Gânduri de aprilie

Nu am mai scris de mult timp. De prea mult, de fapt. În ultimele săptămâni, de când am luat o decizie care aproape că mi-a zdruncinat toată liniștea pe care o câștigasem pe parcursul a câtorva luni, mi-a lipsit orice fărâmă de ambiție și dorință de a scrie. Mi se pare ucigător de obositor să stau să scriu, chiar dacă uneori am o nevoie acerbă de a înșira toate cuvintele care-mi sunt prinse în minte și care pur și simplu trebuie să scape. Am multe lucruri despre care vreau să vorbesc, multe subiecte care mă apasă și câteva momente pe care vreau să vi le împărtășesc. Însă viața mi-o ia înainte și îmi impune să mă ocup de alte lucruri, care mă lasă fără energie și timp să stau și să scriu. Astăzi, totuși, mi-am comandat mie să stau locului măcar jumătate de oră și să scriu.

De vină este, poate, luna aprilie. Bine, la origini, de vină sunt eu. Însă luna aprilie are un efect foarte ciudat asupra mea. Deși ador luna aceasta, datorită vremii frumoase, care începe să se deschidă, nu am voință să fac nimic. Tot ce vreau și tot ce pot să fac este să studiez, să mă uit la filme și să urmăresc prea multe filmulețe pe YouTube despre absolut orice. Muzică, vioară, cărți, simple vlog-uri care arată viața unor oameni pe care nu îi cunosc. În jur, mi se pare că toată lumea se distrează, chiar dacă în aer plutește un fel de lâncezeală moleșitoare.

În ultimele două săptămâni, de când am intrat în vacanța de Paște și până acum, cu o zi înainte de a mă întoarce la liceu, nu am făcut prea mare lucru. Teoretic. Practic, dacă stau bine să mă gândesc, am studiat și am învățat mai mult decât am făcut-o în ultimele luni. Însă asta este problema la mine. Dacă nu sunt mereu pe fugă, mi se pare că nu fac absolut nimic. Iar asta îmi dă o stare de nervozitate și de plictiseală din care nu pot ieși orice aș face. Mi se pare, de fapt, că mă învârt într-un cerc vicios a filmelor, a muzicii și a cărților pe care vreau să le citesc, dar nu reușesc. Pentru că nici de citit nu prea am mai citit.

Problema cu luna aprilie este că atunci îmi iese toată oboseala la iveală. Toate zilele pe fugă, toate momentele de odihnă lăsate la o parte în favoarea altor activități, toate refuzurile de a face ceva pentru sufletul meu, toate astea se adună și ies la suprafață în aprilie. Nu reușesc să mă ridic de pe canapeaua asta afurisită și să fac ceva, orice, în afară de lucrurile pe care le fac în mod repetat în fiecare zi și care mi se par de-a dreptul nefolositoare. În același timp, ori de câte ori zic că de mâine voi fi productivă, nu-mi reușește. Parcă mă păcălesc singură, zicându-mi mereu că am dreptul la odină. Totuși, o parte din mine țipă disperată că acum nu este loc de nici un fel de odihnă. O foarte mare parte a ființei mele vrea să iasă afară, să exploreze tot ce este de explorat, să trăiască totul la maxim și să se umple de experiențe, de speranțe, de vise și de momente frumoase.

Dar partea aceea micuță mă tot înghiontește să stau în casă și să nu fac nimic, măcar o dată în viața mea. Măcar două săptămâni pe an. Și bineînțeles că, dintr-un motiv pe care nu îl pot înțelege, partea respectivă câștigă și tot ce vreau eu să fac este să îi dau două palme și să-i țip în față. Tu chiar nu înțelegi că nu este timp de stat și de pierdut? Tu chiar nu vezi?!

Un motiv îl constituie lipsa școlii și a unui program fix. Eu, când nu sunt nevoită să mă trezesc dimineața, nu o fac. Iar asta îmi dă peste cap toată ziua. Mă trezesc târziu, studiez târziu, învăț târziu, apoi creierul meu este prea obosit pentru a face orice altceva. De-abia mă pot convinge să ridic cartea și să citesc.

Sunt pur și simplu obosită tot timpul. Bănuiesc că mai mult mental. Pentru mine, aprilie a venit mereu cu o doză de dezamăgiri și sper că tradiția aceasta nu va convintua și când voi crește.

Adevărul este că trebuie să fac câteva schimbări în viața mea. Blog-ul fiind una dintre ele. De fapt, tot label-ul acesta de book blogger nu sunt sigură că mi se mai potrivește. Mi se pare că am spus tot ce aveam de spus și acum este vremea să trec la ceva ce chiar mă reprezintă acum. Însă nu vreau să iau nici o decizie pripită. Vom vedea cum vor decurge lucrurile în viitor.

Sâmbăta asta dau examenul IELTS pentru diploma de proficiency în engleză. Pentru asta și învăț ca o nebună, chiar dacă limba aceasta îmi este atât de familiară, încât o consider a doua limbă maternă. Dar vreau să fiu cu adevărat pregătită. După ce termin cu examenul acesta, trebuie să mă apuc să învăț pentru un alt examen și poate să strecor și puțin învățat pentru examenele finale de la școală. Urmează o perioadă de foc și poate că este mai bine că mă odihnesc acum, pentru a-i putea face parte.

În același timp, încerc să îmi păstrez puterea mintală și optimismul. Există anumite momente când îmi este greu, datorită unor situații pe care eu, personal, nu le pot controla. Pe de cealaltă parte, cine mă cunoaște știe că nu am încredere în nimeni să îmi rezolve problemele și că trebuie să o fac mereu eu, iar când nu pot trece peste ceva de una singură, nu numai că mă enervez, dar mă și demoralizez.

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le învăț și de care îmi dau seama în ultima vreme. Mă lovesc de fricile mele din ce în ce mai des și, chiar dacă în majoritatea timpului trăiesc într-o stare constantă de stres și anxietate, în același timp îmi dau seama că toți pașii aceștia de care eram terifiată nu sunt nici atât de grei și nici atât de nefirești. Toată lumea a trecut prin asta la un moment dat și îmi place să mă gândesc la tot ce mi se întâmplă acum ca la o lecție care mă va învățata foarte multe lucruri și care mă va face mai puternică. Este aproape amuzant cât de repede trec momentele de care îmi era frică. Și mai amuzant mi se pare că, într-un fel, mă bucur de ele.

Mai multe despre ce vorbesc acum vă voi povesti altă dată. Deocamdată nu vreau să vorbesc cu nimeni despre asta. Sunt de părere că despre lucrurile pe care le trăiești trebuie să povestești după ce se întâmplă, pentru a-ți păstra energia pozitivă și pentru a nu fi influențat de ceilalți. Tot ce sper eu este să fac față cu brio la tot și să îmi revin cât mai repede.

P.S.: În închierea acestui post extrem de ciudat, pe care nu cred că l-ați înțeles, vreau să vă las o sonată de Brahms pentru vioară și pian pe care abia am descoperit-o și care mi se pare absolut superbă! Enjoy! 🙂

Cum ar arata propria mea librarie

Astazi m-am hotarat sa fac un exercitiu de imaginatie. Mi-am imaginat cum ar fi sa am propria librarie si cum ar arata aceasta. Ce-i drept, unul dintre visurile mele este sa detin o librarie, dar pentru a se realiza acest vis, primul pas este sa imi creez o imagine a acestei librarii in cap.

In primul rand, libraria mea s-ar numi ‘Bianca2b’. Pentru ca, ei bine, ‘Bianca2b’ va fi mereu al treilea nume al meu. Da, suna ciudat, dar are un loc special in inima mea. ‘Bianca2b’ inseamna blog, prieteni, carti, momente frumoase si amintiri ce imi vor ramane mereu in minte. Deci, daca va fi sa am libraria mea in viitor, mai mult ca sigur o voi numi Bianca2b.

Si, cu siguranta, va fi mare. Pe doua etaje, probabil. Pentru ca, mai mult ca sigur, voi avea si un raion cu papetarie, cu ceaiuri si o sectiune unde poti citi.

La intrarea in librarie, clientii vor fi intampinati de un miros de carti si de ceai. Pentru ca, ei bine, ador mirosul de carti si de ceai. Plus ca, daca vreai sa ai parte de o zi buna, trebuie neaparat sa citesti cateva pagini si sa bei un ceai. Deci da, carti si ceaiuri.

Prima sectiune  va fi de carti contmporane, fantasy, young adult si poate si new adult. Apoi, cartile bestseller, de orice gen. Apoi, la etajul al doilea, vor fi clasicii si toate cartile dinainte de 1980. Pentru ca libraria mea nu va fi in Romania si nici in Grecia, cred ca majoritatea cartilor vor fi in Engleza. Dar, desigur, se vor putea comanda si carti in alte limbi, pentru un pret un pic mai mare.

Rafturile vor fi mari, pana in tavan, iar ca sa iei o carte vei fi nevoit sa te folosesti de o scara. Imi doresc ca in libraria mea sa se gaseasca mai orice, iar daca nu, sa pot comanda orice carte mi se cere, la un pret bun.

La susbol va fi locul pentru citit. Un loc in care iti vei putea alege propria muzica pe care vrei sa o asculti in timp ce citesti, iar in loc de scaune vor fi acele perne mari, super comfortabile, pe care poti sa stai ore intregi fara sa amortesti.

Pentru o mica taxa, vei putea imprumuta o carte care, insa, va ramane la librarie si pe care tu vei putea veni sa o citesti oricand vrei. Binenteles, vei avea oricat ceai vrei la dispozitie si orice muzica vrei.

Librarii mei vor fi toti bloggeri sau cititori inraiti, care iti vor putea da informatii despre carti si recomandari bune. Vor fi toti draguti si saritori si vor fi tot timpul la dispozitia ta.

Hm… cat despre preturi, nu m-am gandit la asta. Depinde de cat de bine va merge libraria si de cat de multi clienti voi avea.  Si, binenteles, de cerintele lor si de cerintele distribuitorilor.

Binenteles, pentru clientii fideli, vor fi multe avantaje, in forma de carti. Spuneti-mi, cine nu iubeste cardurile de fidelitate? Eu, personal, am un card de fidelitate la libraria mea preferata, pe care l-am facut recent si pe care planuiesc sa il folosesc cat mai des. Da, si libraria mea va avea astfel de carduri.

Si multe promotii si oferte. Pentru ca toti le cautam si le gasim prea greu.

De asemenea, libraria mea va oferi, in limita posibilitatilor, sponsorizari la cativa bloggeri care merita. Se vor tine evenimente de carti, book sign-uri, intalniri cu autori cunoscuti si multe, multe, lansari de carte.

Vreau ca libraria mea sa fie plina de lume buna, de carti bune si de ceaiuri si mai bune. Vreau sa aiba o atmosfera aparte, sa miroasa a carti si sa fie cautata de lume. Vreau sa fie un fel de refugiu pentru cititori si vreau sa intre autori celebrii acolo. Vreau sa fie un proiect de succes si libraria preferata a multor oameni.

Imi imaginez ca libraria mea va fi unul dintre locurile mele preferate din lume, extrem de aproape de casa mea, intr-un loc impanzit de lume, cu o istorie aparte si cu privelisti frumoase. Luminoasa, cu geamuri inalte, din sticla, care sa se intainda pe doua etaje, plus un subsol. Vreau sa fie unica si sa fie numai a mea.

Binenteles, pentru inceput, sunt doar vise. Dar stiti cum se spune, nu? Primul pas in a reusi este sa iti stabilesti telurile.

Voi v-ati gandit vreodata cum ar fi sa aveti propria voastra librarie? 🙂