Recenzie: “The Evolution of Mara Dyer” de Michelle Hodkin (“Mara Dyer” #2)

13643567

Detalii tehnice:

  • Publisher: Simon & Schuster Childrens Books
  • Format: Paperback | 544 pages
  • Dimensions: 130mm x 198mm x 34mm | 373g
  • Publication date: 28 February 2013
  • Publication City/Country: London
  • ISBN 10: 0857073656
  • ISBN 13: 9780857073655
  • Sales rank: 2,158

Descrierea cartii:

The truth about Mara Dyer’s dangerous and mysterious abilities continues to unravel in the New York Times bestselling sequel to the thrilling The Unbecoming of Mara Dyer. Mara Dyer once believed she could run from her past.She can’t. She used to think her problems were all in her head. They aren’t. She couldn’t imagine that after everything she’s been through, the boy she loves would still be keeping secrets. She’s wrong. In this gripping sequel to The Unbecoming of Mara Dyer, the truth evolves and choices prove deadly. What will become of Mara Dyer next?

Cartea poate fi comandata in engleza de pe Bookdepository.

Recenzie:

Pentru mine, seria “Mara Dyer” face parte dintre putinele serii pe care vreau sa le citesc intr-o singura zi. Rar mi se intampla sa citesc o serie in mai putin de o luna. Deobicei, am nevoie de cel putin doua carti intre volumele unei serii. Insa acesta nu este cazul seriei lui Michelle Hodkin. Dupa ce am citit si adorat prima carte, “The unbecoming of Mara Dyer”, a trebuit neaparat sa incep a doua carte in aceeasi zi. Asta am si facut. Am “insfacat” cartea de pe raftul virtual si am inceput sa o citesc. Acum am terminat-o si deja am citit 5% din ultima carte, “The Retribution of Mara Dyer”. Ador seriile care nu ma lasa sa dorm pana cand nu am ajuns la final, “Mara Dyer” fiind inclusa in aceasta categorie.

Dupa experienta incredibila pe care am avut-o cu “The Unbecoming of Mara Dyer”, nu ma asteptam la nimic mai putin de la “The Evolution of Mara Dyer”. Eram sigura ca o voi adora si asa a si fost. Da, cred ca volumul doi din aceasta serie a fost mai bun decat primul, chiar daca nu credeam ca este posibil.

Cartea aceasta a fost nebunie in stare pura. Fiecare pagina este umpluta de nebunie, acea “intunecime” care da dependenta si multe alte lucruri care te fac sa te simti bantuit de cartea aceasta. Cred ca nu este posibil ca atmosfera din aceasta carte sa fie descrisa. Sunt sigura ca pentru fiecare persoana, experienta acestei carti este diferita si trebuie traita pe piele.

Daca cautati o carte intensa, ati gasit-o. La naiba, cartea asta a fost atat de intensa incat nu puteam citi mai mult de 30 de pagini fara o micuta pauza, oricat de dificil ar fi sa lasi cartea jos. Inca de la inceputul cartii intensitatea creste si devine din ce in ce mai coplesitoare, pana la un anumit punct, cand te simti atat de coplesit incat trebuie sa iei o pauza si sa te intorci la lumea ta, macar pentru cinci minute. Iar atunci cand nu citesti, cartea te va bantui in continuare si vei vrea sa continui sa o citesti, sa te adancesti in lumea Marei si sa nu mai iesi de acolo pana cand nu iti primesti toate raspunsurile. Pentru mine, toata lumea mea se invarte in jurul acestei serii la ora actuala si asta nu se va schimba pana cand nu o voi termina.

Cred ca cea mai buna parte la aceasta carte si partea care m-a facut sa o citesc aproape pe nerasuflate, este faptul ca autoarea se joaca, practic cu mintea ta. Simti ca tu esti un personaj in povestea ei si ca pur si simplu se joaca cu tine. Din cauza conditiei Marei si a faptului ca ea este catalogata mereu nebuna, ca si cititor nu esti niciodata sigur de ce se intampla. Nu esti sigur daca ce ai citit este adevarat sau nu. Te simti vanat si tu, iar paranoia Marei se transmite cititorului, la fel ca si nebunia ei. La un momentdat te intrebi daca tot ce citesti este adevarat sau daca nu cumva totul se intampla in imaginatia Marei. Niciodata nu poti fi sigur de nimic, fapt care te innebuneste si iti ofera o doza de frica si de nesiguranta care da dependenta.

In volumul doi al seriei “Mara Dyer”, totul este intensificat. Povestea este si mai captivanta, mult mai intensa si mai trista si de o mie de ori mai… Mara Dyer. Toate lucrurile care fac seria asta sa fie speciale sunt mai amplificate, iar rezultatul este genial. “The Evolution of Mara Dyer” este o continuare pe masura primei carti. Sunt sigura ca fanii Marei Dyer nu vor fi dezamagiti.

In “The Unbecoming of Mara Dyer”, prima parte a cartii a fost dedicata cunoasterei personajelor. In “The Evolution of Mara Dyer”, deja cunoastem personajele, iar povestea continua fara ‘piedica’ acomodarii cu personajele sau cu atmosfera. Din cauza aceasta, in ‘The Evolution of Mara Dyer’ ritmul actiunii este mult mai alert, iar intorsaturile de situatie mult mai socante si mai dese. Au existat cateva scene care pur si simplu au fost un deliciu. M-au facut sa ma ridic de pe pat si sa citesc in timp ce “parcurgeam” camera mea micuta cu pasi rapizi. Dadeam paginile cat mai repede, sperand sa dau de cateva raspunsuri cat mai curand.

Un alt plus al acestei carti este ‘confuzia’ pe care ti-o creaza. Asa cum am spus, ca si cititor nu poti fi niciodata sigur de ce se intampla; ce este adevarat si ce nu. Pe masura ce citesti, iar cartea te captiveaza din ce in ce mai mult, apar mai multe intrebari, la care vrei sa primesti raspunsuri cat mai repede. Toate revelatiile sunt expuse spre sfarsitul cartii, sfarsit care este exploziv, la fel ca si in prima carte. Ador sfarsiturile scrise de Michelle. Iti ofera raspunsuri si multa adrenalina, dar in acelasi timp te si fac sa iti pui mai multe intrebari.

In acest al doilea volum, povestea de dragoste este un pic mai evidenta decat in primul volum, dar nu ma plang. Asa cum v-am spus, Mara si Noah mi se par geniali impreuna si sper ca nimic sa nu ii desparta. Povestea lor este intunecata, usor trista si nebuneasca, foarte puternica, dar extraordinar de frumoasa. Este genul de poveste pe care ai vrea sa o traiesti si tu, cu toate partile proaste.

Noah… Of, Noah. Noah este genul de personaj care are si “replicile” la el, dar si actiunile. Baiatul asta m-a castigat prin actiunile lui prin care isi arata dragostea pentru Mara. Ador faptul ca ei inca nu si-au declarat marea dragoste unui celuilalt, dar si-o arata mereu. Mara mai putin, pentru ca este preocupata sa isi tina in frau… nebuna, sa spunem.

Este adevarat ca mi-ar fi placut ca Noah sa fie un pic mai prezent in aceasta carte. Chiar daca a fost in mai bine de 70% din scene, as fi adorat ca el sa fie prezent in toate scenele. Ei, ce sa-i faci, poate este de vina si faptul ca il plac atat de mult. 😉

Mara se dezvolta ca si personaj in aceasta carte. Este un pic mai sigura pe ea si invata sa isi foloseasca mania si frica in avantajul ei. Mi-ar fi placut sa isi foloseasca… puterea un pic mai mult. Cartea este foarte creepy, dar cred ca ar fi fost un pic mai creepy si mai captivanta daca Mara ar mai fi facut niste victime.

Ca tot veni vorba despre puterea Marei. Mi-ar fi placut sa se vorbeasca mai mult despre ea, la fel ca si despre puterea lui Noah. Cred ca partea paranormala a acestei carti ar putea fi un pic mai bine exploatata si explicata. Partea aceasta este un pic derutanta, dar in acelasi timp face ca experienta cartii sa fie mai reala. Cititorul descopera paranormalul in acleasi timp cu personajele, iar asta da o nota de realism necesara cartii.

In aceasta carte am putut sa ma ‘conectez’ si mai bine cu personajele, fapt care m-a facut sa simt ca traiesc povestea aceasta cu ei. Am simtit orice emotie pe care Mara o experimenta pe piele, iar faptul ca nimeni nu o crede niciodata m-a facut sa fiu atat de frustrata! M-am enervat la culme din cauza mamei ei, pe care o displac profund, pentru simplul fapt ca nu o crede niciodata pe Mara! Am experimentat, de asemenea, tristete, frica (si inca cata!), dragoste (of, acea scena de ziua Marei!), frustrare si alte multe sentimente care fac din aceasta carte o experienta plina de adrenalina.

Pasajele din trecutul Marei sunt un pic frustrante, pentru ca nu stii ce se intampla. Sunt, de asemenea, foarte ciudate, dar si captivante, pentru ca vrei sa afli ce se intampla. Am eu o banuiala despre asta si despre identitatea Marei, dar nu zic nimic!

Ca tot veni vorba despre identitatea Marei. La inceputul primei carti ne este prezentata o scrisoare scrisa de catre Mara, in care aceasta spune ca avocatul ei a sfatuit-o sa isi aleaga un nume nou si ca Mara Dyer nu este numele ei adevarat. Nu va puteti imagina cat m-a pus pe jar aceasta scrisoare! Vreau sa aflu acum ce se intampla cu Mara, dar va trebui sa mai astept, pentru ca saptamana aceasta nu am fost mult timp de citit volumul trei.

Sfarsitul cartii a fost genial. Ca si in primul volum, toata intriga asi toata actiunea mai importanta se aduna la sfarsit, iar cartea pur si simplu explodeaza. Sfarsitul ala… atat de plin de actiune, atat de multe schimbari de situatie si omg, bine ca am volumul trei! Altfel, cu cliffhanger-ul urias pe care ni l-a ‘oferit’ autoarea, as fi murit de ciuda daca nu aveam continuarea!

In concluzie, “The Evolution of Mara Dyer” este o continuare care nu dezamageste. Mi-a placut la nebunie. Seria aceasta face parte din seriile mele preferate acum si as vrea sa nu se termine niciodata. Il ador pe Noah, ador atmosfera ‘twisted’ a cartii, imi place povestea, imi place felul in care te captiveaza si felul in care autoarea se joaca cu mintea ta. Vreau mai mult! Cartea aceasta te lasa fara suflare si te face sa te uiti in continuu peste umar. Ador!

Nota: 5 stele din 5

Recenzie: “The Unbecoming of Mara Dyer” de Michelle Hodkin (“Mara Dyer” #1)

11408650 (1)

 

Detalii tehnice:

  • Publisher: Simon & Schuster Books for Young Readers
  • Format: Paperback | 456 pages
  • Dimensions: 142mm x 210mm x 36mm | 399g
  • Publication date: 23 October 2012
  • Publication City/Country: New York
  • ISBN 10: 1442421770
  • ISBN 13: 9781442421776
  • Edition statement: Reprint
  • Sales rank: 4,099

Descriere:

Mara Dyer believes life can’t get any stranger than waking up in a hospital with no memory of how she got there.
It can.

She believes there must be more to the accident she can’t remember that killed her friends and left her strangely unharmed.
There is.

She doesn’t believe that after everything she’s been through, she can fall in love.
She’s wrong.

Cartea poate fi comandata de pe Bookdepository.

Recenzie:

Pentru foarte mult timp, “The Unbecoming of Mara Dyer” a fost cartea pe care o vedeam peste tot. Am vrut sa o citesc din primul moment in care am auzit de ea si cu timpul, dorinta mea a devenit din ce in ce mai apriga. Toata lumea mi-o recomanda, toata lumea o citea, vedeam perfecta coperta peste tot, iar Noah Shaw era mereu idolatrizat pe blogurile pe care le urmaream. Trebuia sa o citesc, punct. Insa nu am avut ocazia sa o citesc pana acum… o saptamana. Cand insfarsit mi-a auns in maini, chiar si in format electronic (thank you, Amazon!), am fost incredibil de fericita. A doua zi, a mea era. Am inceput sa o citesc cat de repede am putut si nu m-am oprit pana cand nu am terminat-o. Sau asa vroiam. Viata a stat in calea mea si acestei carti de cateva ori, dar nu conteaza. Important este ca am citit-o intr-un final.
Chiar nu stiu cum sa descriu cartea aceasta. Nu va ingrijorati. Mi-a placut. Mi-a placut la nebunie, de fapt. Am adorat fiecare cuvant. Insa nu stiu exact ce cuvinte pot folosi pentru a o descrie. Este una dintre cartile acelea care pur si simplu te lasa fara cuvinte. “Mind-blowing” este cea mai buna expresie care poate descrie “The Unbecoming of Mara Dyer”.
Voi lua fiecare aspect in parte si imi voi spune parerea despre el. Cred ca acesta este cel mai bun mod de a scrie recenzia acestei carti.
Povestea + Intriga
Povestea este complicata, dar in acelasi timp frumoasa si captivanta.
Mara Dyer se trezeste intr-un spital, fara sa stie cum sau de ce a ajuns acolo. Nu are nici o amintire a accidentului care a pus-o pe ea intr-un spital si care i-a omorat iubitul, sora iubitului si, cel mai important, prietena cea mai buna. Moartea lui Rachel, prietena ei cea mai buna, a afectat-o atat de mult, incat Mara si familia ei se muta din orasul in care s-a petrecut tragedia. Mara este batuita de moartea prietenei ei si incearca in acelasi timp sa treaca peste, dar si sa isi aduca aminte ce s-a intamplat in seara aceea. Toate acestea in timp ce ea este eleva noua la un liceu din Miami. Acolo, Mara il va cunoaste pe Noah, cel care va intra in viata ei fara voia Marei.
Povestea incepe intr-un ritm mai linistit, iar intriga devine din ce in ce mai captivanta pe masura ce te adancesti in carte. Cartea incepe exact ca si o sonata de vioara – in pianissimo, iar pe parcursul cartii se “canta” in crescendo, iar la sfarsit se ajunge la un fortissimo care va lasa cititorul ametit si uluit. Intriga se acumuleaza si se construiesti atat de frumos, iar cand povestea ajunge la punctul culminant, este un pic coplesitor. Ridici capul din carte, te uiti imprejur, observi ca deja cerul are alta culoare decat atunci cand ai deschis cartea. Te intrebi ce naiba s-a intamplat in carte si te intorci repede la lectura.
Povestea Marei Dyer este cu siguranta foarte intunecata, extrem de incuracata, dar foarte captivanta si cu siguranta te va bantui. De asemenea, povestea este si foarte misterioasa. La fel ca si Mara, cititorul se intreba pe toata durata romanului ce naiba se intampla. Misterul ce o invaluie pe Mara nu te va lasa sa pui cartea jos.
In general, cred ca Michelle a stiut foarte bine cum sa dezvolte aceasta poveste, cum sa o scrie. Intriga este bine construita, misterul captiveaza cititorul, iar povestea este trista, dar totusi foarte frumoasa si foarte unica.
Un lucru pe care l-am apreciat a fost faptul ca povestea de dragoste nu este pe planul principal. Da, intre Mara si Noah se infiripa o frumoasa poveste de dragoste, dar nu aceasta este partea pe care se axeaza autoarea.
“What would you do if I kissed you right now?”
I stared at his beautiful face and his beautiful mouth and I wanted nothing more than to taste it. “I would kiss you back.
Personajele
Michelle a creat niste personaje cu totul si cu totul speciale. Incepand de la Mara, pana la parintii lui Noah, absolut toate personajele au cate o poveste de spus si ajungi sa le cunoasti foarte bine. Personajele lui Michelle sunt reale si foarte bine construite. Este drept ca nu mi-a placut de toate si cred ca lucrul acesta este perfect normal. Ca si in viata, nu toate personajele trebuie sa ne placa. Cred ca cele mai dezagreabile personaje sunt mama Marei si Anna.
Mara este un personaj care se dezvolta mult pe parcursul romanului. La inceput, ea este doar o fata foarte convuza, banuita de moartea prietenilor ei (la propriu) si foarte speriata. Ea nu stie ce vrea de la viata, dar incearca sa isi construiasca o noua viata in locul pe care l-a ales dupa tragedia prin care a trecut. Macinata de vina si extrem de frustrata din cauza ca nu isi poate aminti, Marei ii este foarte greu sa isi traiasca viata. In majoritatea timpului, ea este nervoasa, obosita, panicata si foarte, foarte speriata. Pana la sfarsitul cartii se va forma o schimbare evidenta, care o va transforma intr-o luptatoare care incearca sa isi protejeze familia si prietenii.
Noah ne este prezentat ca fiind un baiat care schimba iubitele ca sosetele. Cel putin la inceputul cartii, cand Noah este doar un baiat foarte atragator, dar extraordinar de enervant, cel putin in ochii Marei. Ura asta pe care i-o purta Mara lui Noah mi s-a parut un pic exagerata si nedreapta, sincera sa fiu. Nu intelegeam de ce il displace atat de mult, cand Noah chiar nu ii facuse nimic. Din fericire, pe parcursul cartii Noah isi va arata adevara fata de baiat grijuliu, care nu se rusineaza sa fie el insusi si sa spuna clar si raspicat ce vrea, foarte destept, dar clar in suferinta. Nu ai cum sa nu te indragosteti de el, doar un pic. Baiatul asta clar stie cum sa se comporte cu o fata.
Relatia dintre Mara si Noah este geniala. Replicile sarcastice pe care si le arunca reciproc, atractia evidenta dintre ei si felul in care au grija unul de altul… toate astea sunt lucruri incredibile si m-au facut sa ma indragostesc de ei imediat.
“You want me as much as I want you. And all I want is you.”
My tongue warred with my mind. “Today,” I whispered.
Noah stood slowly, his body skimming mine as he rose. “Today. Tonight. Tomorrow. Forever.”
La fel de mult mi-a placut si de Daniel. Daniel este al treilea personaj favorit al meu din carte. Tipul este un fratele perfect: grijuliu, iubitor, saritor si foarte destept. Imi plac mult scenele cu el.
Scrisul autoarei
Scrisul lui Michelle este foarte frumos. Desi simplu, este foarte frumos si autoarea stie cum sa transmita sentimentele care trebuie cu ajutorul scrisului ei. Cartea este usor de citit, iar scrisul “curge”, parca, de la sine. Paginile zboara de la sine si te trezesti la sfarsitul cartii ca vrei sa faci doua lucruri: sa scrii o carte la fel de buna ca asta si sa incepi volumul doi.
Citatele le stiti deja. Vi le-am aratat in postarea de aici. Sunt superbe si cred ca ati inteles-o deja.
Sfarsitul
Sfarsitul cartii este punctul culminant. Toata intriga, tot misterul si toate sentimentele personajelor se aduna acolo si carte explodeaza, pur si simplu. Ca si cititor, sfarsitul te va lasa fara cuvinte si te va face sa vrei sa citesti volumul doi imediat. Asta am si facut eu. Am fost norocoasa ca am reusit sa imi cumpar toata seria, asa incat am putut incepe volumul doi imediat ce am terminat volumul unu.
In concluzie, “The unbecoming of Mara Dyer” este o carte intunecata, care te va bantui. Citind cartea, te vei gasi complet fascinat/a de lumea creata de Michelle Hodkin si vei vrea sa citesti cat mai mult posibil. Misterul si intriga te vor face sa iti pui foarte multe intrebari, iar pentru a afla raspunsurile, va trebui sa citesti pana la sfarsitul. Cartea nu iti va da pace, iar pe masura ce te adancesti mai mult in carte, vei fi din ce in ce mai indragostit/a de Mara Dyer si lumea ei intunecata. De personaje te vei indragosti iremediabil, iar seria asta va ajunge printre seriile tale preferate. O recomand cu mare caldura!
Nota: 5 stele din 5

Trailer:

O melodie care imi aduce aminte de Mara & Noah si de povestea lor este Monster a lui Eminem cu Rihanna. Versul “you’re trying to save me, stop holding your breath” imi aduce aminte mult de cum se simte Mara in marea majoritate a timpului.

Citite in carti! (18)

De vreme ce ieri dimineata am terminat una dintre noile carti de care sunt dependenta, m-am gandit ca in seara asta sa va arat cateva dintre citatele mele preferate. Este vorba despre primul volum din seria “Mara Dyer” de Michelle Hodkin, adica “The Unbecoming of Mara Dyer”.

Am inceput cartea in weekend si ieri dimineata am termiant-o. A fost geniala si pentru ca a fost atat de buna, a trebuit sa ma apuc si de cartea a doua. Trebuie sa scriu recenzia la prima carte acum, dar pana sa fac asta, vreau sa va arat cateva dintre citatele mele preferate din aceasta carte superba. Si oh, ce greu a fost sa aleg numai cateva dintre toate citatele pe care le-am pastrat din acest volum!

11408650 (1)

 

  • “What would you do if I kissed you right now?”
    I stared at his beautiful face and his beautiful mouth and I wanted nothing more than to taste it. “I would kiss you back.”
  • “Thinking something does not make it true. Wanting something does not make it real.”
  • “You’re the girl who called me an asshole the first time we spoke. The girl who tried to pay for lunch even after you learned I have more money than God. You’re the girl who risked her ass to save a dying dog, who makes my chest ache whether you’re wearing green silk or ripped jeans. You’re the girl that I–” Noah stopped, then took a step closer to me. “You are my girl.”
  • “Have you kissed many boys before?” he asked quietly.
    His question brought my mind back into focus. I raised an eyebrow. “Boys? That’s an assumption.”
    Noah laughed, the sound low and husky. “Girls, then?”
    “No.”
    “Not many girls? Or not many boys?”
    “Neither,” I said. Let him make of that what he would.
    “How many?”
    “Why—”
    “I am taking away that word. You are no longer allowed to use it. How many?”
    My cheeks flushed, but my voice was steady as I answered. “One.”
    At this, Noah leaned in impossibly closer, the slender muscles in his forearm flexing as he bent his elbow to bring himself nearer to me, almost touching. I was heady with the proximity of him and grew legitimately concerned that my heart might explode. Maybe Noah wasn’t asking. Maybe I didn’t mind. I closed my eyes and felt Noah’s five o’ clock graze my jaw, and the faintest whisper of his lips at my ear.
    “He was doing it wrong.”
  • You could start a fire with the heat between you two.”
    “You’re mistaking bitter animosity for heartfelt affection.”
  • “In my rush, I hadn’t tied my shoelaces. Noah was now tying them for me.
    He looked up at me through his dark fringe of lashes and smiled. The expression on his face melted me completely. I knew I had the goofiest grin plastered on my lips, and didn’t care.
    “There,” he said as he finished tying the laces on my left shoe. “Now you won’t fall.”
    Too late.”
  • “What could I say? Noah, despite you being an asshole, or maybe because of it, I’d like to rip off your clothes and have your babies.”
  • “I hate you,” I muttered.
    Noah smiled wider. “I know.”
  • “You’re supposed to say, ‘All I want is your happiness. I’ll do whatever it takes, even if it means being without you.'”
    “Sorry,” Noah said. “I’m just not that big of a person.”
  • “I was warned about you, you know.”
    And with that half-smile that wrecked me, Noah said, “But you’re here anyway.”
  • “That mouth. Smoking was a bad habit, yes. But he looked so good doing it.”
  • “Where are you going?”
    “My God, you’re like the plague.”
    “A masterfully crafted, powerfully understated, and epic parable of timeless moral resonance? Why, thank you. That’s one of the nicest things anyone’s ever said to me,” he said.
    “The disease, Noah. Not the book.”
    “I’m ignoring that qualification.”
  • “Why do you always look like you just rolled out of bed?’
    ‘Because usually I have.’ And the way he raised his eye-brow at me made me blush.
    ‘Classy,’ I said.”
  • “Mara, I have never felt about anyone the way I feel about you. And when you’re ready for me to show you,” he said, brushing my hair to the side, “I’m going to kiss you.” His thumb grazed my ear and his hand curved around my neck. He leaned me backward and my eyes fluttered closed. I breathed in the scent of him as he leaned in and kissed the hollow under my ear. My pulse raced under his lips.
    “And I won’t settle for anything less.”
  • “Let me guess. A certain unkempt bastard with a panty-dropping smile?”

 

Gata, gata, ma opreasc! Pana la urma, trebuie sa va mai las si voua cate ceva de citit in momentul in care veti vrea sa cititi cartea, (moment care sper sa fie cat mai aproape), nu?

Daca aceste citate nu v-au convins sa cititi cartea, sper ca recenzia mea (care este va drum) sa va convinga.

Currently reading… (62)

A trecut multa vreme de cand v-am spus ce mai citesc. Ultima data cand am vorbit despre asta citeam “Norwegian Wood” de Haruki Murakami. Intre timp, am citit cateva carti, chiar daca am un program care nu mi-ar promite sa imi petrec prea mult timp citind. Lucrul acesta ma face foarte fericita.

Din pacate, nu am timp sa scriu toate recenziile. Va promit, insa, ca lucrez la ele de fiecare pot si vi le voi oferi cat mai repede cu putinta.

Prima carte pe care am citit-o dupa ce am terminat “Norwegian Wood” a fost, asa cum am zis intr-un post, “All the bright places” de Jennifer Niven.

all the bright places

Am citit “All the bright places” cu mare entuziasm si placere. A fost o carte tare buna, care mi-a placut de la inceput. De la primul cuvant, chiar. Are numai personaje interesante, o poveste buna si nu are ce sa nu iti placa. Personajul princiapl, Theodore, este un personaj pe cinste! L-am adorat! Sfarsitul, in schimb, mi-a frant inima. Oh, inca nu am trecut peste. Am citit sfarsitul in autobuz si am avut acel nod in gat pe care il am de fiecare data cand sfarsitul unei carti este briliant, dar totusi foarte trist.

Inca nu am reusit sa scriu recenzia. Nu imi pot aduna gandurile intr-o recenzie coerenta.

Dupa experienta cu “All the bright places”, am avut nevoia de o lectura mai vesela. Am decis sa aleg “Me and Earl and the Dying Girl” de Jesse Andrews. La vremea la care am inceput cartea aceasta, nu stiam ca va fi atat de….  vesela.

12700353

“Me and Earl and the Dying Girl” este o carte de la care ma asteptam la mai mult. A fost o lectura relaxanta, dar si… greoaie intr-un fel. Nu o voi reciti, cu siguranta. Am reusit si am scris recenzia, pe care o puteti citi aici.

Intr-o seara cand nu puteam dormi am pus mana pe Kindle si am deschis o carte pe care vroiam sa o citesc de mult timp. Este vorba despre “Captive in the Dark” de C.J. Roberts.

Captive_ebook

In noaptea aceea am reusit sa citesc doar 15% din carte. Insa au fost niste 15% bune si voi continua cu cartea aceasta cat mai repede posibil. Nu va pot spune mai multe despre aceasta carte, pentru ca am citit putin, dar sper sa vin cu o recenzie cat mai repede posibil.

Nu pot spune ca in momentul asta citesc aceasta carte pentru ca m-au mancat degetele sa deschid alta carte si sa o citesc cateva randuri. Mda. Nu m-am putut opri, asa ca acum citesc respectiva carte. Sunt sigura ca o stiti. Este vorba despre “The unbecoming of Mara Dyer” de Michelle Hodkin.

wpid-11408650.jpg

Ce carte! Nu am fost sigura de ea la inceput, dar dupa 30% citite, pot spune ca Duminica asta nu voi face nimic si imi voi petrece toata ziua cu ceai si cu aceasta carte minunata. Este atat de captivanta, Noah este un personaj de minune, iar misterul aduce muuult suspans povestii frumoase. Abia astept sa am timp sa ma adancesc si mai mult in povestea lui Michelle.

In paralel recitesc si “Eleanor & Park” de Rainbow Rowell. Pentru ca nu imi iau Kindle-ul la scoala, trebuie sa imi iau un paperback, asa ca am decis sa recitesc ceva de data asta. Am ales “Eleanor & Park” si ador orele care imi permit sa citesc mai mult din povestea lui Park si a Eleanorei.

Cam asta citesc acum… asta se intampla in lumea mea persoanala a cartilor. Pe raftul de “Currently reading…” de pe GoodReads sunt patru carti. “Captive in teh Dark”, “The unbecoming of Mara Dyer”, “Dark Places” si “This star won’t go out”. Pe cele din urma nu pot sa spun ca le mai citesc, dar nici nu vreau sa le scot de acolo pentru ca intentionez sa le termin pana la sfarsitul lunii Martie.

Voi, dragilor, ce mai cititi? Vreau sa aud totul despre cartile care stau pe noptierele noastre. 🙂