2016 in review: Cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit

Am ajuns din nou la unul dintre momentele mele preferate: sfârșitul anului. Deși o perioadă plină de nostalgie, îmi place enorm să mă gândesc la tot ce am realizat în cele 12 luni din anul care urmează să se încheie. Ultimele două zile din an sunt mereu dedicate topurilor, amintirilor și reflecției, la fel cum în primele zile din Ianuarie îmi place să îmi pun câteva dorințe, să fac planuri și să îmi setez câteva obiective pe care mai apui le scriu pe o hârtie pe care o port în portofel și de care încerc să mă țin cât mai mult posibil.

Pentru astăzi și mâine v-am pregătit trei topuri pe care abia așteptam să le fac. Primul este cel cu cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit în 2016, al doilea conține cu melodiile mele preferate, iar cireașa de pe tort și cel mai important top este cel al momentelor mele preferate pe care le-am trăit anul acesta. Recunosc că aveam de gând să vă împărtășesc toate acestea mai devreme, dar o lipsă de energie, o profundă dorință de a mă odihni și de a dormi și o libertate limitată m-au făcut să tot amân acest moment. Astăzi am pus piciorul în prag, mi-am făcut o cană de cafea și am început să fac minunata și dificila sarcină de a-mi alege preferatele.

Am citit multe cărți în 2016. 70, mai exact. La începutul anului mi-am setat pe Goodreads un  reading challenge de 50 de cărți, pe care, din fericire, l-am întrecut. Sinceră să fiu, nu știu cum am reușit să fac asta, pentru că anul acesta nu am citit la fel de constant ca în alți ani. Am avut un program extrem de încărcat datorită diplomei, am trecut prin perioade când nu mă puteam atinge de cărți, dar aveam și săptămâni în care citeam încontinuu. Oricum ar fi, sunt mulțumită de cum arată 2016 în materie de cărți pentru că am citit mult bine. Cred cu adevărat că am citit tot ce am vrut și asta mă mulțumește în mod special.

Bun. Fără alte introducțiuni, cele mai bune 10 cărți pe care le-am citit anul acesta sunt:

10. Ghici cine moare primul de M.J. Arlidge

ghici-cine-moare-primul

Ghici cine moare primul a fost printre primele cărți pe care le-am citit în 2016 și uite că, 12 luni și 69 de cărți mai târziu, a rămas una dintre preferatele mele. Fiecare volum din seria Helen Grace este un deliciu literar pentru mine, pentru că romanele acestea sunt de un suspans și un mister care te lasă fără suflare. Sunt scrise atât de bine și cu atât de multă inteligență, încât nu poți ghici nici un moment ce se va întâmpla, lucru care pe mine mă înnebunește. În sensul bun, bineînțeles! Unde mai pui că Helen mi se pare de-a dreptul fascinantă. Sper ca în 2017 să citesc întreaga serie.

9. Jurnalul 2003-2009 de Oana Pellea

jurnalul oanei pellea

Anul acesta am prins drag de jurnale și autobiografii, după ce am citit jurnalul Oanei Pellea. Am prins drag și de Oana, care este un om cum rar întâlnești. Jurnalul ei este scris cu atât de multă autenticitate, emoție, dor și drag de viață încât este greu să nu devină una dintre cărțile tale preferate. După ce am citit cartea, am simțit că am învățat multe lucruri și că, într-un fel, mi s-a schimbat viața și modul de a vedea anumite aspecte ale acesteia.

8. Tot ce nu ți-am spus de Celeste Ng

tot-ce-nu-ti-am-spus

My my, ce carte!  Am citit-o vara aceasta și aproape că am plâns la fiecare capitol. Tot ce nu ți-am spus este o emoționantă poveste despre familie, dragoste, loialitate și curajul de a fi persoana care vrei tu să fii. Scrisă într-un mod minunat, plină de metafore și emoții puternice, cartea a picat în mâinile mele într-un moment în care aveam nevoie de câteva lecții, pe care le-am și primit datorită ei. Este una dintre cărțile pe care sper să am timp să o recitesc și pe care o voi recomanda mult timp de-acum încolo.

7. Ținutul țânțarilor de David Arnold

ținutul țânțarilor

Doamne, cât de tare mi-a plăcut cartea aceasta! Bine, se poate să-mi fi plăcut atât de tare și datorită vârstei, pentru că mama nu prea mi-a înțeles entuziasmul. Însă este o carte minunată! Amuzantă, bine scrisă, cu situații reale în care te poți regăsi, cartea m-a captivat de la primul capitol. Nu-mi mai amintesc perfect, dar am impresia că aceasta era cartea pe care o citeam atunci când am dat de diplomă. Oricum ar fi, povestea lui Mim va ocupa mereu un loc special în inima mea.

6. Child 44 de Tom Rob Smith

child 44

Am citit această carte după ce am văzut filmul, care mi-a plăcut la nebunie. Child 44 este una dintre cărțile acelea puternice, care trăiesc în cititor mult timp după ce le-au citit. Are o poveste încărcată de adevăruri și situații tulburătoare, o intrigă convingătoare și personaje foarte bine conturate. Iar dacă îmi urmăriți blog-ul, știți cât de mult îmi plac cărțile despre al doilea război mondial și despre Rusia anilor ’50. Într-un cuvânt, Child 44 a fost perfectă pentru mine.

5. Rockstar de Cristina Nemerovschi

rockstar

Ar fi fost, cred, anormal să nu o includ pe Cristina în acest top. Ea se numără, până la urmă, printre autorii mei preferați. Rockstar mi-a intrat la suflet atât de tare nu numai pentru că e excelent scrisă, ci și pentru că m-am putut regăsi 100% în ea și în trăirile lui Storm. Țin minte că pe parcursul lecturii a trebuit să mă opresc de multe ori, pentru că mă gândeam încontinuu că nu este posibil ca un personaj să îți semene atât de mult și o scriitoare pe care nu o cunoști personal să-ți scrie toate trăirile și sentimentele într-o carte. Copia mea este plină de însemnări și citate subliniate și abia aștept să o recitesc.

4. Central park de Guillaume Musso

central-park

Am citit Central park recent și nu că mi-a plăcut la nebunie, dar aș fi recitit-o încă din momentul în care am terminat-o. Povestea mi s-a părut genială, scrisă perfect, cu intrigă care devine din ce în ce mai imprevizibilă și mai complicată și două personaje pe care ajungi să le adori. Guillaume Musso a devenit unul dintre scriitorii mei preferați și abia aștept următorul pachet de la bunica, care conține încă un roman scris de el. La fel de mult i-a plăcut și mamei cartea, care mi-a dat telefon tocmai din România să-mi spună că nu o poate pune jos.

3. Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

me-before-you

Aici a trebuit să stau să mă gândesc u pic, pentru că nu eram sigură dacă mi-a plăcut mai mult Înainte să te cunosc sau continuarea, După ce te-am pierdut. Am concluzionat, totuși, că Înainte să te cunosc mi-a transmis emoții mult mai puternice. Cred că deja știți totul despre romanul lui Moyes, pentru că se numără printre cele mai citite romane din 2016. Cert este că mie mi-a plăcut la nebunie pentru că este o carte scrisă foarte bine, cu o doză de realism rar întâlnită, emoții puternice, personaje adorabile și foarte bine conturate și un sfârșit sfâșietor. Am citit romanul în vară, la două săptămâni după diplomă, când nu știam ce să fac cu viața mea și nici chef de citit nu aveam. Înainte să te cunosc mi-a reamintit de ce ador cărțile și mi-a trezit foamea de a citi.

2. Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici

razboiul-nu-are-chip-de-femeie-3126-4

Nici nu știu cum să descriu acest roman. În primul rând, având în vedere cât de mult iubesc poveștile de război și tot ce are de-a face cu cel de-al doilea război mondial, era logic să ador cartea Svetlanei. Nu m-am așteptat, totuși, să mă răscolească și să mă tulbure atât de mult. Mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial m-au făcut să mă înfior și m-au captivat atât de mult, încât la un moment dat lumea din jurul meu dispăruse și aveam impresia că mă aflu și eu pe front. Genială, ce să mai!

1. Rose under fire de Elizabeth Wein

rose under fire

Ei bine, da, aceasta este cartea mea preferată din 2016. Nici nu mi-a fost greu să o aleg, pentru că mi-a venit în minte imediat atunci când m-am întrebat ce carte mi-a plăcut cel mai mult anul acesta. Tot o carte de război și în același timp continuarea cărții Nume de cod: Verity (care mi-a plăcut la fel de mult și care aproape că a intrat în acest top), Rose under fire m-a impresionat și și-a lăsat amprenta asupra mea într-un mod în care nu cred că o altă carte o va face vreodată. Este absolut superbă, incredibil de emoționantă și de captivantă, te face să te atașezi de personaje și transmite atmosfera războiului și a sfârșitului acestuia într-un mod nemaiîntâlnit. De neratat!

Pfiu, ce treabă grea! Anul 2016 a fost un an plin de cărți puternice, cu adevărat bune și mi-a fost foarte greu să fac acest top. Nu eram sigură ce cărți să includ, pe ce locuri să le pun și ce cărți să exclud. Vreau să menționez și câteva cărți care mi-au plăcut foarte mult și de care îmi amintesc cu plăcere: Carry on de Rainbow Rowell, Code Name Verity de Elizabeth Wein, Castelul de sticlă de Jeanette Wells, Lupta mea: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgard și Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage de Haruki Murakami.

Până revin eu cu următoarele topuri, aștept comentariile voastre cu titlurile preferate pe care le-ați citit în 2016!

7 autori care mi-ar plăcea să fiu pentru o zi

Mi-am dorit dintotdeauna să fiu scriitoare. Deși marea mea pasiune este vioara, al doilea lucru cu care vreau să mă ocup este scrisul. Vreau să vindec oameni prin cuvinte și să mă exprim nu numai prin note muzicale, dar și prin lucrurile pe care le scriu. Bineînțeles, ambele meserii necesită mult timp și nu știu cât de bine merg împreună din punctul acesta de vedere, dar știu sigur că nu voi renunța niciodată nici la una, nici la cealaltă.

Îmi place să cred că atât în muzică, cât și în scris am stilul meu propriu. Chiar dacă am de învățat enorm de multe lucruri, sper ca într-o zi să am un stil caracteristic, care se va distinge dintre toate și care va putea fi recunoscut cu ușurință. Sunt sigură că toți aveți un autor pe care l-ați recunoaște cu ochii închiși datorită stilului distinct și sper ca într-o bună zi să ajung și eu să fiu unul dintre acești autori. Până atunci, nu-mi rămâne decât să citesc, să scriu și să încerc să învăț cât mai multe lucruri posibile.

Ca orice cititor, am câțiva scriitori favoriți, pe care îi citesc cu mare plăcere și a căror cărți le aștept cu o nerăbdare arzătoare. Știți voi, scriitorii care întotdeauna te fac să te simțiți mai bine și care, atunci când îi citești, te fac să crezi că totul este bine pe lume. Eu mă pot gândi la câțiva autori pe care i-aș citi încontinuu, fără să mă plictisesc măcar un minut. Aceeași autori pe care i-aș alege dacă cineva m-ar întreba ce scriitor aș dori să fiu pentru o zi. De o singură zi aș avea nevoie  pentru a învăța de la ei și pentru a vedea cum este să ai talentul de a influența oamenii prin scris. Astăzi, am hotărât să îi împărtășesc cu voi.

Haruki Murakami

haruki-murakami

Dacă îmi urmăriți blog-ul, știți deja cât de obsedată sunt de Murakami și de cărțile lui. Îl consider unul dintre cei mai valoroși scriitori al timpului nostru nu numai pentru că scrie genial, ci și pentru că te face să te simți înțeles. De fiecare dată când îl citesc, o parte din mine este geloasă pe talentul lui, iar o altă parte din mine se întreabă cum este posibil ca un om să scrie cu atât de multă emoție și să înțeleagă lumea într-un mod atât de profund.

Oscar Wilde

oscar-wilde

Oscar Wilde va fi mereu un autor la care mă întorc cu plăcere. Portretul lui Dorian Gray este cartea mea favorită și îmi aduc aminte că atunci când am citit-o prima dată, am fost foarte impresionată  de puterea cuvintelor lui și de toate teoriile pe care le-a introdus în carte. Scrisul lui Wilde este puternic, emoționant, impunător, ușor ironic. Într-un cuvânt, absolut briliant.

Svetlana Alexievici

svetlana

Am descoperit-o pe Svetlana anul acesta, când am citit romanul Războiul nu are chip de femeie. Deși cartea conține mărturiile femeilor care au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, părțile în care Svetlana vorbea despre experiența ei adunând și punând laolaltă toate aceste confesiuni m-au convins că este una dintre scriitoarele care au ceva de spus și care merită toate laudele. Emoția pe care o transmite este incredibilă, iar curajul de a arăta o parte a lumii atât de întunecată este de invidiat.

Cristina Nemerovschi

neme2

Cred că ea ar fi, de fapt, prima mea alegere dacă aș putea să fiu un autor pentru o zi. Am adorat scrisul Cristinei de la prima carte pe care am citit-o. Îmi place naturalețea, dar și emoția pe care o transmite, iar felul în care înțelege natura umană mă uimește de fiecare dată. Citind Rockstar, am fost șocată de cât de mult m-am regăsit în Storm, personajul principal, iar după ce am terminat-o, voiam să o iau de la capăt pentru citatele geniale pe care le-am găsit la fiecare pagină.

Tahereh Mafi

tahereh-mafi

Chiar dacă scrie fantasy, cărțile lui Tahereh Mafi sunt de-a dreptul superbe. Și nu, nu vreau să spun că un fantasy nu poate fi superb, dar seria Shatter me este scrisă cu un dramatism și o emoție care te lasă fără cuvinte. Îmi aduc aminte și acum cu câtă adorație i-am citit fiecare cuvânt și cât de mult mi-am dorit să pot scrie ca ea. Emoție, profunzime, dramatism, un ușor umor și o eleganță rar întâlnite.

Mircea Eliade

eliade-1

Pe Eliade îl citesc de când sunt mică și nu măt pot sătura de el. Poveștile lui sunt magice, iar scrisul lui, deși simplu, are o energie și o putere care te fac să vrei să îi citești cărțile una după alta. Am fost obsedată de Romanul unui adolescent miop ani întregi și îmi aduc aminte că la un moment dat, eram atât de impresionată și influențată de cuvintele lui Eliade și de el ca om, încât nu mai puteam citi nimic altceva.

Rainbow Rowell

rainbow-rowell

Am citit toate cărțile scrise de Rainbow Rowell și sincer, nu mă pot sătura de ele. Scrisul ei  îmi place la nebunie pentru că este ușor, fluent, dar profund și debordează de emoție. Îmi plac atât poveștile, cât și persoanejele ei, în care te poți regăsi cu ușurință și care îți devin rapid prieteni buni. Deja a trecut prea mult timp de la ultima carte scrisă de ea pe care am citit-o și aștept cu nerăbdare următorul roman.

Ei bine, aceștia sunt autorii mei favoriți și cei care mi-ar plăcea să fiu pentru o zi. Poate că sună ciudat, dar mereu m-am întrebat cum este să poți influența oamenii cu puterea cuvintelor tale, așa cum o fac scriitorii de mai sus. Sper ca în viitor să aflu pe pielea mea.

Dragilor, voi aveți autori care vă plac atât de mult, încât v-ați dori să intrați în pielea lor măcar pentru câteva ore? Dacă da, aștept listele noastre!

Recenzie: ”Ultimii martori” de Svetlana Alexievici

ultimii martori

Detalii tehnice:

Autor: Svetlana Aleksievici

Editura: Litera

Data aparitie: Aprilie 2016

Pagini: 336

Format: 107×177

Cartea aceasta mi-a fost oferită de librăria online Librex pentru recenzie. Mulțumesc!

Recenzie:

După ce am citit cartea ”Războiul nu are chip de femeie” scrisă de Svetlana Alexievici, am știut că îi voi citi toate cărțile. M-am îndrăgostit, pur și simplu, de puterea cuvintelor ei. Am continuat cu ”Ultimii martori”, o colecție de amintiri ale oamenilor care erau copii atunci când al doilea război mondial se desfășura.

Bineînțeles, mi-a plăcut. Nu cred că există vreo carte scrisă de Alexievici care să nu îmi placă. Consider că ea se află printre puținii scriitori care au puterea de a influența cititorul și de a spune adevărul pe care toți îl căutăm. Totuși, trebuie să recunosc că ”Ultimii martori” nu m-a impresionat la fel de mult ca și ”Războiul nu are chip de femeie”. Cea din urmă este, pentru mine, o carte greu de egalat, dar asta nu înseamnă că ”Ultimii martori” nu este o carte bună sau emoționantă. Astfel de povești, astfel de mărturii este imposibil să nu fie impresionante și foarte emoționante. Cu toate acestea, cartea de față nu a avut același impact asupra mea, deși mi-a plăcut la nebunie.

Ultimii martori” se bazează pe aceeași idee ca și ”Războiul nu are chip de femeie”. Ambele conțin mărturiile oamenilor care au trăit războiul. Totuși, eu le-am perceput ca fiind foarte diferite. Ultima pune accent pe felul în care oamenii implicați direct în război au fost afectați de acest eveniment, în timp ce ”Ultimii martori” vorbește despre traumele pe care războiul le-a cauzat unor oameni obișnuiți, pe vreme aceea doar niște copii și felul în care acesta le-a format viețile.

A fost la fel de emoționant să citesc mărturiile copiilor ca și pe cele ale adulților, dar mult mai tulburător. Gândindu-mă la inocența copiilor și la felul în care aceasta a fost distrusă atât de devreme, am simțit că rămân fără cuvinte. Mi s-a părut incredibil felul în care niște copilași s-au trezit direct în război și au trebuit să învețe să supraviețuiască. Traumele pe care războiul le-a lăsat asupra acestor oameni le-au schimbat viața și le-au modelat, practic viețile.

Ultimii martori” este una dintre cărțile care îți dezvăiule o mulțime de lucruri despre omenire și despre psihologia umană. Este uimitor ce poate face un om pentru a supraviețui, dar și pentru a-și salva inocența, umanitatea și sufletul. Există multe antiteze în timp de război, cum ar fi felul în care unii oameni încercau să îi ajute pe ceilalți, în timp ce alții își salvau numai pielea lor. Romanul acesta arată toate aceste lucruri și încă câteva, în același timp oferind anumite lecții de viață.

Mărturiile au fost selectate foarte atent astfel încât fiecare impresionează și își lasă amprenta asupra cititorului. Povestirile sunt scurte, antrenante, iar carte se citește foarte repede și ușor. Mi-au lipsit, totuși, părțile în scrise de însuși Svetlana, care expirmau sentimentele ei în timpul cercetărilor făcute.

Ultimii martori” nu este numai un excelent roman de război, ci și o adevărată lecție de viață și de omenie. O carte tulburătoare, care te va schimba și îți va oferi o nouă perspectivă asupra lumii în care trăim. Scrisă într-un mod păstrunzător, ”Ultimii martori” este una dintre cărțile care nu trebuie să lipsească din bibliotecile tuturor.

Notă: 5 stele din 5