman he cannot have.

Warning: This story contains sex, violence, and naughty words.
It’s based on a fairytale, but it isn’t for kids.
You must be over 18 to read.

ember jessica sorensen

What if you knew when someone was going to die?

For seventeen-year-old Ember, life is death. With a simple touch, she knows when someone will die. It’s her curse and the reason she secludes herself from the world. The only person who knows her secret is her best friend Raven.

Then she meets Asher Morgan. He’s gorgeous, mysterious, and is the only person Ember can’t sense death from. So when he pushes into her life, she doesn’t mind.

But when unexplained deaths start to haunt her town, Ember starts questioning why she can’t sense Asher’s death and what he may be hiding.

Care dintre carti vi se pare mai interesanta si care v-ar placea sa o cititi?Eu am citit “Ember” si, dupa cum stiti, a devenit una dintre seriile mele preferate. Am si “Ember” de Jessica Sorensen, si abia astept sa am timp sa o citesc. Mai ramane sa fac rost de a doua “Ember”. 🙂

Cum vi se pare rubrica,va place? 🙂